Sentinta care nu inchide ranile. Charles Taylor, 50 de ani de puscarie

Luna trecuta, pentru prima data dupa cel de-al doilea razboi mondial atunci cand Tribunalul de la Nurnberg l-a gasit vinovat pe Adm. Karl Doenitz devenit presedinte pentru scurt timp dupa moartea lui Adolf Hitler , un fost presedinte a fost gasit vinovat de crime de razboi de catre Tribunalul Special pentru Sierra Leone, infiintat de catre Organizatia Natiunilor Unite si guvernul din Sierra Leone.

Ieri 30 mai, Charles Taylor fostul presedinte al Liberiei si-a primit sentinta de 50 de ani pentru cele 11 capete de acuzare legate de acordarea de sprijin si incurajarea rebelilor in timpul razboiului civil din Sierra Leone, printre care viol, mutilare, rapire, folosirea copiilor-soldat etc, cu aceeasi seninatate si lipsa de remuscare de care a dat dovada pe tot parcursul procesului ce a durat aproape 5 ani. Convins de nevinovatia sa si de existenta unei conspiratii internationale in ceea ce-l priveste, lui Charles Taylor in varsta de 64 de ani i-a mai ramas doar optiunea de Apel, care ar dura aproximativ 6 luni pana la finalizare.

Pentru justitia internationala deznodamantul acestui caz reprezinta o piatra de hotar. Cu putine succese notabile, criticile aduse au fost constante iar relevanta unui sistem ce a parut de multe ori steril a fost pusa la indoiala. Insa reusita aceasta face ca increderea in puterile justitiei internationale sa creasca, precum si speranta ca fosti presedinti de stat, cel putin cei care nu isi gasesc sfarsitul inainte de judecata precum Muammar Gaddafi, sau in timpul ei precum Slobodan Milosevic, pot fi pusi la socoteala. In aceasta situatie se afla in momentul de fata Jean-Pierre Bemba, fost vice presedinte al Republicii Democratice Congo si Laurent Gbagbo, fostul presedinte al Coastei de Fildes, care cu siguranta privesc situatia proprie altfel dupa deznodamantul cazului Charles Taylor.

Pe de alta parte, succesul obtinut este inca dublat de neajunsuri mai mult decat vizibile. Primul dintre ele este durata lunga a procesului cauzata de lipsa proximitatii geografice a Curtii Internationale de la Haga fata de locul evenimentelor, ce face ca obtinerea dovezilor precum si gasirea si aducerea martorilor, dublate de neajunsuri institutionale, pentru a numi doar cateva elemente, sa fie foarte dificila. Totodata, focusul pe Africa pe care Curtea Penala Internationala l-a avut pana in momentul de fata, toate cele 7 cazuri investigate fiind in Africa, naste intrebari referitoare la ce se intampla cu situatii din alte parti ale lumii precum si daca Africa reprezinta un laborator de teste pentru occidentali ascuns sub simbolul unui sistem de justitie ce se declara international.

Pentru cei din Sierra Leone importanta tehnica si juridica pe care cazul Taylor o are este irelevanta. Dreptatea este mult mai importanta si aparent  se pare ca ea inca exista. Imi este greu sa cred insa ca un verdict de vinovatie si o sentinta de 50 ani poate aduce alinare pentru supravietuitorii unui razboi civil ce a durat 11 ani si a rezultat in peste 50.000 de victime.Vorbind cu un prieten ce provine din Sierra Leone despre subiectul acesta ma face sa cred ca nu este de ajuns. In cuvintele lui… „ Asta nu poate rascumpara familia si prietenii pe care eu si multi altii i-am pierdut, insa cred ca nimic nu o poate face …” . La zece ani de la incheierea raboiului civil sentinta acordata lui Charles Taylor este binevenita insa nu este in niciun caz indeajuns pentru a vindeca ranile provocate.