Nu știu la ce interval voi reuși (?) să public 2-3 articole pe tema asta, dar încerc să schițez un fel de plan de la (bun?) început. Avansând puncte de reper, poate chiar chei de boltă, după cum urmează:
*1) Inteligența Artificială debutează drept farsă. Sau cel puțin ca experiment.
*2) Este (?) posibil ca, ținând cont de vulnerabilități și erori (cel puțin pentru perioada încă imatură a pripitei lansări), să se ia și în acest domeniu unele decizii drastice. Mai exact amânarea sau suspendarea – așa cum, la presiunile evidențelor și ale moraliștilor, proceduri precum manipularea genetică și clonarea (privind entitatea umană) au fost suspendate (până la experimentări mărețe și discrete, noi rezultate, comenzi de sus).
*3) Este clar, sau cel puțin poate să devină tot mai evident, că o asemenea suspendare a IA-ului („pentru moment”, adică pentru o punere la mocnit și dospit cel puțin pentru anumite domenii) reprezintă o chestiune de siguranță, integritate etică, libertate, jurisdicție internațională. Dat fiind mult prea marele risc de a se ajunge la competiții nedrepte, între „atotputernicul” IA și mintea/intelectul (+fantezia) umană autentică, accesibilizarea până la asumare și substituire a minții umane de către IA merită înfrânată, (de)limitată, legiferată la amănunt.
*4) Deocamdată, așa cum se oferă larg, în domeniul științelor umaniste IA pare a fi capabilă de performanțe ținând de domeniul inautenticității, al plagiatului, compilării mecanice, vorbăriilor găunoase și cel mult al parafrazării. Procesul a început cu strict utilele și inocentele softuri de traducere, pentru multe limbi fiind inițial deficitare, confuze, producând erori atât radicale cât și minuscule, nu doar lexicul adeverindu-se stângaci (practic e imposibil să inserezi într-un dicționar, oricât i-ar fi bogăția, inclusiv localismele/regionalismele și mai ales uzanțele specializate/particularizante ale unor termeni aparent sinonimi). Echivalarea de tip mot-á-mot devine, mai mult ca frecvent, teribil de greșită, metaforicul și poeticul sunt trădate rău, adesea total, altminteri formulările nefiind doar idiomatice, specifice fiecărei vorbiri, ci și puternic individualizate – chiar și în cazul scierilor de profesionalism/specializare, cu-atât mai mult în literatură, dar și în scrisul academic umanist.
*5) Cu roboții și boții săi, alias softuri de fabricare/prefabricare, IA (și cu deosebire în variantele și dezvoltările sale open, tip ChatGPT) produce și va produce tot mai multă informație, contabilizare și administrare de date, acumulare inteligentă, dar în niciun caz intelect, înțelepciune, originalitate, creație. Fantoșe sărace sau serbede ale acestora, da. Însă orice „tentativă” în acest sens va trebui (?) admisă doar sub drastica catalogare drept pseudo-, fals, versiune caducă, inautenticitate, subvaloare. Furaj. De pășit peste/mai departe.
*6) După o vreme, poate, cândva, IA va putea înlocui factorul, prezența și prestanța umană în anumite domenii (de genul ingineriilor aplicate, al calculelor, formalizărilor și prognosticurilor proprii logicilor simple, pragmatice, lucrative). Dar nu va putea substitui omul în discipline găzduind euristica și hermeneutica, mobilitatea sau versatilitatea mentală, emoțională, morală, creativă. Ori îl va putea, însă doar la modul minor, marginal, mediocru, în situația unora dintre reprezentanții sociali, totodată la un nivel profesional obligatoriu de supravegheat și evaluat de către (alți) oameni.
*7) „Inteligența Artificială” va deveni armă și va proceda la (re)sistematizări politice mai mult sau mai puțin radicale, mai mult sau mai puțin onorante.
