„Nu mă știți pe mine, cine sunt eu! Eu sunt hoț! Da, așa cum auziți, sunt hoț! Și încă ce hoț! Niciodată, nimeni nu m-a prins! Și furam de toate! Da‘, acu‘, ce să zic, mi-e mai frică. Adică, am și io șapte-ș-opt de ani și să mă prindă acu‘… na, să fac douăzeci de ani de pușcărie acu‘… Da‘, asta-i! Că și nevastă-mea zicea: bă, mai bine te prindea și stăteai șaizeci de ani în pușcărie! Săraca… Asta-i… Eu am fost hoț! Și cum vă spun, nimeni nu m-a prins!„
Anonim, în mașina 381, protejând la sân o doză de bere deschisă,
Cine este anonimul nostru? Să nu-l confundăm cumva cu cetățeanul turmentat al lui Caragiale din O scrisoare pierdută, care era alegător și apropitar (nici nu se putea altminteri, după legile de atunci), deci avea o stare materială bună, chiar dacă se dovedea chefliu și lipsit de certitudini electorale. Anonimul din mașina 381 provine probabil din mediul celor care o viață întreagă nu au avut o ocupație și care reprezintă un procent important, conform datelor publicate de Confederația Concordia[1]:
Conform INS, la nivelul anului 2020 – 2021, în România erau cam 12 milioane de persoane între 15 și 64 de ani, apte de muncă, am spune noi. Din aceste 12 milioane de persoane, cam 8 milioane lucrează. Asta înseamnă toate tipurile de muncă pe care vi le puteți imagina: salariați în mediul privat sau în mediul public, antreprenori, meșteșugari, spuneți-le cum vreți. Sunt persoane active, fac ceva și obțin un anumit tip de venit. Asta înseamnă că avem 4 milioane de persoane care sunt complet absente. Au între 15 și 64 de ani, ar putea teoretic lucra, dar nu o fac. (…)
Dacă mă uit și raportez persoanele ocupate active, adică cele 8 milioane la întreaga populație, ce văd? Că în Bulgaria vorbim de 74%, în Cehia de 77%, în Ungaria de 77%, în România de 64,1%. De aici pare că avem o ciudățenie. Deși raportul dintre populația între 15 și 64 de ani în România versus țările din regiune pare a fi aceeași, de 60 și ceva la sută, numărul de persoane ocupate din România este mult mai mic decât în regiune și asta cred că e o întrebare care trebuie să ne preocupe – și ne preocupă, pentru că o parte din aceste 4 milioane de persoane sunt cu siguranță persoane vulnerabile.
Așadar, în jur de 10% din populație în România în plus față de țările din jur nu se numără printre persoanele care au o ocupație de pe urma căreia să își câștige traiul zilnic, dacă cifrele din statistici sunt corecte, deși ar putea să o facă. Persoane vulnerabile, în bună parte, consideră specialiștii, adică cu o amprentă socială specifică: nivel de educație precar, nivel de trai precar, nu beneficiază de asigurări de sănătate, sunt pe listele de ajutor social și nu plătesc niciun fel de taxe.
Acest segment de populație adus (din nou) în atenție (de Concordia), nu are în vreun fel dreptul de vot îngrădit și scapă fără îndoială măsurătorilor în sondajele de opinie, ceea ce înseamnă că, dacă se decid să-și exercite dreptul, pot înclina pe neașteptate balanța în ziua de scrutin, într-un fel sau în altul (de fapt mai degrabă într-un anume fel decât în altul).
DUMNEZEU A CREAT LUMEA IAR DIAVOLUL A INVENTAT SONDAJUL DE OPINIE…
… ca să ispitească creația să-și declare opinia în legătură cu opera Creatorului. Cu speranța că nu păcătuiesc fără putință de expiere, răsfoiesc totuși câteva sondaje de opinie mai recente și o fac mai degrabă pentru că vreau să deslușesc planurile partidelor politice pentru anul 2024, dar și cu scopul de a contabiliza câteva cifre și comenta trendul preferințelor autumnale ale electoratului.
Mai întâi, să privim spre rezultatele sondajelor privind posibilele opțiuni ale electoratului la viitoarele alegeri prezidențiale, în condițiile în care, după două decenii, competiția pentru funcția prezidențială va avea loc odată cu competiția pentru parlamentare; ceea ce înseamnă că va exista o puternică influență reciprocă, candidatul pentru prezidențiale – în funcție de cât de inspirat va fi desemnat – fiind fie o locomotivă, fie o piatră de moară pentru partidul sau pentru coaliția de partide care îl aruncă-n cursă.
Sondaj INSCOP, septembrie 2023. Sursa: hotnews.ro
Un sondaj INSCOP, dat publicității la început de octombrie ac., testează opinia electoratului în legătură cu eforturile susținute ale actualului secretar adjunct al NATO, Mircea Geoană, de a se poziționa ca posibil candidat în cursa pentru Cotroceni de anul viitor.
Teoretic, sondajul îl încurajează, situându-l în fruntea competiției, ceea ce ar dovedi că i-a priit destul de mult rebrănduirea pe care i-a prilejuit-o jobul de la NATO / Bruxelles. Un alt posibil atu în cel privește, poate fi eventuala lecție învățată după ce a fost nevoit să pună din nou dopul la șampanie în noaptea dinspre 6 spre 7 decembrie 2009, atunci când a ales să mizeze pe personaje dubioase ca domn’ profesor Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu sau „colegi” precum Crin Antonescu, Viorel Ponta sau Liviu Dragnea.
Ce nu are sondajul INSCOP, livrează în schimb sondajul LARICS, comandat de PNL, unde tot Mircea Geoană ține capul de afiș, dar apar în ecuație și alte nume: Viorel Ponta sau Laura Codruța Kovesi, care par să se situeze în sondaj înaintea actualului premier. Așa se face că primii trei în clasament sunt: Geoană, cu 31,3%, urmat de Ponta (consilierul onorific al premierului Ciolacu, la acest moment), cu 28% și apoi de Codruța Kovesi, cu 25,2%.
Sondajul LARICS îi mai introduce în schemă și pe Gabriela Firea (7 – 18,7%) sau Eduard Hellvig, ex-SRI (8 – 16,7%), aruncându-l pe George Simion abia pe poziția 10, cu 15,5% (de unde la INSCOP părea să fie a treia opțiune a electoratului – dovadă că un sondaj poate fi și o unealtă… diabolică).
Pentru conformitate, redau câteva declarații ale lui Remus Ștefureac de la INSCOP Research, pe marginea primului sondaj prezentat aici[2]: Sondajul realizat de INSCOP în parteneriat cu News.ro prezintă primele cifre cu privire la opțiunile de vot pentru alegerile prezidențiale de anul viitor. Pentru intenția de vot în turul 1 am luat în considerare mai multe nume despre care s-a vehiculat în spațiul public că ar putea candida, indicând și partidul, alianța sau după caz, statutul de independent al personalităților măsurate. (…) Concluziile principale pe care le putem observa din aceste date sunt: preferința în premieră pentru un candidat independent care modifică semnificativ performanța celorlalți candidați susținuți de un partid, procentul de 70% pe care îl adună în primul tur candidații cu profil democratic-moderat, respectiv procentul de 30% pe care îl adună candidații cu profil radical. De asemenea, configurația opțiunilor populației pentru turul 1 lasă deschis orice scenariu de candidați care ar putea accede în turul 2 al alegerilor prezidențiale. Este doar prima fotografie a unei confruntări electorale care va cunoaște multe modificări pe parcurs, va domina anul electoral 2024 și va influența decisiv performanța partidelor în celelalte tipuri de alegeri de anul viitor.
