Un cunoscut jurnalist german, Robin Alexander de la Welt, spunea în podcastul săptămânal “Machtwechsel” că, dacă actuala guvernare semafor ar fi funcționat, ar fi reprezentat cel mai mare pericol pentru viitoarea existență a CDU, deoarece nu ar mai fi existat o nevoie clară de un partid creștin-democrat. Această coaliție avea social-democrații pentru politicile sociale, liberalii pentru libertăți individuale și ecologiștii pentru creștere economică și tranziția verde.
Pe 23 februarie, cetățenii germani sunt însă chemați la alegeri anticipate pentru a decide viitorul parcurs al țării, tocmai pentru că această coaliție nu a rezistat. Alegerile anticipate ar fi putut avea loc chiar mai devreme, ca urmare a deciziei Curții Constituționale Federale a Germaniei, care a declarat un segment al bugetului federal neconstituțional. Detaliile deciziei sunt mai puțin relevante în cazul de față, dar ceea ce este important este că, prin această hotărâre, programul de guvernare a fost, practic, golit de instrumentele financiare necesare implementării sale.
Coaliția a continuat cu greu timp de un an, însă nemulțumirile au crescut atât în interiorul alianței, cât și în rândul opiniei publice. Această situație, coroborată cu invazia Rusiei, care a dus implicit la creșterea prețurilor, a prăbușit încrederea în guvern și a limitat drastic marja de manevră a coaliției.
În acest moment, cu o săptămână înainte de alegeri, situația pare relativ bătută în cuie. Cel mai probabil, CDU/CSU, alianța conservatoare, condusă în trecut de Angela Merkel și acum aflată sub conducerea unui vechi rival al acesteia, Friedrich Merz, va câștiga alegerile cu peste 30% din voturi. Pe locul al doilea se pare că se va afla AfD, partidul de extremă dreaptă, care a beneficiat de sprijin public din partea unor figuri apropiate de administrația Trump în ultimele săptămâni. Apoi urmează cele două mari partide de stânga, SPD și Bündnis 90/Die Grünen, formațiunile care, după ruperea coaliției în toamnă, au rămas minoritar la guvernare, cu scoruri în jur de 13-16%. SPD, partidul cancelarului Scholz, pare să aibă un mic avans în fața colegilor vicecancelarului Habeck. Aceste partide vor intra sigur în Bundestag.
Apoi mai există trei partide relevante, dar care au emoții în privința pragului electoral. Liberalii de la FDP, care până de curând au făcut parte din coaliția de guvernare, sunt aproape blocați la 4%. Die Linke, partidul considerat de unii ca fiind urmașul formațiunii comuniste din fosta RDG, pare că s-a revitalizat și a crescut în toate sondajele la peste 5%. Partidul BSW, înființat de Sahra Wagenknecht după despărțirea sa de Die Linke, pare că și-a pierdut avântul electoral pe care îl avea în septembrie la alegerile regionale din est.
Cum am ajuns aici?
Pe fondul nemulțumirii generale față de coaliția semafor, încrederea și susținerea acestor partide a scăzut dramatic în două cazuri: FDP -6% și SPD -10%. Die Grünen sunt singurii care au reușit să se protejeze de pierderi masive. Scăderea FDP se datorează în primul rând faptului că CDU/CSU se prezintă mult mai uniți în aceste alegeri și au o credibilitate sporită în comparație cu FDP, deoarece, ca partid de opoziție, nu au girat aproape niciun proiect al coaliției semafor. În al doilea rând, scăderea FDP este cauzată de pierderea votanților tineri, care în 2021 au ales covârșitor acest partid, dar care astăzi nu mai par atrași de el.
SPD a pierdut masiv votanți către AfD față de 2021, mai ales în zona muncitorilor, care votaseră SPD de zeci de ani, dar care nu se mai simt reprezentați de acest partid. Economia și migrația sunt cele două principale teme ale acestei campanii electorale, iar SPD nu reușește să puncteze pe niciunul dintre aceste planuri. Economia Germaniei este în recesiune, iar partidul s-a arătat mai dur, dar totuși prea rigid în privința migrației, pentru a putea recupera votanții pierduți către AfD.