În aparență, se navigează mai sus printre platitudini, cunoașteri/opinii comune, observații de bunsimț, aprehensiuni gen moși/babe, intuiții banale, poate chiar și naivități. Dar este și mai ales nu este așa. Intenționata/sperata relevanță, validitate sau consistență a acestui discurs vor porni servindu-se, școlăresc, de un caz concret. (Urmând precis să se îndepărteze de el, rezonând pentru multe altele.) Așadar:
Caz concret (întâmplător chiar al meu)
De zeci nu puține de ani mă ocup de textele altora. Așazis academice. În primul rând, de dragul studiului, pasiunii, curiozității, încântării și evoluției/luminării proprii. Așa făcându-se că am ajuns demult (progresiv tot mai mult) să-mi dau seama de nivelul sau cultura stăpânite de autori, cele fructificate ori subînțelese în cele mai multe texte, ca și de faptul că unele cărți sau articole din bibliografiile declarate de către varii colegi n-au fost niciodată citite, că unele citate sunt preluate din lucrările altora („mân-a 2-a/3-a/7-a”), ignorând nu doar ideile/viziunea/filozofia de bază ale autorilor originari, ruperea trimiterilor din orice context, ci și trădând slaba până spre totala neînțelegere a respectivului citat/autor, așadar lipirea lui artificioasă. Bibliografii neasimilate efectiv, ci inflate forțat, nu doar la final de texte, dar și prin trimiteri interioare, părând erudite fără a fi (căci sunt evocate fie „din auzite”, fie din simpla coincidență a unor termeni din titluri/subtitluri). Te nedumerești, te îndoiești, te miri, te mâhnești. Uneori, izolat sau rarissim, asemenea situații compromițătoare revoltă; alteori îți provoacă râs hohotit. Personal, nu de puține ori întâlnirile de asemenea tip îmi trezesc zâmbet paternalist ori compasional. Mai dincoace sau mai departe de asemenea artificii și șmecherii… cât de des nu se-ncurcă oamenii cu intelectul, cultura, doctoratul doct și profesoratul docent, în vreme ce-ar fi fost mult mai potriviți și fericiți la muncă fizică, după vreo tejghea, volan stradal ori tron de herstail, la administrat ferme sau finanțe, la crescut copii… Și mai ales cât de greu e/nu e pentru cei instalați icicolo prin pile, numiri sau chiar preluări/moșteniri de scaun, dar cu vocația ori descoperită niciodată, ori intuită prea târziu ca să mai iasă din rutini… Nu zic (mă jur că nu zic) asemenea lucruri din bârfe sau maliții pitite, căci aș putea cita cu ghilimele confesiuni sincere (de n-ar fi fost făcute discret, ba la mese și-nveseliri tainice, ba la deplângeri sau regrete oftate pe-un umăr, ba prin gestualități relevante).
Problema e că pe zi ce trece văd proceduri de intelectualism sau parură (chinuite, contorsionate, forțate) nu doar la tineri încă neorientați, grăbiți, șmecheri sau doar necultivați. Tot mai frecvent, neizolat, parcă încep să avanseze spre masiv și printre/peste generații. Etica multor colegi devine tot mai firavă, adaptată la formalism (+ interese materialist-cantitative), artificiul și impostura câștigând teren, metodă, stil, laolaltă cu închiderea ochilor, neobservarea și acordul tot mai multor mentori, profesori, coordonatori, prezidenți și membri de comisii. În „școli”/„catedre” de cercetare, de evaluare sau de profesorat, ba chiar și prin acțiuni gen „grupuri de studii” și conferințe, se formează gășcuțe și camarile cu circuit relativ închis, cu acoliți racolați inclusiv din străinătate, susținându-se nelimitat și vocal, nu doar instinctul politic ci și organizarea lor de rețea temerară și autoritară insinuându-se sistematizat. Experți ai mai tuturor comisiilor sunt invitați, aleși sau propuși în baza apartenențelor sau obediențelor mai mult sau mai puțin amicale/colegiale/breslașe, tacit discrete, ba chiar și parafat oculte. Pe lângă sau printre ele, insul incoruptibil va fi dominat, neutralizat, marginalizat, demisionând singur. Însă cu-asemenea detalii tocmai atinse am intrat deja în cu totul alt nivel sau univers socioprofesional, în setul următor de justificare, oportunitate, presiuni, motivații.
Vorbesc cum vorbesc și scriu cum scriu și pornind de la faptul că, pe de altă parte/latură de preocupare, citesc masiv textele altora și în atenta vedere a evaluării, susținerii, recomandării, corectării, reformatării și editării lor pentru publicare. Cu privire la acestea învățând lucruri interesante și încântându-mă personal tot mai rar, nu de puține ori întristându-mă. Totuși, în domeniul redacțional-editorial nu caut, nu decid și nu muncesc pe texte de dragul satisfacției personale. Ci deschizându-le, lecturându-le, admițându-le și îngrijindu-le și în ideea reprezentării cinstite a intelighenției profesionale, așadar inclusiv de dragul/nedragul expunerii dimensiunilor sau gradelor de competență și creativitate mergând nu numai spre zenit, ci și spre mărunt, jenant sau 0. Așadar admit și pierd multă vreme și în favoarea textelor slăbuțe, numai și numai din spiritul liberal-democrat al expunerii oneste a realului, al eticii care consideră că lumea trebuie să fie conștientă de propria heterogenie, incluziv de diversitatea calitativă care persistă în sfere așazis elevate.
