vineri, august 12, 2022

Aplicarea legii din S.U.A. privind împrumutul şi închirierea în cazul Uniunii Sovietice (1941-1945)

Afirmarea pe toate căile a excepţionalismului rusesc, în paralel cu susţinerea unei politici imperialiste de către autorităţile de la Moscova nu constituie o noutate în relaţiile internaţionale actuale. Această situaţie este mai veche şi un exemplu în acest sens îl constituie poziţia dură susţinută de Nikolai Nikiforov la o conferinţă ştiinţifică desfăşurată la Washington, la 15 iunie 2011 şi intitulată „Relaţiile sovieto-americane în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale: Istorie şi lecţii pentru astăzi”. Adjunctul directorului Institutului de Istorie Militară din Moscova nu a fost de acord cu ideile pe care istoricii occidentali le-au prezentat în mod argumentat cu diferite prilejuri şi a afirmat, în spiritul excepţionalismului rusesc, faptul că în Vest nu sunt recunoscute suficient meritele pe care le are Uniunea Sovietică în victoria obţinută de Naţiunile Unite împotriva Germaniei în anul 1945.

Desfăşurată la Centrul Woodrow Wilson din capitala S.U.A., acea conferinţă a fost cofinanţată de Ambasada Federaţiei Rusiei din S.U.A. şi, drept urmare, nu trebuie să ne surprindă afirmaţiile lui Nikolai Nikiforov. Excepţionalismului rusesc, combinat cu un complex de inferioritate faţă de Statele Unite ale Americii şi cu o autovictimizare tipic rusească au fost sprijinite mereu de autorităţile de la Moscova, indiferent dacă a fost vorba despre regimul ţarist, cel comunist sau despre politicienii care au ajuns la conducere la Kremlin după desfiinţarea Uniunii Sovietice în anul 1991.

În opinia unor istorici militari ruşi (Nikolai Nikiforov fiind doar unul dintre ei), Occidentul subestimează sau chiar ignoră sacrificiile pe care cetăţenii Uniunii Sovietice le-au făcut în lupta împotriva Germaniei. Aceiaşi istorici ruşi ignoră însă consecinţele distrugătoare pe care pactul Ribbentrop-Molotov le-a provocat în Europa. Mai mult decât atât, există istorici la Moscova care subestimează ajutorul acordat Uniunii Sovietice de autorităţile de la Washington prin legea de împrumut şi închiriere, care a fost aprobată de Congresul S.U.A. la 11 martie 1941.

Ceea ce nu înţeleg sau nu acceptă istoricii militari ruşi este faptul că, totuşi, în arhive a fost păstrat un document sovietic/rusesc pe tema ajutorului acordat Uniunii Sovietice de către S.U.A. în timpul celui de-al doilea război mondial. În documentul pe care l-a semnat la 21 mai 1944, Anastas Mikoian i-a informat pe Iosif Stalin şi Viaceslav Molotov despre livrările de arme, echipamente industriale, alimente şi alte mărfuri puse la dispoziţie de S.U.A. în baza legii de împrumut şi închiriere, în perioada 1 octombrie 1941 – 1 mai 1944, astfel:

„Vă trimit informaţiile privind livrările către Uniunea Sovietică de arme, echipamente industriale, materiale şi alimente, trimise de Statele Unite ale Americii în baza Legii cu privire la transferul sub formă de împrumut sau închiriere („împrumut-închiriere”); aceste informaţii sunt destinate publicării în presă.

Este evident din aceste informaţii faptul că, în perioada 1 octombrie 1941 – 1 mai 1944, S.U.A. au trimis Uniunii Sovietice, sub formă de împrumut-închiriere, arme, echipamente, materiale şi alimente în valoare totală de 5.357.300.000 dolari şi cu o greutate de 8.514.000 tone, fără a include greutatea celor 92 de nave livrate sau greutatea celor 3333 de avioane, care au sosit pe calea aerului.

