Astăzi, 10 februarie 2023, marele actor Victor Rebengiuc împlinește 90 de ani. Trei sunt momentel;e esentiale care ma leaga de el. Primul, „Pădurea spânzuraților”. Al doilea, 24 decembrie 1989, invitatia la claritate morală si vestejirea neiertătoare a lacheilor tiraniei. Al treilea, intalnirea de la New York cand a citit legenda Marelui Inchizitor.
Hârtia igienică a fost emblema si expresia penuriei in anii dictaturii comuniste. A ingrozitoarei degradări a calității vieții. Cozi interminabile, marfă puțină. „Scânteia” si „România Liberă” căpătaseră o nouă întrebuințare. Menirea obiectului este igiena posteriorului. Chestiune de civilizație, de ceea ce Michel Foucault a numit le souci de soi.
Televiziunea regimului a fost megafonul unui purulent, infect, fetid cult al personalității. Antena îi aparținea lui Ceașcă tot așa cum Antenele de azi ii aparțin lui Felix. Ecranul emana un grețos miros de scârnă. Era nevoie de o purificare, duhnea înfiorător. Apăruseră toți trepăduși dictaturii bătându-se cu pumnul in piept si clamându-și trecutul de „rezistenți”. Profesori de „socialism științific” afirmau fără urmă de rușine că între PCR si „adevăratul socialism” nu era nicio legătura. Crainicii telejurnalului ceaușist răcneau mai tare ca oricine împotriva odiosului si sinistrei.
Era nevoie de un simbol tranșant al unei rupturi tranșante. Victor Rebengiuc a propus sulul de hartie igienică drept simbol al despărțirii de Marea Minciună, de abjecta scatofagie a „Epocii de Aur”. Au trecut peste trei decenii de la acel 24 decembrie, gestul marelui actor nu și-a pierdut nicio fărâmă din terapeutica-i actualitate. El face parte, neîndoios, din veritabila istorie a Revoluției Române. La Mulți Ani fericiți si sănătoși, iubite maestre Victor Rebengiuc!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Poporul roman inghite si astazi minciuna ( si tilhariile ) guvernantilor . Diferenta este ca acum poporul roman are din belsug hirtie igienica . Sa se stearga dupa fiecare inghititura …..
Un moment de neuitat! Din păcate, cei vizați aveau și au pielea groasă. Păcat că zâmbetele lui Iliescu și Roman s-au vândut mai bine…
La mulți ani, Victor Rebengiuc!
Aveți dreptate. Gestul marelui actor nu și-a pierdut nicio fărâmă din terapeutica-i actualitate. După părerea mea hârtia igienică are o calitate irefutabilă: este apolitică prin excelență. Șterge fără excepție toate posterioare fie ele comuniste, capitaliste, ecologiste, socialiste, liberale, iliberale, verzi, albastre, roșii, populiste, dictatoriale, republicane sau monarhiste, democrate sau naționaliste fără să facă nicio discriminare. Din păcate niciun posterior șters nu lasă hârtia imaculată și inodoră. Toate put.
Poate că maestrul Rebengiuc, astăzi, ar propune sulul de hartie igienică drept simbol al despărțirii de alte Mari Minciuni, de abjecta scatofagie a unor alte feluri de ideologii în care am căzut scăpând de ecopa de aur…
Gestul maestrului Rebengiuc a fost puternic, plin de corectitudine și de adevăr. Oamenii au fost uimiți de curajul său dar nu au avut curajul să pună în practică mesajul transmis. Asta pentru că astfel de gesturi, ieri, erau pedepsite dur. Chiar dacă nu pare, maestrul Rebengiuc a fost pedepsit foarte dur pentru acest gest, o pedeapsă modernă, mai democratică (fizic deloc violentă dar psihic mult mai distructivă) și anume a fost ignorat. Ignorat. A fost lăsat să vorbească și ignorat total, în loc ca mesajul său să fie preluat și multiplicat. Elitele democrației originale au învățat repede că nu trebuie să te opui violent ideilor sau părerilor altora, trebuie doar să le ignori.
La mulți ani fericiți și multă sănătate maestrului Victor Rebengiuc! Admirație pentru talentul său și exemplul de viață pe care încă ni-l dă tuturor!
Intradevar aveti dreptate, gestul sulului de hartie ramane valabil, mult mai actual astazi insa la un alt nivel, global.
sa evidentiem inti actorul deosebit; un reper profesional in Romania; si nu numai;
in acelasi timp, nu trebuie uitat ca a fost si un cetatean ce a luat atitudine fata de problemele cetatii; din pacate, nu a fost urmat;
Respect! La multi ani!