Lumea intelectuală și studiul academic nu sunt compuse doar din elite sau minți cu sclipici, ci și de imensa „masă critică” a inteligenței conjuncturale, parțial adecvate, împinse/instalate sau activate din varii interese, ambiții, veleități, oportunități, circumstanțe. Etica acestei onestități reprezentaționale a făcut și face să admit întru publicare și articole cu mai puțină substanță; de câteva ori motivate exogen (poziții manageriale, postúri extra-științifice/academice, milogiri pentru certificate sau puncte permițând promovări); alteori având drept motivație mila încurajării pentru eventuale evoluții, ameliorări viitoare. Așadar, am publicat texte inclusiv dintr-o colegialitate – să-i zicem în lipsa altor termeni politicoși – compasională. Însă de nu puține ori am și bătut obraze cu degetul față de articole solo dezamăgitoare, ori semnate în grup, dar în interiorul cărora apăreau personaje adiționale, rubedenii sau acoliți/acolite, cu toate că textul era clar de competența, munca și stilul unui singur individ. Și am și refuzat, destule.
Adăugând concretețe, precizez că de ani buni mă ocup de editarea unui periodic internațional. Cotat A (la noi), înafară ISI (Thomson-Reuters actualmente Clarivate). Și, normal, primesc de peste tot feldefel de contribuții. Articole academice și excelente, și foarte interesante, și medii, și mai puțin demne de interes, ba chiar și amărâte, sub orice critică. O vreme, la început, am fost bățos. Selectând ce era mai strălucit, deștept, fățos, scris într-o engleză nu doar care tre să existe, ci una vero, sau cel puțin inteligibilă chiar și pentru nativii ei originari, de „afară”. Acesta din urmă a fost unul dintre principiile care, cu timpul sau la o evaluare mult mai omenos-omenească, am zis că merită elasticizat, maleabilizat.
Referitor la limbă, engleza există în tot atâtea versiuni, regionalisme, pseudo- sau cvasi-dialecte, în câte țări se vorbește mai mult sau mai puțin fluent, de foarte multe decenii și nu puțini secoli. E chiar o frumusețe a limbii, a tradițiilor și a școlilor, una să fie engleza britanică, alta cea americană, australiană sau neozeelandeză, cu totul alta a Indiei sau a Africii. Autorii trebuiau respectați deci lăsați în propria zeamă (alias tradiție regională sau națională, totodată stil și școală, mai mult sau mai puțin locale). Asta cu-atât mai mult cu cât engleza accesabilă nouă (mai ales via Rusia, cândva, ulterior destul de proprie/particulară sudestului european) era și încă rămâne una ca niciunde, simplistă și rigidă, adesea de motatmo stângaci, impropriu anglogenelor native, vernaculare sau clasice. Fapt din urmă, dealtminteri, pentru care și lansam/insistam mereu printre colegii occidentali acceptarea idiomului „englezei est-europene”, drept unul care s-ar fi cuvenit tolerat, privit de către stranierii occidentali (dar și orientali) cu mult mai multă bunăvoință, cu disponibilitate față de efortul strict necesar înțelegerii măcar parțiale. Spusă un pic (auto)ironic și receptată cu zâmbet, o asemenea frază și propunere era întotdeauna admisă, fie și momentan, cu simpatie.
Oricum, în sensul publicării în engleză de către o mare casă editorială din România a trebuit și continuă să trebuiască, de mulți ani și precis și pe viitor, să negociez (practic mereu sau aproape anual luând negocierea da capo), cu fiecare dintre colaboratorii/redactorii și tehnoredactorii editurii. Pentru ca aceștia să nu mai modifice și să pretindă ei înșiși existența unui singur standard lingvistic și ortografic, și-anume unul stabilit de cineștie ce personaje vetuste drept normă editorială panromânească, demnă de-a fi impusă asupra tuturor celor ce scriu în engleză chiar și fără să-i anunțăm/întrebăm. Regulile învechite (ordonate realmente cu foarte multe decenii în urmă) mor ori se revizuie greu. Așa că an de an certam și corectam în urma corectorilor, pe de o parte salvând gafele făcute cu exces (bună intenție dublată de puținătate de școală și experiență), pe de-altă parte ștergând propriile lor corecturi și cerând finalului serviciu tehnic al editurii sau tipografiei să revină la textul original, gândit de autorii originari, deja văzut, aranjat în oglinda paginii și predat din partea redacției.