Sondaje partide politice, septembrie/octombrie 2023. Sursa: hotnews.ro
De la competiția pentru prezidențiale trecem la cea a partidelor politice, care pregătesc asaltul de anul viitor, în ordinea: europarlamentare, locale și parlamentare + prezidențiale. Cum arată competiția la acest moment, în care coaliția de guvernare PSD – PNL și-a asumat câteva proiecte de lege nu tocmai populare de reformă fiscal-bugetară sau de schimbare a modului de calcul al unor pensii, ceea ce a oferit bune oportunități opoziției, vedem din tabelul de mai sus (care include rezultatele sondajelor de opinie date publicității în ultima lună).
PSD pare instalat comod la un prag de peste 30%, la fel și PNL, undeva puțin peste 20%. Urmează, cu fluctuații măsurate între 15% și 19% partidul naționalist-creștin AUR, apoi USR, cu măsurători între 12% și 15% – fluctuații mari la opoziția parlamentară, din ce vedem – și surprizele: UDMR, care este măsurat mai degrabă sub 5%, ceea ce aduce emoții privind atingerea pragului electoral și SOS România a senatorului pro-rus (sau pro-Putin, mai degrabă?) Diana Iovanovici-Șoșoacă, care a crescut rapid, ca AUR în 2020, și explorează perspectiva de a deveni o formațiune politică parlamentară.
Măsurătorile oferă o imagine destul de complicată pentru politicienii USR, PMP și Forța Dreptei, în negocierile de constituire a Polului de Dreapta, pentru că disparitățile sunt foarte mari: locomotiva ar fi USR, PMP poate fi un partener cu o oarecare valoare, mai ales la locale, dar Forța Dreptei este cert o piatră de moară. Rămâne de văzut dacă se va constitui acest pol și cum va evolua acesta apoi în măsurătorile din sondaje.
PSD și PNL: pe liste comune sau separat (LARICS). Sursa: hotnews.ro
Ceea ce se conturează acum este un bloc de centru-stânga PSD – PNL, care pot spera să câștige alegerile și să continue să formeze un guvern, eventual cu UDMR alături (dacă partidul etnic trece pragul electoral), ce poate conta pe o majoritate stabilă încă patru ani; un posibil bloc de centru dreapta USR – PMP – FD, dacă negocierile vor da rezultate și un bloc naționalist AUR și posibil SOS România, cu accente creștin conservatoare și proputiniste, tulburat din când în când de efuziunile isterice ale doamnei Șoșoacă (dacă SOS-ul său trece pragul electoral).
VREO LEGĂTURĂ CU MODELUL ECONOMIC PRECAR ACTUAL?
Toți lucrează la Mediaș, unii la marele combinat de mezelărie și produse de carne, alții la marea uzină de produse lactate. (…) Și bineînțeles, toți fură: cei de la lactate aduc smântână, unt, brânzeturi fine; cei de la mezeluri aduc salamuri cu nume uitat, pateuri, carne crudă. (…) Ca și la Comana însă, a fura nu este o rușine, ci o mândrie aproape și o dovadă de ingeniozitate, în orice caz, nici unul dintre acești oameni care ne-au pus cu mândrie pe masă produse, care nu se mai găsesc în comerț de cel puțin zece ani, nu avea aerul delicvent sau jenat, dimpotrivă, sigur de sine, de conduita și de dreptatea sa. (…) Cu toții ne-au povestit că întreaga producție a uzinelor lor se exportă în URSS (!), și încă (untul de exemplu) în calupuri imense, neambalat și fără marcarea provenienței, în așa fel încât, la rândul lor, rușii pot exporta în Apus, să zicem (acel Apus care, de un timp, refuză alimentele românești pentru a nu le lua de la gura românilor), sub etichete rusești. În aceste condiții ar fi nu numai imoral, ci de-a dreptul absurd să ceri oamenilor care produc aceste alimente (dar nu au nicio posibilitate legală de a le procura) să nu se atingă de ele. (…) De aici și lipsa rușinii și sentimentul de mândrie pentru ingeniozitatea metodelor și pentru cantitățile furate.
Textul de mai sus l-am extras din paginile de jurnal publicate recent de Ana Blandiana[3], ca martor peste timp a unor evenimente plasate temporal undeva spre finele lunii decembrie 1988. Realitatea pe care o descriau aceste pasaje de jurnal era a unei Românii care făcuse o stupidă prostie de planificare economică în timpul regimului politic al dictatorului Nicolae Ceaușescu.
Dictatorul supra-îndatorase țara ca să investească bani într-o industrie care urma să producă în lohn pe scară largă, fără să țină cont de faptul că materiile prime importante au prețuri fluctuante, că tehnologiile importate avansează și trebuie să ții pasul, sau că forța de muncă din România nu este suficient de bine pregătită – adică temeinic educată tehnic și cu mentalitatea potrivită – pentru a fi la fel de productivă ca cea din țările dezvoltate.
Rezultatul economic: noul sistem a consumat resurse (multe de import, deci scumpe), fără să producă suficient și competitiv (exportul industrial nu genera veniturile prognozate). Pentru a evita falimentul de țară, România a început să exporte pe scară largă produse agro-alimentare, doar că satul românesc fusese depopulat de comuniști, iar cultura muncii la țară devalorizată.
În noua realitate, nu a mai fost altă cale decât să fie „luată mâncarea de la gura populației”, pentru a astupa prin exportul agro-alimentar mai mult în vrac găurile dintr-un model economic prost gândit și falimentar: nici industrie performată, nici agricultură capabilă să hrănească populația. Regimul Ceaușescu a fost doborât de stupiditatea de a crede că legile economiei pot fi transformate ideologic și supuse prin dictat.
Mutatis mutandis, nici astăzi, la 35 de ani distanță temporală, nu stăm neapărat mai bine. Să mă explic: Să luăm, de exemplu, modelul de creștere a PIB-ului României în 2022[4], când rata de creștere a fost de 4,8%, iar contribuții la această expansiune a PIB au avut: consumul, cu 3%, IT&C cu 1,5%, comerțul cu 1,2%, sectorul industrial, cu -0,5%, agricultura cu -0,5%, exporturile -0,8% și așa mai departe.
Sintetic, aceste cifre ne arată că și astăzi avem un soi de industrie de lohn, dependentă de comenzile de pe piețele mari ale Europei și de fluctuațiile materiilor prime. În agricultură nu s-au dezvoltat decât marile exploatații care se feresc deocamdată să integreze în producție lanțuri complexe (producție cerealieră – zootehnie – industrie alimentară-circularitate/sustenabilitate) și preferă să facă rapid export de cereale, animale vii etc..
