România traversează o perioadă de turbulență politică și economică. Suprapuse cu incertitudinea actuală pe plan intern sunt problemele structurale mai profunde, generate de schimbările economice și politice globale, care necesită tot mai mult atenția și reacția factorilor de decizie locali. Acest articol sintetizează principalele concluzii ale unui studiu diagnostic asupra economiei românești la începutul anului 2025. În prima parte, prezint factorii determinanți cât și costurile ultimei faze de dezvoltare, explicând de ce modelul actual de creștere este supus unei presiuni tot mai mari și necesită o ajustare relativ urgentă. În încheiere, propun niște priorități de dezvoltare și recomandări pentru tranziția către un model de dezvoltare mai sustenabil.
„Epoca de aur” a convergenței nominale
Traiectoria de creștere a României în ultimii 35 de ani s-a desfășurat în mai multe faze distincte, rezultând într-o poveste a tranziției mai nuanțată în comparație cu alte țări din regiune. Cea mai recentă fază (2015-2024) s-a evidențiat prin caracteristici ale unui model de creștere bazat pe cerere, în contrast cu abordarea dominantă bazată pe export în principalele economii din Europa Centrală și de Est (ECE). Cu toate acestea, România a făcut un salt semnificativ în convergența către media UE de venituri, astfel PIB-ul pe cap de locuitor la prețuri ajustate a ajuns la 79% din media UE în 2024. De remarcat este că economia românească a închis decalajul istoric de venituri cu majoritatea țărilor din ECE în doar un deceniu.
Acest model de creștere s-a bazat pe mai mulți piloni cheie:
- Consumul privat puternic, alimentat de creșterea rapidă a salariilor. Salariile nete reale au crescut în medie anual cu 7% în ultimul deceniu, ceea ce corespunde unei creșteri cumulate de 210% în termeni nominali. În consecință, consumul individual efectiv a crescut de la 59% din media UE în 2015 la 86% până în 2023, situându-se pe locul al doilea în regiune, după Lituania.[1]
- Un regim fiscal favorabil care a stimulat dinamismul mediului privat și a contribuit la o creștere constantă a marjelor de operare ale firmelor până cel puțin în 2022, în contrast cu performanța modestă din perioada până în 2014. [2] Regimurile de impozitare favorabile au stimulat și crearea de microîntreprinderi și întreprinderi mici.
- O revenire a investițiilor susținute de fonduri publice și UE începând cu 2019 a contribuit la o creștere bazată nu doar pe consum, deși contribuția investițiilor la creștere a rămas volatilă în acești ani.
- Schimbări structurale în economie care au stimulat productivitatea, în special în IT și servicii profesionale. În 2023, productivitatea reală în sectorul IT a fost cu 41% mai mare decât în 2019, asemănându-se mai mult cu tendințele din SUA decât cu cele din UE. [3] În plus, în ciuda unui declin cumulat al producției în ultimii ani, baza industrială s-a orientat treptat către activități cu valoare adăugată mai mare. Astfel, productivitatea muncii a înregistrat o convergență de 20 puncte procentuale începând cu 2015, ajungând la 74% din media UE în 2023, un coeficient mai mic doar decât Slovenia, Cehia și Slovacia în regiune.
- „Garanții financiari” sub formă de influxuri de capital fără acumulare de datorii, cum ar fi fondurile UE, remitențele și investițiile străine directe, au permis economiei interne să consume mai multe resurse decât a putut genera fără o acumulare excesivă de datorii externe. Totuși, finanțarea contului curent prin datorii a crescut în 2024, anul cu cel mai mare „exces de zel”.
- Combinația dintre o creștere nominală puternică și stabilitatea cursului de schimb a contribuit la susținerea acestui model de creștere axat pe consum, stimulând și mai mult veniturile, și a menținut încrederea investitorilor, în pofida acutizării problemei deficitelor gemene.