Dar nu vă grăbiți să trageți deja concluzii ori să replicați la asemenea lucruri (aproape fleacuri, iarăși știute ori intuite, comparativ cu ce urmează). Și mai ales ignorați tentația superficială de-a bănui că scriu aici vreo iotă ca să mă laud ori să cerșesc încurajări/admirație personală. Aici voi scrie (de nu va fi interzis) despre permeabilitate și coruptibilitate angro, despre rețele sau mafii intelectuale interne și transfrontaliere, despre presiuni infiltraționiste și politici (veramente!) imperialiste transcontinentale. În alt episod, poate episoade.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule Balasa, fara suparare dar cred ca dvs mintiti. Cineva care scrie astfel de texte intr-un astfel de stil din care cu greu se intelege ceva nu poate fi editor la reviste internationale cotate ISI decat in cazul in care s-au schimbat mult standardele si se cere doar sa fie cineva acolo. Referitor la limba engleza, ceva imi spune ca nu prea o stapaniti. Va rog sa ma contraziceti de gresesc undeva.
Nu stiu daca autorul minte sau nu, dar textul mi se pare extrem de interesant, e mai mult decit ce crezi si intelegi tu, marele Timur, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat, e ceva filozofie, e ceva simtire.
Nu-i asa ca ai doctorat in betonarea cailor de acces in cladirile cu acces foarte limitat?
Ciudatul text al domnului Balasa ! …incongruent , ireal , imposibil de urmarit .
Ne bucuram teribil pentru toate aceste promisiuni pe care le aduceti in fata noastra spre a fi viitor comentate . Dupa cum bine cred ca ati sesizat textele dumneavoastra nu sunt usor de inteles ,pentru o mare parte dintre cititori ,ele lasind in urma o amprenta personala greu de acceptat .Daca facem referire stricta la nivelul Inteligentei Artificiale vom observa aparitia unor mutatii ceea ce nu inseamna neaparat „interzicerea ” ci mai degraba va fi reprezentativ declarata nevoia de ceea ce numim „protectie sau protejare” a unor valorii pe care singuri le declaram ca obligatoriu de respectat in societate totul aparut ca parte a unui nou inceput .Mai pe romaneste nu mai putem accepta sa fim mintiti la nesfirsit . Abia asteptam sa va contrazicem, argumentat daca este posibil sau sa va laudam zicerile .Coruptibilitatea si coruptia atasata , presiunile inflationiste si inflatia dovedita,precum si „veramente ” nevoi transcontinentale puse toate , fata in fata cu , nu stim ce si nu stim de ce , alte nevoi umane, vor face probabil deliciul in exprimare atasat textelor d-voastra viitoare . .Evident ne este cum toate aceste cuvinte exista, ca adevar, de cind lumea si pamintul .Nimic nu este nou sub soare .Asteptarea noastra va face referire doar la comparatiile pe care le puteti dezvolta pe subiectele amintite mai sus .La grea treaba pare a va inhama .
Domnule, vă informez cu toată bunătatea, fără aroganță, că spațiul se pune DUPĂ semnul de punctuație, nu înaintea lui, cum faceți dumneavoastră.
Va informez cu drag ca DUPA se scrie după si ca dupa va informez se pune virgula .
In definitiv, omul e un animal social, deci e firesc sa se formeze comunitati, gasti, mafii, colective, grupuri. Un fost student la Harvard povestea ca scoala nu e teribil de grozava, marele avantaj fiind ca poti fi coleg cu fiul unui magnat, a unui politician, artist, inventator etc.
In orice carte despre cariera pe primele locuri e formarea unei retele, pe romaneste ii ziceam relatii, ba ce tare e ala, are niste relatii, sau pile, (pilos mare).
Sigur ca daca esti exagerat de critic ramii singur, cum spunea Bula dupa ce a pierdut si a 20-a gagica. Si cine vrea sa fie singur? Asa ca o mina spala pe alta si amindoua fata, ca asa e in tenis!
