Cei 10 ani de mandat ai lui Klaus Iohannis nu lasă moștenire nicio politică majoră pentru Chișinău, cu un prim mandat dominat de dezinteres și o susținere a Bucureștiului pentru ceea ce începea să însemne regimul Plahotniuc și un al doilea început în același registru. Schimbarea a venit cu greu și doar după cutremurul politic de la Chișinău, marcat de căderea regimului Plahotniuc, determinată în principal de curajul mișcării proeuropene din jurul Maiei Sandu.
Vizibilitatea candidaților la alegerile prezidențiale rămâne una mai degrabă modestă în Republica Moldova, lucru explicabil însă prin prezența discontinuă a majorității partidelor românești peste Prut și o incapacitate a guvernelor de la București de a duce la Chișinău și o componentă de informare.
În mod poate neașteptat, cel mai articulat program din campania actuală privind Chișinăul este al Elenei Lasconi și USR, semn că cineva din partid și-a făcut bine treaba. Cu toate acestea, USR pare, dintr-un motiv necunoscut, incapabil să devină și (mai) cunoscut și influent la Chișinău. PSD, dar mai ales PNL, mențin relații mult mai apropiate cu partidele de la Chișinău. Cu o foarte probabilă susținere a lui Nicolae Ciucă dinspre mașinăria de partid a Partidului Acțiune și Solidaritate, PNL rămâne partidul românesc cel mai influent și vizibil în Republica Moldova.
România vine după 10 ani și două mandate consecutive ale lui Klaus Iohannis, un președinte cu performanțe foarte modeste și care în ultimii ani s-a remarcat mai degrabă prin absență. Iohannis lasă moștenire o democrație slăbită, instituții nefuncționale și un sistem de justiție care a regresat enorm, cu o luptă anticorupție inexistentă. România se află sub asaltul partidelor antieuropene și, în unele cazuri, cu discurs prorusesc. O consolidare a acestora, în urma celor două alegeri din noiembrie și decembrie 2024, va duce la erodarea capacității României de a promova teme europene, precum extinderea spațiului european. În acest context, Bucureștiul riscă să devină nu doar necredibil, ci și marginalizat în Europa, unde forțele populiste susținute de Kremlin au cel mai mare succes.
Cu puține excepții, nici în relația dintre România și Republica Moldova nu am avut parte de o implicare semnificativă a președintelui României, asta deși la București ne-am arogat dintotdeauna rolul de principal susținător al Chișinăului. Mai mult, poziția mult mai vizibilă (și mai apreciată) în spațiul european a Maiei Sandu a eclipsat parțial și (probabil chiar a enervat) administrația de la București. Klaus Iohannis nu va rămâne legat de nicio inițiativă sau proiect major în relația dintre cele două țări, asta deși, mai ales în ultimii ani, deciziile Bucureștiului au fost în sfârșit corecte și venite la timp pentru securitatea și parcursul european al Republicii Moldova.
Anii de președinție ai lui Klaus Iohannis și modul în care a privit Chișinăul se pot lega de o incapacitate a statului român de a gestiona coerent ceea ce la București este considerat cea mai importantă temă de politică externă. A fost nevoie de un cutremur politic la Chișinău, căderea regimului Plahotniuc, determinată în principal de curajul mișcării proeuropene din jurul Maiei Sandu, pentru ca Bucureștiul să renunțe la susținerea unui regim oligarhic corupt. Și acest lucru s-a întâmplat cu greu și, cel mai probabil, cu multe plânsete și suspine după cel care a oferit multe favoruri administrației (și clientelei sale) de la București.
Victoria Maiei Sandu și a partidului PAS, una fără niciun suport al Bucureștiului, l-a determinat pe cel din urmă să își asume în sfârșit decizii corect în relația cu Chișinăul. Klaus Iohannis a devenit și el mai atent la Republica Moldova, poziționările au fost de multe ori la timp, iar România a încetat măcar temporar (și parțial) să mai joace roluri duble la Chișinău. Spun parțial pentru că în continuare există o relație cel puțin dubioasă cu primarul Chișinăului, Ion Ceban, unul căruia i-au fost întinse toate covoarele roșii la București, atât de PSD, cât și de PNL, și al cărui partid, Mișcarea Alternativa Națională, pare să fie un pariu greu de estimat. Și, desigur, vechile relații, în special ale PSD, au rămas influente, chiar dacă ieșite momentan de sub reflectoare.