Livrările în funcţie de valoare şi de greutate nu includ următoarele informaţii:

– marfă transportată cu nave americane, descărcată în Anglia în anii 1942 şi 1943 şi transferată [Uniunii Sovietice] de englezi şi americani, în cantitate de 115.000 de tone;

– marfă expediată din S.U.A. şi inclusă în livrări engleze[:] 239.000 tone;

– marfă canadiană expediată prin porturile din S.U.A.[:] 18.000 de tone;

– marfă pe care am achiziţionat-o cu numerar din S.U.A., înainte de Legea de împrumut-închiriere[:] 372.000 de tone, în valoare de 105,3 milioane de dolari;

– marfa Crucii Roşii şi cadouri de la diverse organizaţii publice[:] 25.500 de tone, în valoare de 36,4 milioane de dolari.

Din cantitatea totală de mărfuri expediate de S.U.A. până la 1 mai 1944, în baza Legii de împrumut-închiriere:

– Au sosit în U.R.S.S. 7.410.600 t. (87,0% din ceea ce s-a expediat) – [în valoare de] 4,6116 miliarde de dolari (86,1% din ceea ce a fost expediat);

– În Iran [sunt] 166.700 t. (2,0%) – 155,7 milioane de dolari (2,9%)

– În drum [spre U.R.S.S.:] 517.400 t. (6,1%) – 288,8 milioane de dolari (5,4%);

– Scufundate[:] 419.000 tone (4,9%) – 297,5 milioane de dolari (5,5%);

– Pierderi de avioane în zbor [:] 28 unităţi – 3,7 milioane de dolari (0,1%).

În plus faţă de datele de mai sus privind pierderile de marfă, 17.000 de tone de mărfuri canadiene şi engleze, trimise nouă pe baza Legii de împrumut-închiriere şi încărcate în porturi din S.U.A., au fost scufundate.

Pierderile pe mare ale mărfurilor de împrumut-închiriere sunt prezentate pe ani:

– 1942 – 311.500 tone – 14,2% din marfa expediată;

– 1943 – 56.100 tone – 1,2% din marfă;

– 1944 – 51.400 tone – 3,2% din marfă (ianuarie-aprilie).

De asemenea, anexez informaţii mai detaliate, care nu sunt pentru publicare; aceste informaţii includ date despre transporturile celor mai importante tipuri de arme, echipamente, materiale şi produse alimentare, toate fiind livrate în baza Legii de împrumut-închiriere”.

În concluzie, dacă cineva doreşte să subestimeze ajutorul acordat Uniunii Sovietice de autorităţile de la Washington prin legea de împrumut şi închiriere ar trebui să citească foarte atent documentele întocmite chiar de autorităţile de la Moscova în perioada 1941-1945.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Personal cred că fără ajutorul american, Hitler era în Kremlin.
    Am văzut și o poza din război pe frontul de est. Ofițerii sovietici în mișcare pe un Jeep american. 😀Efortul pentru a ajunge la Berlin a fost colosal. Uman și material.
    Destul de comparat pierderile sovietice cu cele ale germanilor.
    Practic strategia sovietică a fost :
    Trimitem la atac mai mulți decât poate ucide, distruge inamicul.
    Pare aiureala dat asta a fost.
    De aici și strategia post 1945. Cu zecile de mii de tancuri, tunuri.
    In Ucraina de azi , exact aceiași ” logica”.
    Sintetizată de Putin: „indiferent de costuri”.
    Progres istoric zero barat.
    Viața rusului de rând nu a valorat veci nimic pentru conducătorii lor. Țar, soviete, putinism, aceiași constanta.
    Tipic dictaturilor ( oricare ).

    • De obicei evit discuțiile despre istoria contrafactuală deoarece eu nu sunt în stare să ghicesc nici măcar într-o ceașcă de cafea. Acesta este motivul pentru care pun pe primul plan izvoarele scrise și apoi cele nescrise. Când acestea nu oferă informații complete, sunt obligat să formulez ipoteze și să încerc să le confirm cu deducții logice.
      În cazul lui Vladimir Putin și, în general, despre admirația rușilor față de propria imagine în istorie mi-am spus deja părerea, la fel că dumneavoastră. Sunt siderat de modul lor de gândire.