CDU, deși probabil marele câștigător al acestor alegeri, nu reușește să atingă scorurile din trecut. În trecut, un CDU cu 33% provoca schimbări în conducerea partidului, dar astăzi, același procent pare un rezultat excelent. Ce s-a întâmplat? Deși Merz a reușit să aducă votanții pierduți în 2021 înapoi, nu a reușit să recupereze cei 10% dintre votanții care au trecut la AfD și nici să atragă foarte mulți dintre foștii votanți SPD care au migrat către AfD. Cu toate acestea, CDU/CSU va fi de departe cel mai mare partid din țară, un scor la care social-democrații nici nu par să viseze.
Ecologiștii au reușit să limiteze pierderile, dar, deși pentru o perioadă părea plauzibil ca ei să aspire la funcția de cancelar, acest obiectiv pare astăzi foarte îndepărtat.
O altă dinamică interesantă se observă în zona extremei stânga. Partidul Die Linke, care și în 2021 intrase în parlament pe pragul alternativ, s-a scindat la finalul lui 2023, iar mulți credeau că acesta va fi sfârșitul pentru Die Linke. Pe fondul războiului și al popularității personale a Sahrei Wagenknecht, partidul BSW părea să-i înlocuiască complet, însă faptul că în est BSW a negociat participarea la guvernările regionale în rea-credință și că subiectul războiului nu mai domină discursul public ar putea trimite partidul sub pragul electoral, deși acum cinci luni era cotat la 8-9%.
Între timp, Die Linke a scăpat de gruparea cea mai virulent pro-rusă, care provoca doar scandaluri interne, s-a regrupat în jurul temei crizei locuințelor și și-a găsit o nouă figură proeminentă. Heidi Reichinnek a devenit un star pe TikTok și a reușit să puncteze excelent în rândul tinerilor, unde Die Linke a devenit cel mai popular partid la nivel național.
Care sunt posibilele coaliții?
1. CDU/CSU – SPD (Marea Coaliție): Este cea mai frecventă coaliție la nivel federal în ultimii 20 de ani, întrucât scena politică s-a echilibrat, iar coalițiile tradiționale între un partid mare și unul mic (precum CDU/FDP sau SPD/Grüne) nu au mai fost fezabile.
2. CDU/CSU – Grüne: O opțiune dorită de CDU, deoarece i-ar oferi o poziție mai puternică de negociere în raport cu SPD, permițând obținerea unor concesii mai mari. În prezent, însă, această variantă pare puțin probabilă, în special din cauza opoziției din Bavaria, ceea ce slăbește practic puterea de negociere a CDU cu SPD.
3. CDU/CSU – Grüne – FDP (Jamaica): Această coaliție necesită ca FDP să intre în parlament, întrucât CDU/CSU și Grüne nu ar obține singuri majoritatea. A fost deja încercată în 2017, dar a eșuat după ce liderul FDP a rostit celebra frază „Mai bine să nu guvernezi decât să guvernezi prost”, ceea ce a condus ulterior la formarea unei noi Mari Coaliții.
4. CDU/CSU – SPD – FDP (Coaliția Germania): Ar putea deveni necesară dacă FDP depășește pragul electoral, iar CDU și SPD obțin rezultate sub așteptări. Această coaliție ar fi, asemenea celei semafor, relativ instabilă, mai ales în contextul dificultăților fiscale actuale ale Germaniei.
5. SPD – Grüne – Linke – BSW: Este cea mai puțin probabilă coaliție, excluzându-le pe cele cu AfD, și singura care l-ar menține pe Scholz în funcția de cancelar. Ar presupune atât intrarea Die Linke și BSW în parlament, cât și o scădere semnificativă a CDU și AfD față de nivelul din sondaje. Probabilitatea unei astfel de alianțe este aproape nulă.
6. Orice coaliție cu AfD: A fost exclusă de toate partidele democratice, inclusiv de CDU/CSU. Nu există niciun scenariu plauzibil în care Merz ar forma o coaliție cu AfD sau ar accepta să fie ales cancelar cu sprijinul acestei formațiuni într-un guvern minoritar.
Ce urmează?