IT&C-ul clamat este tot un soi de lohn, și plătim tribut neglijenței cu care tratăm cercetarea-dezvoltarea, în care nu se investește – centrele de profil care aparțin statului fac în marea lor majoritate o protecție socială mascată, pe bani publici. Centrele de cercetare-dezvoltare dezvoltate de multinaționale răspund strict nevoilor acestora, evident, și situația nu se va schimba dacă statul nu schimbă paradigma și încurajează parteneriatele public-private în domeniu, cu scopul de a ajuta industria românească să își identifice un profil propriu.
Tragem linie și aflăm că: aproape două milioane de angajați din sectorul privat sunt plătiți cu salariul minim pe economie (puțin peste 400 de euro net), ceea ce este descurajant[5], că multe produse industriale de care piața internă ar avea nevoie nu se mai fabrică în țară, că afacerile complexe din agricultură și industriea alimentară sunt în continuare în minoritate (așadar importăm mult din afară și în acest sector) și așa mai departe. În fine, nici nu stimulăm sustenabil aducerea în economie a măcar o treime din cei 4 milioane care nu apar în statistici ca fiind activi în piața muncii.
Un astfel de model economic are limite și nu mai poate oferi resursele necesare pentru creștere economică și nici resursele fiscal-bugetare de care are nevoie un stat în plină dezvoltare (care are nevoie de bani românești pe care să-i pună lângă cei europeni pentru construcția de autostrăzi, căi ferate, porturi, aeroporturi și întreținerea lor, școli, spitale și încă multe alte nevoi); stat care se confruntă în plus și cu amenințări securitare în creștere (de unde nevoia poate de a crește procentul din PIB alocat apărării spre 4%, ca Polonia).
Limitele actualului model economic au devenit manifeste pe fondul anilor pandemici Covid-19, când lanțurile logistice internaționale s-au gripat în bună măsură și natura cererii în diverse piețe s-a schimbat dramatic, după care s-au trezit puse din nou la încercare de izbucnirea războiului deschis dintre Rusia și Ucraina, de fapt al Rusiei cu lumea liberă.
Vedem bine acum că în piața internă nu există cerere, pentru că nu există cine știe ce capacități complexe de producție autohtone (în afară de câteva domenii, vulnerabile la piețele externe), în schimb avem disparități tot mai mari de dezvoltare economică.
Am aflat – din dilemele guvernului Ciolacu – și că este greu să se renunțe la facilitățile fiscale (aplicate fără discernământ, care au dus încasările bugetare sub 27% din PIB, care este teritoriul lipsei de sustenabilitate) fără ca fie investitorii, fie forța de muncă să fie descurajați să se implice.
Repetăm, prin urmare – într-un alt context, dar nu tocmai diferit structural – erorile dictatorului Ceaușescu; iar repararea acestor erori de model economic n-au cum să fie făcute de la o lună la alta, mai ales în timpuri grele. Sigur, oamenii nu mai fură acum din fabricile lor, dar aleg să plece emigreze economic, iar marii investitori pot alege, la rândul lor, să-și relocheze afacerile în alte regiuni, cu taxe mai mici și forță de muncă mai ieftină.
Ce fac partidele politice față în față cu realitatea economică? Am găsit în presă o excelentă trecere în revistă a listei de economiști – cu ideile lor, preluate de puterea care a guvernat în ultimul deceniu – care au vândut iluzia (nu degeaba, firește) că te poți juca cu mai mulți pepeni deodată: și creștere de salarii, și scăderi de taxe, și impozitarea drastică a corporațiilor cu afaceri în România, și dobânzi bancare mici și împrumuturi externe consistente (indiferent de dobânzi) etc.[6]. Rezultatele se cuantifică în gradul tot mai ridicat de insatisfacție în societate, cu tarele sale: creșterea în sondaje a populiștilor și extremiștilor.
LA CE NE AȘTEPTĂM? DEPINDE…
The Associated Press[7]: SUA avertizează aproape 100 de țări că serviciile secrete ruse deschid un nou front în eforturile sale de a destabiliza democrațiile prin amplificarea îndoielilor cu privire la legitimitatea numărării voturilor și a alegerilor, au declarat vineri oficiali guvernamentali înalți. (…) <Rusia desfășoară operațiuni de compromitere a încrederii publicului în integritatea alegerilor în sine>, au transmis Statele Unite într-o telegramă expediată săptămâna aceasta ambasadelor din peste 90 de țări pentru a fi înmânată guvernelor pe care le reprezintă.
Recent, au fost alegeri în Polonia și dacă dăm puțin timpul înapoi, ne aducem aminte de atmosfera încordată pe care a imprimat-o lupta electorală la Varșovia și ce amprentă și-a pus asupra guvernului Mateusz Morawiecki în ultimele luni. Și, totuși, PiS (Lege și Justiție) nu a scăpat de deznodământul anunțat: scăderea drastică în preferințele electoratului, saturat de mesajele negative.
Sursa: politico.eu
PiS a pierdut peste 8% la vot, comparativ cu 2019, în timp ce opoziția, avându-l ca lider pe Donald Tusk (Coaliția Civică) a obținut în plus ceva mai mult de 3% față de 2019. Extrema dreaptă (Confederația) a câștigat totuși 0,4% la vot față de alegerile trecute, ajungând la 7,2% (deși în sondaje ajunsese să măsoare și peste 10%), iar stânga a pierdut fix 4% față de 2019.
De acum, în Polonia urmează un proces de negocieri politice deloc simplu, care va debuta cu siguranță prin invitarea PiS de către președintele Andrzej Duda să încerce să formeze o coaliție guvernamentală. Soluțiile posibile de negociere ale PiS: A Treia Cale și Confederația. Coaliția A Treia Cale, însă, a anunțat că nu are în vedere nicio colaborare cu PiS – rămâne deci de văzut.
Revenind, cred că poate fi încercată o paralelă între alegerile din Polonia și cele de la noi, de anul viitor, ținând cont totodată că există deja informații certe că serviciile secrete ruse și interpușii acestora se vor strădui să complice cât mai mult lucrurile, creând incertitudine și cultivând lehamitea electorală, în ideea că frica și demobilizarea vor avantaja partidele antisistem.
Dacă PSD și PNL vor candida la parlamentare pe liste comune, vor juca împreună rolul PiS. Nu cred că vor candida separat, adică făcându-și opoziție, pentru că atunci PNL ar fi trebuit să profite deja de oportunitatea asumării răspunderii de către Marcel Ciolacu pe legea de revizuire a cadrului fiscal-bugetar pentru a ieși de la guvernare. Polul Dreptei, de va fi creat, poate juca cel mult rolul coaliției poloneze A Treia Cale, în niciun caz al Coaliției Civice.
Pare mai degrabă că AUR s-ar plasa în poziția de partid de opoziție veritabil, ceea ce pare lipsit de sens și vădește limitele comparației dintre peisajul partinic polonez și românesc. Așa cum nici SOS România sau nou creatul Bloc Naționalist[8] nu pot fi analizate într-o paralelă cu Confederația.
