Motto: „Sa nu cazi prada trecutului si nici viitorului. Important este sa fii cu totul prezent.”–Karl Jaspers
Am primit ieri un dar minunat: cartea “Monica Lovinescu. Est-etica” a scriitoarei Angela Furtuna, aparuta la Editura Vinea (sub egida Bibliotecii Bucovinei) in 2012. Pe coperta a patra sunt publicate cuvinte superlative semnate de Basarab Nicolescu, Gheorghe Grigurcu, Dennis Deletant si de mine. Sunt cuvinte, tin sa accentuez, binemeritate. Volumul ar trebui comentat ca o contributie esentiala la istoria intelectuala Romaniei in a doua jumatate a veacului trecut. Ar trebui sa se gaseasca in fiecare biblioteca scolara si universitara din Romania. Carte este o invitatie la memorie si un antidot impotriva amneziei.
Angela Furtuna este o eseista de mare talent, o poeta admirabila si o veritabila istorica a ideilor. Este, in egala masura, un om de mare curaj. Are o intelegere adanca, intemeiata pe lecturi de decenii, riguroase si temeince, a fenomenului totalitar. Are o sensibilitate estetica acuta, distinge rapid valoarea de non-valoare. La fel si in plan etic. Inspirata, asemeni Monicai Lovinescu, de ideile Hannei Arendt si ale lui Jeanne Hersch, ambele foste studente ale lui Karl Jaspers, Angela Furtuna stie care sunt similitudinile dintre fascism si comunism, acea gramatica secreta care explica afinitatile inavuabile dintre cele doua doctrine nihilist-revolutionare. Stie si care sunt ratiunile care ii fac pe unii sa le nege.
Atunci cand unii incearca sa sugereze ca Monica Lovinescu n-ar fi fost implicata, din tot sufletul, in activitatea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, acest volum soseste ca un vibrant memento. Un memento pentru acele valori in care au crezut Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Cel care a lansat acest gen de mizerii a fost Mihai Pelin. Prefer sa nu reiau aici ce si mai ales cum scria acel „cronicar” al Securitatii. Erau atacuri sordide la adresa conditiei fizice precare a Monicai Lovinescu in ultimii ani de viata. Au fost reciclate recent intr-un serial imund dintr-o revista ce se pretinde culturala. Cartea care s-a aflat pe noptiera Monicai Lovinescu atunci cand ne-a parasit era “Raportul Final”. Mortii nu au cum sa se apere de calomnii. E nevoie de noi, cei vii, sa ripostam, sa nu lasam abjectia sa triumfe. Iata mesajul pe care l-am trimis Angelei Furtuna:
Draga Angela,
Iti trimit, cu mare emotie si cu gratitudine, aceste randuri. Azi am primit cartea ta: este superba, o realizare pentru care meriti felicitari din partea tututor celor care iubesc libertatea. Intr-o lume a polemicilor adeseori sordide, a insinuarilor si a loviturilor sub centura, cartea ta va dainui ca o invitatie la decenta, onoare si responsabilitate. Oferi in ea, prin aceasta re-lectura originala a operei Monicai Lovinescu, acele coordonate fara de care ne ratacim in paienjenisul amneziilor conformiste si al oportunismelor fals-justitiare.
Cu calda prietenie,
Vladimir
Marturisesc ca am avut si eu onoarea sa vorbesc la telefon cu Doamna Monica Lovinescu, cu vreo 11-12 ani in urma, la Paris si, desi era cam neasteptat acel telefon al meu (era prietena unei matusi), ca sa nu zic ca era un deranj, a fost agreabila si simpatica.
Ma bucur ca aprecierile domnului Vladimir Tismaneanu pentru aceasta carte sunt asezate sub scoala lui Karl Jaspers, de la a carui nastere s-au implinit, in februarie, 130 de ani. Filonul Hannah Arendt, Jeanne Hersch, Monica Lovinescu, Ecaterina Balacioiu se intemeiaza pe aceasta profunda acceptare a jaspers-ienei Existenz, explorandu-i limitele.