  2. E muuult de atunci: ni se spunea la scoala despre URSS care a eliberat lumea de hidra nazista; nimic despre anglo-americani si ajutoare.
    Si, intr-o zi de iarna, stind eu la gura sobei si tragind cu urechea la ce discuta bunicul (prizonier la rusi in primul razboi mondial) si tata (a participat numai dupa 23 august si a fost ranit la priferiile Budapestei), am auzit vorbindu-se prima data ca americanii si englezii au participat la razboi. Si erau laudati. Socat, am biiguit ceva despre ce ni se spune la scoala. Bunicul s-a uitat zimbind la mine, dar tata a intins un deget spre mine: tu sa stai acolo si sa asculti ce vorbim; daca nu, afara.
    Am ascultat, si am mai ascultat ceva, pe la 12-13 ani: Vocea Americii; apoi Europa libera.
    NB,
    poate sursele mi se incurca in memorie, dar cred ca despre ajutoarele americane am mai citit, cind era o oarecare liberalizare, si in revista Lumea ori Magazin istoric.

    • Am fost cam in aceeasi situatie. Una era in manuale si la scoala si alta auzisem eu tragind cu urechea la ce vorbeau cei mari din partea regateana a familiei. Ca ofiterii germani bateau la poarta si asteptau pina iesea cineva de-ai casei. Veneau sa cumpere de-ale gurii, uneori cu soldatii dupa ei dar nu intrau neinvitati iar cind intrau intra ofiterul si 1-2 soldati. Ca familia avea terenuri agricole, oi la munte, vite habar n-am unde, livezi, vie. Cind au venit rusii, seara tirziu, au intrat direct, au impuscat un ciine, au luat caii, apoi au intrat in casa cu armele indreptate spre locatari, au luat ceasurile si ce le-a fost lor pe plac si au cerut cheile de la masina. Un Cadillac. Pesemne ca de mincare jefuisera in inainte in vecini. Barbatii casei au fost multumiti ca femeile au scapat neviolate.
      La fel, nu stiu cum aflasem eu cind eram copil ca fratele lui bunica-meu facuse puscarie. Si nu pricepeam neam cum de sta taica-meu, ardelean drept si aspru, seri si nopti intregi de vorba cu un fost puscarias. Nu aveam eu acces la discutiile alea si nici nu pricepeam eu cu mintea mea de copil cum de puscariasul avea o bilblioteca maaaare, mult mai mare ca a noastra care nu era deloc mica, ca avea o pianina la care cintau uneori stapina casei si bunica-mea. Ceva nu se lega. Ca sa aflu ca „puscariasul” fusese avocat, doctor in drept, taranist.

    • Într-adevăr, în anii ’70 au fost publicate articole în Magazin istoric despre ajutorul acordat de SUA Uniunii Sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial.

  3. Se cunosc cifrele reale ale ajutorului anglo-american chiar in detaliu ( pentru cine vrea sa le cumoasca).Fara acest ajutor urss nu putea castiga razboiul cu germania.Se invoca sacrificiile uriase ale Urss( 20 de milioane de oameni).Vinovatia pentru aceste pierderi ii revine lui stalin si regimului bolsevic ce nu dadeau doi bani pe viata oamenilor si ca atare nu e un motiv de lauda.Fronturile deschise de anglo americani in africa de nord ,italia si in franta ( doua) au blocat trupe si echipament militar german care altfel ar fi fost folosite in Est si ar fi pus in dificultate trupele xovietice.La toate astea se adauga masiv dele bombardamente anglo americane asupra germaniei si aliatilor acesteia.In lipsa lor productia de arme si munitii a germaniei ar fi fost cu mult mai mare iar transportarea lor spre frontul de est mult accelerata.Istoricii sovietici si rusi au si susținut si sustin ca aportul urss la victoria asupra germaniei a fost decisiv si nu recunosc contributia esentiala a anglo americanilor la victorie.Daca nu ar fi intervenit sua ,urss ar fi avut un front cu japonia in sudul Siberiei si asia centrala

    • Într-adevăr, a trimite oameni în prima linie nu este suficient pentru a câștiga războiul. Și se pare că nu se învață minte, sper norocul nostru.