Temele electorale diferă mult. Principala temă electorală în România este sărăcia. Migrația nu are aproape niciun impact electoral la noi, spre deosebire de Polonia. Relația cu Ucraina și raportarea la Rusia da, pot avea un impact în electorat, dar diferit față de Polonia și limitat ca efecte în plan real. Naționalismul românesc chiar dacă își revendică tot rădăcini creștine, se deosebește de cel polonez așa cum biserica catolică poloneză se deosebește de biserica noastră ortodoxă.
Prin urmare, calul de bătaie va fi în 2024 mai cu seamă economia și capacitatea guvernului de a împăca capra, varza și lupul: birocrația statului, mediul privat și foamea de bani a bugetului. Măririle de pensii, salarii, comenzile statului, finalizarea câtorva mari proiecte publice de infrastructură sau anunțarea lansării unor noi investiții private majore pot aduce la vot o majoritate favorabilă actualei coaliții guvernamentale, ținând totodată AUR sub 15% și SOS România în afara Parlamentului, cu toate eforturile trolilor angajați de Rusia.
Revenind la comparația cu Polonia, paralela ține atunci când ne întrebăm dacă se pot ivi lebede negre în anul electoral și ce impact pot avea? În Polonia nu au existat și, mai mult, s-a dovedit că încercarea de a crea artificial amenințări pe care doar un guvern PiS le-a putea gestiona s-a dovedit o tactică falimentară. De ce ar fi altfel la noi?
Singura temă europeană cu impact ține de spațiul de liberă circulație – Spațiul Schengen – o temă specifică, pe care Polonia o vedea diferit, prin lentila pericolului migrației. O acceptare a României în Schengen înainte de parlamentare ar fi aduce cert voturi în plus coaliției PSD – PNL și ar turna plumb în opincile opoziției.
Preocupante sunt și limitele discursului opoziției: AUR vrea o întoarcere în timp, un melanj între politicile economice stupide ale lui Ceaușescu și cele sociale ale guvernului legionar. Polul de Dreapta este deocamdată doar anti, ceea nu marchează puncte electorale decât cu noroc și strict conjunctural.
Despre programele politice ale UDMR și SOS România nu are rost să discut – desigur, motivele sunt diferite – pentru că sunt lipsite de impact: UDMR va fi votat de maghiari (și nici măcar de toți maghiarii), iar partidul Dianei Șoșoacă de admiratorii lui Putin, amatori de teorii ale conspirației și pământului plat.
Dacă se va duce la vot, cu cine ar putea vota anonimul din 381? Cu toată analiza de mai sus, e greu să dau un răspuns. Tentația de a-l credita ca votant AUR sau SOS România este mare, dar ar fi doar o reacție emoțională. Ei bine, cred că anonimul nostru, dacă va intra în cabina de vot, va vota fără ezitare cu puterea, nu cu opoziția, ca tot românul imparțial. Facem un pariu?
note:
[1] https://economedia.ro/radu-burnete-concordia-patru-milioane-de-persoane-din-populatia-activa-din-romania-sunt-complet-absente-de-pe-piata-muncii-romania-nu-mai-este-demult-o-tara-saraca.html
[2] https://www.bursa.ro/sondaje-mircea-geoana-se-pregateste-pentru-o-alta-noapte-de-neuitat-05429055
[3] Ana Blandiana – „Mai-mult-ca-trecutul„, Ed. Humanitas, 2023
[4] https://cursdeguvernare.ro/sursele-de-crestere-a-pib-schimbarile-structurale-din-economie-in-2022.html
[5] Într-un oraș mediu din România, o familie cu doi copii adolescenți, care deține un apartament de bloc cu trei camere achiziționat prin credit imobiliar și un autoturism mai vechi de 5 ani, nu poate face față cheltuielilor având ca venituri un salariu mediu pe economie (800 – 900 euro) și unul minim (400 euro)
[6] https://cursdeguvernare.ro/samanii-si-vracii-economiei-oamenii-din-spatele-masurilor-fiscale-impozitare-cifra-afaceri.html
[7] https://apnews.com/article/election-interference-misinformation-voter-fraud-russia-cabdacd3d4a1dd8296a1419b03ed751d
[8] https://romania.europalibera.org/a/lansare-blocul-nationalist/32612504.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu prea inteleg eu de ce ne tot comparam cu Polonia, care este la ani-lumina inaintea noastra. Ma rog…
La noi, cred ca va aparea un prezidentiabil din tufis, in ultimul moment, ca sa n-aiba timp concurentii sa-i sape, adanc, prin biografie. Si va castiga.
Cat priveste partidele, nu stiu cum se va imparti placinta, dar mi-as dori sa nu fie deloc nevoie de UDMR, la guvernare.
In Romania (ne)educata, votul universal e moartea democratiei. Ar trebui sa se voteze pe baza de carte de alegator, obtinuta prin examen scris – cu intrebari de baza din politica interna si internationala. Vrei sa votezi? Te inscrii la examen si, daca-l iei, ai dreptul (si obligatia) sa te duci la vot (primesti amenda, daca nu votezi). Iar bizonul fara drept de vot, care oricum nu avea de gand sa voteze, va putea sa dea vina pe electori, indiferent cine va veni la guvernare. Cartea de alegator sa fie valabila 2-3 ani, iar reinnoirea sa se faca tot prin examen.
Nu este democratic să anulezi dreptul de vot al unui cetățean, oricum și oricare ar fi el. Ba dimpotrivă, TOȚI cetățenii ar trebui SĂ FIE OBLIGAȚI SĂ VOTEZE.
@Lucifer
Chiar si democratia are reguli, nu e neingradita. Nu anuleaza nimeni dreptul la vot. Dreptul oricui de a conduce un autovehicul exista, dar e conditionat. Dreptul oricui de a avea o locuinta exista, dar nu toti au una. Dreptul oricui de a-si exprima opiniile exista, intre niste limite. Dreptul oricui de a canidda la o functie politica exista, intre niste limite.
De ce ar trebui sa aiba drept de vot chiar si cei care nu inteleg la ce ajuta votul lor, cei care habar n-au cu cine voteaza, cei carora nu le pasa cu cine voteaza, cei care voteaza doar daca primesc ceva in schimb?
Ne tot plangem de calitatea oamenilor politici… Un electorat educat si instruit va obliga politicienii sa fie educati si instruiti.
Vox populi vox Dei.
Toată lumea se agită pe problema votului și uită că securiștii numără și comunică ce gigel a ieșit din pălărie. Eu zic să mai așteptăm olecuță, probabil că peste cîțiva ani gigelul o să fie numit prin ordin de zi și lumea o să se calmeze și cu votatul ăsta care mai mult încurcă. Oricum, indiferent ce se votează și ce iese din bască, se formează un ”guvern al meu” care împreună cu justiția independetă trece la furat și fiecare își vede de treaba lui, conform cu fișa postului: guvernanții fură iar magistrații independenți trebuie să-i facă scăpați.
comunistii au creat o pegra sociala extrem de mare, de intelectuali fara avere, care voteaza intotdeauna cu stinga; ORICE ar face stinga! nu studiile sunt baza electorala(nici nu au fost vreodata); trebuie sa revenim la electoratul censitar; doar cei cu proprietati sa voteze; cu acte legale;
@mongolul
Nu e vorba de studii inalte, ci doar de un grad minimal de alfabetizare si de cunoastere a scenei politice. Ceva mai mult decat habarnist analfabet, adica…
1. După așa-zisa revoluție din ’89, România a intrat într-un fel de capitalism sălbatic, care a produs o dezvoltare haotică și o corupție enormă la nivel de stat și instituții.Ca urmare, societatea românească este debusolată, nu asta trebuia să fie democrația cea mult visată. Și fiindcă nu-i place situația, populația nu vine la vot, nu mai are încredere că metodele democratice pot rezolva situația.