„omul e un animal social” – o platitudine
Si leoaicele si hienele sunt animale sociale pentru ca vaneaza in haita.
Am vazut si balene care ataca in haita si fac valuri pentru dislocarea focilor de pe banchize.
Sa mai amintim si insectele cum ar fi albinele?
Si in toate „gastile” astea exista o ierarhie.
Cu IA nu este de glumă. De ce? Fiindcă este vorba de cea de a IV-a Revoluție Industrială din Istoria Lumii care, de data asta, împreună cu genetica ( vezi decriptarea genomului uman), va produce schimbări dramatice chiar în esența identității Omului. Din nenorocire , nu există cale de apărare. Omul va deveni un cyborg, un dispozitiv cibernetic, o structură fără identitate naturală, fără personalitate , fără morală și fără libertate. Vin vremuri urâte pentru Om.
NB. Dacă vi se propune să trăiți 1000 de ani ca cyborg sau 100 de ani că om, ce veți alege?
Tocmai tu sa intrebi asa ceva? Credeam ca stii deja raspunsul.
Exagerati! IA este conceputa de oameni si niciodata nu va putea face tot ceea ce o fiinta umana este capabila!
Deciziile pe care un robot le va lua( atunci cand tehnologia aceasta va fi posibila) nu vor fi decat cele conforme programului informatic cu care a fost dotat de catre cei care l-au creat pe robotul respectiv. Nu fiti pesimist si nu credeti in toate gogomaniile vehiculate in media internationala! Si nici in productii science-fiction care exagereaza enorm, spre placul celor dornici de senzatii tari!
IA va genera intr-adevar un salt, va fi un pas inainte din punct de vedere industrial, economic, si va reprezenta un instrument mult mai performant in a ajuta oamenii sa intelega mai bine Universul in care traim!
Chiar nu vreți/puteți să înțelegeți că un robot dotat cu IA poate să-și modifice singur programul inițial?
Da, dar in mod limitat! El nu v-a putea invata singur, decat intre niste limite! Sunteti expert in programare? Cunoasteti clar cum se realizeaza interactiunea Software-Hardware intr-un sistem?
Stimate domn @Lucifer,
Urmaresc si citesc zilnic Contributors la cafeaua de dimineata (chiar daca postez foarte rar) inainte de a fi plecat pe campia muncii, si asta pentru ca este populat de persoane de spirit. Prin sintagma „persoane de spirit” inteleg exact traducerea mot-a-mot din limba de origine. Adica persoane carora „le sta mintea la prostii” – asta ca sa parafrazez un personaj al lui Marin Preda – cu alte cuvinte persoane cu preocupari intelectuale.
E trist sa constat ca mai exista oameni „mobilati la mansarda” sau „destepti in cap” care sa nu fi aflat de Isaac Asimov cu cele trei legi ale roboticii.
E chiar ingrijorator sa banuiesc faptul ca „persoane informate” aka „oameni de bine” care stiu mai multe decât spun au convingerea ca in entitatile AI (chat boot GPT sau altele) nu au fost implementate legile lui Asimov.
Ca optimist incorigibil (inca mai cred ca vremea englezeasca e suportabila si chiar placuta, ca o suport de sapte ani si a inceput sa-mi placa) eu tot mai sper si cred ca dezvoltatorii de AI tin cont cu strictete de legile roboticii.
Dar in acelasi timp nu pot sa uit ca inteligenta are limitele ei, pe când prostia e infinita.
Pe vremea lui Isaac Asimov nu exista conceptul de IA. Un robot/computer dotat cu IA poate decide singur ce trebuie să facă, fără a putea fi constrâns de norme morale( poate cel mult de norme legale, dar acestea sunt întotdeauna limitate limitandu-se doar la grupuri de oameni). Un calculator cu IA, mai ales în condițiile globalismului informațional), dacă va trebui să aleagă între bine și rău, va putea decide o crimă fiindcă de exemplu pentru Rusia binele său poate însemna raul Ucrainei sau al restului Lumii.
@Lucifer
Referinte pentru carcotasi atehnici:
https://plato.stanford.edu/entries/ethics-ai
Pana si in batrana Europa au pus ceva de o fiertura tehnologica clocita de experti UE:))
https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/expert-group-ai
Un pas inainte ??? oamenii nici pana astazi nu inteleg universul si nici nu vad necesitatea intelegerii a ceva ce nu poate fi inteles, oamenil se consoleaza cu ce ofera religiile.