Costurile convergenței nominale accelerate
Totuși, acest model de creștere a venit cu trei costuri majore:
- Datoria publică a crescut semnificativ, România înregistrând cea mai mare creștere a datoriei publice ca procent din PIB în UE între 2019 și 2023 – și a doua cea mai mare creștere relativă față de 2015. [4] Această evoluție reflectă deficitele fiscale mari, determinate în parte de reducerile semnificative de taxe. Cu toate acestea, creșterea ponderii datoriei ar fi putut fi și mai accentuată dacă creșterea economică nominală ar fi fost mai scăzută în ultimii ani.
- Un deficit de cont curent în creștere, al doilea ca mărime în UE în 2023, care a crescut din nou în 2024. Acesta reflectă expansiunea rapidă a consumului, prin deficitul bugetar, care depășește capacitatea de producție internă.
- Eroziunea competitivității prin preț, creșterea salariilor și o rată de schimb relativ stabilă au condus la o apreciere reală substanțială a leului. Prima fază a aprecierii reale (2015-2019) a fost determinată de creșterea relativă rapidă a salariilor, în timp ce al doilea val s-a accelerat din 2022. [5] Totuși, aceasta dinamică a presat firmele și lucrătorii să se orienteze către activități cu valoare adăugată mai mare, ducând la declinul industriilor dependente de salarii mici, spre exemplul industria textilă.
Pericolele structurale ale modelului actual
Pe lângă costurile asociate cu acest model de creștere, o serie de factori interni și globali pun sub o presiune severă paradigma actuală de creștere. Aceștia sunt:
- Spațiul fiscal limitat necesită o reechilibrare urgentă. Deteriorarea fiscală semnificativă în 2024 și creșterea nominală mai lentă vor împinge România mai aproape de pragul de îndatorare de 60% din PIB al UE. Rezolvarea deficitului va necesita un echilibru delicat între realocarea cheltuielilor către domenii prioritare – cum ar fi infrastructura, apărarea și serviciile sociale – și creșterea veniturilor fără a afecta excesiv sectorul privat.
- Slăbirea factorilor de creștere globală, în special în sectorul IT. Dincolo de cererea globală în scădere, eliminarea beneficiilor fiscale pentru industria IT ar putea constrânge și mai mult creșterea sectorului. Pe termen mediu, automatizarea și AI vor face ca locurile de muncă cu valoare adăugată mai mică în IT și servicii de afaceri să fie depășite, forțând recalificarea. O altă ramură cheie de export – bunurile manufacturate – va fi probabil slabă atât timp cât zona euro trece prin turbulențe și potențiale schimbări structurale ca urmare a războaielor comerciale și altor presiuni.
- Tendințele de consum ar putea să se schimbe pe măsură ce românii se apropie și mai mult de media UE din perspectiva cheltuielilor și a structurii acestora, ceea ce înseamnă o propensitate marginală la consum mai scăzută. În absența unei creșteri reale puternice a salariilor, propensitatea de a cheltui va încetini.
- Scăderea influxurilor de capital străin pe termen lung (post-2030), în special din fondurile UE, vor slăbi „garanții financiari”. Economia românească trebuie să se pregătească pentru un mai mare grad de finanțare din resurse interne și din sectorul privat, bazat pe o rată de economisire mai solidă. Cu toate acestea, Romania rămâne în poziția de a absorbi în continuare investițiile străine din Europa de Vest, condiționată de menținerea unui mediu de afaceri favorabil și a unei oferte de forță de muncă calificată.
- Înrăutățirea situației demografice va exercita o presiune suplimentară asupra situației fiscale și asupra creșterii economice. O prioritate pe termen lung ar trebui să fie asigurarea unui spațiu fiscal suficient pentru a absorbi creșterea cheltuielilor cu asistență socială, păstrând în același timp rezerve fiscale în caz de șocuri.