2. Clasa politică a evoluat din rău în mai rău, astăzi avem probabil cea mai slabă și iresponsabilă clasă politică din istoria contemporană a României. Eu nu văd niciun lider politic care să poată propune ceva cât de cât rațional.
3. Da, nu sunt puse în discuție publică teme actuale și vizionare, totul pare o improvizație a proștilor pentru a prosti proștii…
4. Nu se întrevede nicio soluție, totul este o jalnică cârpeală.
Este trist că trebuie să constatăm că după aproape 35 de ani de democrație, poporul român și elitele sale nu au știut să folosească mijloacele democratice în scopul unei eficiente dezvoltări sociale.
Am pierdut timpul și asta ne va costa. Deșteaptă-te române!
Sondajele , ce ne sunt prezentate ,ca mai toate sondajele, ne arata o fotografie de moment , totul atasat unui rezultat final ce cuprinde doar cetatenii care au dorit sa isi arate preferintele electorale .Mai mult de jumatate dintre acestia nu au dorit sa ofere un raspuns ceea ce evident modifica rezultatul final .Partidele care beneficiaza de un astfel de sondaj sunt Partidele ce fac parte din asa numita Opozitie .Aceste Partide sunt cu mult mai guralive iar simpatizantii lor sunt cu mult mai predispusi la a raspunde unor astfel de intrebari .Ce stim deocamdata ? Stim ca toate alegerile vor fi necomasate si se vor desfasura conform programului .Stim ce modificari au aparut in legislatia romanesca urmare a cerintelor venite de la Bruxelles , stim care sunt sumele de bani oferite de guvernanti persoanelor defavorizate .In alta ordine de idei stim care este aportul Romaniei in razboiul dintre Ucraina si Rusia si stim si care este pozitionarea Romaniei fata de razboiul din Israel .Stim despre aparitia Trilateralei Romania -Ucraina si Rep.Moldova si de demersurile facute in a sprijini cele doua natiuni spre a adera la NATO si UE .Stim si care sunt problemele de imagine( coruptia si anumite atitudini anti europene si pro Rusia) aparute in Media ce lovesc doua dintre partidele din Romania numite AUR si PSD. Stim (ca decizie de moment )cum nici M.Geoana si nici doamna Kovesi nu si-au anuntat participarea in alegeri .Ce nu stim cu exactitate ? Nu stim care vor fi candidatii in alegerile Prezidentiale niciunul dintre Partide neoferind o informatie statutara pe subiect .Nu stim cum vor evolua cele doua conflicte aparute atunci cind nimeni nu se prea astepta la asta .Aceste necunoscute ca si cele deja stiute vor avea o imensa influenta in alegerile anului 2024 .Noile legi legile salarizarii si cele ale pensiilor vor fi si ele extrem de importante si isi vor lasa amprenta asupra votului si votantilor .Exista si posibilitatea de a se creea o anume stare de spirit ce ar aduce cetateanul la vot .In acest moment sunt mult prea multe necunoscute .Ca si predictie putem conta , daca facem referire doar la Alegerile Prezidentiale ,pe participarea anuntata catre de unii dintre membrii PNL, a Generalului Ciuca , pe o posibila participare a sefului actual al PSD – Ciolacu si pe participarea sefilor de partide AUR si USR.In acest context politic in care M.Geoana si doamna Kovesi nu vor participa cistigatorul va fi Ciuca. Exista posibilitatea ,ca cei doi ,nominalizati mai sus, sa ofere voturile lor si ale simpatizantilor catre „General” .Imaginea din Media ,a celorlati candidati ,se estompeaza .Problemele in rindul membrilor de partid si posibile alte situatii neconforme ce vor aparea in siajul celorlalte forte politice vor oferi „Generalului” (mult prea corectul Ciuca perceput de catre cetateni ca si romanul absolut )cistigarea alegerilor .Principiul este cunoscut si deja aratat, in cinematografia romaneasca ,intr-un celebru film cu Birlic in rol principal.Totusi inca este devreme sa ne pronutam .Vedem insa o anume forma mediatica ca incearca a estompa imaginea concurentilor ce cumva par a nu putea tine pasul cu scurgerea timpului .Daca facem referire la partea din text ce ne arata caderea Comunismului in Romania si ceea ce a urmat ne este evident cum autorul are dreptate si el ne prezinta cu acuratete tot ceea ce a fost odata si ceea ce a urmat .In format „micro” comunismul a cazut datorita hotiei generalizate si datorita raportului defavorabil intre pretul de cost al produsului finit si pretul obtinut prin vinzarea acestuia totul dublat de lipsa de tehnologie .Ceea ce a urmat este insa cu totul altceva .Romania a incercat sa sara etapele .Ceea ce democratiile vechi au obtinut in sute de ani Romania a incercat sa obtina in zeci de ani .Politicul a incercat si el sa ofere posibilitatea creerii unei clase de mijloc si a unei structuri capitaliste posesoare a unor averi uriase asa cum este mai peste tot in lume .Singura problema pe care aceasta clasa ,de asa zisi imbogatiti o are ,este imposibilitatea de a-si mentine averile fara ajutorul contractelor cu Statul .Politicul incearca acum sa mai salveze cit se poate o data ce UE redefineste modalitatea de functionare a statului folosind PNRR.
„va vota fără ezitare cu puterea, nu cu opoziția, ca tot românul imparțial. Facem un pariu?” El va vota cu partidul care seamana cel mai mult cu PCR sau care a continuat in general linia politica a Partidului Comuist. Motorul „coalitiei” hibride PSD-PNL il reprezinta PSD, adica fix partidul de care vorbeam mai sus si care „are grija” in stil socialist de cetatenii sai votanti. Diferenta intre perioada dinainte de 89 si cea de acum, consta in faptul ca astazi nu mai poti fura direct din fabrica, ci primesti pomeni electorale (salarii marite, pensii marite, alocatii marite, etc.) cu care poti sa compensezi ceea ce furai atunci. Campionii nationali la „sensibilitati sociale” sunt cei din PSD, se stie acest lucru. Din pacate, romanii nu au reusit sa depaseaca orizontul „frigiderului plin”, votul lor fiind influentat in proportie de 80% de cosul zilnic de cumparaturi. Altii, prin alte tari mai evoluate, voteaza in functie de numarul de vacante in care pot zbura sau de articole de lux pe care le pot cumpara anual.