Incotro acesta goana nebuna ? esta o intrebare folozofica care din pacate si-o pun prea putini, mai ales cei care apasa pedala progresului technic pana la podea.
Stiti care e problema, nici ei nu sunt in masura sa raspunda, este goana dupa bani, dupa mai mult, dupa mai mare fara a tine de nimic.
In opinia mea singura aplicatie rezonabila a IA in folosul nostru este in domeniul sanatatii, a vindeacarii multor boli care ne chinuie si ne fac vietile de multe ori insuportabile.
La fel poate fi folosita in industrie, in procese technologice inchise pt optimizarea productiei si in domeniul cercetarii controlate.
Sa lasi IA pe mana „nebunilor” , accesibila pt oricine si fiecare este mai mult decat iresponsabil, va crea mult mai multe probleme decat beneficii.
Vedem de pe acum paradoxal, apelurile celor care au inventat IA pt controlul chiar stopare utilizarii pe scara larga pana nu vor fi instalate mecanismele de control necesare.
Care sa fie mecanismele de control ? proramarea unei IA care actioneaza doar dupa considerente etice, politic corecte ?
Atunci cum se justifica de pe acum folosirea ei in industria de armament in scopul uciderii indivizilor umani.
Cei care avertizeaza nu exagereaza pt ca stiu foarte bine la ce monstru technologic au dat nastere, monstru care va fi folosit de cei pt care nu exista ” nici mama si nici tata” fara convingeri etice, fara sa respecte vre-o lege pt ca ispitele sunt prea mari,
putere, influenta, control si multi, multi bani.
Omul să devină mașină, cyborg? Poate, dar numai cei de la relațiile cu publicul. Ah, și cei de la întreținere.
Dar cyborgul să devină om? Ei, asta ar fi într-adevăr o provocare. Abia aștept să mă iau la trântă cu o mașină imperfectă. Cu politicienii de azi e deja chestie pentru începători: oricât de inteligenți ar fi, tot sunt mai prejos decât noi ceilalți. Ceea ce ne diferențiază e ghinionul nostru și norocul porcesc al lor. Dar un cyborg? Un cyborg nu are voie să aibă noroc, tocmai pentru că nu încalcă legea, morala, etica, religia (pre)dominantă, corectitudinea politică … Ați observat, poate, că tocmai cei ce critică regulile de conviețuire socială, așteaptă cel mai mult ca acestea să fie respectate de ceilalți?
Dacă ați înțeles, nu e important. Dacă nu, atunci ați putea avea șansa să deveniți cyborg și să trăiți 1000 ani, iar nu să vegetați 100 între alte miriade de plante. Ne vedem peste 5 secole în colț la Cireșica!
Ce as alege? Poate ca finalul „salbaticului” lui Huxley care realizeaza ca nu poate trai in noua lume „minunata” si stabila? Insa atunci sistemul ar invinge definitiv. Observ ca foarte multe astfel de idei au fost elaborate acum multe secole, iar astazi sunt puse in practica de liderii nostri a caror menire este (in mintea lor) aceea de a crea o lume „perfecta”, stabila, armonioasa, din care a fugit toata intristarea si suspinarea. Ori, o astfel d elume nu poate exista decat prin constrangeri stiintifice, nefiind in ADN-ul uman tendinta de a trai precum o molusca, fara idei proprii saureactii de nici un fel. Iata ce frumos intuia Huxley in privinta viitorului nostru. Parca mi se pare ca traiesc deja aceste vremuri:
„Dictatorii de pe vremuri au cazut pentru ca n-au putut niciodata sa le ofere supusilor lor destula paine, destule miracole si mistere. Si nici nu posedau un sistem cu adevarat eficace de manipulare a mintilor. Sub un dictator stiintific, educatia va avea efecte adevarate -cu rezultatul ca majoritatea barbatilor si femeilor vor ajunge cu timpul sa-si iubeasca sclavia si nici nu vor mai visa vreodata la revolutie. Nu pare sa existe nici un motiv serios pentru a rasturna vreodata o dictatura pe deplin stiintifica” (Reintoarecere in Minunata Lume Noua, Aldous_Huxley).
Problema cu IA este existențială nu social-morala.
Pt cei care inteleg. Dupa cate putem observa, multi nu constientizeaza , nu ii intereseaza respectiv incearca sa banalizaze fenomenul.