Oportunități de accelerare a convergenței reale
În ciuda convergenței nominale rapide, România nu a reușit încă să atingă o convergență reală echivalentă indicatorilor nominali —măsurată prin îmbunătățiri ale calității vieții, instituțiilor și infrastructurii. Deși investițiile în infrastructură au accelerat și dezvoltarea regională a înregistrat succese în unele locuri, persistă problemele din domeniul sănătății, educației, asistenței sociale, infrastructurii energetice, digitalizării și guvernanței, în special în raport cu ceea ce ar indica indicatorii de venit nominal. Reflectând acest lucru, decalajele de tranziție ale României nu s-au îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, conform evaluării calităților de tranziție realizate de BERD. [6]
Așadar, modelul de dezvoltare al României ar trebui să se schimbe de la o creștere bazată pe cantitate la o dezvoltare bazată pe calitate, concentrându-se pe creșterea productivității și pe reforme structurale într-un cadru fiscal și de comerț mai sustenabil. Dacă nu reușește să facă această tranziție, România ar putea stagna la 80% din venitul mediu al UE, așa cum se întâmplă de ani de zile în cazul unor țări din regiune.
Cu toate acestea, România se află într-o poziție unică de a valorifica soluțiile bine cunoscute la problemele existente, fiind deja o economie relativ cu venituri ridicate. Conform unui studiu al Comisiei Europene, reducerea cu doar a jumătate din decalajul de reforme structurale față de standard mediu al UE ar putea crește PIB-ul cu cel puțin 40% pe termen lung – cel mai mare dividend de creștere din UE.[7] Astfel, România are o oportunitate mare de a-și stimula creșterea sa pe termen lung doar prin rezolvarea ineficiențelor existente în economie și stat.
Dincolo de reformele mai urgente legate de absorbția fondurilor UE și politica fiscală, modelul de creștere reînnoit, axat pe calitate, al României ar trebui să pună accent pe:
- Prioritatea acordată inovării și adoptării tehnologiei – Potențialul de inovare al economiei rămâne cel mai scăzut din UE, cu doar câteva puncte pozitive în sectoarele IT și al producției avansate. În contextul salariilor mai mari și al unei dependențe mai reduse de producția cu costuri reduse, potențialul de inovare și capitalul uman ar trebui să crească pentru a susține productivitatea. Ecosistemul de inovare, inclusiv învățământul superior și legăturile cu mediul privat, trebuie îmbunătățit. Firmele trebuie să fie stimulate să se concentreze pe inovația de produs și procese, deoarece condițiile macroeconomice și fiscale mai dure vor limita creșterea „automată” a afacerilor. Digitalizarea este o oportunitate nu doar pentru sectorul privat, ci rămâne un instrument critic pentru modernizarea statului.
- Aprofundarea intermedierii financiare – România are cea mai scăzută intermediere financiară din UE, deoarece multe firme se bazează pe finanțarea non-bancară și comercială, cum ar fi creditul furnizorilor, sau rămân nebancabile. Sunt necesare intervenții de politică atât pe partea cererii – simplificarea procedurilor de insolvență, abordarea firmelor „zombie” și o mai bună direcționare a sprijinului public pentru credite – cât și pe partea ofertei – sprijinirea ecosistemului de capital de risc, promovarea concurenței în sectorul bancar și stimularea creșterii investitorilor instituționali și a pieței locale de capital.
- Dezvoltarea infrastructurii – România a făcut progrese în acest domeniu în ultimii ani, în special în sectorul drumurilor, dar rămân necesare investiții semnificative în sectorul energetic – capacitatea de resurse regenerabile, în rețea și stocare – și în dezvoltarea infrastructurii regionale și sociale. Fondurile UE sunt esențiale, dar rămân limitate, astfel încât ar fi necesară o reconsiderare a structurilor de finanțare alternative, cum ar fi PPP-urile, în special din perspectiva pe termen lung enunțată mai sus.
- Îmbunătățirea capitalului uman și dezvoltarea regională – Având în vedere decalajele considerabile în ceea ce privește capitalul uman, România are spațiu pentru a se îmbunătăți și a beneficia de o populație mai bine educată și calificată, care este mai activă pe piața muncii. Extinderea și promovarea învățământului profesional sunt critice în acest sens, considerând rata de inactivitate ridicată în rândul tinerilor. Investițiile în infrastructura regională și servicii publice mai eficiente vor contribui la diminuarea inegalității de oportunități și sărăcia, deoarece România rurală rămâne departe de marile orașe.
