Am dat zilele trecute peste textul de pe Facebook scris de Alexandra Furnea cu ocazia împlinirii a zece ani de la „Colectiv”. Citindu-l, mi-am pus din nou întrebarea care mi-a apărut în minte când am întâlnit-o prima dată: ce mai pot să exprime cuvintele mele puse în oglindă cu cele ale cuiva care a ajuns să facă din suferință o formă de cunoaștere, și din cuvânt expresia ei desăvârșită?
Desigur, nu vreau să spun prin asta că nimeni nu are dreptul să se apropie de foaia de scris dacă nu a ars mai întâi de viu. Dar e greu să nu pui față în față cuvintele născute din cutremurarea vieții cu cele pe care te pregătești să le așezi pe hârtie sorbind dintr-o ceașcă de cafea.
***
Textul Alexandrei nu este doar un țipăt recapitulativ de durere, o dare de seamă despre acomodarea cu o traumă de neuitat. Așa ceva trezește în cititor doar capacitatea de a compătimi. Însă acest țipăt spune mult mai mult. El rostește un adevăr care ne privește pe toți și pe care nimeni până acum nu l-a pus în lumină. Voi cita un pasaj:
În literatura psihologică, există un tip de traumă numită „de trădare instituțională”. Aceasta se petrece atunci când instituțiile menite să te ajute, să te vindece, să te salveze acționează împotriva ta – te trădează – spre a se proteja. Rezultatul este apariția sentimentelor de neputință și abandon (…). Am căutat mulți ani un nume pentru frica și tristețea pe care le simțeam vizavi de entitățile care ne-au condamnat la chin și moarte. Când am citit despre trauma de trădare instituțională, am izbutit să dau un nume demonului și, dacă nu să-l alung, măcar să-l recunosc. (…)
Ani de zile, de când am început să scriu „texte civice”, m-am chinuit la rândul meu să identific demonul și să-i dau un nume. În acest răstimp am găsit tot soiul de răspunsuri, dar niciodată răspunsul sub forma unui nume simplu: al Răului care explică halul în care a ajuns țara noastră. Rândurile scrise de Alexandra m-au ajutat să-l găsesc pornind de la o simplă sintagmă: trauma „de trădare instituțională”.
Ce a provocat-o? Cine ne-a trădat? Unde s-a ascuns demonul în toți acești ani? Alexandra spune că „l-a recunoscut”. Dar de unde vine el? Cine îl întrupează? Am început prin a face un inventar al chipurilor lui. Iată-l:
Ne-a trădat întâi primul președinte de după ’89, democrat, desigur, care a făcut cel mai mare import politic din istoria României: a tras după el toate instituțiile care ținuseră în viață regimul comunist, vânzându-ne – el, primul – țara vechilor demoni. Ne-a trădat apoi cel de al patrulea președinte, care a declarat în 2021 că România este un „stat eșuat”, în timp ce vreme de zece ani ai dublului său mandat a închis ochii la cauza eșuării, la comportamentul politic al PSD și al coaliției USL. Ne-a momit apoi cu „România educată”, cea mai mincinoasă dintre toate vorbele goale lansate din vârful piramidei statului.
Ne-au trădat în acest răstimp cam toate partidele politice, pentru care puterea era în primul rând un mijloc de căpătuială și pentru care orice coaliție lucrativă era binevenită.
Ne-au trădat parlamentele făcătoare de legi proaste sau de legi cu adresă. Suntem o societate înecată în acte normative. În 2023 existau în România aproape 12.000 de legi, pe când în Germania, în același an, erau în vigoare 1400. Tot în 2023, în România au apărut 600 de legi noi, în timp ce în Franța, în 2024, au fost promulgate doar 39.
Ne-au trădat guvernele cu clientela lor politică, cu numiri în funcțiile de conducere, cu incompetențele lor ministeriale, cu sutele de instituții ale administrației scăpate de sub controlul public și răsplătite cu indemnizații de zeci de mii de euro lunar; cu inspectorate, agenții, „comitete și comiții”, cu întreprinderi de stat cu cheltuieli enorme și ineficiență economică sau direct falimentare. Cam toate acestea pitite după nume cu acronime insondabile pentru majoritatea populației – ASF, ISCIR, DIICOT, AAAS, CNASR, ANRE, ADR, INSP, CNA, ANAR, ROMATSA, IGSU, ANAF, CNCAN, SRI, ARACIS și CNATDCU, DNA, DGA, ANAR, etc. etc. –, unele grupate la centru, altele, puzderie, risipite pe tot cuprinsul țării, ajungând până în ultimul colțișor, până la ultima primărie uitată de Dumnezeu, dar nu și de părintele politic, mereu vigilent când e vorba de voturi și sinecuri. Iar în ultimii 10 ani, recurgând la îndatorare publică „în formă continuată” pentru a-și întreține clientela politică, structurile guvernamentale ale României au ajuns să aibă cel mai mare deficit bugetar anual mediu din Europa. Ceea ce-nseamnă nu doar că banii strânși de la populație și agenți economici au fost direcționați către structuri și proiecte de administrație publică ale unor grupuri de interese, ci și că, în ultimii anii, România s-a împrumutat doar pentru a satisface acest transfer oribil de avuție de la contribuabili la minoritatea care deține puterea politică de decizie. (Căutați ce-nseamnă teribila scamatorie economică numită RENT SEEKING!)
Ne-au trădat, în sfârșit, structurile magistraturii cu politizarea numirilor, cu schimbarea legislației din mers, cu tergiversarea dosarelor (multitudinea termenelor și prescrierea faptelor), incompetență și abuzuri locale.
Și-atunci se pune o întrebare rostită din străfundul indignărilor noastre: cum de au fost toate acestea cu putință? Cum de i-a răbdat și-i rabdă Pământul pe toți acești îmbuibați născuți în zodia Corupției, hoți de diplome excelând în tehnica șpăgii, a schemelor de sifonat banii, agenți ai huliganismului politic, ai limbajului de gang și ai gangsterismului drapat în politică de stat? Ce anume a provocat acest eșec istoric de proporții?
***
După încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, puterile aliate au obligat poporul german la un gest de asumare a responsabilității pentru trecutul nazist. Gestul, numit „confruntarea cu trecutul” (Vergangenheitsbewältigung), pe lângă enorma lui conotație simbolică, a fost dublat de investigarea crimelor, de stabilirea responsabilităților și de condamnări la moarte sau la pușcărie pe viață. În 1945–1946 au avut loc Procesele de la Nürnberg (13 la număr) destinate, primul, cel mai important, judecării marilor lideri naziști pentru crime de război și crime împotriva umanității, urmat de procesele pentru medici, ofițeri SS, înalți funcționari sau industriași care au sprijinit industria de război. Din cei 24 de inculpați principali, 12 au fost condamnați la moarte, restul la închisoare pe viață. Între 1946 –1949, procesele de la Nürnberg au fost urmate de câteva mii de procese locale împotriva membrilor NSDAP, Gestapo, SS etc.