Ati vrut probabil sa scrieti Armaghedonul, ca Apocalipsa inseamna revelație. Revelația intelectului. Chiar dacă se înțelege la ce va referiți, etimologic nu are sens.
Una peste alta, Italia este prima tara care interzice folosirea ChatGPT asa cum interzice folosirea de termeni ai limbii engleze in limbajul oficial, amenda pana la 100.000 euro !
Cei de la UE lucreaza probabil de zori la „monstru legislativ” care sa reglementeze folosirea IA.
Naiva abordare a unei problme cauzata de om.
Inteligenta umana nu este indestulatoare pt rezolvarea propriilor probleme pe care le creaza. ( vezi legi si birocratie )
IA o data aparuta nu mai poate fi controlata asa cum nici internetul nu este controlabil decat prin „scoatera din priza” a dispozitivelor, rezolvare simpla.
Solutii ? nu exista decat daca IA este tinuta „in cusca” in sisteme inchise, ca un virus letal.
IA pe mana fiecaruia va avea efectul unei „pandemii informative” cu efecte ” fara prescriptia medicului poate dauna grav sanatatii” adaug , mintale.
Lucrurile vor evolua pana vor scapa complet de sub control pt ca adepttii acestor technologii vor face tot posibilul sa le puna in aplicatie, statul fiind cel mai interesat de implementarea lor.
@Ursul Bruno
Nu stiam ca si italienii au un „Monsieur Tubon” credeam ca doar la francezi sunt interzise neologismele iar atunci când sunt acceptate numai L’Academie Francaise le stabileste genul (cosmarul vorbitorilor nativi de engleza 😅😅😅😅.)
Mda, Einstein a avut dreptate, universul poate n-o fi infinit, dar prostia precis este.
Si eu sa sa le fac ? daca asa a hotarat guvernul italian.
Nu sunteti dumneavoastra in masura sa-i catalogati pe francezi si italieni , prosti.
Nemtii de exemplu, intradevar sunt plecati cu pluta, mai nou, oficial practica limbajul lipsit de gen ca nu cumva sa lezeze sufletele celor diversi, care nu stiu ce si cine sunt.
Toate regulile gramaticii sunt calcate in picioare iar prezentaorii de TV si jurnalistii se intrec in corectidudine politica stalcind limba de te dor urechile.
Mai grav, copiii in scoli sunt la fel de indoctrinati, lumea rade, tampa, fara sa -si de-a seama ca limba este violata, oficial, nici macar justitia nu se poate opune.
Cel putin italienii si francezii spun clar si raspicat ce vor
Limba romana este la fel invada de neologisme pe care nici cei care le folosesc nu le inteleg, despre ce vorbim ?
De acord cu Dvs.
Exista si in politica italiana unii care sunt de genul „mascalzone”
In politica greceasca – „malaka”
:))
Este o problema care ar putea fi chiar dezbatuta si analizata la modul filozofic: ce se intampla atunci cand ideile noastre sunt inlocuite de tehnologii care anuleaza practic conditia umana si care sunt limitele noastre in acest caz? Lipsa de înțelepciune, originalitate, creație este specifica liderilor nostri, cei care vor sa ne transforme si pe noi, daca s-ar putea, in niste indivizi biologici anosti, lipsiti de drepturi si libertati si de idei proprii. Aceasta este cea mai mare amenintare pe care o vad in acest moment, adica aparitia unei noi „lumi” cu oameni „noi” modelati dupa algoritmi si prinsi cu mii de fire invizibile de imensa masinarie politica ce ne decide viitorul. Poate ca exista lideri in occident, asa cum exista si mari oameni de stiinta sau creatori de tehnologii (Steve Wozniak, Elon Musk, Stephen Hawking, etc.) care trag semnale de alarma si realizeaza impactul acestor tipuri de algoritmi asupra omenirii, insa marii decidenti politici ignora momentan aceste avertismente, preferand sa duca o lupta politica impotriva Chinei, care la randul ei si-a propus ca tinta anul 2030 pentru a deveni lider mondial in inteligenta artificiala si care la acest moment probabil ca a depasit SUA in acest domeniu. Problema este ca intr-un regim comunist inchis ermetic si controlat diabolic, precum cel chinez, nu poti sa te amesteci sau sa decizi in privinta vitezei cu care se dezvolta anumite tehnologii, solutia fiind ca tu sa continui dezvoltarea lor, precum o cursa a inarmarilor. N-as vrea sa ajungem in ziua in care AI va controla insasi lansarea de arme nucleare sau va decide atacarea unui stat in functie de algoritmi. In final…noi ceilalti care am cunoscut si „lumea veche” in care trebuia sa creezi mult si sa citesti mult, in care ideile originale contau foarte mult, in care plagiatul te scotea de pe scena sociala precum un paria, in care trebuia sa umbli prin biblioteci sau sa cauti explicatii in tomuri de carti, noi nu cred ca ne-am dori sa traim cu amicul „algoritm” care sa gandeasca in locul nostru.