- Îmbunătățirea guvernanței – La baza tuturor acestor priorități, și cu scopul de a atinge o „frontieră de reformă” medie a UE, este calitatea guvernanței publice. Este nevoie de un sector public orientat către cetățeni și către sectorul privat, în cadrul unui contract social care să funcționeze mai bine. Aceasta ar trebui să conducă la o capacitate administrativă îmbunătățită, în responsabilizarea statului și, în cele din urmă, în îmbunătățirea mediului de afaceri. Instituții independente și profesioniste, mai puțin clientelism și mai multă meritocrație sunt necesare pentru a crește calitatea actului guvernării și a sprijini această schimbare generală a economiei politice și modelului de dezvoltare.
Articolul se bazează pe constatările preliminare ale unui raport diagnostic pregătit pentru viitoarea strategie de țară a BERD în România (2026-2031). Opiniile exprimate aici și în raport sunt exclusiv ale autorului și nu ale BERD.
[1] https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/PRC_PPP_IND__custom_15158997/default/table?lang=en
[2] https://www.consiliulfiscal.ro/SOE%202022%20RO.pdf
[3] https://www.ecb.europa.eu/press/economic-bulletin/focus/2024/html/ecb.ebbox202406_01~9c8418b554.en.html
[4] https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/gov_10dd_edpt1__custom_15159354/default/table?lang=en
[5] https://data.ecb.europa.eu/data/datasets/EXR/EXR.Q.E02.RON.ERU1.A
[6] https://2024.tr-ebrd.com/countries/#
[7] https://economy-finance.ec.europa.eu/publications/unleashing-potential-model-based-reform-benchmarking-eu-member-states_en
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ghici, cine a spus si unde „They lost because they neither valued nor respected all of the extraordinary blessings of liberty, the freedom to surprise, to make mistakes, to invent, to build.
As it turns out, you can’t mandate innovation or creativity, just as you can’t force people what to think, what to feel, or what to believe. And we believe those things are certainly connected.”
Apreciez acest text foarte concentrat.
1. Politica de forțare a cererii elaborată de economiștii PSD a fost oarecum obligatorie deoarece:
– trebuia eliminat gradul mare de sărăcie și
– trebuia limitată migrația forței de muncă.
În final s-a reușit ca pib/loc(PPC) să ajungă la 79% din media europeană peste Hungaria și Grecia și la egalitate cu Polonia, imediat sub Portugalia. Dar din punct de vedere al pib(nominal) lucrurile nu stau așa de bine, România este pe penultima poziție din UE ca pin(n)/loc. Cauzele sunt multiple, una este deficitul comercial enorm de aprox 30 miliarde de euro (!!), apoi, zic eu, o productivitate națională redusă.
2. Da, trebuie trecut de la o dezvoltare CANTITATIVĂ la o dezvoltare CALITATIVĂ, numai că asta este foarte dificil. Autorul enumeră câteva direcții care ar ajuta asta. Indicatorii cei mai dificili sunt capitalul de investiții și îmbunătățirea guvernanței( private și de stat).
3. Văd că guvernul vrea să facă ” industrializare”. A mai vrut unul să facă industrializare de sus în jos și se știe ce a ieșit. Vreau să spun că ” industrializarea” trebuie făcută de antreprenorii și capitalul privat, capitalul de stat mărginindu-se la infrastructură rutieră, CFR, irigații, spitale, școli,etc nu în industrie….
Stimate,
Stimate, d-le Radu,
1.După integrare, cînd trebuia să treacă la dezvoltare și n-a facut-o, Romania nu traversează turbulențe economice, ci o criză financiară veșnică, acută (de 18 ani), în lipsa reindustrializării!
2.Turbulențele politico-sociale se datorează acestui lucru și ele nu vor trece deoarece de 35 de ani clasa politcă a refuzat să facă ceva ca omul simplu să poată supraviețui creșterii prețurilor.Așa că la orizontul apropiat se află ,,președintele Simion sau Ponta”
Schimbările politice globale afectează toate țările, dar în special cele subdezvoltate industrial ca Romania, care pierde și ce mai avea de cîștigat în urma licăririi industriale străine.