După Războiul Rece, încheiat fără învingători și învinși, nu a avut loc un proces al comunismului echivalent celui de la Nürnberg, iar în mai multe țări ale Europei de Est, condamnările comunismului – în absența unui învingător capabil să pună pe picioare un tribunal internațional pentru „crimele comunismului” – n-au avut cum trece de la stadiul politic al condamnării la unul penal. În România, Proclamația de la Timișoara din martie 1990, avându-l ca principal autor pe jurnalistul George Șerban (avea 36 de ani – a murit la 44), este se pare primul document de condamnare politică a comunismului din Estul Europei. A urmat, în decembrie 2006, Raportul Final al Comisiei Prezidențiale, „raportul Tismăneanu”, pe baza căruia președintele Băsescu a condamnat în Parlament, în huiduielile partidului „România Mare”, regimul comunist din țara noastră ca „ilegitim și criminal”. (A fost o seară memorabilă. Eram într-o lojă de la balcon, împreună cu Andrei Pleșu și Horia Patapievici, când un grup agitat condus de deputata PRM, Daniela Buruiană – un Vadim Tudor în fustă – a apărut în gura lojii și ne-a amenințat că ne aruncă de la balcon. Eram atât de „inocent” încât îmi era imposibil să înțeleg de ce tocmai pe noi.)
***
Confruntarea cu trecutul, deci. În istoria unei vieți sau a unei colectivități, trecutul este dimensiunea cea mai importantă a timpului. Cea care rămâne, nu cea care trece. În esența ființei noastre, suntem straturile de timp pe care viața le-a depozitat în neuronii noștri pentru a ne contura „eul”. Suntem suma schimbărilor pe care noi înșine le suferim în timp. Nu întâmplător, Cioran spunea că s-ar cuveni să ne schimbăm numele din cinci în cinci ani. La fel, ființa unui popor este totalitatea straturilor care s-au tot așezat unul peste altul de-a lungul istoriei. Noi, românii, cu manualele noastre în care ne reinventăm istoria la răstimpurile cuvenite politic, ne ignorăm straturile de timp sau, rebotezându-le conjunctural, le cunoaștem greșit. Și, necunoscându-le bine, riscăm să ne întoarcem la cele mai urâte. De aceea, istoria nu e o disciplină oarecare, ci este poarta care se deschide către conștiința de sine a unui popor. Această poartă este prima care a fost închisă după ce, trecuți odată cu noi pe noul mal al istoriei și acaparând puterea, slujbașii din epoca lui Ceaușescu, costumați acum în democrați, ne-au explicat că începând din „ziua zero”, a revoluției făcute de ei ca „emanați”, trecutul trebuie uitat, viitorul fiind singurul care ne interesează. Și care viitor, într-adevăr, judecând după unde ne aflăm, a devenit al lor.
La Conferințele „Despre lumea în care trăim” din anul acesta, unul dintre vorbitori a fost cel mai însemnat istoric al Europei de Est, elvețianul Oliver Jens Schmitt. Era atât de șocat de episodul alegerilor din decembrie 2024, încât ne-a spus, ca unor copii care nu-și știu lecția, că am fi evitat grotesca desfășurare a lucrurilor, dacă ne-am fi dat seama că repetam episodul legionar din deceniul al patrulea al secolului trecut. Și nu e teribil să vedem că sondajul INSCOP de azi spune ce procent înspăimântător dintre noi ar vota duminică AUR? Așa cum riscăm, depotrivă, mânați de stranii nostalgii, să recădem în abjecția comunistă, comparând efortul tenace al lui Bolojan, care se luptă cu redresarea bugetului devastat de PSD și PNL, cu mândria tâmpă a lui Ceaușescu care se grozăvea că reușise să plătească datoriile foamei și frigului făcute pentru nimic.
În clipa de față am senzația că pe scena politică a României se dă o ultimă luptă, că asist la o încleștare de tip Skanderbeg. De o parte un președinte care a ieșit în public și, într-un acces de sincerism disperat, a declarat, într-o întâlnire cu Confederația Patronală „Concordia”, că statul român, așa cum arată, nu mai e capabil să găsească soluții de guvernare, în special în plan economic, recunoscând că „mediul privat a dus în spate statul «în ciuda statului»”. Un aparat de stat ar trebui să genereze idei, soluții, iar apoi să le transforme în decizii concrete. Dar la noi, în acest moment, ne-a fost dat să auzim de la vârful statului, nu există acest aparat de stat. Și, adresându-se mediului de afaceri privat, președintele a spus : „Vă rugăm, acolo unde se poate, să-l supliniți! Încurajez mediul privat să intre în domenii în care nu ar trebui să intre”. Nu cred că există un echivalent al sincerității acestui discurs undeva în istoria țării noastre. Un cuplu puternic cu prim-ministrul Bolojan, epolat de un vice-premier de frumusețea umană a Oanei Gheorghiu sau de miniștri puși pe treabă, hotărâți și onești – primul nume care îmi vine în minte e cel al doamnei Diana Buzoianu – ne-ar permite să ne regăsim speranța. În vreme ce, în paralel cu aceștia, pe scena politică, asistăm la spectacolul colcăielii unui partid înghesuit într-o sală de congres, în care se amestecă, trufași, bine dispuși și fără probleme de conștiință, cercetați penali, pușcăriași, falsificatori de diplome și nulități intelectuale.
Sunt tot mai convins că, fără să ne înfruntăm trecutul și fără exercițiul terapeutic al ieșirii din uitare și al rememorării, nu ne vom reveni la viață din starea comatoasă în care ne aflăm. Dacă vom compara instituțiile publice ale României, statul simplu spus, cu un corp aflat în sindromul de insuficiență multiplă de organe – ceea ce-nseamnă că rând pe rând plămânii, inima, rinichii, aparatul digestiv, creierul în final, intră în insuficiență funcțională – vom înțelege mai bine starea în care ne aflăm. Septicemia este plimbarea liberă a microbilor în tot corpul. Cu ei în trupul nostru colectiv nu vom ieși de pe drumul continuității Răului pe care mergem de 35 de ani. Vom dispărea ca popor sau vom îngroșa rândurile diasporei. Dar noi, spre deosebire de „poporul ales”, care a creat marea diasporă a lumii rezistând în istorie grație Cărții, nu vom avea în bejenie o Carte a spiritualității pe care s-o luăm cu noi să ne slujească de templu.
De aceea, până când Providența, pentru unii, zeița Norocului, pentru alții – pe care, scârbit de clasa noastră politică, o invoca P.P. Carp, („România are atâta noroc încât nu mai are nevoie de oameni politici”) – nu se vor îndura iarăși de noi, eu voi rămâne alături de vorbele Alexandrei Furnea:
„Pumnii arși ai sufletului meu rămân încleștați înaintea unei lumi care mă poate – și ne poate – oricând răni din nou.”
Și mă voi încrede în acel singur lucru sacru de care avem parte în lumea noastră: în puterea Cuvântului ca putere a adevărului, de vreme ce la început a fost Cuvântul și în el s-a odihnit Spiritul după lunga sa preumblare peste ape. Fără cuvânt, spiritul ar rămâne în plutire, nu s-ar putea „întrupa”, nu s-ar putea articula în structurile concrete ale adevărului. Iar minciuna, care stă la baza societății noastre de câteva decenii bune și pe care în lume s-a înălțat dintotdeauna Răul, e – în termeni teologici – supremul păcat împotriva Sfântului Duh. Iar pentru mine e păcatul împotriva Spiritului, păcat definit, în termenii unui gânditor modern, ca „instalare a minciunii într-un cuvânt al adevărului” și ca prezentare a răului plănuit sau făcut conștient în hainele binelui.
