Întrebările
Crește, scade sau este oscilantă migrația externă a României? Sau a altor țări europene , asemănătoare? Care migrație externă, cea cu schimbarea domiciliului sau luând în considerare reședința obișnuită? Și, de fapt, ce contează mai mult, în discuție, emigrările (plecările) din țară sau imigrările (sosirile) în țară? Unde sunt cei mai mulți cetățeni români, în migrația cu schimbarea domiciliului sau în cea cu schimbarea rezidenței? Pornind de la această familie de întrebări încercăm să dam un răspuns simplificat: imigrările și defalcarea lor pe cetățenia celor care vin (revin) este fundamentală, în sensul că , cel puțin pentru cazul României, care interesează aici, este important ca cel care analizează datele să poată face și o abordare comparativă. De ce susținem un astfel de punct de vedere? Din simplul motiv că imigranții de cetățenie română, indiferent de ocupație, au un alt profil socio-cultural decât cea/cei care ajung pentru prima oară în țară sau care au fost formați cultural în alt mediu, în alta țară. Faptul are consecințe importante, în viața social-economică, în politicile publice, care nu pot fi ignorate. A susține, direct sau indirect, că cetățenia imigranților nu contează, nu ajuta pe nimeni, nici producătorul, nici utilizatorul de date. Dacă, după calcularea diferenței dintre numărul de imigranți și cel de emigranți apare un plus pozitiv (migrație netă pozitivă) datorită străinilor care vin mai mulți în România, este cu totul altceva decât dacă migrația netă apare în creștere datorită faptului că cetățenii români care revin sunt mai mulți decât cei care pleacă.
Pentru a face problema mai clară vom lua un exemplu. La aproximativ 10 ani, fiecare țară europeană publică un anuar demografic, în care se regăsesc și tabele referitoare la migrația internațională, la emigrare și respectiv imigrare.
Comparația modului de raportare a imigrărilor în două țări europene
În Republica Cehă, spre exemplu, în raportarea din anuarul demografic pentru 2024 , în tabelul H.14., se precizează numărul de imigrări pe gen, categorie de vârstă și cetățenie. Din 121823 de imigranți în 2024, numai 1637 sunt cetățeni cehi, restul sunt, în ordine descrescândă, ucraineni, slovaci, filipinezi, vietnamezi (135 de grupuri de cetățenie) etc.
În cazul anuarului demografic pentru România , ultimul an cu date specificate este 2023. Tabelele prezentate operează cu distincția dintre imigranți cu schimbarea rezidenței obișnuite și imigranți cu schimbarea domiciliului. Numai datele care iau în seamă schimbarea domiciliului precizează, însă, și țara de proveniență (tabel 3.16 cu opt țări de origine plus „alte”). Nu știm, însă, din conținutul tabelului, câți imigranți sunt de cetățenie română și câți de altă cetățenie. Altfel spus, pentru imigranții în Cehia, exemplul ales, dispunem de informația referitoare la imigranți care provin din Cehia, dar în cazul imigrării în România, într-o lucrare de același tip (anuar demografic) nu avem informația referitoare la imigranții de cetățenie română. Pentru imigranții cu rezidența obișnuită în Romania, anuarul demografic nu mai prezintă nicio informație referitoare la țara de origine sau la cetățenie. În publicația românească, informația referitoare la numărul de imigranți de cetățenie română, sosiți în România, este complet absentă. De ce? Sigur, nu este o decizie a Comisiei Europene (CE), prin regulamentul 862/2007, frecvent invocat în discuții de acest gen. În regulamentul respectiv este sugerată, dimpotrivă, ca fiind utilă și o defalcare a numărului de imigranți, în statisticile transmise de către statul național către CE, referitor la cetățenia de care aceștia aparțin (vezi articolul 3, în regulamentul nr. 862 al CE/2007). Și exemple de acest gen pot continua și cu alte țări europene în care se manifestă din plin interesul pentru specificarea multicriterială a datelor de migrație, inclusiv prin cetățenia migranților.