3.Țările înapoiate economic-industrial ca Romania n-au un ,,model de creștere”, propriu, cîtă vreme el depinde de venirea sau nu a investitorilor străini, interesați numai de cele în retail.Cu alte cuvinte modelul economic bugetar, este unul pasiv, lipsit de orice instrumente de creștere economică, Romania fiind lipsită de active economice capabile să creieze resurse financiare pentru susținerea ,,contabilă/fiscală” a propriilor industrii sau investitorilor străini.Susținerea pe DATORIE a creșterii economice PASIVE, adică drumuri, spitale, infrastructură, etc. este ceva de neînchipuit pentru o minte ,,economică” normală.Celelalte ,,modele” sînt instrumente de ,,lucru” ale modelului economic ,,bugetar între două legislaturi”.
4.Ce ,,ajustări” pot fi făcute inexistenței intreprinderilor industriale productive, care să asigure locuri de muncă ,,europene” și competiția cu țările vestice și asiatice?
5. Inainte de a vorbi de trecerea la un model economic mai sutenabil, trebuie să-l definiți/prezentați, deoarece el nu există în Romania și ar fi de o noutate absolută!
El ar trebui să fie unul proactiv, care să dispună de metode, tehnici și instrumente capabile să rețină în țară resursele naționale (materii prime, bani, forță de muncă, etc.) și în același timp să atragă irezistibil resursele straine, investiții industriale, bani, licențe și tehnologii, crearea de huburi și parcuri industriale, etc.
Ori cu indicatorul 74 de (ne)competitivitate/funcționalitate economică, investitorii se îndreaptă spre Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia, etc. cu indicele 50!
6.Eșuînd în încercările de a ne orienta către industria prelucrătoare majoră și în disperare de cauză, UE ne-a ,,trecut” la investiții,,pasive”, drumuri și autostrăzi, cale ferată, infrastructură sanitară și sătească, etc. prin PNRR.
Eșuînd în mare parte și în această direcție, n-a mai rămas UE decît să ne aloce dezvoltării foste comuniste, miniere, siderurgice, baterii și alte produse energointensive și poluante, de valoare adaugată mediocră, salarii minime pe economie, BANI PUȚINI LA BUGET!La fel ne aloca rusul Valev în anii 60, activității agricole, ca diviziune economică în CAER!
6.Prioritatea acordată inovării și adoptării tehnologiei, aprofundarea intermedierii financiare, dezvoltarea infrastructurii, îmbunătățirea capitalului uman și dezvoltarea regională, îmbunătățirea guvernanței, etc. sînt fiecare în parte de o dimensiune imensă, irezolvabile ,,punctual”.
Inovarea și adoptarea tehnologiei este o vorbă goală în lipsa industriei de a treia și a patra ,,revoluție industrială”, fără ..obiectul muncii” în intreprinderile de primă revoluție industrială, cu muncă manuală și instrumente/instalații primitive.Problema este atît de comună, încît pînă și Trump a ,,descoperit” că inovarea nu se poate face decît la intreprinderea productivă, nu în laboratoare numai.
Intermedierea financiară este posibilă numai dacă există spațiul unui decolaj industrial major, altfel nu există subiecții care să o practice.
Dezvoltarea infrastructurii este necesară, dar odată ce intrăm în viitorul ,,ciclu” economic, alocarile UE devin minore, iar resursele naționale devin inexistente pentru întreținerea și utilizarea infrastructurii existente.
Construim spitale, deși lipsesc banii pentru medicamente și materiale de uz spitalicesc, bolnavii fiind nevoiți să-și cumpere medicamente, dacă vor să se vindece!La ce încă 4 spitale noi?
Dezvoltarea regională imposibilă în zonele cu puțini locuitori și orașele mici.In marile orașe nu vin decît intreprinderi manufacturiere, aflate și ele pe ,,plecare”, datorită creșterii salariilor!
7.Imbunătățirea guvenanței?O imposibilitate, cîtă vreme nu există un PROIECT DE ȚARĂ care să unifice într-o singur program de guvernare, problemele ridicate de autor și mule altele.
8.A merge la BERD înseamnă efortul de a construi un proiect de țară, care în loc să inventarieze/constate ce este de făcut, să dețină metodele, tehnicile economice și instituționale, care să constrîngă clasa politică la o bună guvernanță.In lipsa acestui proiect, așa cum analiștii constată fără să facă proiecte operaționale de lucru, politicienii reiau de la o legislatură la alta, aceleași obiective politice, economice și sociale, inventariate de 35 de ani și niciodată rezolvabile.