Privind „lebada neagra”, nu inseamna ca daca in Polonia n-a aparut un astfel de fenomen, el nu va putea aparea si la noi. Daca pica doua drone rusesti la Mamaia sau se legalizeaza casatoriile si adoptiile de catre cuplurile de acelasi sex, cele doua evenimente ar putea consitutui o lebada neagra pentru romani, iar AUR, argint si alte metale coclite vor primi voturi masive. Interzicerea aderarii Romaniei la Schengen sau taxe masive pe mediul privat vor favoriza partide precum AUR. Austria, acest pivot al Rusiei in Europa, nu face decat sa destabilizeze politic UE prin refuzul de a primi alte state in Schengen. O lebada neagra care ar putea sa apara este un posibil atac din partea Iranului asupra Israelului. Atunci intreaga Europa si chiar intreagul occident vor intra in razboi.
„Așadar, în jur de 10% din populație în România în plus față de țările din jur nu se numără printre persoanele care au o ocupație de pe urma căreia să își câștige traiul zilnic, dacă cifrele din statistici sunt corecte, deși ar putea să o facă.”
L-am mai auzit pe domnul Burnete -un soi de vătaf cu arcan ce se trezește periodic perorînd aiuritor la adresa „sărakilor” care refuză dom’ne să intre in câmpul muncii, adică slugă la dârloagă. cică ar fi vreo 4 milioane de ‘puturoși’ și ‘hoți’ d-ăștia.
Cum stau lucrurile in realitate? Păi simplu, așa cum orice român de bun-simț o știe din experiența directă: între 2 și 3 milioane de români lucrează de zor, ca zileri, sezonieri și meșteri, ori in țară ori (mai ales) pe afară. La negru. De aceea nici nu apar in statistici. Dar, e drept, niște dârloage corporatriste sunt deranjate mental de faptul că le afectează baza de recrutare.
Apoi mai sunt vreo câteva sute de mii de tineri pensionari care lucrează și ei, mai ușor așa, să nu se extenueze că deh, sunt totuși pensionari. La negru și ei, de pildă pe drepturi de autor…
Și încă vreo câteva sute de mii de femei care, deh, se comportă ca niște muieri din detestatele familii tradiționaliste, și, in loc să-și vadă frumos și occidental de carieră, se găsesc să toarne copchii și să, auzi bre pocinog! să aibă grijă de ei…acasă, pfff, fără să încheie vreun contract cu soțul sau măcar cu fiscul! Iaca și puturoasele astea -care sigur votează cu aurul, nu-i așa?- nu intră nici ele la categoria științifico-fantastică și birocratică a ‘persoanelor active’, că nu le-a recenzat nimeni munca de gospodină și mamă, deci sunt…fără ocupație. Pe șleau acum…cele mai inactive persoane pe care le-am cunoscut in viața -niște ființe lătărețe cu deș’te butucănoase- lucrau cu contract la stat, la un ghișeu, unde abia reușeai să le determini să mijească ochii înecați in osânză către iobagi, pardon clienți, pardon, cetățeni. Iar cei mai mari hoți nu activau pe 381, ci in guvernul României, cu contract.
Deci jonglarea cu statistici pe ruta 381 e semn de…nimic! absolut nimic relevant pentru societate.
In America au luat ruta 66. Spre vest. In Romania la fel daca este sa ne uitam la directia migratiei.
Zicala de pe vremuri „Noi ne facem ca lucram. Ei se fac ca ne platesc” a ramas valabila?
Sa nu uitam ca si inainte de ’89 romanii plecau sa munceasca in occident oarecum la negru.
Maramuresenii ridicau oficial locasuri de cult traditionale si incropeau si cate o ” anexa” pentru bastinasii bilingvi si prietenii acestora.
Cum plecau si cu ce pret plecau, este o alta poveste.
Astazi pleaca pentru ca nu au incotro si nu pleaca doar mesterii priceputi ci si adolescentii semianalfabeti, goniti de saracie.
Domnului Ciolacu i-au spus oficialii romani de la Brussel cati copii banateni spala masini doar pentru baksisul primit, controlati de albanezi?
Si à propos de Premierul bun executant al indicatiilor „creerului gros” ( vorba lui Marinuş Moraru) european a semnat orbeste un document privind combaterea dezinformarii.
Presupunem ca este vorba despre informatiile oficiale ce nu trebuiesc niciodata puse sub semnul intrebarii chiar si atunci cand sunt dovezi ca sunt viciate de inexactitudini .
Un popor care a suportat peste o jumatate de secol dictatura minciunii oficiale , care nu are acces la arhiva programei didactice a institutiei numita Academia Stefan Gheiorghiu ce a fabricat generatii de slugi ale minciunii oficiale , nu merita sa primeasca o asemenea palma si flegma din partea unor decidenti de la Brussel la piceoarele carora se ploconesc Guduraii de la Bucuresti.
https://www.g4media.ro/ciolacu-dupa-intalnirea-cu-vicepresedinta-comisiei-europene-vera-jourova-am-avut-o-discutie-foarte-constructiva-despre-statul-de-dept-combaterea-dezinformarii-si-tranzitia-digitala.html
Ce se știe sigur, afluența la vot va fi extrem de scăzută.
Iar PSD poate liniștit să absoarbă prin înglobare partidul numit PNL a generalului Ciucă. Că e tot un PSD dar mai mic.
Aceiași ” ideologie” la ambele partide. Ronțăit puternic ciolanul numit buget de stat. Atât.
Se vede in deficitele bugetare a superbei coaliții care e incapabilă să reformele ceva. Orice (și la alegere).
AUR va obține voturile frustraților. Care nu se identifică în cele două partide dominante ( oricum acestea vor fuziona după ce se pun de acord cu funcțile in noul partid ) și care votanti AUR, dau toată vina pe occident.
Doamne ferește să vadă că de 33 de ani la cârma țării e o „rotație de cadre” fara scrupule, fara morală și principii. Popular numiți borfași și inculți dar cu o dorință de parvenire colosala .
Dovada ?
Datoria de stat oficială a depășit 130 miliarde euro.
Fără să vezi o infrastructură funcționanta, fara eradicarea budei din gradina.
„atât a putut tarisoara asta „. Vorba unui fost turnător ajuns șef de stat.
Deci ce democrație exista in Romania ?
-Functionanta ?
– De ochii lumii , originala cum o dorea tătucul ei ?
PS.
La numărul de persoane care lucrează sunt incluși și faimoșii pensionari care se reangajează la stat din ziua pensionarii timpurii. Unii la 40 de ani , alții la 52. Nu am habar să iasă cineva la pensie la 65 de ani. Că de aia exista forma de pensionare numita ” pensie anticipata”. Și care nu trebuie confundată cu „pensia anticipata parțial”.
In rest vom vedea.
Poate FMI va fi chemat anticipat să salveze Romania.
Din nou ? ☹️☹️
Întrucât articolul este amplu, probabil că autorul său se așteaptă la comentarii pe măsură. Cu îngăduința domniei-sale…
Pentru început, cum este firesc, precizăm contextul. România este guvernată de 33 de ani de o cleptocrație al cărei obiectiv fundamental este transferarea în mod fraudulos a unei cantități cât mai mari de resurse publice în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora, fără a fi sancționați legal.
România [nu Bulgaria] este statul cu cei mai săraci cetățeni din Uniunea Europeană. https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ILC_PEPS01N__custom_6444563/default/table?lang=en . Iar asta în condițiile în care Bulgaria are pragul de sărăcie mai ridicat decât al României.