Cum poți face fundamentarea unor politici în domeniu dacă nu știi cetățenia migranților externi, a imigranților, în speță? Greu, imposibil sau superficial/nesustenabil.
Extinderea interesului pentru cetățenia imigranților la abordările comparative relevante
Nu încape îndoială că fiecare dintre țările care raportează migrația externă au probleme și interese specifice care trebuie reflectate în statisticile demografice naționale. Așa este, spre exemplu, interesul României în raport cu fluxurile de migrație care o leagă de țările europene de maximă atracție[1] – Italia, Germania, Spania, Marea Britanie, Franța și Austria. Ceea ce am prezentat mai devreme, referitor la cetățenia imigranților, reprezintă o fațetă a problemei. Extindem, spunând că în analizele de migrație externă interesează în special fluxurile de migrație externă în relația cu principalele țări de atracție a populației dintr-o anume țară de referință, România, în speță. În fapt, interesează și ar fi bine, poate, să fie prezentate și analizate defalcat, toate tipurile de migrație externă (emigrare a strainilor, emigrare a cetățenilor români, imigrare a strainilor, imigrare a cetățenilor români prin revenire) care fac legătura între țara de referință și principalele țări cu care aceasta comunică prin migrație (țările „hexagonului” de atracție migratorie, în cazul României).
Similar, interesul pentru migrația externă prin schimbarea domiciliului ar fi bine să fie însoțit de interesul pentru migrația externă (emigrare și imigrare) prin schimbarea rezidenței obișnuite. Ideea, manifestă și în anuarul demografic al României din 2024, că interesează[2], în materie de migrație externă, numai schimbarea domiciliului nu și schimbarea rezidenței obișnuite, nu ajută. Practic, schimbările de domiciliu sunt prefigurate, în multe cazuri, prin schimbările de rezidență, de obicei mai numeroase decât primele. Interogarea celor care efectiv utilizează datele de migrație externă (cercetători sau persoane care fundamentează politicile de dezvoltare și migrație) în stabilirea tipurilor de date care pot fi făcute publice, poate fi utilă.
Desigur, nu este vorba numai de documente elaborate pentru lucrări de tipul anuarelor demografice ci și de raportări anuale, indiferent de titlul sub care apar. Cerința este aceeași, de a difuza în spațiul public documente statistice care să specifice și cetățenia imigranților, iar datele disponibile să fie cat mai dezagregate cu putință, respectând, desigur, și cerința de a pune pe piață cifre valide.
[1] Sandu, D. (2025). A Multi‐Level Migration System Between Regions of Origin and the European Hexagon of Attraction. International Migration, 63(5), e70092.
[2] Gradul de interes pentru un tip de flux este dat și de numărul de variabile implicate în construirea tabelelor de contingență, de nivelul spațial la care sunt prezentate datele (individual, local, regional, nașional).
cine a plecat din ro in 90 si de ce, dupa ce tara scapase de „tiran” si „academician”? asta ar trebui sa fie intrebarea „sociologica”. raspunsul e simplu : au plecat cei harnici, curajosi si inteligenti ce stiau in ce spatiu traiesc, indiferent de cine se va succeda la „putere” (asa a si fost, o jigodie cu ris de hiena a salvat putorile si criminalii bolsevici) . ani la rind cei plecati i au sustinut material pe cei ramasi. doar ca cei ramasi erau tocmai scursurile „bune la nimic”. iacata i acum (prostii clasei) pe cai mari : in fruntea administratiei, multiple doctorate in stiintele neantului, lefuri si pensii pe masura „abilitatilor”. europa si usa pompeaza bani in ro pentru potentialul ei intelectual nemaivazut/nemaiauzit. duduie economia si creste natalitatea. cresc lefurile si pensiile scursurilor bugetare din condei. miracolul balcanic si a doua descalecare/epoca de aur sta sa vina.