  4. Pentru combaterea excepționalismului ar trebui să fie scris in manualele școlare de istorie ca USA au ajutat URSS cu cele 5,3 dolari (transformati la rata actuala, deci probabil mult mai multi), cu 92 de vave, 3333 de avioane plus alte mărfuri.
    URSS a ,,ajutat” la rindul sau rapindu-l la sfirsitul razboiului pe Raoul Wallenberg, suedezul care s-a luptat sa salveze de la moarte mii de evrei. Plus multe alte tîlhării de felul acesta comise de sovietici.

    • În Polonia a fost realizat în anii ’90 un documentar despre Raoul Wallenberg. Filmul respectiv se difuzează din când în când pe canalul TVP Historia.

  5. Foarte interesant si instructiv acest articol pentru istoria recenta. Cert este ca F.Rusa nu va recunoaste greselile istorice pe care le a facut. Nici nu doreste acest lucru pentru ca ar demonstra mereu ca are doua fete. Interesant ar fi de stiut cat am platit prin Sovromuri, despagubiri de razboi. Cu toate ca si armata romana a luptat contra Germaniei de atunci. Se pare ca tezaurul nostru a fost confiscat tot ca prada de razboi. Multi afirma ca daca este inlaturat V.Putin, lucrurile se vor schimba, dar este fals. Cel care va veni poate mai scolit si mai tanar va avea aceiasi viziune de mare si falnica tara, de mare teritoriu care este in gena acestui popor. Din aceste considerente, am inteles atitudinea recenta a presedintelui Frantei, dar pentru aceasta trebuie sa fi citit multa istorie.

    • Dacă ne uităm în documentele din 1944-1945 constatăm cu jumătate din datoria de război a României față de URSS a fost achitată cu produse petroliere.
      În aceeași ordine de idei, circa 40 % din totalul exporturilor românești din anul 1955 au fost alcătuite din produse petroliere. Anul respectiv este foarte important deoarece atunci a fost desființat Somvrompetrol și statul român a fost obligat să răscumpere partea deținută de URSS în această societate.

  6. „Valoare totală de 5.357.300.000 dolari” reprezintă mai mult decât dublul costului întregului Proiect Manhattan care a produs primele bombe atomice americane, care a fost în jur de 2 miliarde dolari de la acea vreme.

  7. Ajutorul occidental catre URSS este o realitate care nu poate fi negata.

    Defalcarea acestor ajutoare pe ani si corelarea cu evolutia razboiului poate contura o imagine clara a ponderii acestuia in „economia” WW2(valoarea totala a ajutoarelor alocate in cadrul lend lease pare sa fi fost de aproximativ 36 miliarde USD).

    Importanta „lend lease act” e greu de contestat, acelasi lucru e valabil insa si in cazul contributiei URSS la victoria in WW2.

    https://www.fdrlibrary.org/lend-lease
    https://www.rferl.org/a/did-us-lend-lease-aid-tip-the-balance-in-soviet-fight-against-nazi-germany/30599486.html.

    • URSS a ajuns la Berlin, insa a inceput ww2 cu nemtii. Banditii se mai omoara intre ei. Armata germana a fost antrenata in URSS si rusii au fost 2 din cei 5 ani de razboi alaturi de nemti. https://www.contributors.ro/dupa-80-de-ani-razboiul-pe-care-occidentul-nu-si-permite-sa-l-explice-iar-rusia-nu-si-permite-sa-l-incheie/
      Rusii au scapat la mustata de Hitler datorita ajutorului SUA, climei lor insuportabile, a teritoriului vast, numarului soldatilor, pe a caror viata Stalin nu dadea 2 bani, si salbaticiei acestor soldati. Atasamentul rusesc pentru lupta antifascista produce ce vedem acum in Ucraina. Violurile si hotiile sunt in ADNul doctrinar al armatei ruse inca de pe timpul ţarilor.
      In Est, Infrangerea fascismului a fost o victorie a barbariei, nu a libertatii si domniei legii. Oamenii si pamantul ocupat de al 3lea Reich au trecut la alt stapan, la fel de violator si macelar, doar mai murdar. (Experienta Romaniei cu nemtii in ww2 are relevanta locala, nu poate fi generalizata.)

