miercuri, noiembrie 18, 2026

COP 31 și aritmetica Net Zero: costuri de trilioane, beneficii de cenți?

Începând din 2015, am scris repetat despre așa-numitele Conference of the Parties (COP), organizate de ONU pentru discuții și eventuale hotărâri legate de frânarea și, probabil, inversarea actualei încălziri globale – porțiunea atribuită activităților antropogene. Aceste întâlniri anuale adună zeci de mii de participanți din aproape 200 de țări. Ultima manifestare – COP 31 – a început pe 9 noiembrie 2026 în Antalya și se va termina pe 20 noiembrie.

Scopul major declarat al tuturor celor 31 de mitinguri a fost/este reducerea emisiilor de CO2 fosil. În Acordul de la Paris (COP21, 2015) a apărut și valoarea numerică a ambiției: menținerea încălzirii mult sub 2°C și continuarea eforturilor pentru limitarea ei la 1,5°C față de nivelul preindustrial.

Realitatea neconvenabilă a trei decenii de măsuri, propuneri, politici, propagandă etc. este ilustrată în Fig. 1.

Fig. 1 Variația concentrației de CO2 între COP 1 (361 ppm) și COP 31 (429 ppm), stația Mauna Loa, Hawaii.

În fața acestei realități, mi se pare de prisos să mai comentez în plus față de cele scrise recent:

Eliminarea combustibililor fosili pentru reducerea emisiilor de CO2 a fost regula supremă a climatismului, care a justificat politici, taxe, interdicții, programe educaționale, campanii mediatice, demonizări publice și o întreagă industrie a vinovăției.

Regula a fost urmărită decenii întregi, dar curba din Fig. 1 nu reflectă ceea ce promitea sloganul climatist. CO2 a continuat să crească. Aici se aude din nou vocea lui Chigurh: Dacă regula pe care ai urmat-o te-a adus aici, la o creștere continuă a CO2, la ce ți-a folosit regula?

Și în cadrul actualei COP 31 presupun că regula de mai sus va fi din nou repusă pe tapetul politic. Un exemplu l-a oferit deja profesorul Johan Rockström, directorul Potsdam Institute for Climate Impact Research PIK, într-un interviu acordat postului CNN pe 11 noiembrie:

Un mesaj pe care îl transmitem cu ocazia #COP31 este că singura noastră șansă de a reduce la minimum depășirea limitelor și de a evita un rezultat dezastruos și imposibil de gestionat este să începem să reducem emisiile globale cu 6% pe an, începând din acest an.

Conform datelor istorice raportate de Global Carbon Project, emisiile fosile au crescut de la aproximativ 23,3 GtCO2 în 1995 la 38,2 GtCO2 proiectate pentru 2026. Aceasta corespunde unei rate medii compuse de aproximativ 1,6% anual. De aici și până la reduceri de 6% pe an e o cale lungă și nu prea bătută. Asta ar reprezenta, printre altele, și o schimbare radicală, după 31 de ani, a traiectoriei concentrației de CO2  reprezentate în Fig. 1. Mai mult, se ignoră o realitate mult mai dură: analiza de tip costuri-beneficii a politicilor climatice. Întrebarea legitimă, de bun simț practic (nu climatist), devine astfel:

Cât costă atingerea obiectivului „zero emisii nete” până în 2050 și ce beneficii obținem pe urma reducerii încălzirii globale actuale?

Recent, dr. Bjørn Lomborg (pe care l-am prezentat cititorilor români aici) a publicat modelul său de analiză Net Zero Cost Benefit. Pentru că nu am găsit nimic publicat în mass-media din România despre acest demers, am extras câteva exemple care pot fi rapid multiplicate de oricine dorește și folosite (cu folos, sper) în discuții sau dezbateri cu fanii Net Zero.

Prin „costuri”, calculatorul prezentat de Lomborg consideră în principal pierderile de PIB în raport cu un scenariu de referință, acumulate în perioada 2027-2100 și actualizate la valoarea din 2026:

Grupul de experți IPCC al ONU a estimat, într-un raport faimos din 2022, că limitarea încălzirii globale la aproximativ 1,5°C ar costa între 2,6 și 4,2% din PIB-ul global în 2050.