Iată, cuvântul nu e ca lumina, care poate lumina în întuneric, fără ca întunericul să se poată împotrivi la propria lui evacuare. Cuvântul nu poate face nimic împotriva urechilor astupate. Și la ce bun cuvântul pentru unii care știu bine ce au de furat și de mințit zi de zi. România e formată din două categorii: unii care „s-au aranjat bine”, consfințindu-și situația prin lege și alții care strigă „Fărădelege!”. Prima categorie are Puterea, iar cea de a doua deține dreptul la indignare. E legal să te indignezi, dar să te atingi de hoț e ilegal. Ne-a spus-o Clanul Constituțional. Legea a devenit bodyguardul invincibil al hoților. Nu poate exista pervertire mai mare într-o societate.
@Darie: Pfffuuuu! Ați spus toată viața în două vorbe.
👏👏👏 👍👍👍
Corect.
Nu corect. Foarte corect!
Autorul spune „În 2023 existau în România aproape 12.000 de legi, pe când în Germania, în același an, erau în vigoare 1400.”
google spune:
La nivel federal, in Germania, in 2024 erau în vigoare 1.797 de legi cu 52.401 de norme și 2.866 de instrumente statutare de aplicare cu 44.475 de norme..
Si unde-i ”grozavia” fata de textul lui GL!?
A,herr harianu’e un Gică contra al platformei ideatice „contributors”..Fara a avea nimic clarde transmis ,datoria lui ecdw a fi pentru contra…
Mda, după ’89 România a intrat în cea mai urâtă perioadă din Istoria ei recentă. ” Marea trecere” de la comunism la Capitalism/Democrație a avut efecte mai grave ca după un război, atât din punct de vedere economic dar și social. Perioada 1990-2000(chiar 2004) a fost un fel de „democrație originală” cumulată cu un capitalism sălbatic. Totul a fost distrus, nu numai economic ci și al sistemului de valori sociale. Sunt totuși două circumstanțe atenuante:
– NIMENI nu a știut metoda cea mai rapidă pentru a face această „mare trecere”, și
– perioada trebuia să fie rapidă, contracronometru, iar metoda trebuia să fie PRIVATIZAREA averii statului făcută chiar de stat, rezultând o Corupție de Stat înfiorătoare. Altor state din Vestul Europei le-au trebuit sute de ani pentru o evoluție naturală, și tot au fost conflicte sociale, lovituri de stat, războaie civile, etc. Noi ne-am aruncat în apele tulburi ale pieței capitaliste fără să știm să înotăm….
A rezultat un stat slab și mafiot, chestie valabilă cam pentru toate statele fost comuniste( dar unele s-au trezit mai repede…). Noi ne-am despărțit greu de comunism, PCR prin PSD a continuat să fie forța politică dominantă și mai este și acum după peste 35 de ani….
Așa că incidente ca mineriadele, Colectiv, etc erau inerente. Da, au fost CRIME, dar nepedepsite de brava (in) Justiție românească. Apropo, și Corupția este o Crimă, tot nepedepsită de aceeași in Justiție….
Poți să acuzi pe cineva de această perioadă tulbure? Unii acuză statul dar….statul suntem noi…
Hai să conchidem că nu am înțeles nimic din sistemul capitalist și din democrație, nici poporul nici elitele lui…
Iată, după 35 de ani de europenizare forțată poporul român la ultimele alegeri a votat la intern în proporție de 40% pentru Georgescu, Simion, Șoșoacă iar diaspora românească din Europa de Vest în proporție de 60-80% pentru aceiași…
Să nu ne văicărim, poporului român și elitelor sale NU le-a plăcut niciodată Democrația. Și nici azi nu le place.
Ăștia suntem, un popor oriental și manelist.
„Totul a fost distrus, nu numai economic ci și al sistemului de valori sociale.”
Ce valori sociale in 1989-90?!
Pecereala intru subzistenta, tranzactionalismul lipsit de orice filtre etice/morale, „valutismul” catorva ceva mai conectati/stiutori financiar-economic in dauna majoritatii, invarteala analfabetilor existential cu pretentii de machiavelism benign?!
========
„NIMENI nu a știut metoda cea mai rapidă pentru a face această „mare trecere”…”
Scrie CLAR (si) in articolul sub care comentam, anume si mai ales LUSTRATIA(interdictia de a detine demnitati/pozitii decizionale locale/judetene/centrale) nomenclaturii, magistratilor si militarizatilor regimului pre-1989:
„În România, Proclamația de la Timișoara din martie 1990, avându-l ca principal autor pe jurnalistul George Șerban…”
========
„Unii acuză statul dar….statul suntem noi…”
NU, sunt nelustratii, familiile/urmasii si aghiotantii lor.
========
„…poporului român și elitelor sale NU le-a plăcut niciodată Democrația.”
POATE poporului manipulat si util precum acest individ
https://www.libertatea.ro/stiri/romanul-plecat-din-austria-sa-l-razbune-pe-calin-georgescu-drumul-parcurs-intre-doamne-sa-ne-ierti-pentru-ce-va-urma-si-acum-realizez-gravitatea-5513675
dar bagati de seama ca poporanii astia nu-s majoritate, si cand se dau cu capul de realitatea ca nu exista tepesi atotsalvatori si atotstiutori, par a se trezi.
Ce lustrație bre? În 1990 poporul român a votat cu peste 60% FSN fost PCR.
Care 60%?
Ion Iliescu a fost votat 85,07%, poate N.C. daca s-ar fi putut inscrie ar fi luat „doar” 60%… oricum suficient cat sa ne ramana dictator legal…
,,Nimeni nu a știut metoda cea mai rapidă pt. a face această ,,mare trecere”, a știut-o Polonia!
Din punctul meu de vedere democratia inseamna „vointa poporului” si romanii trebuie sa decida in ce directie se indreapta tara nu o mana de hoti. Consider ca nu avem nevoie de politicieni care si-au demonstrat „capacitatea intelectuala” in decursul a peste 100 de ani. Nu ma credeti ? Cititi ce spunea Constantin Tanase in anii 50 in „Si cu asta ce-am facut”.
Aceasta tara are nevoie de o reforma profunda. Un presedinte si un prim-ministru ales pentru ca doar presedintele singul nu poate controla „sistemul paralel”. Aceasta tara are nevoie de parlamentari independeti si nu alesi pe liste de partid – explicatiile mai sus in acest articol foarte interesant, acesta tara are nevoie de oameni in institutiile CSM, Avocatul Poporului si Curtea Constitutionala – sa fie alesi de popor si independenti ci nu numiti pe fel si fel de criterii de servilism. Aceasta tara are nevoie de acces la legi neconditionat – daca doresti sa cauti o lege iti rupi gatul – o gasesesti pe fel si fel de site-uri dar nu pe un site oficial completa unde poate fi descarcata si analizata.
Daca se vor face aceste lucruri minime vom putea trai mai bine daca nu tot in mocirla asta o sa traim si o sa avem aceleasi probleme si peste 100 de ani!
Exista un site oficial in care gasesti toate legile …e de ceva ani buni
legislatie.just.ro
da, da, cam asa. triada/hoarda de aur : statul in frunte, hotii ce l fura si prostii ce l slujesc (pe multi bani absolut nemeritati). ceilalti (putini) ostracizati (intr o tara ce nu le apartine) sau risipiti pe toate continentele. cind a fost alfel?
Hoția fara limite acoperita de legi strâmbe, interdicția studierii istoriei (KGB + UDMR ) și înlocuirea ei cu ” istoria adevărată”, „libertatea” politrucilor de a debuta orice timpenie sunt rețetă ideala pentru apariția și dezvoltarea AUR &comp.
Evident, și libertatea agenților ruși de a merge unde vor și a face ce vor.
