Iarăsi un articol care îmi place, bine argumentat, uşor provocativ, şi cu a cărui concluzie nu sunt de acord. Astfel de articole au darul de a mă întărâta, evident! Este articolul domnului Valentin Naumescu, cu titlul prescurtat ”Felicitări Republica Moldova, adio România Mare!”
Scenariul care mi se pare mie cel mai probabil în viitorul apropiat şi mediu (vreo 20 de ani) este următorul: România va reuşi ”performanţa” să absoarbă mai mult decât actualii 15% din fondurile oferite de Uniunea Europeană pentru a progresa mai rapid. R. Moldova va învăţa din această greşeală a României şi va absorbi ceva mai mult. Cetăţenii R. Moldova vor observa în sinea lor (mulţi nu conştient) că le merge mai bine în cadrul familiei europene. Apropierea de EU este şi va rămâne asociată cu direcţia ”vest”, nu ”est”, care direcţie este aceeaşi cu cea spre România. Conştientizarea identităţii româneşti în R. Moldova (la cei ce se consideră ”pur moldoveni”) va creşte. În ultimă instanţă aceasta va duce la o dorinţă acută generalizată de unificare. Nu cred că motive de natură financiară (atât cât vor fi percepute) au capacitatea să stăvilească o ”pornire” naţională. Atunci unificarea se va realiza. Destul de nespectaculos.
Acum comentez. Domnul Naumescu sugerează că „în situaţia în care cetăţenii României ar fi întrebaţi dacă sunt de acord să plătească fiecare, în total, câte 5.000-10.000 de Euro pentru unificare” atunci răspunsul lor ar fi negativ. Eu cred că şi 500 de Euro ar fi suficient. Numai că întrebarea nu se va pune. Dacă nemţii ar fi întrebaţi dacă sunt de acord să plătească sumele pe care Germania le plăteşte pentru dezvoltarea zonelor subdezvoltate ale EU, dacă li s-ar pune întrebarea pe tavă, sigur că n-ar fi de acord. Dar asemenea întrebări nu se pun. Foarte multe întrebări nu sunt puse populaţiei, şi în marea majoritate a cazurilor e bine aşa. Pe de altă parte, nu e într-adevăr vorba de o unificare în viitorul apropiat. Până atunci, atât România cât şi R. Moldova vor mai ieşi din sărăcie. România deja nu mai e acolo unde a fost acum 20 de ani.
Cine va contribui cel mai mult la eforturile financiare pentru unificarea celor două ţări va fi EU, deci în primul rând Germania. Indirect, prin dezvoltarea amândurora. Iar la celelalte eforturi au contribuit deja şi ele însele. România printr-o serie de gesturi, burse, donaţii, acordarea cetăţeniei române şi altele. Iar R. Moldova în primul rând prin cristalizarea politică a unionismului şi întărirea acestuia.
Domnul Naumescu socoate că o şansă pentru unificare ar fi posibila deteriorare a perspectivelor europene ale R. Moldova. Deşi perfect logică, această posibilitate mi se pare foarte improbabilă. Iată de ce:
O ţară depărtată geografic de EU, dar lipită de Federaţia Rusă, Georgia, este acum şi ea Membru asociat. Nu are nici ea nicio şansă la apartenenţa deplină? Eu nu cred că nu are. Sunt doar de acord că atât ea cât şi Ucraina ar putea intra după R. Moldova. Georgienii nu sunt un popor asiatic, iar sentimentale lor faţă de ruşi sunt cunoscute. Aspiraţia lor europeană este puternică. În comparaţie, situaţia R. Moldova este mult mai favorabilă. Şi ţara mult mai uşor de digerat, la populaţia ei, pentru EU.
Domnul Naumescu vede în Transnistria o ”piatră de moară” la gâtul moldovean. Totuşi diplomaţia rusă şi cea transnistriană nu au fost prea active în promovarea ”independenţei” teritoriului, fără de care tot parte a R. Moldova rămâne, cel puţin oficial. Diplomaţia rusă este tenace, dar după loviturile primite la dezmembrarea URSS, ea de-abia în ultimii ani a început să-şi revină. Chiar dacă acum Ucraina nu a făcut pasul asocierii, tendinţa ei pare să fi rămas către vest. Iar cu o Ucraină chiar şi numai orientată către EU, legătura Rusiei cu Transnistria va fi din ce în ce mai greoaie. Subiectul Transnistriei cred că va rămâne pentru F. Rusă un obiect în mâna ei cu care va negocia de pe o poziţie mai bună atunci când cineva se va interesa de acel obiect. Momentul va veni cel mai târziu la aderarea R. Moldova.
Amintesc că şi Ciprul a devenit membru deplin al EU, deşi guvernul său nu controla (şi nu controlează nici astăzi) o bucată din teritoriu procentual mult mai mare decât cea transnistriană în R. Moldova. Şi, efectiv, condiţiile pentru eliberarea (paşnică a) Transnistriei vor fi incomparabil mai bune după aderare.
De altfel există activităţi comune ale R. Moldova cu Transnistria (vezi fotbalul de exemplu) iar ”graniţa” între ele nu e ca cea dintre cele două Corei…
Eu nu îmi fac probleme de tip birocratic-administrativ legate de unire. E clar că se va face haotic, în stil românesc. Dar se va face cumva. De tip german? Mă rog, poate doar ca tip… Dar nu cred nici asta, R. Moldova fiind totuşi prea mare ca să devină o singură regiune.