Într-adevăr, avem nefiresc de mulți „casnici”, iar unii chiar asta sunt, persoane care au grijă de casă și copii, lucrând ocazional, sau fără forme legale și sunt cu siguranță persoane vulnerabile.
Despre sondaje nu spun nimic, căci nu am competențele domnilor care-și fac veacul în studiourile A3, România TV șamd., dar cred că în prezentarea modelelor economice autorul a lăsat loc pentru unele completări.
Economia este una și-aceeași. Peste tot. Economia planificată centralizat de tip socialist este un caz particular de intervenționism, caracterizat prin anumite constrângeri asupra economiei. A fost vorba și în cazul României de diverse tipuri de constrângeri impuse de regimul socialist, nu de „stupida prostie” a lui Nicolae Ceaușescu.
Principala constrângere în economiile socialiste este dată de desființarea proprietății private și înlăturarea competiției de piață. Cum piața este cea care formează prețurile, în absența ei și a concurenței, prețurile sunt stabilite în cadrul planificării centralizate de către cei care dețin controlul asupra factorilor de producție.
Astfel, Partidul Unic este cel care controlează capitalul, forța de muncă și mijloacele de producție, indiferent dacă este condus de Stalin, Jivkov, sau Ceaușescu, iar drumul implacabil este către faliment. Or, în aceste condiții, ca în orice economie cât de cât funcțională, apar reacții naturale. Una dintre ele este conceptul că „ce este al tuturor este al nimănui”, iar cei care pot fură din „avutul obștesc”. Nu sunt chiar atât de mulți pe cât s-ar putea crede, pentru că regimurile autoritare sunt aspre – pentru o fraudă de un milion de lei, spre exemplu, sentința era capitală.
Alte consecințe naturale ale intervenționismului sunt dispariția produselor de pe piață și, ca urmare, scăderea calității și creșterea prețurilor acestora, odată cu apariția unei piețe negre, informale. Lipsa de creștere a productivității a ținut mai puțin de factorul uman și mai mult de oprirea investițiilor în tehnologie la începutul anilor 1980.
Regimurile comuniste au fost doborâte „de stupiditatea de a crede că legile economiei pot fi transformate ideologic și supuse prin dictat”, dar Ceaușescu a fost doborât de Bush și Gorbaciov, în contextul în care au constat falimentul comunismului.
Mutatis mutandis, România nu este nici astăzi o democrație, ci o cleptocrație, după cum am spus în deschiderea comentariului. Firește, intervențiile în economie au efecte nefavorabile, spre exemplu, limitarea adaosului comercial conduce ca și în economia planificată centralizat la scăderea calității și creșterea prețurilor produselor. Dar, elementele fundamentale ale economiei concurențiale de piață și dreptul de proprietate privată fac ca astăzi economia României să stea incomparabil mai bine.
Faptul că investițiile în tehnologie sunt relativ firave, oarecum la fel ca în urmă cu 40 de ani, explică de ce exportăm produse industriale și mai mult forță de muncă și produse cu un grad redus de prelucrare. Iar prețul scăzut al forței de muncă este un factor favorizant.
…Bine, bine, dar de ce spun angajatorii că nu găsesc lucrători, dacă sunt 4 milioane de „casnici”, iar „prețul” lor este mic?! Păi, tocmai din pricina lipsei de competitivitate a economiei românești. Să explic…
Agenții economici vor angajați, dar care să muncească foarte mult și pe salarii mici. Ca să dau un exemplu, antreprenorii care confecționează cămăși ar vrea să aibă costuri salariale cel mult egale cu cele din Bangladesh și Pakistan, pentru a fi astfel competitivi pe piața globală. Nu investesc în tehnologie, pentru a face, să zicem, o broderie pe cămașă, care să le permită să o vândă mai scump. De ce?
Pentru că nu au capital să investească și nici nu-l pot atrage pe al altora și este riscant să
împrumuți. De ce?
Pentru că România este un stat care într-un singur an a cunoscut peste 300 (trei sute) de modificări la legislația fiscală. Cum poți face un plan de rambursare a unui credit de investiții, sau de amortizare a mijloacelor fixe, de școlarizare a angajaților, ori de creștere a salariilor etc. ?!
Si apoi, să nu uităm că România este o cleptocrație, ceea ce înseamnă că justiția este subordonată, cel puțin parțial, cleptocraților. În cazul în care interesele tale intră în conflict cu interesele unui apropiat al cleptocrației, investiția ta este spulberată.
Și pentru că domeniul politic este instabil, iar legislația volatilă.
În fine, pentru că nu există cu adevărat o infrastructură funcțională, pe care să te poți baza.
Din toate aceste motive, economia românească este deosebit de neatractivă pentru investiții
Prin urmare, antreprenorii își privesc investițiile pe termen [foarte] scurt. Nu-și permit credite riscante, investiții mari cu întoarcerea profitului pe termen lung, nu-și permit angajați cu experiență și salarii mari pe care să-i folosească mult timp, ci unii prost plătiți de care să se poată dispensa urgent în caz de nevoie.
Și, totuși, economia românească nu este amenințată de faliment. De ce?
Pentru că cleptocrații, precum un parazit, nu vor să moară gazda, întrucât atunci nu ar mai avea de unde să extragă resurse. Economia României este păstrată la limita de funcționare, adică limita sărăciei populației, iar asta ajută politicienii marionete ale cleptocraților în campaniile electorale, când „mai dau ceva” alegătorilor „săraci, dar mulți”.
Sa mananci, in calitate de jurnalist, tartine din paine bio cu foie gras, publicand mizerii masluite face parte din strategia propagandei preelectorale.
.Camionul transportorului german nu putea legal circula cu un asemenea poster.
https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/singurul-conducator-al-romaniei-cu-sange-de-dac-pierderea-reperelor
Referitor la nostalgicii epocii ceausiste, saraci si needucati, doamna jurnalista ar putea sa aiba o minima compasiune pentru acesti romani cu care se inrudeste genetic, macar pentru faptul ca acestia regreta privilegiul accesului gratuit la tratamente in statiunile balneare .
Distrugerea programata a patrimoniului balnear unic in Europa este una din crimele comise cu sange rece de ticluitorii loviturii de Stat.
Consecintele acestei crime nu sunt doar de ordin economic.
Sa amintim cum s-au privatizat sursele de ape thermale si minerale si cine le valorifica in Franta, spre exemplu.
In ce priveste situatia celor fara ocupatie, cazurile sunt multiple si diverse.
In general, sunt oameni care muncesc, dar care nu sunt angajati cu forme legale. In statistici apar „fara munca”. Situatia lor nu e grea. Dar va deveni la pensie. Caci fara vechime, pensia va fi ridicola. Daca va fi.
Legislatia noastra -in domeniul pensiilor- cere sa dovedesti cati ani ai muncit legal. Daca nu poti dovedi, esti mincat. Poate ceva ar trebui sa se schimbe, in domeniu.
Si ca veni vorba de pensii.