Contextul alegerilor prezidențiale din 2024 prinde România și Republica Moldova în probabil cel mai bun moment al istoriei recente, cu toate lipsurile administrației prezidențiale conduse de Klaus Iohannis, jocului dublu al Partidului Social Democrat la Chișinău (dacă nu și al unor instituții) și inabilității politice interne care afectează grav și capacitatea de suport pentru Republica Moldova. Deloc surprinzător, Republica Moldova rămâne o temă importantă de campanie în România, iar mobilizarea votului dinspre Chișinău un obiectiv important pentru candidații la prezidențiale. La ultimele alegeri din România, cele europarlamentare din iunie 2024, aproape 57.000 de voturi au venit dinspre Republica Moldova, mai mult de un sfert din întreaga diasporă românească (aprox. 216.000 voturi), pe lângă voturile moldovenilor cu dublă cetățenie din România sau alte state europene.
Cu toate acestea, vizibilitatea candidaților în Republica Moldova este una mai degrabă modestă ținând cont de comunitatea românească foarte mare de aici, interesul pentru ceea ce se întâmplă în România și de această poziționare a Chișinăului ca principala temă de politică externă a Bucureștiului. Lucru explicabil însă prin prezența discontinuă a majorității partidelor românești și candidaților la Chișinău și o incapacitate a guvernelor de la București de a promova și o componentă de informare (fie prin politici de suport pentru media proeuropeană și reformistă, și nu doar finanțări pe teme de identitate și biserică, fie prin TVR, instituții de cultură sau o finanțare consistentă a societății civile). Dincolo de festivisme și ședințe comune, la Chișinău este puțin vizibil ce se întâmplă la București (deși este clar că se dorește mai mult), iar eforturile partidelor și candidaților noștri sunt limitate.
Campania prezidențială nu a adus nici ea mari revelații pe subiect, dar principalii candidați s-au străduit cumva să facă loc și Republicii Moldova în activitățile de campanie. Primii cinci, cu șanse de turul doi, adică Marcel Ciolacu, George Simion, Mircea Geoană, Nicolae Ciucă și Elena Lasconi încearcă sau au încercat să atragă votul de peste Prut. Plecat din pole-position, Nicolae Ciucă, cu cea mai bună rețea de partid la Chișinău datorită relației dintre PNL și Partidul Acțiune și Solidaritate al Maiei Sandu, dar și a vizibilității europarlamentarului Siegfried Mureșan, va reuși cel mai probabil să atragă un număr mare de voturi. Cu câteva vizite la Chișinău și întâlniri cu Maia Sandu sau liderii PAS, Ciucă joacă cartea mașinăriei de partid a PAS, una care a dezinformat prin omisiune la ultimele alegeri europarlamentare cerând membrilor săi un vot pentru PNL, uitând să le comunice că PSD și PNL candidează împreună.
Neașteptat însă, programele electorale al PNL și al lui Nicolae Ciucă sunt sărace și conțin puține referințe la Republica Moldova, de obicei sub spectrul regional (cu referințe comune la Moldova, Ucraina sau Balcanii de Vest) și doar câteva referințe clare privind domeniile conectivitate de transport (de exemplu dublarea numărului de poduri peste Prut și modernizarea conectivității feroviare) și susținerea securității energetice.
Cu un partid apropiat ani la rândul de oligarhul fugar Plahotniuc, Marcel Ciolacu nu este străin de Republica Moldova, însă are o imagine mai degrabă controversată, iar votul pentru PSD nu a funcționat la Chișinău nici măcar în timpul guvernelor controlate de oligarh. Capacitatea de a atrage voturi este limitată, chiar dacă Ciolacu se poate baza pe rămășițele Partidului Democrat, fie că se numesc Partidul Social Democrat European sau Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei și rețelei de primari pe care încă o controlează. În ultimii ani a cultivat o relație apropiată și cu primarul Chișinăului, Ion Ceban, invitat deseori în România și beneficiar de suport financiar din partea administrațiilor PSD din România (inclusiv din partea Consiliului Județean Buzău, locul de baștină al lui Marcel Ciolacu). Programul electoral al lui Marcel Ciolacu include referințe foarte slabe la Republica Moldova, doar câteva generalități privind susținerea parcursului european și conectivitate (infrastructură rutieră și energetică) și, cu excepția unor poziționări “în rând cu lumea” nu a existat vreun interes major.