    • Eu nu știu dacă istoricii ruși se descurcă mai greu cu documentele din arhivele rusești despre ajutorul pe care URSS l-a primit din SUA. Este nevoie doar de bunăvoință pentru a scrie despre aceste documente.

  8. Excepţionalismul rusesc era / este ? şi în unele state slave, sigur la sârbi, vezi aminitirile din închisoare ale lui Ion Ioanid sau ale colegilor săi de detenţie, care au stat între gratii cu sârbi. Sigur nu la polonezi, cehi şi slovaci, nu cunosc nimic despre atitudinea bulgărească sau în celelalte state din conglomeratul iugoslav. Reflexe ale acestei filoslavii sunt şi astăzi în politica sârbească, poate greşesc eu în aceste aprecieri.

    • In 1944 bunicilor le-au luat rusiii caii. Ii ascunsera intr-o pădurice, dar un vecin i-a anunțat pe soldatii rusi. Paradoxal vecinii respectivi au fost mai singurii din sat care nu s-au înscris în CAP și au avut cai pana în 1990.
      Bulgarii n-au fost chiar atât de ticăloși pentru ca n-au avut prea multe oportunități. S-au purtat f rău când au ocupat Buc in primul război mondial, împreună cu nemții. Au furat documente de arhivă si obuecte de arta. Chiar și nemții n-au fost exemple de civilizație în timpul acestei ocupați transferând in Germania vagoane, etc.
      In cel de-al doilea război nici noi nu ne-am purtat prea bine pe frontul de E, ofițerii romani trimiteau acasă în vagoanede tren piane, alimente și alte bunuri jefuite din casele evreilor, ucrainenilor sau rușilor. O carte publicata recent la Humanitas (Imperiul satelit) prezintă astfel de situații.
      Despre curățirea etnica făcută de polonezi in Silezia si de cehi in Sudetenland în 1945 nu e de bon ton sa scriem.

      • Nu am văzut materiale scrise în limba română despre epurările din 1945-1947, însă polonezii mai difuzează din când în când filme documentare pe această temă, realizate de germani. De obicei le văd tot pe TVP Historia.

    • Nu greșiți, în opinia mea. Excepționalismul există peste tot în lume, însă nu sub forma promovată în Federația Rusă ca politică de stat.

  9. federatia rusa asa zisa, in care rusii daca reprezinta 15% etnic vorbind, daca se poate inca vorbi despre o etnie rusa – ei fiind mai degraba corcituri dupa cate masacre si deportari au avut loc in doar o suta de ani, deci federatia rusa asa zisa, sau cel poutin varful acesteia, oligarhii si asa zisii silovarhi, doreste cultura occidentala fara occident. Se recunoaste mai bine acest mod de gandire total deraiat din felul in care iubesc muzica vestica, pop, rap, house, etc, cea a anilor 80-90 in special, dar in acelasi timp promit tsunami nuclear Angliei, SUA, samd, tari care au dat acea muzica.
    Ce facem ? Ingenunchem noi, sau ii ingenunchem noi pe cei 100+ milioane dezaxati, sursa tuturor relelor unui secol ? Caci fara marele popor nu exista nici o china comunista, nici un iran al ayatolahilor sariti de pe fix, nici un pakistan, nici o Africa militarizata pana in leagan, nici revolutiile sangeroase din America Latina. rusii sunt raul absolut, si trebuie ca atare facuti una cu pamantul care le este atat de drag. Altfel ne vor face ei pe noi.