La nivel global, dacă toată lumea implementează politicile Net Zero până în 2050, costurile economice ar fi de $255 trilioane, în timp ce beneficiile climatice ar însuma $24 trilioane. Raportul dintre cele două aspecte ale Net Zero este de 9 cenți beneficiu pentru fiecare dolar de costuri, adică o pierdere de 91 de cenți. Da, vor spune unii, dar până în anul 2100 se va obține (teoretic) o reducere a încălzirii globale cu 1,38°C comparativ cu continuarea politicilor actuale. E mult, e puțin? Întrebare deschisă.

În graficele următoare, pentru țări individuale, se presupune că restul lumii își continuă politicile climatice actuale. Beneficiile climatice atribuite țării respective sunt globale, nu doar naționale. De exemplu:

SUA ar înregistra costuri de $12,7 trilioane pentru a obține beneficii climatice în valoare de $1,9 trilioane, adică, pentru fiecare $1 de cost economic estimat cu Net Zero, beneficiul climatic este de numai 15 cenți. Și, foarte important, lumea va fi, în anul 2100, cu 0,0789°C mai puțin caldă.

Similar, dacă toate cele 27 de state ale UE vor implementa Net Zero în următorii 24 de ani, costurile vor ajunge la 4.340 de miliarde de euro pentru un beneficiu de 604 de miliarde de euro, adică 14 eurocenți pentru fiecare euro cheltuit. Iar planeta? Cele 27 de state UE vor contribui la o scădere a temperaturii medii globale, așa cum este proiectată în prezent de modelele climatice ale IPCC, cu 0,0268°C.

Următoarele exemple urmează tipicul celor de mai sus.

Situația României în această analiză se prezintă astfel: până în 2050, țara noastră ar trebui să acumuleze, în perioada 2027-2100, costuri economice de 776 de miliarde RON pentru a obține beneficii climatice în valoare de 66 de miliarde RON, adică mai puțin de 9 bani pentru fiecare leu investit în politici Net Zero. Dar, desigur, pentru miliardele cheltuite, România  se va putea mândri că, până în 2100, va contribui la o încălzire globală mai mică a planetei, față de scenariul de referință, cu 0,000793°C!

Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns…

Concluzii

După urmărirea celor 30 de ediții COP, pot spune că recunosc fără probleme scenariul globalist, ca pe un cântec vechi, interpretat de voci diferite, dar solfegiind la unison. De trei decenii, circul anual al ONU privind clima a promis punerea în aplicare a măsurilor, dar a oferit în mare parte doar proceduri, comunicate de presă și cereri de bani de la alții. Obiectivul de a limita încălzirea globală la 1,5°C peste nivelurile preindustriale până în 2100 a servit întotdeauna mai mult ca simbol politic decât ca un punct de cotitură științific precis. Conferințele succesive ale Părților (COP) s-au îndepărtat în tăcere de acest obiectiv, continuând totuși să-l invoce.

Acum trei decenii, când au început summiturile COP, era rezonabil să sperăm că decarbonizarea s-ar putea dovedi a fi nu doar urgentă, ci și ușoară și ieftină. Adoptat în cadrul COP 21 de 195 de țări, Acordul de la Paris (12 decembrie 2015) a devenit o făclie călăuzitoare pe drumul atingerii obiectivului Net Zero. Acum știm mai bine. Proiectul recent publicat de Dr. Bjørn Lomborg oferă răspunsuri clare la provocările cu care se confruntă lumea în prezent. Și înțelegem mai bine acum de ce ambiția centrală a Acordului din 2015 – să păstrăm încălzirea globală sub 1,5 °C – a devenit un obiectiv practic mort.

Nu pentru că lumea nu ar fi încercat. Ci pentru că obiectivul era, încă de la început, o construcție retorică, departe de realitatea fizică. Era un ideal politic, propagandistic, fără nicio caracteristică sau limită geologică.