Acum, duci la autoritati actele doveditorare, cu posturile ocupate si salarizarile obtinute. Si astia iti fac tot felu de calcule, pentru a aduce la zi salariile foste, in moneda actuala. Introduc niste indici (de corectie, parca). Indici arbitrari si total gresiti. De asta pensiile nu sunt egale, desi pensionarii au lucrat acelasi numar de ani, in aceleasi functii. Ar fi mult mai simplu ca pensia sa fie calculata dupa salariul actual. De exemplu, am fost muzeograf principal intr-o perioada. Salariul actula e cel de ….; deci pensia e 80% din actualul salariu. Si se obtine mult mai repede si corect pensia. In asa fel, incat cei iesiti la pensie in epoci diferite, sa aibe aceeasi pensie, la functii si vechimi egale. Cu actualizari periodice.
Dar… specialistii nostri vor sa incurce, nu sa descurce itele birocratiei si pensiilor. Altfel cum ar apare si mentine „specialii”?
In ce priveste sondajele, le-am considerat intotdeauna vinzarea pielii ursului din padure. Mai ales cand la noi e celebra formula sondajelor bordurate. Dar m-am linistit cand un clasic in viata, a declarat raspicat, atunci cand sondajele aratau scaderea lui de popularitate:”Sondaje din astea faceam si noi!”
Si mai este o problema; (de fapt cateva…)
daca ingrijesti o persoana -ruda gradul I- (indiferent de varsta) ce nu se poate deplasa, statul iti plateste o suma ca insotitor si perioada se considera vechime in munca; daca ingrijesti o persoana ce se poate deplasa, desi nu mult, foarte in virsta, nu ti se plateste nimic si nu ti se recunoaste nimic; desi cei ce ingrijesc de batrinii din Italia sunt platiti si li se recunoaste statutul; desigur, peste 75/80 de ani si ruda gradul I;
in plus: armata se trece la vechime, dar se trece ca perioada necontributiva; desi acum, soldatii profesionisti isi platesc asigurarile; armata comunista a sters sumele de plata ale individului, ca sa nu mai scoata ea din buzunar banii; dar in mod normal, sumele trebuiau virate; este o datorie a statului, catre cetatenii sai, ce trebuie corectata!
etc.
dar dam pensii speciale si cumul pensii/posturi la stat si doua sau mai multe pensii la stat etc.
bleah!
Stimate,
Lucifer,
1.Spuneti ca ,,nu se intrevede nici o solutie”?Va rog sa-mi permiteti sa va contrazic!Luna trecuta am expediat d-lui Ciulacu, presedinte al PSD cit si d-lui Ciuca, presedinte al PNL cite o scrisoare de oferta a unui ,,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii, pentru evaluare si implementare in Romania!Pina in prezent n-am primit nici un raspuns, desi termenul legal de raspuns de la ,,institutii” este de 30 de zile.
Am trimis azi si catre contributor una dintre ele, dar probabil ca din cauza paginatiei (mari) si a faptului ca sint neeconomist si ,,necunoscut” in domeniu nu va fi publicata.Daca va intereseaza (din curiozitate intelectuala), la tel. 0721316019 imi puteti comunica un E-mail, pentru a o va transmite.
2.Prin ,,analizele” comentatorilor apare mereu o eroare majora, aceea ca ,,asteapta” de la politicieni proiecte de tara, desi ,,calificarea si talentul” lor este de a se catara pe scara politica, de a promite si ce nu pot face, de a se ,,transforma” daca sint eliminati, intr-un nou poltician, dintr-un nou partid, cu un nou proiect politic, etc.
Problema Romaniei este ca ,,intelighentia economica” n-a construit de trei decenii nici un proiect de tara operational, care sa poata fi transpus ca ,,program de guvernare”.De ei nu vorbeste niciodata nimeni, de ce?
Ce sa faca Ciulacu daca scrisoarea mea n-ajunge la el, fiind ,,mincat” de cei de jos, deoarece si daca vrea, ce sa puna in locul cresterii taxelor si impozitelor?
Asta nu pentru ca asa-i cere UE, ci pentru ca o tara nu poate merge la infinit la traiul pe imprumuturi…
In aceste conditii este de mirare, ca – asa cum afirmati dvs. totul este o cirpeala fiscala si financiara, iar ,,proiectele mini” sint SUROGATE economice – iar nu solutii de reconstructie economica si industriala a tarii?Ce altceva lipseste azi Romanie, pentru a deveni identica Germaniei in citeva decenii decit un proiect de reindustrializare?
Stimate,
Lucifer,
1.Spuneti ca ,,nu se intrevede nici o solutie”?Va rog sa-mi permiteti sa va contrazic!Luna trecuta am expediat d-lui Ciulacu, presedinte al PSD cit si d-lui Ciuca, presedinte al PNL cite o scrisoare de oferta a unui ,,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii, pentru evaluare si implementare in Romania!Pina in prezent n-am primit nici un raspuns, desi termenul legal de raspuns de la ,,institutii” este de 30 de zile.
Am trimis azi si catre contributor una dintre ele, dar probabil ca din cauza paginatiei (mari) si a faptului ca sint neeconomist si ,,necunoscut” in domeniu nu va fi publicata.
2.Prin ,,analizele” comentatorilor apare mereu o eroare majora, aceea ca ,,asteapta” de la politicieni proiecte de tara, desi ,,calificarea si talentul” lor este de a se catara pe scara politica, de a promite si ce nu pot face, de a se ,,transforma” daca sint eliminati, intr-un nou poltician, dintr-un nou partid, cu un nou proiect politic, etc.
Problema Romaniei este ca ,,intelighentia economica” n-a construit de trei decenii nici un proiect de tara operational, care sa poata fi transpus ca ,,program de guvernare”.De ei nu vorbeste niciodata nimeni, de ce?
Ce sa faca Ciulacu daca scrisoarea mea n-ajunge la el, fiind ,,mincat” de cei de jos, deoarece si daca vrea, ce sa puna in locul cresterii taxelor si impozitelor?
Asta nu pentru ca asa-i cere UE, ci pentru ca o tara nu poate merge la infinit la traiul pe imprumuturi…
In aceste conditii este de mirare, ca – asa cum afirmati dvs. totul este o cirpeala fiscala si financiara, iar ,,proiectele mini” sint SUROGATE economice – iar nu solutii de reconstructie economica si industriala a tarii?Ce altceva lipseste azi Romanie, pentru a deveni identica Germaniei in citeva decenii decit un proiect de reindustrializare?
Românii nu sunt nemți….
Romania va fi guvernata inca multi ani din lipsa de alternative de coalitia PSD – PNL + UDMR , nu-i rau, macar exista stabilitate politica iar presedintele, chiar nu conteaza.
Ba, e foarte rau, dacă guvernarea cleptocratica extrage resurse din bugetele publice.
…Iar cele mai stabile regimuri politice sunt dictaturile.
Da, despre cleptocratie este vorba.
Sa ne amintim cum se imparteau terenuri constructibile si fanețe din fondul Proprietatea sefilor de departamente din Societatea Nationala de Radiodifuziune si Televiziune drept recompensa pentru rolul jucat in sceneta la care participasera Cazimir, Dumitru ,Petru, Carmen, Jeana, Stefan…