  10. E important cazul ing. Victor Kravcenko, ofiter sovietic trimis in 1943 sa lucreze Comisia sovietica de achizitii, la Washington. Cand a plecat in SUA i s-a spus sa inregistreze tot si sa nu dea nicio informatie, pt ca URSS isi trata aliatul ca pe un inamic. Volumul livrărilor era atât de mare încât rușii au cerut un sediu unde sa lucreze experți militari, tehnicieni, contabili, agenți de achiziții, specialisti în transport, ingineri, traducători, șoferi, agenți de poliție și secretari. Evident, totul era dirijat de NKVD. Kravcenko trebuia sa supravegheze și accelereze expedierea produselor.
    In 1944, Kravcenko a dezertat, a cerut azil politic in SUA si si-a scris amintirile, in care vorbea de represiunea din URSS, foamete, puterea NKVDului, lagare, etc. Cartea se numeste I choose Freedom si a fost tradusa in Franta cu J’ai choisi la Liberte. Comunistii francezi l-au acuzat ca minte si ca textul fusese scris de FBI. Kravcenko i-a dat in judecata si a reusit sa isi demonstreze afirmatiile. A gasit fosti detinuti din Gulag si a castigat procesul, fiind practic singur (cu avocati f buni) contra lui Stalin. Procesul a fost fff mediatizat si multi s-au lamurit. Vestul stia ce e URSS cel putin din 1947, desi fusesera marturii despre macelul lui Lenin, foamete si Gulag si mai inainte. https://spartacus-educational.com/RUSkravechenko.htm
    Kravcenko a mai scris o carte despre proces (I choose Justice), a incercat diverse proiecte mai degraba nereusite si a fost gasit… sinucis in 1966.
    (Ar trebui sa se reediteze Afacerea Kravcenko de Nina Berberova, aparuta la Humanitas acum peste 10 ani)

  11. E suficient sa cititi cartea „Pumnul de fier” de Dan Giju, eroul principal fiind lt. Gh Cojocea care era trimis la scoala de ofiteri in Germania (coleg acolo cu tatal meu) si care a participat la celebra batalie de tancuri de la Kursk, ca sa vedeti cum relateaza ce multe tancuri Sherman erau in tabara sovietica……

    • Sovieticii mai aveau un fix: cereau enorm de multe sasiuri de tractor. Si se livrau. „Agricultura”.. Pe ele, montau turele si tunuri, lipeau/sudau otel, si da-i la tancuri de „eliberare”.

  12. Ajutorul american in dotarea economiei sovietice datează încă din anii 30. Marile hidrocentrale din Ucraina s-au făcut cu turbine General Electric.

  13. 2 tituri despre alt aspect al excepționalismului rus: ”Butoiu și cercurie„ și „Iunie 1941 diagnostic final”, ambele scrise e Mark Solonin.

  14. Sa nu uitam că acel ajutor acordat de SUA fostei URSS a fost platit complet abia după vreo 60 de ani. URSS și mai apoi Rusia, au trebuit să repare gratuit nave americane, sa dea platină, aur și altele Americii pentru a scăpa de acel ajutor. Dacă nu mă înșel, prin 2006 a fost platit complet. Aceeași situație va fi si cu armele trimise de americani in Ucraina, când va veni nota de plată, vor trece câteva generații pana cand Ucraina va reuși să plătească Americii acest „ajutor „.

  15. Chestiunea are doua aspecte:
    1. Infrangerea Rusiei. Greu de crezut ca Germania castiga razboiul daca rusii se retrageau pana la Urali, nu aveau soficienta logistica.
    2. Victoria Rusiei si a aliatilor. Rusia nu putea castiga fara ajutorul american. Dar cati rusi militari si civili au murit pentru victorie? Comparativ, SUA au avut pierderi ridicole.
    Deci e scor egal.
    Iar de victorie au profitat ambii.
    In chestia cu Ucraina e complet diferit, iar rusii stiu asta.

    • 1. rusii mureau de foame iar lumea era fericita
      2. nu au murit cati ar fi trebuit. nu merita/meritau sa traiasca. SUA a eliberat planeta. Un deces de soldat US e o tragedie, la rusi si chinezi si altii de teapa lor e zero, individul nu conteaza, el traind in malaxorul numit „stat”.

      urss trebuia facuta praf si pulbere atunci, inca se mai poate.