S a ajuns la ridicarea poalelor (agenților secreți) in public. Fără rușine și fără teama.
Pentru că de la revoluție am fost conduși tot timpul, de ei.
Și jupin Putler a făcut rondoul in politica externă.
Deci, și agenții ruși de aici (plus cei comandați de Orban) trebuie sa facă rondoul.
Singura piedică o reprezintă banii. Putler nu are ce sa le de-a, in timp ce UE da.
Dar condiționat. Și atunci, apare jocul de glezne. Ne facem că facem reforma, fără să facem și să păpam banii proștilor.
Căci lavadtavavem tradiții:”Zi ca el și fă. Că tine”, „Pupa l in bot și papa tot”.
Scuze!
Computerul de la telefon trebuie sa aiba contributii creatoare.
Extremă dreaptă („o gripă”) a lui Hitler și extrema stângă („un cancer”) a lui Stalin sunt vinovate de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Naziștii au fost aduși în fața instanței de la Nurnberg, iar societatea a fost supusă unui proces de purificare. Nemții n-au aruncat vina pe altcineva. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat cu partidul comunist sovietic. Nimeni nu i-a aplicat comunismului funest lovitura de gratie. N-a existat, așadar, un proces tip Nurnberg la Roma Roșie. Și fiindcă monstrul nu a fost anihilat, bacilul Ciumei Roșii nu a murit. Dovadă că el, spre nenorocirea și înnvatatura de minte a românilor, așteaptă cu răbdare în odăi, in pivnițe, in caverne, in prosoape și în hârțoage sa fie reactivat și trimis să-și trezească șobolanii. E ciudat, foarte ciudat. Un val de misticism fanatic, foarte ciumat, ce străbate construcțiile macabre PSD, aur, mătură orice judecată sănătoasă. Congresul pesedeilor – o adunare a urmașilor Vomei nomenclaturiste – a raspandit pentru câteva ore, nu numai în acel spatiu, ci în toată țara, miasmele pestilențiale ale toxinelor ucigașe.
@Sandu: Corect. Nazismul a fost pedepsit. Comunismul niciodată. Nu putem avea liniște până nu se pune semnul egal (=) între cele două ciume.
Nazismul și comunismul – două ideologii satanice surori! Comunismul a învins într-o țară feudală. Nazismul a învins cu ajutorul lui Stalin. Așa cum fascismul a răsărit din comunism, la fel putinismul s-a dezvoltat din cele două. Așa cum pesedismul s-a născut din hoitul ceaușismului, la fel auiurismul a fost frământat din plămadă toxică iliescista. De aceea, Semiom și Grindeanu – doi farisei impulsivi și demagogici, bolnavi de ură constantă fața de oameni, fața de țară, fața de valori și „inamici” – sunt percepuți ca reprezentanți ai extremelor reacționare. No culture! No future! Nici psd, nici copilul din flori, aur, nu vor învăța rușinea nici agonizând. E halucinant la ce grad de imbecilitate, populism și patriotism (tembel) au ajuns promotorii Urii de clasă, ei înșiși fara clasă. Până și trenul are mai multe. Tanda și Manda! Lupul Roșu și Scufița Sura! Rânza lor e mai mare decât creierul și-și schimbă culoarea in funcție de craca pe care stau. Dereglați in cuget și dezechilibrați la suflet, extremiștii, travestiți in social-democrați, ca și ceilalți cameleoni, împing flecăreală și filipica până la demagogie. Ideologia „noului” PSD e o facatura cusută prost și mai prost argumentată. Se vede și din Piața Roșie că în aria viețuitoarelor protejată de vicleanul Grindeanu și Olguța Vasilescu-Pauker – prea puține jivine au scăpat neafectate de turbare, de jigodie comunistoida. Nu văd de ce l-am socoti pe tov. Grundeanu mai prejos decât oricare alt mare ticălos. Cine cântărește bine faptele acestui acestui vampir energetic, va recunoaște în el și lupul cel perfid, ci vulpoiul cel șiret, și va constata că este foarte primejdios. Iată imaginea fidelă a unui campion la inepții catastrofice! Constatăm, cu stupoare, in fiecare că, in jocul ambiguu și adesea nelegiuit al politicii tutuLORA viermilor coabitanti, nu se impun personalități cu un orizont moral și intelectual larg, ci se impun mereu aventurieri profesioniști pe care noi îi putem numi „patrioți de chiuvetă”, „naționaliști de closet”, ” ficțiuni creștine”, duplicitari demni de Cartea Ororilor.
”Naziștii au fost aduși în fața instanței de la Nurnberg, iar societatea a fost supusă unui proces de purificare. Nemții n-au aruncat vina pe altcineva.”
Nemții nu mai aveau țară, la momentul procesului de la Nürnberg, nu e ca și cum se trezise moralitatea în ei 😀 Germania nazistă fusese complet dezmembrată, Austria nazistă la fel, Berlinul și Viena la fel. Americanii aveau aproape 2 milioane de soldați în Europa în mai 1945, iar Germania Federală (statul modern) a fost înființat(ă) abia în 1949.
În 1945, americanii au făcut în Germania lucrurile pe care ar fi trebuit să le facă în 1918. Însă URSS era aliată cu Statele Unite la acel moment și n-avea cu cine să fie înlocuită.
@Harald, nemții de după război au știut că vina pentru distrugerea Germaniei le revine lor. L-au sprijinit pe Herr Hitler, au comis așadar o crimă colectivă și au fost învinși. Deci, nemții, spre deosebire de rușii abrutizați ai lui Herr Puțin care nu se simt deloc vinovați, n-au aruncat vina pe altcineva, ci s-au apucat să muncească în tăcere și cu multă hotărâre. Punctum!
A fost creat voit un haos legislativ, lăsând portițe pentru hoți, șmecheri care știau să reglementeze.Au existat legi valabile o zi, fiind tranziție.A beneficiat de ea, cine a plătit, cine a fost pregătit anterior, cine a cumpărat informațiile.Ne-au învățat americanii că informația da acces la putere, la avere.Privatizarea s-a făcut pentru cei ne era stabilit anterior! Sunt milioane de români care au rămas cu hârtii, fără niciun beneficiu.Altii au fost escrocați de cei ce-au vrut puterea și au obtinut-o fără niciun scrupul.Informattile erau la evrei, să-și, la cei care plecaseră cu ceva timp in urmă cu mâna goală, pentru că, comunismul i-a lăsat fără.N-au stat degeaba, au lucrat in diaspora , au revenit, au cerut, au primit, iar escrocii speciali, ai profitat de informațiile lor, ale celor ce plecaseră.Au mituit, au obținut informațiile, le-au fructificat in scop personal! Au avut grija să pună la conducere, doar pe cei ușor manevrabili, pe cei ce puteau fi mituiți, corupți, au creat mediul potrivit pentru un jos general, pe cei cu bun simt i-au îngropat în acte normative, legi fără noimă, reglementări contradictorii.Doar cine nu vroia nu câștiga ceva. Caracatița s-a extins, șantajul a ajuns litera de lege!
Au fost și legi serioase:
Pedepsirea violenței domestice, deși toate pedepsele cu violența aveau forma calificata; adică violența se exercită împotriva unui membru al familiei sau al unui funcționar public/ polițist /jandarm:
A apărut legea abuzurilor împotriva animalelor ; interdicția fumatului în spatii închise, chiar daca sunt proprietate privată etc
Tot chestii serioase.