După alegeri, presupunând că nu vor apărea surprize majore în ultima săptămână de dinaintea scrutinului, partidele care pierd vor intra într-o perioadă de restructurare, iar CDU, marele câștigător, va începe negocierile pentru formarea unei coaliții de guvernare.
SPD va căuta o nouă conducere. Actualul co-președinte, Lars Klingbeil, are șanse mari să își păstreze funcția, în timp ce cealaltă co-președintă, Saskia Esken, va fi probabil nevoită să se retragă. Boris Pistorius, actualul ministru al Apărării, va juca, cel mai probabil, un rol esențial în viitoarea conducere a partidului. Rămâne însă de văzut dacă va avea libertatea de a iniția o reformă reală sau dacă va fi ținut „sub papuc” de aripa stângă a SPD.
Verzii vor reprezenta o necunoscută, întrucât Robert Habeck beneficiază de susținere personală puternică în partid, dar direcția sa pragmatică nu este pe deplin acceptată atunci când vine vorba de marile teme care vor domina agenda din 2025.
Pentru liberali, cea mai mare întrebare este dacă vor reuși să treacă pragul electoral. Dacă vor reuși, Christian Lindner va rămâne figura centrală a partidului. În caz contrar, există numeroși potențiali succesori care așteaptă să-i preia locul.
AfD, deși va obține un scor semnificativ mai bun față de 2021 și se va autoproclama drept adevăratul câștigător al alegerilor, va rămâne irelevantă din punct de vedere guvernamental, întrucât niciun alt partid nu va dori, în continuare, să colaboreze cu ea. Totuși, este posibil ca izolarea sa pe plan internațional să înceapă să se diminueze.
Pe durata negocierilor pentru formarea unei noi majorități parlamentare, guvernul Scholz va rămâne în funcție cu puteri depline, însă capacitatea sa de acțiune va fi limitată din cauza lipsei unei majorități clare în Bundestag.
Cea mai mare provocare cu care se confruntă Germania este deficitul de resurse financiare, insuficiente pentru a acoperi toate promisiunile partidelor, mai ales într-o coaliție extinsă. Soluția ar presupune modificarea Constituției pentru flexibilizarea „regulii datoriilor publice” (Schuldenbremse).
Riscul major este ca, după alegeri, să nu mai existe o majoritate calificată necesară pentru această schimbare constituțională. Totuși, în acest caz, ar exista o soluție de avarie: adoptarea modificărilor la legea fundamentală înainte de constituirea noului parlament.
Pentru Germania urmează o perioadă dificilă, în care vor fi necesare decizii dure privind reformele economice – o veritabilă „Agenda 2030” – care să revitalizeze economia, să sprijine industria și să consolideze capacitatea de apărare. Însă, dacă există o țară în Europa capabilă să se reinventeze după o criză, aceea este, fără îndoială, Germania.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un articol tipic nemtesc, fara floricele, fara pareri, prezinta rece si corect situatia politica din Ge.
Bravo.
Si da, Germania trebuie sa se reinventeze si chiar si eu, un critic dur al situatiei, cred ca sunt sanse sa se-ntimple.
P.S Sunt chiar membru in comisia de vot.
Prezint inca odata, pt cei care au deschis computerele mai tirziu https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2025/02/alegeri-ge-1.html
„Die Grünen sunt singurii care au reușit să se protejeze de pierderi masive.”.. adevarat, dar nu pot intelege de ce!?
E pur si simplu trist. La fel de trista e caderea FDP, partidul meu preferat. Nu inteleg de ce!?
După ultimul sondaj FORSA s-ar putea ca FDP să intre în Bundestag la limită.
Este partidul cu care eu votez de peste 20 ani și îl voi vota chiar dacă este în 2025 irelevant pentru formarea coaliției de guvernare.
Omiteti un lucru. In primul rand ca sondajele mai arata ca 38% din electorat sint indecisi, deci o variabila cu potential de surprize. Apoi conspiratia tacerii. Adica la intrebarile sondajelor subiectii ascund adevăratele optiuni, iar aici teroarea cotectitudinii politice joaca un rol. Deci cred ca nu ar fi exclus un scenariu austriac cu o ascendenta surprinzatoare Afd si impasul constituirii unei majorități. Mai trebuie sa adaug recentele atentate cu victime si deci criza securitara care afecteaza populatia, sau evenimentele in desfasurare pe ralatia Germaniei cu noua administratie americana care in evolueaza de la o zi la alta.