Marele actor Victor Rebengiuc, care a implinit, ieri, varsta supersenioriala de 90 de ani, a intrat in clasa nonagenarilor de elita. Volens nolens, el a devenit astfel „coleg de clasa”, gerontologic vorbind, cu politicianul Ion Iliescu. Chiar este de notat cum aceste personalitati puternice si antagonice sunt aduse impreuna de zeul Cronos. Probabil ca si zeul Posteritatii va face acelasi lucru. Inchid aici aceasta referinta, orice alt comentariu contradictoriu ar fi superfluu, ca in discutiile despre gusturi si culori, despre care disputele sunt nonsensuri. Oricum am da-o cu disputele, pana la urma si preferintele politice sunt normale, si ele tin de drepturile omului, la fel ca preferintele culinare, vestimentare etc. Determinante in preferintele politice sunt proportiile acestora, de care trebuie sa se tina cont, sa fie luate ca atare, aritmetica democratiei face diferenta.
De actorul Victor Rebengiuc sunt legati milioane de romani. Ei sunt romani de mai multe varste si generatii, sunt cei care i-au apreciat exceptionalele roluri pe care le-a jucat in filme romanesti celebre. Probabil ca rolul cel mai de audienta, atat urbana cat si rurala (mai ales), a fost cel pe care indragitul actor l-a jucat in filmul-capodopera „Morometii”, in regia lui Stere Gulea după volumul I al romanului-capodopera „Moromeții” (1955), scris de Marin Preda, unul din cei mai importanti romancieri romani din perioada postbelica. Pe acestia si pe toti oamenii de cultura trebuie sa ni-i asumam si sa-i onoram, fiecare sa-si aiba locul in societate, atunci e cu adevarat democratie, cand nu sunt liste negre si puneri la index (ce tevatura exclusivista si rea credinta a fost in ultima vreme cu Mircea Vulcanescu, de pilda, filolog, filosof, publicist, sociolog și politician roman).
Exista din pacate o legatura de continuitate intre fresca sociala interbelica din „Morometii” si ce a urmat in anii comunismului pentru taranul roman, pentru care degradarea economica si viata chinuita nu a incetat pana la revolutie. „Rupturile transante” de care pomeniti nu sunt decat intr-o imaginatie incendiatoare si periculos de devastatoare, ca cea a zeului distrugerii Shiva. Ca aceasta imaginatie sulfuroasa sa nu devina realitate, este o nevoie imperioasa de echilibru intre continuitate si discontinuitate. Va invit sa privim impreuna din acest unghi, pentru a vedea ca exista o paralela intre dez-aurire epocii asa-zise de „aur” din perioada interbelica, care a fost un mars catre catastrofa, si dez-aurirea „epocii de aur” comuniste, care si ea ne-a dus pe marginea prapastiei. Coprofagie? Poate fi numita si asa, ca dezacord intre un program politic ambitios si resursele deficitare, ori poate pentru ca i s-a rupt firul timpului de care ar fi avut nevoie sa i se vada efectele. S-ar parea ca in epoca de „aur” interbelica nici macar hartia igienica nu era de ajuns, se foloseau inlocuitori (nazistii le numeau ersatz-uri, acum neomarxistii folosesc insecte si viermi).
„neomarxisti”??? Badie, uitatul abuziv la Aneta 3,latrina TV și gușă teveceu, apologetul securistilor, lasă dare de neșters. Fa un exercițiu de imaginație, crede și te mira-ca veni vorba – ca țăranul lui Marin Preda, văzând girafa:asa ceva nu exista!!!
Decembrie 1989 mi-a rămas in memorie cu aceasta faza extraordinara a hârtie igienice oferite cadou sub privirile socate dale crainicilor TVR (libere).
Au fost si alții cu fraze sau texte memorabile: Mircea, fa-te ca lucrezi sau apelul către lichele, dar nici unul n-a trăit așa de vertical precum Victor Rebengiuc.
Celor din platoul TVR, în 24 decembrie 1989 le trebuiau perii groase și glasspapier spre a se curăța de mizeria morală ce le sălășluia în sufletele lor putrede și moarte și spre a înțelege ce nu pricep nici azi: că sunt aleși spre a-și servi alegătorii.
Adevăratului integru Victor Rebengiuc La mulți ani!
Eu propun sa se revina la productia de hartie igienica Letea, de aia cu aschii. :))
Pentru gurile politrucilor si a odraslelor si rudelor lor.