În textele mele am arătat limpede de mai multă vreme: obiectivul de 1,5 °C este mort (odihnească-se în pace!). Nu a fost atins și nici nu poate fi atins, indiferent de regulile climatiste, trecute sau viitoare. Nu există niciun scenariu realist în care să fie atins (vedeți și nota tehnică de mai jos)

O analiză prezentată în Raportul Global Carbon Budget (publicat pe 10 noiembrie 2026) estimează că bugetul de carbon rămas (cantitatea de CO₂ care poate fi emisă înainte ca încălzirea globală să atingă 1,5°C peste nivelurile preindustriale) este în prezent de 150 de miliarde de tone – echivalentul a mai puțin de 4 ani de emisii la ritmul actual.

Autorii consideră că o depășire a obiectivului devine practic inevitabilă.

După 31 de ani de încercări eșuate, se aude din nou faimoasa replică a lui Chigurh: „Dacă regula pe care ai urmat-o te-a adus aici — ratarea obiectivului climatic central — la ce ți-a folosit regula?

Notă tehnică

Pentru cei interesați de caracteristicile computaționale ale site-ului Net Zero Cost Benefit, recomand studierea celor trei componente ale modelului: temperatură, costuri, beneficii. Merită citite și răspunsurile autorului la posibilele 14 obiecții aduse site-ului său.

Un plus remarcabil al noului program îl reprezintă transparența ipotezelor (scenariile climatice, funcțiile de daune economice, ratele de discount), precum și posibilitatea de a le examina critic în vederea unei noi iterații a programului.

Am sesizat și o ipoteză interesantă: DACĂ TOATE ȚĂRILE ar atinge Net Zero în 2050, temperatura medie globală proiectată pentru 2100 ar fi doar cu 1,48°C peste nivelul preindustrial. Nu-i așa că s-ar îndeplini atunci, și numai atunci, toate visurile „verzi”?

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Dincolo de valabilitatea științifică a influenței dioxidului de carbon asupra creșterii temperaturii globale cu 1,5 grade Celsius, dincolo chiar de orice alte considerente științifice, era și este evident că ritmurile de dezvoltare economică ale statelor sunt diferite și că, mai important, utilizarea combustibililor fosili nu poate fi restrânsă ideologic, fără distorsiuni grave ale vieții cotidiene. Pur și simplu, distanța dintre ideal și real s-a dovedit mai puternică în această chestiune, tocmai pentru că s-a ignorat deliberat contribuția covârșitoare a acestor combustibili la confortul modernității. Este de bun-simț faptul că nu poți aduce la un numitor comun global ritmul de creștere economică, întemeiat obligatoriu și pe combustibilii fosili. Cine ar putea determina India și China să renunțe la utilizarea cărbunelui, de exemplu? Civilizația omenească a venit și vine la pachet cu lucruri cel puțin discutabile, dacă nu chiar reprobabile. Însă nicio persoană rațională nu îi poate contesta existența și plusul valoric.

    • …utilizarea combustibililor fosili nu poate fi restrânsă ideologic, fără distorsiuni grave ale vieții cotidiene. Pur și simplu, distanța dintre ideal și real s-a dovedit mai puternică în această chestiune, tocmai pentru că s-a ignorat deliberat contribuția covârșitoare a acestor combustibili la confortul modernității.

      Aseară, împreună cu studenții mei de la cursul Climate Change – Past and Present am urmărit un film documentar din 2020 – Planet of the Humans, pe care l-am prezent și cititorilor români imediat după premieră (Planet of the Humans – o critică neașteptată și virulentă a energiilor „verzi”).

      Există în film o secvență memorabilă, asupra căreia le-am sugerat studenților să mediteze puțin: o evoluție a numărului oamenilor de pe această planetă. Comentariul realizatorului Jeff Gibbs este edificator:

      Oamenilor moderni le-a luat zece de mii de ani să ajungă la o populație de 700 de milioane. Apoi am început să exploatăm milioane de ani de energie stocată, cunoscută sub numele de combustibili fosili. Populația umană a explodat. S-a multiplicat de 10 ori în doar 200 de ani. Și consumul nostru a explodat. În medie, de zece ori pe persoană, iar în lumea occidentală de multe ori mai mult. Dacă punem cele două împreună, rezultatul este un impact uman total de 100 de ori mai mare decât acum doar 200 de ani.