Guvernarea celor doi, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, sub coordonarea lui Klaus Iohannis, a adus totuși o serie de progrese pe infrastructură de transport sau securitate energetică, departe însă de promisiunile de campanie și de tonul festiv al oricărei mici realizări. Rămâne relevantă (și amuzantă) poza cu podul de la Bumbăta-Leova, pe pontoane, conectat la o vamă inițial fără curent electric și care ducea într-un drum comunal, dar la inaugurarea căruia au participat și domnul Bode, și domnul Grindeanu, și mulți alți reprezentanți ai Bucureștiului.
Fără să iasă în evidență în comunicările publice ale doamnei Lasconi, capitolul dedicat Republicii Moldova este cel mai solid dintre programele de guvernare ale candidaților, semn că cineva din partid și-a făcut treaba. Campania doamnei Lasconi în Moldova a atras și interesul PNL și a unui portal finanțat din România de Departamentul pentru Republica Moldova aflat sub conducerea unui membru PNL (deschide.md) ce a trecut peste uzuala promovare a domnului Ciucă, dar a distribuit pe site și pe pagina de Facebook un material de o propagandă abjectă împotriva acesteia, una în linia editorialilor din oficioasele prorusești, un amestec de homofobie, narative rusești și apologie a extremismului.
Lasconi a punctat cam tot ce se putea puncta în program și în intervențiile publice. A atacat susținerea României pentru Plahotniuc și regimul său, dar și curtarea recentă a lui Ion Ceban, nevoia de modernizare a punctelor de frontieră (cu o remarcă de apreciat privind facilitățile, inclusiv toaletele, din vămi, aflate într-o stare jalnică), nevoile de infrastructură (transport și energie) și pericolul reprezentat de Rusia, susținând deschis și suportul pentru Ucraina. A avut recent o campanie la Chișinău și a oferit interviuri unor televiziuni și oameni din mass media, semn că se poate face mai mult decât poze și festivisme.
Are de partea ei un partid care înțelege bine Republica Moldova, dar care pare, dintr-un motiv necunoscut, incapabil să devină și (mai) vizibil la Chișinău.
Republica Moldova nu a ieșit aproape deloc în evidență în timpul campaniei lui Mircea Geoană, dar ca mai toți candidații din România, cu excepțiile cunoscute, a avut poziționări corecte pentru a susține parcursul european al Chișinăului. A inclus însă destul de multe referințe în programul electoral, inclusiv noi posturi pentru coordonarea relației cu Republica Moldova, precum un Înalt Reprezentant al Administrației Prezidențiale și un viceprim-ministru responsabil la nivel executiv, și a marșat pe eternele restanțe de infrastructură (feroviară, rutieră, energetică, telecom) sau susținerea unei candidaturi comune Iași-Chișinău pentru titlul de capitală culturală europeană.
George Simion este bine cunoscut în Republica Moldova. Reprezentant al așa-zisei mișcări unioniste de la Chișinău ani la rând, dar cu numeroase poziționări controversate ce au ajutat de multe ori partidele antireformiste, George Simion are interdicție de intrare în Republica Moldova. Partidul AUR, votat masiv de diaspora românească la ultimele alegeri europarlamentare a fost refuzat de votanții din Republica Moldova. A fost promovat puternic de România TV, postul oligarhului fugar apropiat de PSD, Sebastian Ghiță, care oferea recent o trambulină în România și portavocii lui Ilan Șor, Marina Tauber, și a promovat aproape toate conspirațiile populiste și prorusești ce au circulat în România.
Programul electoral al lui Simion include vechile povești cu “reunirea cu Republica Moldova ca un obiectiv fundamental al guvernării AUR”, dar și sperietori clasice, cu populisme similare cu narațiunile Kremlinului sau care au fost promovate insistent și în Moldova: România “nu se implică în războaiele altora”, menținând o poziție anti-Ucraina, pericolul în care se află familia tradițională și “pericolul identității de gen”, etc.
Noul președinte de la București va trebui să fie mai prezent în relația dintre București și Chișinău și, poate pentru prima oară, să își asume o politică transparentă și clară de susținere a Republicii Moldova. La Chișinău urmează alegeri parlamentare în 2025, cu forțele antireformiste și prorusești consolidate, cu un PAS ce pare într-o ușoară derivă, și cu reforme mult întârziate. Suportul Bucureștiului trebuie să fie mai mare ca oricând și nu trebuie repetate poveștile cu partide proeuropene doar pe hârtie, din epoca Plahotniuc, dar antireformiste și extrem de corupte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Politicienii români sunt interesați de Republica Moldova în măsura în care există un folos personal din aceasta. Așa se explică bunele relații cu oligarhii moldoveni.
De altfel, nici de România și cetățenii români nu sunt mai interesați din alte motive. Extragerea de resurse primează. Iar dacă apare vreunul onest nu are nicio șansă să se evidențieze, întrucât mass-media sunt controlate de cleptocratiie.
Romanii din Romania, prin votul lor masiv tembel in favoarea PSD in ultimii 35 de ani, partid care provine din aceeasi mocirla ex-URSS ca si partidele pro ruse si anti romanesti din Republica Moldova, au anulat multe sanse de apropiere si cooperare reala intre Moldova si Romania. Singurul vector pozitiv in acest sens a fost Traian Basescu, care si astazi este mult injurat la oficinele PSD, Romania TV, Antena 3, etc
Pana la instalarea unui presedinte cu adevarat democrat si a unui guvern autentic atasat valorilor democratice ale lumii libere, relatia Romania – Moldova va balti in continuare!
Fortele care reprezinta azi lumea libera si necorupta sunt USR, REPER, PMP, Forta Dreptei si poate, intr-o anume masura o parte din cei din spatele lui Geoana si o mica parte din PNL. PSD e de un fariseism fara margini, atasamentul fata de valorile ocidentale e pur declarativ.
Daca poporul va vota duminica astfel incat tot ramsitele rosii si pro ruse sa domine, atunci e clar ca relatia cu Moldova va fi aceeasi!
Sa nu speram in prezenta mare la vot, pentru ca mi-e teama ca astfel ar creste numarul idiotilor care voteaza impotriva interesului national, care si asa sunt faorte multi!
@LS _ „Romanii din Romania, prin votul lor masiv tembel in favoarea PSD in ultimii 35 de ani…”
Manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. ..Pe de o parte.
Pe de altă parte, românii au votat în interesul lor la ultimele alegeri și am avut o guvernare PNL/USR.
Când s-au început reformele, guvernul a fost răsturnat cu sprijinul lui Iohannis.
Unii sunt orbiți de ura contra lui Trump, alții sunt orbiți de ura contra lui KWI. Of, așa sunt progresiștii!…
În primul mandat al lui KWI nu s-a putut face mai nimic în Moldova, cârdășia Merkel-Macron-Putin interzicând României orice implicare directă în Moldova. De abia după plecarea lui Merkel, KWI a putut să improvizeze câte ceva cu Macron, în amintirea vechilor relații franco-romane. S-a reușit atragerea mai puternică a Moldovei spre Europa și UE. Putem spune că plecarea lui Merkel și declanșarea războiului din Ucraina, dar și insistența României, au făcut ca Moldova să se deplaseze puternic spre Vest. La ultimele alegeri din Moldova, Maia Sandu a fost ajutată puternic de România în diasporă, dar și intern prin PNL și chiar PSD( prin primarul Ceban al Chișinăului). Nu mai vorbesc de ajutoarele economice substanțiale pe care România le-a oferit gratuit Moldovei. Se putea face,poate, mai mult, dar Moldova a cam obstrucționat intervențiile Bucureștiului…
În legătură cu tratarea subiectului Moldova în alegerile de la București, chestiunea este complicată, chiar periculoasă, din cauza războiului din Ucraina dar și din cauza alegerilor din SUA. Problema Moldovei este de natură geostrategica iar România este prea mică pentru un război așa de mare …
În concluzie, România, în situația dată, a făcut chiar mai mult decât se putea face.
Am râs cu poftă când am citit partea cu Iohannis care improvizează.