      Asistam astazi la ultimele zvarcoliri ale imperiului democratic mongol.

  16. E … [oate ar fi bine sa se verifice si „ajutorul” dat bolsevicilor .. in 1917!!
    In bina parte industria sovoetcica din anii 30 era construita cu planuri, utiliaje si specialisti amaricani. totul contra cost ! Submarinele sovoetice (rau) erau construite dupa planuri americane. Tancul T 34 era „nepotul nelegitim” a lui Cristie Medium 2 . Motoarele de pe La 5, 7, Tu 2, Pe 2 si 8, si altele erau motoare Wright . In Spania, avioanele I 16 („rata”) avea motoare Curtiss …

    E.. si dupa 45 Stalin a crezut (eronat) ca poa sa se dispenseze de furnizor …. Ntz. Mai ales , ca, SCUZE, in WW2 URSS a luat „premiul de consolare” A da.. a ajuns la Berlin ?
    Ei ei ?
    Capacitile industriale (si proectantii) erau mai la vest. Adica Premiul I cu coronita si gologani a fost luat de .. americani!!! (na ca exmplu .. in domeniul meu favorit. Sovoietcii au capturat o unzian si niste planuri .. ptr Opel Kadet. Au facut si ei ce au putut, insa in 1980 Mocvociul avea cam acelasi motor din 1938!!!! Unu care trebuia alezat la fiecare RK [el si Fiat 1100])

  17. …daca nemtii ar fi pus mana pe bogatele campuri petroliere rusesti si pe resursele minerale cum ar fi manganul pentru otelul inalt aliat, ar fi castigat razboiul. Asa as explica eu ajutorul dat de americani. Sunt convins ca nimeni nu-l iubea pe Stalin sau pe „eroicul” popor rus. Resursele rusesti au stat la baza „prieteniei” cu occidentul.

    Totusi, daca rusii au ajuns in Berlin, este si pentru ca nemtii au fost condusi de un caporal analfabet, incapabil sa inteleaga complexitatea unui razboi la scara mondiala, ce a irosit inutil resursele pe care le-a avut la dispozitie. A fost noroc chior pentru rusi!

  18. Domnule Opris – Ati vazut sau intalnit vreo ocazie in care rusii au recunoscut ADEVARUL ? Sincer … NU cred !
    Citind literatura Gulagului – am intalnit amintiri despre ajutoarele americane sosite in Gulagurile Siberiei ! O nu ! nu ajungeau la zek-i ! – asa cum nu ajung nici azi la amariti ajutoarele trimise unor dictaturi ca N. Korea ! Dar amintesc de multe masi – tractoare si echipamente specializate la taieri de paduri (activitate „de baza” in „taigaua Siberiana !
    Si as aminti ce am vazut personal in Aug. – Seppt. ’44 refugiat fiind in Caracal : Coloana de camioane Srudebakker americane – noi-noute , care a travwersat orasul o zi si o noapte ! Da – am vazut si „material sovietic de transport : Coloane nesfarsite de carute, care si cotigi – trase de cai, boi , magari si ….. camile
    Cam asta era „dotarea” trupelor sovietice si „ajutorul” american se putea vedea de la distanta – In zona de sud a Romaniei – unde eram refugiat n-au trecut tancuri si alte mijloace grele de lupta – dar ce a trecut „ne-a lamurit” de ce castigau razboiu;l !
    Si ppoate ar trebui mentionat efectul distrugator asupra economiei – inclusiv de razboi – germane al masivelor si continuilor BOMBARDAMENTE anglo -0 americane (Americanii venind ziua – cu protectie „de vanatoare” de foarte lunga distanta – iar englezii noaptea fara protectie ! De fapt SUNT CONVINS ca fara ajutorul URIS dat de americani rusii nu ar fi ajuns la berlin ! Poate nemtii la Urali !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Ultima sa apariţie editorială: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019).

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro