Demisia pianistului Dan Grigore din CNA, motivată într-o scrisoare amară adresată președintelui CNA, a fost judecată de unii comentatori și forumiști ca o toană, ca un moft . Și ce dacă a zis Crin Antonescu pe Antena 3 că artistul n-are onoare, fiindcă nu acționează la comanda de partid? Și ce dacă OTV l-a târât ani de zile în mocirlă? Și ce dacă Mircea Badea i-a urat ”să folosească banii la înmormântare” și a conchis pe blog că e ”un imbecil mai puțin”? Sunt astea motive pentru demisie? Aiurea!
Ceva mai prudent în primul deceniu postdecembrist, când predomina presa scrisă mai chibzuită fiindcă scrisul rămâne, spațiul public politic și mediatic a devenit cu vremea tot mai puțin exigent. Vadim Tudor a dat tonul injuriilor de tot felul în publicațiile sale, iar justiția i-a fost complice, absolvindu-l de păcate în majoritatea proceselor de calomnie – băteau suta la un moment dat – și creditând falsul argument al ”pamfletului”. Au preluat rețeta numeroase canale, printre care excelează azi OTV și Antenele, în emisiuni care coc răfuieli de familie, rivalități politice sau de presă și varsă sudalme, porcăieli și calomnii sub protecția formulei pamfletare și a libertății de exprimare.
Dacă cineva s-a bătut pentru libertatea de exprimare, aceea a fost Monica Macovei care nu s-a lăsat până n-a scos calomnia din Codul Penal, așa încât jurnaliștii să nu mai poată fi incriminați, să se simtă liberi de amenințarea cazierului. Primii care au profitat au fost cei dispuși să abuzeze, sucind gâtul democrației și făcând din înjurătura publică un privilegiu accesibil. Politicienii s-au prevalat de imunități extinse dincolo de înțelesul constituțional, televiziunile s-au bucurat de clemența CNA, nerușinarea a fost premiată, media tabloidă s-a pitit în spatele libertății obținute și al lipsei reglementărilor privind presa scrisă, organizațiile de media au sărit ca arse când s-a încercat o măsură mai drastică (cazul retragerii licenței OTV în 2002) și uite așa s-a ajuns azi la ”terorismul mediatic” invocat de Dan Grigore în motivarea demisiei sale:”Limbajul agramat și stâlcirea limbii române, înjurăturile cele mai josnice, aluziile sexuale nerușinate, comportamentul sub-uman, incitarea la violență, șantajul, calomnia și amenințarea, terfelirea valorilor culturale, senzaționalismul ieftin, dezinformarea, panica indusă, sunt doar câteva din instrumentele de manipulare folosite de unele posturi TV și care ne îndepărtează cu viteza luminii de lumea civilizată”.
Rareori indignarea sau îngrijorarea față de degradarea jurnalismului sau față de poluarea morală a spațiului public are o consecință radicală ca demisia din onoare a maestrului Dan Grigore sau renunțarea la a mai scrie despre politică a scriitorului Mircea Cărtărescu. Iar dacă președintele s-a declarat umilit în ultimii ani de absența respectului față de statutul prezidențial, comentatorii de serviciu (Corina Drăgotescu de pildă) au decretat imediat că a fi înjurat e normal și e de bine pentru democrație. Predomină ipocrizia, surâsul pe sub mustață la grosolăniile difuzate zilnic, precum și scuza sângelui latin sau a talentului de scriitor. Deprimat de degradarea presei caracterizată ca ”o licitație continuă a vulgarității, a obscenității, a pornografiei amestecată cu morbidul”, editorialistul ziarului Gândul, Cristian Tudor Popescu, aruncă în același timp calificări vitriolante la adresa unor persoane publice: președintele e numit ”marele masturbator”, Viorel Hrebenciuc e ”guzganul rozaliu” iar noul premier capătă ștampila de ”fantoșă”.
Iată câteva mostre, deloc taxate legal sau timid amendate de CNA, din nesfârșita antologie de epitete virulente aruncate pe piața publică, care ar jigni orice ființă cu demnitate. Totuși, puține procese au fost inițiate, semn de neîncredere în justiție și de opțiune caragialescă gen ”pupat Piața Independenți”:
Politicieni versus politicieni
Vadim Tudor despre Becali: un păduche, un pigmeu, un orangutan;
Becali despre Vadim Tudor: un nenorocit, posedat de diavol, un nebun, cancer veninos
Ponta despre Elena Udrea : arogantă lipsită de cultură
Roberta Anastase despre Crin Antonescu: un laș
Aura Vasile despre Boc: un imbecil
Iliescu despre Geoană: prostănac
Traian Băsescu despre Regele Mihai: slugă la ruși, trădător
Antonescu despre Băsescu: circar bătrân, râmă, dictator
Jurnaliști versus politicieni
Mihai Gâdea despre Lucian Duță, președintele CNAS: nesimțit, dobitoc, mitocan; despre despre purtătoarea de cuvânt MAE: mahalagioaică
Mircea Badea (Antena) despre Ponta: acest groupie al serviciilor secrete, băiețaș; despre o membră CNA: vită cu mufă hidoasă
Dan Diaconescu (OTV) despre Emil Boc: pigmeu fără coloană
Victor Ciutacu (Antena) despre Elena Udrea: regina absorbantelor
Radu Banciu (B1TV) despre Crin Antonescu: carici-pogonici
Politicieni versus jurnaliști
Traian Băsescu despre jurnaliști de la Realitatea TV și Antene: găozar, țigancă împuțită, tonomate cu euro
Vadim Tudor despre Radu Banciu (B1TV): prost ca nopatea, limbric, dement, boschetar
Crin Antonescu despre Rodica Culcer (TVR): pensionară nesimțită; despre Ioana Lupea și Mircea Marian (TVR): ratați, plătiți gras din bani publici
La categoria Jurnaliști versus jurnaliști Mircea Badea e imposibil de egalat. El împrăștie în fiecare seară cele mai deșănțate invective ca ”hârcă”, ”tută nespălată cu nume de labă”, ”jegule”, ”boule”, ”japiță” iar ca încununare, o porcăială la adresa unui realizator tv, premiată de CNA cu o mică amendă de 10.000 lei: ”eşti un mare bou, un tâmpit şi un meltean ordinar. Nu ţi-e ruşine? Câte prostii scoţi pe gură, dobitocule, eşti o ruşine şi un cretin care are emisiune. Nu pot crede cât de bou eşti. Îţi dai seama, săracu’, cât de nervos era? Băi, uite, sincer, sincer îţi spun, că nu te-aş minţi, sunt absolut sincer. Nu, chiar cred că eşti în situaţia de a face un atac cerebral enervându-te atât de rău. Bine, îmi doresc să faci un atac cerebral, de ce să te mint? Mi-ar plăcea, cel mai mult din lume, să faci un atac cerebral. Fă un atac cerebral!”
Articol aparut si in Revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ar trebui facute niste sondaje de opinie vis-a-vis de acest comportament al jurnalistilor. Pe baza acestora ar trebui modificate legile pentru a fi mai drastice.
Injuraturile tv aduc mulţi bani celor care le propagă şi acest lucru trebuie pedepsit.
Pe de altă parte noi împreună cu ONG-urile ar trebui să ieşim în stradă şi să manifestăm împotriva posturilor incriminate.
intr-un cuvant din sapte ani de-acasa s-a ales praful.
Demisia domnului Dan Grigore este absolut onesta si singulara, dar in mod cert tardiva – cu o singura floare nu se poate face primavara . Problema este ca ceea ce domnul Dan Grigore nu mai suporta de acum incolo ca persoana, suporta mai departe milioanele de telespectatori care , chiar daca inchid telecomanda, nu isi pot demisia din conditia de cetateni supusi in mod constant la :
” Limbajul agramat și stâlcirea limbii române, înjurăturile cele mai josnice, aluziile sexuale nerușinate, comportamentul sub-uman, incitarea la violență, șantajul, calomnia și amenințarea, terfelirea valorilor culturale, senzaționalismul ieftin, dezinformarea, panica indusă, sunt doar câteva din instrumentele de manipulare folosite de unele posturi TV și care ne îndepărtează cu viteza luminii de lumea civilizată ”.
Domnul Dan Grigore descrie de fapt o strategie foarte abila de inginerie sociala formulata foarte clar de catre Tom Gallaghe care descrie adevaratul rol jucat de presa si mass-media in societatea noastra :
„A devenit un manipulator abil, scopul ei fiind acela de a întări pasivitatea unei societăţi care nu-i va mai contesta niciodată pe cei puţini care au confiscat puterea şi a căror ascensiune a început în 1989. Înainte de a-şi atinge obiectivele, această presă a creat pagube enorme calităţii vieţii publice, prin degradarea culturii şi împiedicarea oricărei reflecţii serioase asupra opţiunilor politice pentru viitor.” ( http://www.revista22.ro/romnia-pregatirea-pentru-nrobire-6108.html )
Cand jurnalistii , politicienii si oamenii publici de cele mai diverse orientari, adopta aproape fara exceptie un acelasi tip de comportament , indiferent de declaratiile de complezenta, nu mai putem vorbi de o pura intamplare, si nici de bune intentii.
Ramii pur si simplu amutit citind ce poate emite cineva ca Mircea Badea. Sint ani de cind n-am mai ajuns nici macar accidental sa privesc la vreo emisiune de-a sa. Nu-mi fac insa nici iluzia ca va renunta vreodata de buna voie la exercitiile astea de umilinta autoimpusa: da, ati citit bine, umilinta. Fiindca nu poti face asa ceva decit daca vrei cu tot dinadinsul sa-ti bati joc de tine, sa-ti calci in picioare propria demnitate umana: caci nici dusmanul cel mai aprig nu l-ar putea pune pe Mircea Badea in posturile in care se pune singur. Sint aproape convins ca el isi imagineaza ca este un deschizator de drumuri in ceea ce priveste exersarea publica a libertatii de exprimare. De fapt, nu cred ca se poate gindi o metoda mai eficienta de a-ti ingradi libertatea, decit aceea in care iti iei deplina libertate de a te batjocori pe tine. Si, cum e de admis ca unii calugari foarte vrednici ajung sa fure obiecte neinsemnate pentru a nu ajunge sa se semeteasca, in fapt, Mircea Badea vorbeste in gura mare despre sine si despre viata sa mizerabila. Ca si in cazul calugaririi, cine face ceea ce face Mircea Badea renunta la ascultarea pentru parintii naturali: caci vocatia sa se adreseaza unei alte dimensiuni spirituale. E vorba aici despre vocatia sinuciderii in viata: a te sinucide in viata fiind inseamna tocmai asta, sa te batjocoresti pe tine pina ajungi sa distrugi orice fel de punte de dialog cu ceilalti. Nu exista om mai singur decit cel care nu poate dialoga: iar un om cu desavirsire singur este spiritualmente mort. Aici vad si eu rolul invierii. Caci realmente Mircea Badea va invia, isi va reveni in fire atunci cind va inceta sa se mai umileasca in public.
Erata:
„a te sinucide in viata fiind inseamna tocmai asta”
ar trebui inlocuit cu
„a te sinucide in viata inseamna chiar asta”.
Nu te poti sinucide decit fiind in viata.
Pudibonderia asta este de prost gust. Scopul acestei institutii este de a face un fel de salubritate a mediului verbal si imagistic public. Cand te apuci sa faci asa ceva trebuie sa te astepti sa gasesti niscai mizerii. Constati, amendezi. E ca si cand ai fi gunoier si esti scandalizat de fetidul si inesteticul resturilor aruncate. Nu-ti place meseria, pleci. Il lasi pe altul cu stomac mai tare. Asta-i o slujba nu o sinecura.
In conditiile in care, de cativa ani incoace, actuala Putere isi bate joc de Constitutie si democratie de o maniera care l-ar fi rusinat pe Iliescu in 1990, grija deosebita pentru limbajul presei – care agita, de cateva saptamani, intelighentia damboviteana – mi se pare similara discutiilor despre sexul ingerilor, purtate de clerul bizantin la Constantinopole, in timp ce turcii bateau la portile orasului.