Ca părere, Omul nu se poate apăra contra IA, dar guvernelor le convine fiindcă pot ține mai ușor în ascultare popoarele.
Omul de rand fara cunostiintele informatice profunde necesare, ca 90 % , este pe mana lor. nici o sansa, au pierdut „iuzarii” sau le spunem loseri ?
Aștept cu foarte mare interes articolele următoare. Și eu am mari rezerve legate de inteligența artificială, întâi din necunoaștere și apoi din rațiuni etice.
Dacă locul acesta este unul public, calofilia, beția de cuvinte și mahmureala subsecventă – alunecând de-a valma pe derdelușul ce leagă un paragraf de altul – par a fi nelalocul lor. Și, colac peste pupăză, apare, ca din senin, o nucă prea tare-n peretele ce-l desparte pe autor de gloată: limba engleză.
Cand vezi ca zidarul ca a uitat sa puna o piatra sau se inclina zidul, il lasi sa continue?.. Cand citesti o lucrare si vezi greselile, o lasi sa treaca mai departe la publicare?.. Compromisul de dragul relatiilor interumane este cel mai perfid mod de autosabotaj al societatii.
Cine a reusit sa citeasca tot articolul de mai sus, cap coada, are toata admiratia mea! E un intelectual rafinat si deopotriva de-o tenacitate iesita din comun! Eu unul ma declar infrant si gata sa primesc binemeritatul dispret al selectei comunitatii de aici. P.S. Ma tenteaza sa introduc articolul de mai sus, cu copy paste, in… Bing Chat si sa-l intreb ce-a vrut sa zica de fapt autorul.
Ce nu iti e clar sau nu stii sensul cuvintelor sau al trimiterilor textierului ?
„Domnule eu nu inteleg ce spuneti ”pare a fi cuvintul de ordine atasat zicerilor domnului (mai mult sau mai putin)Balasa . O negura de nedescris se asterne peste intelegerea multora dintre cititori .Este ca si cum ai da orzul la giste sau cum ca si cum ai arunca mărgăritarele înaintea porcilor.cit despre limba engleza una este sa stii a vorbi si scrie la modul nativ si alta e a vorbi pasareasca pe care o vorbesc „amerlocii ” ca doar nu tot prostul se poate numi Shakespeare.
Domnule Marian-Bălașa, un punct de vedere din zona umanistă asupra inteligenței artificiale este binevenit și mă bucur că o astfel de întreprindere se înfiripă.
Cât despre cei care strâmbă din nas la maniera dumneavoastră de a așterne cuvintele, nu-i luați în considerare. Din ceea ce scriu acești vajnici strâmbători din nas, răzbate cititul în diagonală și superficialitatea. Probabil că au pierdut practica citirii și se adapă doar din spațiul virtual în care limba este masacrată, împănată, și sărăcită până la desființare. Faptul că cei care vă desconsideră nu folosesc semnele diacritice atunci când vor să scrie în limba română spune mai mult decât o pot spune cuvintele.
Eu și alții ca mine vă citim cu mare plăcere.
Cibernetica era descrisa ca:
„o știință burgheză reacționară îndreptată împotriva clasei muncitoare”
La fel si AI acum cu diferenta ca acei amenintati/terifiati sunt altii.
Nu este vorba de inlocuirea oamenilor cu AI ci cu extinderea uneltelor de lucru umane cu AI.
Ray Kurzweill are multe videoclipuri pe Youtube pe tema asta.
AI este in faza de work-in-progress.
Este unealta ideala pe pentru viitor.
Din pacate, dar nu surpinzaror a fost folosit deja pentru scopuri nefaste pentru generare rapida de cod pentru hackeri.
Trebuie amintita si zicala printre programatori: „Do what I mean, not what I say”.