Da, Bucureştiul le-ar răpi multora ”funcţiile călduţe”, cum zice domnul Naumescu, din guvern, parlament etc. Dar ei nu se vor gândi şi la cei din viitor ci numai la ei, şi doar pentru ei se vor găsi ciolane de ros, cum se găsesc mereu în asemenea ocazii. Şi vor alege şi ei momentul mai către sfârşit de mandat…
Da, Turcia a rămas neeuropeană, în termeni absoluţi aş zice, nu numai pentru occidentali. Dar Turcia făcuse progrese imense pe drumul către valorile occidentului înainte de semnarea asocierii. Acum se constată o direcţie inversă, cu toate progresele economice realizate. Acesta este în primul rând motivul actual al neacceptării Turciei. Evident, momentan timpul lucrează contra apropierii ei de EU. Dar există în Turcia şi forţe care văd asta şi se opun actualei evoluţii…
Pentru R. Moldova nu văd probleme comparabile. Ingredientele culturale ruseşti nu constituie, zic eu, nicăieri o problemă. Partidul Comunist? În multe ţări occidentale a existat, pe alocuri mai există, are influenţă slabă. Tot astfel se va întâmpla şi în R. Moldova. Rămâne influenţa directă a Moscovei. Cu noul statut de Membru Asociat al EU, capacitatea F. Ruse de a exercita presiuni economice va fi contracarată de forţa economică internă a EU. Presiunile politice vor fi şi mai dificile pentru ruşi, iar cele militare cu atât mai mult.
De altfel, actuala mârâială între EU şi F. Rusă nu are după părerea mea baze prea solide, fiind legată mai ales tocmai de extinderea EU către zone ex-sovietice. Există interese energetice comune, pot să apară duşmani comuni. Să nu uităm de Europa până în Ural a generalului de Gaulle! Poate F. Rusă tocmai de asta se teme. Este strategic în retragere. Trebuie să admită asta, şi o şi face. Nemaifiind însă marele duşman al omenirii.
Sunt perfect de acord cu domnul Naumescu în privinţa utilităţii unui program sistematic de integrare în toate domeniile, între România şi R. Moldova.
Cât este de necesară revenirea R. Moldova? Dacă este binevenită? O reparaţie istorică?
Eu zic doar că acesta va fi, neforţat şi necalculat, mersul natural al lucrurilor!
Are Moldova o istorie ca cea a Austriei, care să justifice o entitate statală diferită? A mutat Stalin toţi moldovenii în Camciatca? Are R. Moldova petrolul Kuweitului? Nu, deci se va uni cu noi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dupa lectia servita de Ucraina UE cred ca ezte nevoie de eforturi mult mai mari si de o presiune constanta ca UE de a lasa statele aflate in proximitatea Rusiei sa isis aleaga singure calea pe care vor sa o urmeze.
Ceea ce a demonstrat Ucraina a fost slabiciunea UE si faptul ca nu exista o pozitie clara si puternica exprimata la unison in ceea ce priveste enlargment-ul. Obrazul curat cu cheltuiala se tine si de aceea sa cheltuie UE daca vrea sa ai liniste la frontiere si o dezvoltare continua in interiorul ei.
In afara pozitie clare, transantre exprimate de catre Basescu nu a mai existat nici un alt punct de vedere ferm. Cu Rusia nu te joci si fiecare cuvant conteaza si are importanta sa in scrierea sau rescrierea istoriei.
Cu mult succes spre UE!
Hai Moldova ca se poate!
Intrebarea aia cu 500, 5000 sau 10000 de euro ar putea fi pusa, daca e pusa corect. Unirea celor doua tari ar aduce si niste beneficii economice pe termen lung, nu? Beneficii cuantificabile? Atunci de ce sa nu le punem si pe alea in balanta? Ar fi de acord sa plateasca 5000 daca ar catiga pe termen lung doar 4999 sau trebuie neaparat sa facem si profit?.. :)
Germania unificata nu are chiar nimic de castigat din unire? Va imaginati cum ar fi aratat UE cu doua Germanii impartind aceeasi grantia, din care una la nivelul de dezvoltare al Romaniei?
Am citit cu atentie si articolul de mai sus.
Raman insa la concluzia ca dl. Naumescu vede lucrurile cel mai aproape de realitate.
Cele doua articole exprima puncte de vedere argumentate si credibile. Viitorul mediu (sa zicem 20 de ani, mai ales ca cifra coincide cu cea a lui Brucan – sa speram ca nu si confirmarea previziunilor) va fi cel care va statua cine are dreptate. Agreez varianta domnului Zamfirescu dintr-o irezistibila pornire sentimental-emotionala….nu comentez argumentele, nu vreau sa-mi temperez entuziasmul, dar….”Foarte multe întrebări nu sunt puse populaţiei, şi în marea majoritate a cazurilor e bine aşa.” Perfect de acord, mai ales cind ai o populatie care isi sustine in continuare reprezentanti de o crasa nevrednicie, purtatori ale celor mai abjecte trasaturi de caracter. Cind ai o clasa politica ca a noastra toate calculele rationale se surpa. Daca cineva are solutii sa strige.
DUMNEAVOASTRA sugerati solutii prin care populatia sa nu mai sustina reprezentanti nevrednici. Altfel spus, cine sunt cei 1) vrednici si 2) care mai sunt si dispusi sa se amestece in troaca?
In lipsa unor astfel de sugestii, nici macar nu-i nevoie sa-i sustina cineva – se voteaza singuri, intre ei.