Va rog sa ma iertati ca nu plang de mila d-lui pianist (care, cumva, a devenit specialist in mass-media…) si care, dupa ani de zile de luat bani de la stat, a descoperit ca e prea fin pentru politica romaneasca (probabil simte ca nu e bine sa-l prinda noiembrie in CNA…). Si oricum, ma intereseaza infinit mai mult ce se intampla cu UMF Targu Mures, unde autonomia universitara a fost anulata de politica actualei coalitii de guvernare. Apropo de acest caz, decat sa va mirati de injuraturile proferate de jurnalisti si comentatori (+ opozitie) la adresa politicienilor, mai bine observati abuzurile puterii, ca nu ii injura nimeni degeaba. Last but not least, dupa cum arata sondajele de opinie, presa si opozitia sunt mult mai indragite de populatie decat politicienii (si simpatizantii) puterii, asa ca injuraturile au legitimitate.
„probabil simte ca nu e bine sa-l prinda noiembrie in CNA…”
de ce, USL planuieste cumva executia publica, pe stadioane, a celor care nu cad pe spate in fata lui Ponta si Antonescu?
Excelenta remarca referitoare la Cetepeu!
PORCUL
de B. Fundoianu (1921) Din dicţionarul meu domestic
Porcul meu nu e vacă, nici cal şi nici asin: e porc. El ştie lucrul ăsta şi nu se supără. Câteodată e mai puţin modest cât un afiş. I se citeşte bucuria în ochi. Porcul meu e fericit că-i porc. Dacă ar fi încă prea nerod să jongleze cu metafizica (acest obicei exclusiv al altora), e cert că s-ar ruga în toată ziua: „mulţumesc, o, Doamne, că m-ai făcut porc şi nu vacă, [sau] cal, sau altfel de asin“. Dar porcul meu nu-şi ascunde orgoliul cum ai pune un inel într-o cutiuţă de catifea. E prea cinic. Porcul n-are multe idei – ca şi oamenii. Şi-mi pare bine. Nu-mi place să mă regăsesc în toată lumea. Dar are câteva idei esenţiale: ideea-mocirlă, ideea-varză, ideea-fericire, ideea-excrement. Porcul iubeşte realitatea. Realitatea e mocirla, varza, fericirea, excrementul. De aceea nu prea e pornit pe dificile abstracţii.
… iar eu, adaug – cu umilinta cuvenita alaturi de aceasta superba reflectie – ca oribila, dezgustatoarea, umilitoarea „realitate” mioritica ( ca sa nu zic damboviteana ) de azi si -mai ales – de acum incolo, pana la dezagregare e : mocirla/Dragotescu&Co, varza/Ciuvica&Co, „fericirea”Chucky&Co, excrementul = mediul in care-si desfasoara acesti „conducatori” si „formatori” de opinii(?) activitatea lor abjecta… In opinia mea, s-a coborat atat de jos, atat de masiv si generalizat, ca orice strigat disperat de alarma, e tardiv…si, fara efect…
…iar, intrucat comentariul meu de mai sus se ofileste „in asteptare” pentru a fi validat, mai adaug un supliment catre Brandusa Armanca .
Nu pot ( si nu ar trebui – deontologic – ca tot ne revoltam aici impotriva exceselor ) fi asemuite si calificate asemanator – chiar identic – injuraturi si insulte obscene, spuse si scrise pentru a fi auzite si citite ( jeg, limbric, vita cu mufa hidoasa, codoasa batrana, rama, paduche, nenorocit, orangutan, bou, cancer veninos, imbecil, etc…etc… ) cu epitete, gen „tonomatele” oligarhilor, mai curand o metafora pamfletara, sau cu expresii datorate furiei spontane provocata de un/o interlocutor/oare, spuse IN INTIMITATE ( tiganca imputita, gaozar )si – fara indoiala – nu cu intentia de a fi auzite/citite de tertzi… dar captate prin diverse „mijloace” de acei tertzi pentru a le aduce -nedorit de emitator – la cunostinta publicului larg, cu scopul vadit de a-l compromite pe Presedintele Basescu. Fara indoiala. Dna Armanca ca opinii sau judecati de valoare istorica si/sau politica precum cele emise public de Presedinte despre Rege, nu pot si NU TREBUIE puse pe acelasi cantar cu invectivele mahalagesti pe care le-ati enumerat mai sus. Ati „incercat” sa fiti echilibrata, defavorizand fatis ( sper involuntar…) una dintre parti…