Și mass media a fost asmuțită sa discute numai despre aceste legi, când Parlamentul vota alte legi pentru a scăpa hoții.
Vedeți și cu termenul ăla de prescriere a faptelor… Și cu tergiversarea dosarelor pe rol pina la prescriere etc
„După încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, puterile aliate au obligat poporul german la un gest de asumare a responsabilității pentru trecutul nazist”.
Da, dar pe noi nu a avut cine să ne oblige la gestul făcut de puterile aliate. Iar noi ca popor am deraiat, pur și simplu, istoria. Puținii oameni de mare anvergură politică care puteau să ne conducă erau, unii bătrâni, ații cu „bube” de delațiune și legionarism. Unii dintre ei chiar au ajuns conducători de partid (Ionescu Quintus).
Întrebarea nu e: cum au fost posibili? Întrebarea corectă ar trebui să fie: de ce alții, după 1989, au reușit să convingă și românii nu?
Așa cum spunea Goethe: „Dacă îl tratezi pe individ așa cum este, el va rămâne așa, dar dacă îl tratezi de parcă ar fi ceea ce poate fi, el va deveni ceea ce poate fi”. Cred că e util să reamintesc că, până în ’89, am avut un singur partid și ăla totalitar. Tiranul a dispărut. Însă Împușcatul Nicolae a lăsat licurici, gunoaie, lirice sau politice, de moștenire, pentru toate profesiile, inclusiv pentru populism. În spiritualitatea care coboară pe albia dintre cele două balade ale sacrificiului asumat, ele, gunoaiele, au ieșit la mal, căutând s-ajunga „sus”. Uraganul le-a ridicat la mari înălțimi și (de-)atunci ele se cred personaje istorice. Politica lor – un recital de ura, căpătuială, încrengături, gargare, soluții futile, bufeuri demagogice, dejectii fericite și multe, multe jumătăți de măsură. Acum, logic, ca să ducă un simulacru de luptă cu „nedreptatea isterică”, salivatorii, fie de stânga sau de dreapta-ciunga, fac trotuarul prin Casa Poporului și urlă duhnind că „iubesc România” și nu-și iubesc consoartele. Ciuma, Holera, Pesta și Lepra. Fiecare cu Evanghelia sa, cu totemul sau. Au totuși un punct central – populismul. Pe foamea noastră populară, promit bunăstare amărâților și o țin tot așa…
Lucian, parafrazându-l pe Bill Clinton, ”It’s the education, stupid!” (cuvântul precedent nu se referă la cineva anume!)
Acum cîteva zile am descoperit aici textul D.lui Gabriel Liiceanu pe care l-am citit chiar de mai multe ori. Fiind deja la masa mea de scris am sorbit ceaiul fierbinte foc dintr-o ceașcă de cafea arzîndu-mi puțintel buzele îndrăznind, dar neculpapilizînd, să pun pe hîrtia de care m-am apropiat firesc să așez normal cuvintele ca-n fața oglindirii cuvintelor cuiva care pune în balanță o tonă de oțel de Galați cu o tonă de fulgi de Crevedia. Şi necompătimind a ieșit un text care spune mai mult decît un alt adevăr, alte adevăruri, și chiar mai multe. Astfel, textul-comentariu l-am dat aici în spațiul de pe Contributors să fie un semn de libertate întru a putea vedea și gîndi și Altfel . Şi ce să vezi ?!? nu l-au publicat ! l-au ars ! i-au dat foc !
Şi iar privind în oglindă ceea ce ar fi putut exprima cuvintele mele cu mormanul de cenușă pe care l-au aruncat pe ascuns la gunoi, în aceeași oglindă „m-am chinuit la rândul meu să identific demonul și să-i dau un nume” ; și pînă la urmă, fie vorba între noi, am găsit răspunsul : trauma instituționalizată A non-libertății de exprimare.
Cînd cineva, o persoană, afirmă „noi, românii” și „Noi, românii, cu manualele noastre în care ne reinventăm istoria …” uită, sau se face că uită că „manualele” sînt ale Lor, și impuse și băgate pe gît și în cap cu forcepsul obligatoriu ….. Ei reinventă istoria, NU NOI (românii) !
Nu domnilor ! Nu ! eu nu sînt nici Voi, nici Noi !
Nu mă băgați vă rog în aceeași oală cu Dumneavoastră !
Dumneavoastră care ați votat toate Astea, i-ați votat pe toți Ăștia, TOT pe toți Ăștia de 35 de ani, și în anumite momente (ale istoriei) i-ați mai și luat în brațe ba pe unul ba pe altul, și o faceți și acum, poate că aveți pe de-a întregul, sentimentul că sînteți „noi, românii”.
Oare să fie firească apropierea-alăturarea-asocierea Alexandrei Furnea cu propaganda din ultima parte, cu „politicienii noștri”, cu cei care vor să facă bine intrînd în mijlocul haitelor de lupi, șacali, hiene ? Oare să nu se știe că pe cel care intră „acolo” îl mănîncă porcii ?!?
Cînd „cel mai însemnat istoric al Europei de Est” vede legionari „peste tot” și nu se miră că în decembrie 2024 într-o democrație ( într-o democrație ???) se anulează alegerile prezidențiale și se re-organizează o mascaradă de noi alegeri prezidențiale înscăunînd „praestructus” un personaj alături total de orice funcție majoră de anvergură dar mai ales cea de Președinte a Țării,
Oare nu pare ciudat ?
Oare „noi, românii” să nu știe, deși știe, scrie și descrie, că cei care sînt grozavi într-un anumit domeniu, într-o anumită activitate-acțiune pot fi dezastruoși-falimentari în posturi de înaltă responsabilitate mai ales în cadrul unui Sistem Necrozat infestat în totalitate de tot felul de „boli macabre” și că, „frumusețea umană a unei floare n-aduce primăvara” și că „regăsirea speranței” la „noi, românii” nu este decît „o floricică Placebo la ureche”?
Doar senzații ?
Cele mai recente declarații-evenimente scot în evidență discrepanțe-nepotriviri vădite între lumea atitudiniilor civice și jungla „politicului” pe care „noi, românii” se fac că nu le văd.
Celebra doamnă ong-istă O.G., este mai clar decît lumina zilei, Nu are ce căuta la Cotroceni, doar „noi, românii” se fac că nu știu.
În plus, vrea să rămînă în continuare ong-istă. Numai la „noi, românii” se poate întîmpla așa ceva.
Astăzi, aici și acolo, puterea cuvîntului nu mai are nicio putere, „puterea cuvîntului” a devenit un clișeu, o vorbă goală, un loc comun, un placebo toxic, nimic ! Şi IA folosește cuvinte ! Şi „politicienii”, și intelectualii, și pressa, și mass-media, și ….. „noi, românii” .
Cît despre „trecutul nejudecat”
CINE să judece trecutul ? CINE să judece ideologia comunistă-comunismul ?
„Noi, românii” ? „Noi, occidentalii” ?
„La trecutu-ți „mare”, „mare” viitor”!
……. al Țării,
,,vrea să rămână în continuare ong-istă. Numai la ,,noi românii” se poate întâmpla așa ceva”…dezinformați! Sunt șefi de state care chiar aleși în funcții si-au păstrat și funcțiile fin ong-uri!
Aveți voi ăștia care vă credeți deontologi o preocupare, un scop doar de a manipula dând doar exemple care le convin.
A trecut o generație și lucrurile nu s au așezat. Dimpotrivă. Când se vehiculează cuvântul democrație și mesele îl acceptă, probabil că sunt și diferențe de înțelegere a democrației. Dar problema este cum păstrăm democrație care să aibă susținere populară și într adevăr se fie spre binele țării și al oamenilor? Asta presupune în primul rând definirea cadrului de păstrare a unei linii democratice, de a construi așa numiți gardieni ai democrației. Ce sunt în practică, gardienii activi reali? Sunt jurnaliștii și activiștii curajoși — care aduc adesea primul semnal de alarmă.
Judecătorii și funcționarii integri care refuză presiunea politică. Cetățenii care nu tac atunci când observă abuzuri. (In adâncul meu cred că ar mai trebui să fie ceva). Democrațiile moderne nu au aproape niciodată „frâne de urgență” rapide, din cauză că ele pot fi și ele abuzate.
Totuși, există idei și modele:
Tribunale rapide pentru abuzuri de putere, care să poată suspenda decizii guvernamentale suspecte până la clarificare.
Protecție automată pentru avertizorii de integritate — să nu fie pedepsiți pentru că spun adevărul.
„Trigger civic”: dacă un număr de cetățeni semnează o petiție (de ex. 5% din electorat), o decizie controversată poate fi suspendată până la o verificare constituțională.
Audit democratic periodic: o evaluare independentă a funcționării instituțiilor (cum face Freedom House, dar la nivel național). Ăsta poate ar trebui să fie începutul. Dacă l am ratat și a trecut un timp iar lucrurile au depășit limitele și răbdarea populației , ce putem face? Când democrația e „moartă, dar mimată” mai este vreo soluție?
Când alegerile există, dar sunt manipulate prin control mediatic și economic; când instituțiile există, dar răspund unui grup restrâns;
oamenii sunt liberi, dar frica și oboseala îi fac pasivi; opoziția e permisă doar ca decor.
În asemenea momente, restaurarea democrației nu se mai poate face doar prin vot ? Sau e nevoie de o reconstrucție civică și morală. Va propun domnule profesor Liiceanu să dezbatem acest concept. Ar fi un început să descoperim ce gândesc românii despre situația democratică actuală și mecanismele care ar putea restaura adevărata democrație și cum putem ajunge la construirea unui mecanism de intervenție rapidă și corectare a aberațiilor legislative, decizionale.
Vom dispărea ca popor sau vom îngroșa rândurile diasporei,asta crede dl Liiceanu.
Dle Liiceanu,stimati urmaritori ai mei de pe acest site care stiti unde stau si unde lucrez-stiu,stiu,eu am spus asta intr-un comentariu, dar nu am crezut ca se va retine atat de bine, chiar m-am trezit intr-o zi cu un email de la un autor de articol de pe Contributors caruia nu ii placuse ce spuneam si care m-a cautat extrem de civilizat, nu stiu cum a aflat emailul, in fine, pe scurt , bref, sunt in Bucuresti pentru o vreme. Ma simt bine aici,aici m-am nascut , dar zilele astea orasul e plin de apa,gropi, noroi, mocirla de frunze putrede amestecate cu noroi pe strazi si trotoare , si ma intreb, asta e capitala a unui stat din UE? La tot pasul pe strazi, santuri unde se lucreaza, tevi ruginite care asteapta de luni de zile sa fie puse,mi s-a spus. O inghesuiala de masini de nedescris, de parca tot Bucurestiul e la volan,soferi marlani care ti se baga in fata ,claxoneaza din BMW-uri luate la mana a 5 a!
Numai cladirea batranei Universitati imi aduce aminte ca aici e Europa,ca aici a invatat Cioran, Eliade, Nichita Stanescu, Grigore Moisil, si altii multi cu care ne mandrim in stil romanesc,de fapt nestiind bine ce au scris. .Va mai amintiti de ei? Stiti cine sunt?
Trec cu masina zilnic prin fata ambasadei americane…zilnic zeci de tineri stau in ploaie paziti de oamenii de ordine sa ia o viza. Cladirea seamana a inchisoare,pazita de gardieni inarmati,si printre ei tinerii cu ochii plini de speranta, si oftez si imi zic ca nu stiu,nu stiu deloc ce ii asteapta acolo!
Dispar romanii incet,incet, tinerii pleaca,batranii mor saraci si umiliti de statul tuturor specialilor :magistrati,servicii,parlamentari, trimisii lor sa ii apere,sa le faca dreptate, sa aiba o viata mai buna si la astia nu le pasa.Ma uit la tv cum se targuiesc magistratii la Palatul Cotroceni ca la Obor la ce varsta sa iasa la pensie, cu ce pensie de 3000 sau 5000 de euro pe luna! Vom pierde 300 de milioane de euro de la UE daca nu cad la pace! Ei si ce!Noi sa o ducem bine,restul ce ne intereseaza,ne votam singuri legile,sfidam toata Romania.Nu,nu, dle Liiceanu cele mai mari porcarii nu vin de la orice imbuibat, ci de la imbuibatii intelectuali, ca judacatorii astia au facut o facultate de drept,scoala de magistratura unde nu se intra usor , multii au luat doctoratul pe bune. Urmeaza medicii,care iau banii de la oameni direct si fara mila. Notati ca i-am donat unei doamne 900 de lei pentru a da spaga la o operatie de cataracta,care altminteri pentru ea era gratis. Sa continui? Deci pana la imbuibatii de serviciu coruptii,sunt imbubatii speciali, cu salarii mari,cu diplome pe bune, asa ca atunci cand,mergi la piata, la dentist, sau chemi un zugrav si nu ti se da un bon fiscal nu te mira prea mult. Daca te fura intelectualii aia cu diplome pe bune, ce sa mai astepti de la un vanzator de mere? Oricum istoria recenta,pe care nu o citeste mai nimeni, ne spune ca tara a fost corupta de cand se numeste Romania si n-a disparut,doar ca e o tara care e simpla geogeafie,nu istorie cum bine spunea Cioran.
Tesla spune: „A man is born to work, to suffer and to fight. He who doesn’t must perish”
Deci sa nu ne mai plangem,sunt foarte multi care nu fura ,muncesc de rup si sufera si sunt mulsi de bani de toata pegra asta speciala. E vremea sa iesim afara in strada! Am suferit destul,muncind, sperand,si specialii ne rad in nas . Ne ramene lupta,altfel nu se mai poate.
Cine sa iasa Matrix? Nu mai are cine! Cei cu suflete nobile sunt din ce in ce mai putini! Curajul si demnitatea sunt calitati aproape uitate, aproape absente! Marea majoritate a celor care sunt inca OAMENI sunt trecuti de 60 de ani, unii cu mult trecuti peste varsta asta.
Mi-a aduc aminte cu nostalgie si tristete de 21-22 dec 89, de Piata Universitatii apr-mai-iunie 90, de cei ce au fost acolo pe atunci, …. si mai ales de cei ce nu erau trecuti prin cine stie ce scoli, de cei cu educatie restransa, dar cu un suflet urias, cu un curaj nebun si cu inima plina de sentimentul demnitatii, de sentimentul de libertate autentica si neingradita. Unii dintre ei au murit atunci, acolo! Altii dintre ei au murit in acesti ultimi 35 de ani. Cati oare isi amintesc de acesti romani cazuti in lupta pentru libertate si demnitate ?…..si nu numai de ei…..de toti cei care au fost acolo pentru a scapa natia de tirania comunista?