De mult n-a primit Iohannis o limbă așa directă!
As adresa o intrebare despre Moldova prezidentiabililor:
Ciuca, Ciolacu, Simion.
Daca Putin atacă peste noapte Republica Moldova ce actiuni, masuri ați înteprinde ca viitor sef de stat?
Primele 3 măsuri!
Dar dacă Trump zice:
Cedam zonele de conflict din Moldova(Transnistrua si Gagauzia) catre Rusia cum ar raspunde Prezidentiabilii amintiti mai sus?
Majoritatea statelor europene vor să fie în vagonul învingătorului de la Washington.
Dar Trump nu are nicio treaba cu Ucraina!
Va fi România ejectata de Trump?
Vor primi alde Ciolacu sau Ciucă câte o șapcă si o bătaie pe umar?
Dupa cum a primit si KWI?
😮😮
Nu se pune această problemă, jocurile sunt aproape făcute, Moldova va fi în zona de influență occidentală, cu Transnistria cu tot. Dar pe Ucraina nu o vad bine, cred că nu există o soluție geopolitică favorabilă acestei țări.
Republica Moldova, o creație a ocupantului rus, a contat intotdeauna pentru România și pentru români. A fost o rană deschisă de la 1812 și până azi. E jumătate din Moldova lui Stefan … Sub cizmă străină. O bună parte din populaţia moldovenească/românească a fost exterminată, a fost trimisă in lagăre, a fost obligată să vorbească o limbă străină. Românii din Transilvania au trăit cam aceeași dramă dar norocul lor a fost că Imperiul Austro-Ungar nu a avut unde să-i deporteze, nu a avut o Siberie. România și Moldova trebuie să se reunească, să facă schimb de teritorii cu Ucraina, să dea Transnistria in schimbul Cernăunțiului, să repare invrajbirea creată de Rusia, tocmai ca sa stăpânească mai ușor. Doar împreună vom supraviețui cancerului rusesc. Personal, nu îmi pasă dacă se mută capitala României la Chișinău sau dacă toți presedinții României reunite vor fi din Tighina în următorii douăsute de ani. Ocupația rusească a Basarabiei trebuie să se sfârșească odată. Cozile de topor rus ,Dodon, Stoianoglo etc… ar trebui să emigreze la stăpân la Moscova și să lase Basarabia in drumul ei firesc.
Am convingerea că PSD are o poftă clinică de ticăloși ticăloșiți. După fuga odiosului criminal Plahotniuc, traficant de arme, droguri și carne vie, PSD l-a îmbrățișat pe ticălosul desăvârșit, primarul municipiului Chișinău, pro-rusul Ivan Ceban. Da, Maia Sandu s-a luptat singura cu un monstru adevărat, Colosul cu picioare de lut. Iar Bucureștiul, părea că abia așteaptă să-l întampine langa Arcul de Triumf pe acel contracandidat cu cetatenie românească și cu prea multe culpe. Că, deh, când e vorba de șmecherlacuri și de matrapazlâcuri toți sunt de aceeași religie.
Nu e chiar așa, Ceban este el prieten cu PSD fiindcă sunt socialiști, dar în alegerile din Moldova Maia Sandu a câștigat în Chișinău cu Ceban oarecum neutru. Apoi, să nu neglijăm partea pro-europeana a socialiștilor de la Chișinău, ca acest Ceban, chiar Stoianoglu, poate Usatii,etc. Apoi, există o posibilitate foarte mare ca după alegerile parlamentare să fie nevoie de un guvern de uniune națională pro-european format din PAS+socialiștii ( cum a mai fost).
„Apoi, să nu neglijăm partea pro-europeana a socialiștilor de la Chișinău…”
Eventualele declarații pro-europene ale celor menționați sunt profund înșelătoare. Nu sunt ei prietenii lui Voroniin, cu Blocul Politic al Comuniștilor și Socialiștilor rusofil până în măduva oaselor?
Asociațiile civice din Basarabia și din diaspora ar trebui sa indemne cetățenii moldoveni sa participe la vot și sa se poziționeze clar pentru candidații necorupti. A dobândi un pașaport romanesc doar pentru a putea lucra ca bona în Italia sau capsunar în Spania nu e OK.