9.Nu pot să contest sau ignor valoarea oricăror analize, chiar dacă sînt realizare în viziunea și tehnica clasică (bugetară), rugînd autorul , ca în caz că va considera util demersului său economic la BERD, să mă contacteze pentru a-i prezenta o viziune nouă, proactivă, de natură instituțională, care poate asigura dezvoltarea econmică-industrială a țării.Ea aparține unei noi științe a dezvoltării, care se conturează în perioada postbelică, urmare a ,,tranziției” capitalismului în etapa nouă, a globalizării piețelor naționale.
PS
ce ne facem cu creșterea contribuției la apărare, cerută de NATO, nu atît de Trump…
cu stimă,
prof. Căliman I. Eugen tel 0721316019
autor proiect de țară
Articol bun. Comentariu exceptional. Felicitari!
Domnul meu, daca vreti o alta economie pentru Romania, porniti de la formarea fermelor mijlocii, cu suprafete de 20-100ha. Proprietate privata a familiei!
Lasati latifundiile si sistemul arendasesc! Doar distrug pamintul si absorb ajutoare aiurea. Nu investesc nimic (mai ales arendasii).
De aici trebuie reconstruita economia Ro.
Nu pariuri prostesti cu agricultura, nu latifundii uriase administrate de politruci si securisti.
Dati o lege prin care fermierii sa-si poata constitui o ferma de la 0 sau sa-si mareasca ferma pe care o au, pina la 100Ha. Cu credite girate de stat, posibil de achitat fara dobinda, in produse agricole. Ajutati pe cei cu pamint putin si care nu pot sa-si lucreze pamintul (plecati din localitati, batrini, bolnavi) sa vind a la preturi europene. (Si asta o faceti doar prin credite convenabile.)
In rest, blablabla.
Daca veti construi o Ro bazata pe hotiea de pamint, veti avea o Ro plina de hoti si smenari pina la virf, Sistemu se autogeneraza si intretine. Si cuprinde si politisiti, procurori, judecatori, agenti din servicii. Cangrena totala.
Terminati cu timpeniile din agricultura si smenarii de paminturi!
„mai puțin clientelism și mai multă meritocrație sunt necesare…”
Deși esențial pentru starea dezastruoasă în care se află România, acest pasaj este pus de autor la sfârșitul textului, cumva la „și altele…”.
De ce? Pentru că documentele BERD trebuie „să de abine”. Așa cum „a dat bine” ridicarea MCV de curând, deși nici stat de drept, nici independența Justiției, nici democrație reală nu avem. România este guvernată de un „regim hibrid|. (The Economist).
De fapt, România este guvernată de o cleptocrație, dar BERD nu poate scrie asta într-un raport despre un stat membru UE.
Apoi, este absurd să vorbim în România despre turbulențe etc. întrucât avem un guvern extrem de stabil. de abia am avut alegeri generale, care au confirmat exact același guvern, susținut de fix aceeași coaliție șamd. Stabilitatea politică este la un nivel deosebit de ridicat.
În privința consumului, pentru a exista, este nevoie de resurse. Carevasăzică, România are și producția care generează resersele pentru consum. Că nu este producție industrială, puțin contează, deși este și din aceasta, consistentă.
În fine, evoluția „minunată” a României conform Purchasing Power Parity sau Big Mac Index este ridicolă și nu mai revin cu detalii privind lipsa de relevanță a PPP, căci am explicat-o în mai multe comentarii precedente.
…Și, apropo, deficitele (bugetar, de cont curent) nu sunt rele prin ele însele, ci depinde ce anume faci cu banii împrumutați. Una e să-i cheltuiești și alta este dacă îi investești. România cheltuiește cu entuziasm. Și ne întoarcem astfel la chestiunea de la începutul comentariului meu, plasată de autor pentru BERD la „și altele…”. Anume, calitatea execrabilă a clasei politice românești și aplicarea unor politici economice dezastruoase în România.