PS Pentru cei care nu stiu: Matrix a fost acolo in 21 dec 89. Cuvantul lui are mai mare valoare decat toate cele spuse de-a lungul timpului de catre cei care au beneficiat din plin de curajul si demnitatea lui si a tuturor celor care au fost acolo atunci, in 21 dec 89.
Eu astazi la o varsta suficient de onorabila sunt gata sa apar cu arma in mana libertatea mea, a copiilor mei, a nepotilor mei, atat cat pot la varsta mea, cu bolile mele……mi-e teama insa ca ar fi posibil sa fie necesar in primul rand sa lupt chiar contra unor concetateni care din prostie sau nemernicie ameninta sa duca din nou in infern aceasta tara!
Da, tara s-a schimbat in ultimii 35 de ani. Da ,am fost la revolutie, si nu regret. Numai ca imediat puterea a fost confiscata de fostele cadre de partid si securitate,si ca s-o pasteze au organizat mineriade, si da, au cumparat cu salarii mari,firme, proprietati ,pensii speciale toate institiile de forta ale Romaniei. Astia sunt la putere mereu prin varful de lance PSD,si Aur -care tot din PSD vine.Venim dintr-un trecut urat , si care ne bantuie si azi. Si in loc sa privim in fata , sa facem ceva,noi am uitat. Milioane au plecat ,altii stau la coada, restul ca si Dv .sunt resemnati,ca si dl.Liiceanu ,de altfel. Si care e rezultatul? Institutille de forta nu cedeaza din privilegii, de restul nu ii intereseza. Deci imprumutam bani , bugetul anual al pensiilor speciale fiind mult mai mare decat banii dati din pib pentru cercetare! Aici am ajuns! Pe scurt,asta inseamna un stat esuat. Si nu putea fi esuat, daca nu ne opuneam. Cat am putut generatia noastra a facut-o ,dar, vai,altii nu mai vin din urma.
PS Mergand cu uberul des pe langa cimitirul Eroilor ,intreb soferii tinerii ,daca stiu cine e acolo.
3 din 5 nu stiu. 5-6 nu stui cine a fost Lucian Blaga. Sa continui?
Un singur rand, nu,nu ma dau batut.
Matrix, nu sunt resemnat, as fi oricand alaturi, solidar in toate cu cei care ar actiona impotriva acestei oligarhii de provenienta securisto-comunista, dar fizic nu mai pot face nimic pentru ca am scolioza si merg greu pe distante mai mari de 40-50 de metri, din cauza durerilor.
Din 22 dec 89 pana la alegerile din 2000 am facut tot ce am putut pentru a misca lucrurile in sensul de a scapa aceasta tara din ghearele jigodiilor rosii de provenienta securisto-comunista. Am fost in Alianta civica, ulterior am devenit membru PNT-CD, am fost injurat, amenintat, lovit noaptea la adapostul intunericului de „necunoscuti”, marginalizat profesional, dar toate astea ma faceau mai indarjit impotriva mocofanilor rosii. In 2000 am abandonat politica, scarbit de o parte dintre cei din PNT-CD, dar mai ales scarbit de rezultatul alegerilor, care mi-a dovedit ca aceasta natie este fie compusa majoritar din iubitori de comunism si promiscuitate de tip comunistoid, fie compusa majoritar din cretini nevindecabili. De atunci actiunile mele au fost mai putin intense, din ce in ce mai putin intense.
Acum sunt pensionar, atacat de scolioza, cu un cancer operat acum 6 ani care din fericire nu a recidivat . Dar vreau sa le atrag atentie jigodiilor comuniste ca atat cat mai pot, voi fi gata oricand in a actiona pentru ca ei, bestiile rosii si asociatii acestora, sa-si primeasca dreapta pedeapsa.
Am citit ambele comentarii transmise mie.In primul rand ,ma gandesc la Dv.si va urez multa sanatate. Stiu ce inseamna durerile de spate,de coloana, dar de 20 de ani fac gimnastica care e un bun remediu si am rar probleme. Dupa 8 ani de gimnastica, doctorul era uimit ca imi disparusera cateva discopatii lombare. Deci nu va dati batut,incercati si operatie,daca e cazul. Am un prieten care nu mai mergea decat cu cadrul si dupa o operatie pe coloana merge, umbla acum prin avioane ,in mari aeroporturi in drum spre Japonia…si are 79 de ani.
Da ,sistemul asta facut din oligarhi de provenienta securisto-comunista, cum il numiti Dv a distrus ce mai era de distrus.Cititi aici:
https://hotnews.ro/pusa-in-90-de-tari-ale-lumii-intrebarea-poti-avea-incredere-in-oameni-a-oferit-un-raspuns-uluitor-in-romania-2108680
Pe scurt,la intrebarea pusa ” Aveti incredere in oameni? ” raspunsul romanilor care au spus „da” a fost de numai 12 % la acelasi nivel cu Etiopia si Irak,tari care au fost macinate de razboie ,de lupte intre diverse factiuni.
Aici e rezultatul regimurilor de oligarhi de provenienta securisto-comunista care se perpetueaza,care gasesc noi urmasi ca doamnele alea judecatoare Savonea si Costache, ca Georgescu ,ca Grindeanu,si lista e lunga,lunga.
A trai in lumea asta si a nu avea incredere in oameni este semnul unei natiuni mult mai bolnave ca Dv,, care traieste intr-o continua depresie,intr-o continua teama de azi,maine ,anul care sta sa vina .O natiune care nu se asteapta la nimic bun, care de 35 de ani a fost mintita sistematic. In cine a avut increderea i-a dezamagit prin coruptie, minciuna , crasa indiferenta. Iata si azi se vede cum marii corupti sunt eliberati din inchisoare, cum altii scapa ca s-a prescris fapta. Balanta judecatorilor cantareste dreptatea pe care o impart de multe ori prost , cu banii pe care ii primesc,o balanta stramba.
Draga LS , citind ce scrii, consoleaza-te ca esti mai sanatos decat multi din tara asta pe care coruptia, minciuna, frica i-a tranformat in niste persoane care nu mai cred in nimeni si nimic. Si aceasta criza instituțională,a a tarii noastre o vede si dl.Liiceanu care se intreba „Ce a provocat-o? Cine ne-a trădat? Unde s-a ascuns demonul în toți acești ani? ” Raspunsul nu e tagma imbuibatilor, nu regimurile de oligarhi de provenienta securisto-comunista,nu ,….noi fiindca am avut incredere in ei intr-un fel si altul si i-am votat Suntem azi un popor bolnav si nu stiu daca ne mai vindecam,dar vom supravietui ca natie ,asa cum am facut-o de secole.O natie fara ambitii, fara stralucire, o perpetua si obositoare trecere prin apa timpului. Din cand in cand un mare scriitor ,savant ,sportiv iese din acesta mazga de mediocritate si atunci ne batem ridicol in piept cat de mari si tari suntem, ce mare popor,uitand ca Cioran, Eliade,Palade si cati altii au fugit de aici sa nu fie strivti de conationalii lor,mari patrioti. Altii au murit ,altii au rezistat eroic ca, Corneliu Coposu-dar cati pot fi ca el?. Urmasii lor stau la coada la vize la ambasada US sau pur si simplu iau la orice ora in zbor ieftin si pleaca in Europa de Vest.
Despre dispretul si lipsa de cunoastere a majoritatii concetatenilor relativ la fostele mari valori ale natiei, la actualele mari valori, atata cate mai sunt, nici nu stiu ce sa comentez! O tara majoritar compusa din mocofani cu aversiune fata de cei cu studii serioase, compusa majoritar din indivizi lipsiti de bun simt elementar, plini de tupeu si obraznicie, cu minte putina, cu inteligenta sub nivelul unei gaini. Asta suntem astazi!