      Există apoi o întrebare, mai mult sau mai puțin retorică, pe care studenții au remarcat-o: „De ce suntem încă dependenți de combustibilii fosili?” Răspunsul lui Gibbs – un eco-activist veteran, un tree hugger, a fost surprinzător:

      Energiile verzi nu ne vor salva! Este o iluzie pe care trebuie s-o risipim: ideea că energiile regenerabile vor putea menține în stare de funcționare civilizația industrială așa cum este în prezent și că aceste tehnologii sunt total „verzi”, când de fapt ele sunt încă distructive pentru ecosistemele terestre.

      Și acum, în 2026, aceste afirmații rămân valabile.

  2. daca nu poti face omenirea sat global din considerente geografice, culturale (genetica, evolutie inegala) macar pastreaz o n forma naturala. adaugind apa vinului ii cresti cantitatea nu calitatea. sa uniformizezi lumea n saracie ca sa ti poti sustine propria ti bogatie/minciuna/hotie/lacomie/neamprostie nu mi se pare o cale inteligenta de urmat. pastreaza ti smecheria in comunitatea in care te ai nascut (daca te accepta) dar n o universaliza.

  3. Costurile plătite sunt de mai multe feluri. De cele mai multe ori, ce e ieftin, nu e bun. 😊
    Oricum, mai toată lumea se uită în direcția greșită. Calul troian al „climatștilor”, în curtea „petroliștilor” e gigantic, crește mereu și absoarbe accelerat investiții de sute de miliarde de dolari.

    • Costurile plătite sunt de mai multe feluri

      Calculatorul Lomborg consideră costurile implementării politicilor Net Zero ca fiind asociate cu mai multe panouri solare, pompe de căldură și mașini electrice (surprinzător, turbinele eoliene nu sunt menționate). În plus, electricitatea devine mai scumpă, comparativ cu cea produsă de sursele fosile, iar investițiile „verzi” masive le înlocuiesc pe altele, astfel încât economiile cresc mai lent.

      Modelând aceste afecte, IPCC a estimat încă din 2022 că limitarea încălzirii globale la aproximativ 1,5 °C ar costa între 2,6 și 4,2 % din PIB-ul global în 2050.

  4. ”La nivel global, dacă toată lumea implementează politicile Net Zero până în 2050 … ”

    Eu zic să avem un pic răbdare, să vedem măcar finalul ciclului solar 25 😀

    Activitatea Soarelui e deja în scădere accentuată, iarna 2027-2028 are toate șansele să fie severă. Însă iarna 2030-2031 se va petrece în punctul cel mai ”adânc” al tranziției dintre ciclurile solare 25 și 26. Pentru cine nu a prins iarna aceea care a durat 6 luni (1995-1996) va fi o amintire de neuitat 😀

  5. Voyager 1 a fost lansat pe 5 septembrie 1977. Abia acum a ajuns al o zi lumina distanta de noi…61000 km/h.
    Ecologistii ce vor? Sa raceasca Pamantul oprind vacile din rumegat?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbarea climei, geologia petrolului.Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași.În 2008, Constantin Crânganu a devenit primul român Full Professor de geologie din SUA.2024 este Annus Mirabilis al profesorului Crânganu: Patru cărți publicate ca singur autor (o tetralogie) -Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature; The Dynamic Earth - Introduction to Geology and Climate Change, KendallHunt; Clima în schimbare De la frică la realitate, Editura Trei/Colecția Contributors. Recordul anterior în cultura română aparține lui Mihail Sadoveanu, care a publicat patru cărți în 1904. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER:Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

„Superb documentată, născută dintr-o mare dragoste intelectuală, cartea Clarei Mareș vine să întregească luminos imaginea noastră despre condiția intelectualului antitotalitar în regimul comunist. Dramaturg remarcabil, eseist cu impresionante intuiții metafizice, memorialist și romancier de înaltă clasă, autor al unor pagini de neuitat despre libertate și sclavie în secolul lagărelor de concentrare și al tribunilor sociopați, I.D. Sîrbu a fost un apropiat al scriitorilor din Cercul Literar de la Sibiu, a fost chiar unul dintre fondatorii acestui nucleu lovinescian, decis să apere valorile esteticului și ale Rațiunii la ceasul anexării culturii de către dictatură.” (Vladimir Tismăneanu)

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro