Spectacolul s-a terminat. Și totul a fost bine. Spectatorii au fost mai mulți decât de obicei. Și nu au plecat acasă îndată ce s-a lăsat cortina. Urmează mai nou intratul în obicei, cvasi-obligatoriul Q&D.Discuțiile cu publicul. Ele urmează să fie moderate de unul dintre interpreți pe care cu toții îl numesc familiar, prietenește Peter. E vorba despre actorul Peter Seynaeve care a jucat în spectacol mai multe roluri, a fost și antrenor de actorie, i-a dat o mână de ajutor lui Dirk Crommelinck, în a cărui sarcină s-au aflat copiii. Principalii componenți ai distribuției.
Copii pe care de data aceasta, în mod excepțional, îi vom vedea pe scenă și în calitate de participanți la discuții. Unii dintre ei, așa cum e atoateștiutorul Vik (Vik Neirink), precoce doctor în istoria teatrului antic și bun cunoscător al diferențelor dintre Eschil, Sofocle și Euripide, are serioase îndoieli în privința utilității respectivelor discuții. Publicul doar mimează că ar avea întrebări. Oricum, Vik are mereu ceva de adăugat, de exemplificat, ține morțiș să își mai joace o dată monologul. Și mai ales să ne împărtășească tot ceea ce știe el despre Euripide. Interpreta Medeei, aceea din piesa lui Euripide ca și a celei firește cu alt nume (Amandine) care a făcut un lucru îngrozitor în anul 2006, omorându-și cei cinci (atenție cinci, nu doi) copii, care pe urmă a încercat să se sinucidă și a sfârșit prin a fi eutanasiată, revine pe scenă cu întârziere. S-ar duce cât mai repede la hotel. Adolescentul care l-a jucat pe Iason, cel din tragedia greacă, ca și pe Mounir, soțul Medeii, aceea din anul 2006, Medee ce se cheamă Amandine Moreau (numele sunt, firește, convenționale, nu corespund celor reale), este deocamdată mult mai preocupat de ceea ce vede pe ecranul telefonului său mobil. Însuși mai sus numitul Peter are o anumită doză de scepticism. Are pregătit el însuși un set de întrebări, cele mai multe convenționale. Convenționalismul este însă progresiv anulat de unii dintre copiii interpreți. Care vor ba să cânte un cântec ce nu s-a auzit din cine știe ce motive în spectacol, ba să rejoace unele secvențe. De la public se așteaptă întrebările adevărate. Nu. Ele nu vor mai veni. Ni le vom pune cu toții acasă. Esențială fiind întrebarea referitoare la caracterul repetitiv al crimelor Medeii. Căreia îi dă glas însăși interpreta ei Oare de ce repetăm mereu, încăpățânat aceleași greșeli?
Aceasta este întrebarea-cheie din spectacolul Copiii Medeii al celebrului regizor Milo Rau, producție a Milo Rau&MTGENT. Spectacolul în care în secvențele filmate apare însuși Milo Rau în rolul Dragonului cel ucis de Medeea spre a-l salva pe Iason și care a figurat în generoasa ofertă a ediției din anul 2026 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.
Intervine o decizie neașteptată. Spectacolul se va rejuca. Și se va dovedi exemplificarea pe care aș numi-o perfectă a tot ceea ce înseamnă teatrul azi. A felului în care arta aceasta milenară a integrat toate cuceririle de ultimă oră ale tehnologiei. Cum a redevenit din nou o sinteză a artelor. Cum și-a asumat și cum a valorat filmul. Secvențelor jucate live, unele luate de o cameră de filmat în priză directă manevrată de același Peter li se vor asocia secvențe din conservă. Copiilor aflați pe scenă li se vor alătura încă câțiva interpreți ce apar în respectivele fragmente filmate. Grație unui montaj ireproșabil, datorită video-designului creat de Moritz von Dungern potențat de light design-ul datorat lui Dennis Diels
Vom parcurge etape mari de timp. Vom fi când în Grecia antică pe care și sound designul elaborat de Elia Rediger parcă ne-o aduce aproape, când în afirmatul tern oraș belgian Ostende (vreau-nu vreau gândul m-a dus la Ghelderode care dat un lung interviu acolo), când în orașul marocan de unde provine Mounir, noul Iason. Cel agresat în tinerețe de cel de-al doilea tată, pe nume dr. Gas. De care a rămas pe mai departe dependent. Și care vrea să îi anexeze și pe cei cinci copii. De unde o parte din disperarea metamorfozată în crimă a noii Medei.
Nici tinerețea lui Amandine nu a fost tocmai ok. Relația ei cu familia a fost cum nu se poate mai ciudată. Una de îndepărtare progresivă. Ni se va explica totul într-o secvență în care părinții bătrâni din film vor fi jucați live, suprapus de doi copii.L-am remarcat iarăși pe senzațional, deja amintitul Vic. Amandine e victima singurătății. A singurătății din copilărie și din adolescență. A singurătății de după căsătorie. Nevindecată nici de maternitatea confiscată. Momentul, secvența crimei sunt supradilatate. Pregătirea ei, cumpărarea unui cuțit dintr-un supermaket. Mângâierea înșelătoare a copiilor. Sânge. Foarte mult sânge. Așa cum nu îngăduie tragedia antică. Ori cea clasică. Celebrele les bienséances. Reconfirmate de tragedia clasică franceză, Și cântecul Les yeux de ma mère. Cu versurile Elle a quelque chose de dangereux(…) Elle a des yeux qui tuent. Și încă ceva. Copiii Medeei din tragedia lui Euripide nu vorbesc. În spectacolul impresionant, dur, crud, neiertător, răscolitor al lui Milo Rau lucrurile stau deliberat cu totul altfel. Se vorbește mult. Nu însă și fără justificare.
MILO RAU&MTGENT
COPIII MEDEEI
Un spectacol de Milo Radu
Echipa de producție: NTGent
Co-producători: Wiener Festwochen, La Biennale de Venezia, ITA – Internationaal Theater Amsterdam, Tandem – Scène nationale (Arras Douai)
Dramaturgie: Kaatje De Geest
Scenografie:ruimtevaarders (Karolien De Schepper, Christophe Engels)
Costume: Jo De Visscher
Light design:Dennis Diels
Video design: Moritz von Dungern
Sound design: Elia Rediger
Antrenor actorie:Peter Seynaeve / Lien Wildemeersch
Responsabil copii:Dirk Crommelinck
Cu: Peter Seynaeve / Lien Wildemeersch, Anna Matthys / Juliette Debackere, Emma Van de Casteele / Ella Brennan, Jade Versluys / Bernice Van Walleghem, Gabriël El Houari / Aiko Benaouisse, Sanne De Waele / Helena Van de Casteele, Vik Neirinck / Elias Maes