Eradicarea bolilor de acest tip se face greu , uneori e imposibila pe termen scurt sau mediu.
Fiecare dintre comentariile Dvs ma impresioneaza. De-as avea si eu cuvintele la indemana ca Dvs…
Avea Nichita Stanescu un vers; „Un strigat dintr-o limba moarta”, nu se potriveste cu strigatele Dvs si cu ale multor alti oameni cu demnitatea intreaga. Tot respectul stimate domn.
Şi încet încet duios și dulce ies la iveală grămăjoare de „lucruri”, povești, dedesubturi, detalii și tot felul de „nuanțe”. Cîte nu s-au întîmplat, se-ntîmplă și se vor mai întîmpla în lumea politruchiilor din România post-decembristă ?!?!? Doar cine nu vrea să vadă și nu vrea să audă povestește cu schepsis și „tîlc” tot felul de chestii. Cine a pus cu adevărat Suflet într-un ONG și a realizat o minune, nu se bagă în Mafia Total Instituționalizată ; Cu o floare nu se face primăvară ! Cine intră Acolo iese arșice (dacă mai iese!) ; iar asta o știe și un copil de la grădiniță.
Ce frumos ar fi fost dacă n-ar fi urît ! Şi viața continuă.
Întrebați-l pe Oliver Jens Schmitt dacă nu cumva Ilie Bolojan face cam ce-a făcut cancelarul Heirich Brüning în 1931-1932. Și vedeți de ce sărăcia injectată în mase nu produce gândire critică, ci dimpotrivă! (Și cum a ajuns un cretin ca Hitler la putere: nu adus de mase, pentru că Hitler n-a câștigat niciodată alegeri ca să aibă majoritate, ci pus cancelar de marii proprietari și industriași cărora le era frică de Kulturbolschewismus și de … marxism,înțelegând prin asta SPD, sindicatele și organizațiile creștine).
Panta e spre dreapta, azi, vorba cuiva. Uitați-vă (fără idei complotiste) la prognozele demografice ale ONU pentru România și puteți vedea ce urmează. „Vom dispărea ca popor sau vom îngroșa rândurile diasporei.” Săptămâna viitoare, guvernul Bolojan începe destructurarea companiilor de stat falimentare, iar ministrul sănătății spune că nu avem destul sistem privat de sănătate. Suntem proști și analfabeți funcțional, însă nu suntem vinovați doar noi pentru asta. Iar dacă dumneavoastră, vârfurile nației, gândiți în cheile capitalismului clasic (revolut de mult timp) și ale idealismului, e grav. Propaganda rusă, pseudo-naționalist-românească nu așteaptă invitație să ocupe locul liber pe care i-l lăsați.
Răutatea de azi care zace în electorat nu e de aceeași natură cu cea din 1990, când abia se ieșea din geografia foamei. Acum, forme de protest ca votul în deriziune sau absenteismul pleacă de obicei de la frustrarea că Celălalt (adică, vorba lui Cioran, Vecinul) are mai mult sau prea mult!
Imi aduc aminte de finalul unui film despre Holocaust, în care o femeie din UNGARIA, supraviețuitoare, este întrebată de reporter ce crede despre toate astea ?
Femeia , profesoara, de origine evreiască evident, ajunsa cetățean american, reconstruind-si viața, având deja o familie și un cerc de prieteni, ii răspunde reporterului :” Omenirea este o bestie „.
Pentru Alexandra și România a fost o bestie !!!!
expert in siguranta nationala, expert in comunicare, expert in ascultatul cu urechea si lista expertilor i nesfirsita. astia au nevoie de academicieni sa i scoleasca. in ajutor le vin academiile militiei, armatei si sri ului. nu se rasucesc Newton si Edison in mormint? bani multi la buget sa fie ca de experti si academii n o sa ducem lipsa.
Gabriel Liiceanu si prezentul nejudecat
Dle Liiceanu,
Într‑o lume în care „încrederea în instituții” e invocată de majoritatea politicienilor europeni ca o mantră, puțini au avut curajul să numească răul românesc așa cum o faceti dumneavoastră: trădarea instituțională. Aveți dreptate – spitalele, justiția, administrația, instituțiile menite să ne apere, au ajuns să ne trădeze. Diagnosticul dumneavoastră este impecabil.
Ce este de neînțeles este că nu vedeți trădarea evidentă care se petrece acum, sub ochii noștri.
Înainte de alegerile din 2024, partidele aflate la putere au crescut salariile și pensiile cu procente masive, generând un deficit uriaș. A fost un cadou electoral, menit să cumpere voturi. Dincolo de cadouri, au fost și promisiuni: prosperitate, creșteri de venituri, protecție socială, stabilitate fiscală. Au promis că vor ține inflația sub control, că vor apăra puterea de cumpărare, că nu vor introduce taxe noi. Au promis o Românie a belșugului, a protecției și a liniștii.
Ce s‑a întâmplat după ce au câștigat voturile? În loc de prosperitate – creșteri de TVA și accize. În loc de protecție socială, plafonări și tăieri. În loc de stabilitate, un deficit și mai mare. O inflatie de 10%. O lungă serie de „reforme” și măsuri impuse fără mandat electoral.
Ilie Bolojan, parte din PNL, nu era un outsider. Era parte din partidul aflat la guvernare, conectat la realitatea economică și fiscală. „Cinstitul” Bolojan știa exact situația țării. Și totuși, nu a spus nimic. Dacă este cu adevărat „cinstit”, nu trebuia să spună cinstit dinainte ce avea de gând să facă?
Nicușor Dan a făcut mai mult decât să promită prin cuvinte. A dat în scris că nu va crește TVA. Cine putea să îi pună la îndoială „onestitatea” când omul dă în scris că sub conducerea lui nu vor crește taxele?
În orice democrație autentică, legitimitatea se bazează pe respectarea promisiunilor. Când liderii guvernează contrar angajamentelor electorale – trădează. Pierd orice legitimitate politică. În cazul României, nimeni nu a votat pentru creșterea TVA, accize suplimentare sau plafonarea pensiilor. Aceste politici pot fi apărate ca necesare sub presiunea UE, dar nu au legitimitate democratică pentru că nu au fost prezentate, cinstit, electoratului.
L‑ați comparat pe Bolojan cu Moise. Moise și‑a condus poporul spre țara promisă. Bolojan își conduce poporul spre o țară a austerității – pe care nu a promis‑o niciodată, nici el, nici partidul pe care îl reprezintă, în momentul în care trebuiau să o facă: în campania electorală.
În România de azi „onestul” și „cinstitul” sunt cei care înșală, cei care trădează. Pentru că acești oameni reprezintă instituții, vedem în fiecare zi trădarea instituțională în forma ei pură: nu doar că instituțiile nu‑și îndeplinesc rolul de protecție, dar uzurpă însuși contractul democratic.
In Romania de azi, nici unul dintre partidele și politicienii aflați la guvernare nu are legitimitate. Toți știau că după vot va fi nevoie de măsuri dure, dar nimeni nu a spus asta cinstit electoratului.
Iar faptul că dumneavoastră, care ați văzut atât de limpede trădarea trecutului, nu vedeți această trădare prezentă – comisă cu bună știință de cei pe care i‑ați numit „onest” și „cinstit” – este cu adevărat tulburător.