În Germania pariez pe o coaliție CDU/CSU+AfD.
În România pariez pe o coaliție PSD+AUR.
Pierdeti de doua ori. Aflam intr-o saptamina.
Domnule, nazismul nu a murit în Germania și nici national-comunismul în România.
Varianta 2 nu se poate lua în calcul, conform variantei 3.
Dacă verzii mai întra în Parlament după 23 februarie, înseamnă că nemții n-au înțeles o iota despre cauza principala a decăderii lor economice si își merita soarta.
da, exact. ecologiștii sunt pentru creștere economică. ăsta e scopul lor principal!
Creștere economică în Germania și în UE cu Green Deal și corectitudine politica( prin definiție antimeritocratica) va fi la Pastele cailor.
O trista amestecatura de partide. „Leaganul” ideologiilor si politicilor dezastruoase „verzi” este Germania, iar ecologistii au bagat in faliment industrii si economii pana acum. Este clar ca germanii nu renunta la politicile socialiste si nici nu sunt interesati sa investeasca mai mult in aparare, asa cum se intampla in alte state europene sub presiunea SUA si a razboiului din Ucraina. Probabil ca germanii inca viseaza la o pace in urma careia sa „reconstruiasca” Ucraina (deci sa faca niste bani) si eventual sa reinceapa importul de gaze ieftine rusesti care sa le relanseze economia aflata in deriva. Cam la asta se reduce „viziunea” germana in UE.
Nu numai. Politica externă a Germaniei a fost întotdeauna Drang nach Osten, adică Marș spre Răsărit. Deocamdată a creat o nouă Cortină de Fier în Centrul Europei pe linia Germania-Austria-Hungaria-Slovenia-Croatia și vrea „spațiu vital” în Est, spre Polonia, Ucraina, Belarus, Rusia…ca în WW2…
Complet de acord.Daca nu și desființau centralele nucleare și nu ajungeau dependenți de gazul rusesc altă situație ar fi avut germanii.Viermele din măr a fost Mekelita și ecologiștii.Tot i a a reușit să i fericească pe germani cu un milion de refugiați sirieni pe lângă milioanele de migranți musulmani pe care îi avea deja Germania și datorită cărora incidentele cu morți și răniți se țin lanț.Sa mai amintim că la apărare germanii au avut înaintea lui Pistorius doua amețite , una dintre ele fiind Ursula iar cealaltă ii trimitea pe militarii germani la manevre cu cozi de matura date cu bronz în loc de arme de asalt spunând că e pace și nu e nevoie de arme .Green Deal ul acolo unde e aplicat aduce dezastre financiare ,agricole,comerciale și industriale.Sholtz s a remarcat prin tergiversarea livrarii de armament și muniții Ucrainei și interdicția de folosire a lor pe teritoriul Rusiei.Industria producătoare de armament și muniții din germania se mișcă foarte lent și unii analiști consideră că e nevoie de câțiva ani buni doar pentru refacerea stocului de muniții..In alta ordine de idei cred că și în condițiile ideale( vorba vine) în care așa zisa decarbonizare a UE ar fi totala și rapidă nu ar avea loc nici o reducere vizibilă sau nu a schimbărilor climatice.Emetgia verde poate că ar acoperi o parte din necesarul de consum al populației dar nu și al industriei,,agriculturii,transporturilor și serviciilor.
“AfD, deși va obține un scor semnificativ mai bun față de 2021 și se va autoproclama drept adevăratul câștigător al alegerilor, va rămâne irelevantă din punct de vedere guvernamental, întrucât niciun alt partid nu va dori, în continuare, să colaboreze cu ea.”
AfD cu Alice Weidel in frunte, care se declara conservatoare si libertariana, e “ramura buna” spre deosebire de alte factiuni. Colaborarea ar fi un minim gest de incurajare a unei directii pozitive, dar si un semnal ca o buna parte din electorat nu e lasat pe dinafara. Din 45 Germania functioneaza cu ochelari de cal, ceea ce poate fi contraproductiv.