Contributors: Runda de trei zile de negocieri de la Miami, Florida, din 19-21 decembrie, nu pare să fi adus mai aproape pacea în Ucraina. În același timp, totul este învăluit în secret. Știm măcar cine a participat și dacă s-au înțeles și pe ce teme și ce a mai rămas de negociat?
Armand Goșu: Sunt formate atipice, chiar dacă le-am văzut la lucru de mai multe ori, în aceste luni. Vineri și sâmbătă au negociat delegațiile americană, condusă de Steve Witkoff și Jared Kushner, cu cea ucraineană, condusă de Rustem Umerov, în prezența unor reprezentanți europeni, fără ca aceștia să fie numiți. Presa a speculat că ar fi vorba de consilierii pe securitate ai primului ministru britanic, cancelarului german și președintelui Franței. Alte ziare vorbeau de prezența ministrului de externe al Turciei. Nimic nu e confirmat. Sâmbătă a sosit la Miami și delegația rusească, cu Kirill Dmitriev, cu care s-au întâlnit americanii, sâmbătă și duminică. Delegația rusească a fost informată formal de americani despre negocierile de la Berlin, despre planul în 20 de puncte, elaborat acolo. Cu toate acestea, Kirill Dmitriev a scris pe rețelele sociale că negocierile au fost un succes, că s-au înregistrat progrese și a postat o fotografie cu el într-un tricou, în balconul unui hotel, cu vedere la plajă și ocean. Pe tricou scrie „next time în Moscow”. La rândul lui, Witkoff a afirmat că negocierile au fost foarte productive și că s-au făcut progrese. Singurul rezervat, chiar foarte rezervat, a fost Iuri Ușakov, consilierul pe politică externă al președintelui Putin, care a spus că s-au discutat propunerile neconstructive – chiar ăsta e cuvântul – ale ucrainenilor și europenilor, deci ce s-a discutat la summit-ul de la Berlin, și a negat că s-ar fi făcut progrese sau că s-ar pregăti o rundă de negocieri trilaterale, cum a tot speculat presa zilele trecute.
Contributors: Judecând după ultima rundă de negocieri, sunt șanse de pace pe termen scurt?
Armand Goșu: Nu, nu sunt. Nici măcar un armistițiu de Crăciun n-a fost acceptat de Putin.
Contributors: Deci, practic nu s-a decis nimic?
Armand Goșu: Nu, nici încetarea focului, nici armistițiu, nici ajungerea la vreun compromis pe vreunul din punctele aflate în dispută. Fiecare vrea altceva: prietenul Witkoff și ginerele Kushner ar dori o victorie diplomatică pentru Trump care ar opri al 10-lea – dacă nu greșesc – război. Adevărul este că Trump are nevoie disperată de un succes. Economia nu merge bine, scandalul Epstein nu se stinge, în ciuda diversiunii cu Bill Clinton, pe care presa republicană încearcă să facă personajul negativ al acestei istorii. Trump a atins cea mai scăzută cotă de încredere din istoria președinților americani iar 2026 este an electoral, la 3 noiembrie vor avea loc midterm election. Vedem cum crește un val anti-republican din cauza lui Trump, care bate în pânzele unei corăbii democrate ciuruite, dominată de figuri obosite și radicalizate. Vedem cum cele două tabere politice, republicanii și democrații, s-au poziționat tot mai în margine, preferând să-și radicalizeze electoratul.
Asistăm de ceva vreme la un conflict tot mai clar între Witkoff și Rubio pe dosarul negocierilor cu Rusia.
Contributors: Secretarul de stat Marco Rubio a participat la negocieri?
Armand Goșu: Presa anunțase prezența lui. Dar nu există nici o cursă care să confirme că ar fi fost acolo. Nici o poză, nici un indiciu. Rubio, singurul cu experiență diplomatică, așteaptă eșecul planului de pace, de care nu vrea să-și lege numele. E un detaliu important, care nu face decât să sublinieze faptul că tipul de diplomație ad-hoc practicat de Trump a fost o cursă întinsă de Putin care în acest fel cumpără timp. În același timp, Moscova face eforturi pentru a-l capacita pe Witkoff, pe care – vedem din analiza Wall Street Journal – l-au preferat generalului Keith Kellogg și manipulat din primul moment. Asistăm de ceva vreme la un conflict tot mai clar între Witkoff și Rubio pe dosarul negocierilor cu Rusia. Deocamdată, poziția lui Witkoff pare mai solidă, el reușind să seteze ritmul consultărilor, pentru că nu pot să numesc negocieri ceea ce s-a petrecut în acest an.
Contributors: După această rundă din Florida înțelegem msi bine care este poziția Rusiei față de acordul de la Berlin? cel negociat la începutul săptămânii trecute, față de problema centralei atomo-electrice de la Zaporojie, în problema teritoriilor din Donețk, a garanțiilor de securitate pentru Ucraina, similare cu articolul 5 din Carta NATO…
Armand Goșu: Cum toate astea erau teme în dispută, așa au rămas în continuare. Delegația rusească n-o să spună că respinge ideile, ca să nu-l supere pe Trump. Kirill Dmitriev scrie scurte postări despre progrese semnificative, și-i mulțumește lui Trump. La Moscova, tot săptămâna trecută, Putin a declarat atât la Colegiul Ministerului Apărării cât și la conferință de presă anuală de patru ore și jumătate, că poziția Rusiei pe tema încheierii păcii cu Ucraina a fost exprimată în vara anului trecut la Colegiul Ministerului de Externe din vara 2024 și ea rămâne neschimbată.
Contributors: Și care e poziția Rusiei? Să ne reamintim cititorilor cum stau lucrurile de fapt .
Armand Goșu: Anexarea celor patru regiuni, Lugansk, Donețk, Herson și Zaporojie. În granițele lor administrative. Astăzi, armata rusă a ocupat și controlează una singură, Lugansk. Iar cu ajutorul lui Trump încearcă să-l convingă pe Zelenski să-și retragă armata din zona fortificată, Slaviansk, Kramatorsk, Konstantinovka, din Donețk, unde mai controlează aproape 25% din suprafața regiunii. După întâlnirea din Alaska, Trump a spus că Putin ar fi făcut o concesie, renunțând să mai pretindă întregul teritoriu al Herson și Zaporojia, pe care oricum nu-l controla, și acceptă înghețarea frontului pe linia de contact, lucru care n-a fost niciodată clar confirmat de partea rusă.
Contributors: Dar cât controlează rușii în Herson și Zaporojie?
Armand Goșu: Circa 65% din Herson și 70% din Zaporojie. Mai este centrala nucleară care e ocupată de armata rusă, din Zaporojie, al cărei statut încă se negociază.
Poziția Rusiei exprimată la Colegiul Ministerului de Externe, în iunie 2024, mai prevede, neutralitatea Ucrainei care trebuie să abandoneze planul de a adera la NATO, garanții de securitate nu doar pentru Ucraina ci și pentru Rusia, recunoașterea internațională a anexării teritoriilor ucrainene, denazificare, demilitarizare, cu reducerea numărului militarilor și interdicția de a avea anumite tipuri de armament și relații de cooperare cu alte state occidentale, statut special pentru limba rusă, recunoașterea bisericii ortodoxe subordonate Patriarhiei Moscovei, acord special privind drepturile minorității ruse de pe teritoriul Ucrainei. Asta înseamnă că obiectivul Rusiei rămâne în continuare același, controlul asupra Ucrainei.
Contributors: Ce s-a negociat de către Rubio cu Yermak la Geneva acum o lună, săptămâna trecută de Zelenski cu Witkoff și Kushner la Berlin, chiar nu are nu contează? Cancelarul Merz, președintele Macron, președintele Finlandei Stubb, premierul britanic Starmer, primii miniștri ai Italiei, Danemarcei, Polonei și altor câtorva state au negociat și semnat o hârtie care nu valorează mai nimic?
Armand Goșu: Documentul semnat acum o săptămână este o declarație de susținere a garanțiilor de securitate oferite Ucrainei. Rămâne un document important. Însă, în primul rând, a fost un exercițiu de promovare a garanțiilor față de administrația Trump. Iar americanii s-au grăbit să participe la aceste garanții încercând să le folosească pentru a pune presiune pe ucraineni ca să accepte concesiile teritoriale din Donețk, așa cum cere Moscova: teritoriu în schimbul păcii. Trump a dat de înțeles că Zelenski trebuie să accepte urgent, pentru că oferta are termen limitat.
Oare cu astfel de declarații vor europenii să-l facă pe Putin să cedeze, zăpăcindu-l, să nu mai înțeleagă nimic?!
Contributors: Nu era în intenția lui Merz să-i ofere lui Trump un instrument de presiune pe Zelenski.
Armand Goșu: Desigur, planurile lui erau cu totul altele. Cancelarul Merz care a repurtat o victorie diplomatică mediind între Europa, SUA și Ucraina, pe tema garanțiilor de securitate sinonime cu articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic, a încercat să folosească garanțiile ca mijloc de presiune asupra Moscovei. Însă, Trump, cum vă spuneam, a acceptat să ofere garanții Ucrainei, ca o formă de presiune asupra lui Zelenski, ca să cedeze teritoriile fortificate din Donețk. Însă Zelenski s-a ținut tare, așa că Trump a înregistat un nou eșec.
Cancelarul german a făcut câteva mișcări politice cu rezultate contradictorii, săptămâna trecută. După ce a fluturat la Berlin garanțiile de securitate pentru Ucraina, asta se întâmpla luni, două zile mai târziu, miercuri, declară că nu știe dacă Germania va participa cu trupe la acestea. Oare cu astfel de declarații vor europenii să-l facă pe Putin să cedeze, zăpăcindu-l, să nu mai înțeleagă nimic?! Joi și vineri, la Consiliul European, așteptatul summit al UE, s-a negociat soarta activelor rusești din UE. După ce cancelarul a promis că merge până la capăt pentru a ajuta Ucraina și va pune la dispoziția Kievului cele 200 de miliarde de euro, s-a trezit că nu doar Belgia și Italia, dar mai ales Franța a refuzat să-l susțină, în final găsindu-se soluția finanțării Ucrainei din fondurile UE, nu din fondurile rusești înghețate. La finalul săptămânii, președintele Franței, Macron a anunțat că schimbă tonul față de Rusia și se pregătește să discute cu Putin, lăsându-l pe Merz în offside. Kremlinul a reacționat pozitiv. Abia așteaptă să mai înfigă o pană între Paris și Berlin, după ce a slăbit relația trans-atlantică. Putin va folosi momentul și-l va transforma într-un atac împotriva Germaniei pe care Rusia o consideră principalul său dușman din Europa.
De peste 25 de ani se negociază acest acord, nu înțeleg ce a câștigat Franța, poate doar dorința lui Macron de a-l umili pe Merz. Prevăd că Macron o să plătească personal pentru asta.
Contributors: Spuneți că Macron este vinovat de eșecul planului privind activele rusești înghețate.
Armand Goșu: Da, fără discuție, dacă analizăm ce s-a întâmplat la summit-ul UE. Belgia s-a ținut tare, dar presiunea franco-germană ar fi putut-o face să cedeze. Însă, înainte de summit, Italia s-a alăturat Belgiei, avertizând asupra riscurilor pe care le presupune utilizare activelor rusești pentru ajutorarea Ucrainei. Am putea bănui că în spatele deciziei Giorgiei Meloni s-ar putea afla câteva telefoane de la Washington. Dmitriev pare că s-a înțeles cu Witkoff și Kushner ca activele suverane rusești înghețate în Europa să fie împărțite între americani și ruși, și plasate într-un fond de investiții care să se ocupe de reconstrucția Ucrainei și de promovarea colaborării ruso-americane în afaceri globale.
Decisivă a fost însă Franța. Macron nu s-a opus public planului german de a transfera Ucrainei parte din activele rusești. Din contră, părea că-l încurajează pe Merz. Însă, teama de Trump, slăbiciunea internă, teama de o criză generată de dificultățile emiterii unei garanții naționale în cazul în care activele ar fi trebuit returnate Moscovei, în condițiile unei situații economice și financiare precare din Franța, l-a făcut pe Macron să se alinieze în spatele Giorgiei Meloni și să-l trădeze pe cancelarul german Merz.
Deci, proiectul privind motorul franco-german care relansează Europa și o transformă într-un actor geopolitic autonom față de America este o iluzie deocamdată, Macron fiind prea slab pentru un tandem cu Merz. În doar câteva luni, cancelarul german a deblocat aproximativ 1 trilion de euro pentru apărare și infrastructură pentru următorul deceniu. Franța nici nu poate visa la așa ceva, fiind paralizată de datoria publică uriașă și de instabilitatea politică, fapt ce paralizează regimul Macron.
Aș spune că Merz a ieșit oarecum șifonat din această istorie. N-o afirm doar eu, o scriu analiști germani serioși. Pe lângă eșecul cu activele rusești înghețate, Merz n-a reușit să obțină semnarea nici măcar a acordului comercial Mercosur, cu un grup de țări din America Latină. Tot Macron este cel care a blocat semnarea. De peste 25 de ani se negociază acest acord, nu înțeleg ce a câștigat Franța, poate doar dorința lui Macron de a-l umili pe Merz. Prevăd că Macron o să plătească personal pentru asta. Și nu uitați că Paris și Berlin au viziuni ușor diferite asupra relației comerciale cu China. Spre deosebire de Franța care – spre bucuria SUA – optează pentru o politică comercială mai strictă, Germania are o poziție mai moderată față de tarifele protecționiste la importurile din China. Asta, în primul rând, datorită lanțurilor de aprovizionare din industria auto.
Contributors: Totuși UE a găsit soluția finanțării Ucrainei, pe următorii doi ani, un împrumut de 90 de miliarde euro, din bugetul UE, iar activele rusești înghețate în Europa, nu mai puțin de 200 de miliarde, ar putea fi utilizate după război pentru rambursarea împrumutului UE. O soluție pe care toți, Meloni, Merz, Macron au salut-o cu bucurie.
Armand Goșu: E cea mai bună soluție. Asta cred și eu. Dar mai devreme am încercat să surprind jocul politic din spate. Pe fond, însă, este o mare victorie pentru UE care a găsit resursele pentru a susține Ucraina, în următorii doi ani. Mi se pare o soluție elegantă și care evită un conflict cu administrația Trump. Totodată, evită riscul tensionării piețelor financiare prin confiscarea activelor rusești.
Contributors: Curând se încheie anul, de ce credeți că n-a reușit Trump să facă pace, așa cum promitea în campania electorală?
Armand Goșu: Pentru că nu înțelege miza războiului nici pentru Rusia (inclusiv componenta care privește supraviețuirea regimului Putin), nici pentru Ucraina. Trump a crezut că-l poate seduce pe Putin cu promisiuni de colaborare economică, cu promisiuni privind ridicarea sancțiunilor, cu ceva planuri de afaceri. Dar Putin s-a ținut tare, el cerea totul, adică vrea să-și atingă toate obiectivele acestui război. Chiar cu ajutorul lui Trump, care a ajuns să pună presiune pe Zelenski ca să cedeze un sfert din Donețk, teritoriu bine fortificat pe care rușii nu-l pot cuceri. Din vară, de la summit-ul din Alaska, Trump tot încearcă să obțină teritoriul respectiv în schimbul păcii. Numai că este naiv din partea lui Trump să creadă că dacă Putin primește restul regiunii Donețk, forțându-i pe ucraineni să se retragă de acolo, o să facă pace. Nimic mai greșit, Putin o să vrea și mai mult. A repetat recent că obiectivele sunt cele de la începutul războiului, consemnate în discursul din vara 2024, de la Colegiul MAE. Și, cel mai important lucru, Putin a dat toate semnalele posibile că nu vrea să încheie acest război, ceea ce administrația de la Washington se încăpățânează să nu vadă și nici să înțeleagă.
Contributors: Spuneți că Trump n-a înțeles în ce s-a băgat, de asta nici n-a reușit să aducă pacea. Totuși, trebuie să fie și ceva pozitiv de pe urma acestui demers al administrației republicane.
Armand Goșu: Chiar faptul că au început discuțiile cu rușii mi se pare ceva pozitiv, s-au formulat niște poziții, au existat diverse contacte, inclusiv între delegațiile rusă și ucraineană în mai-iunie la Istanbul. Chiar dacă totul a fost haotic, dar faptul în sine mi se pare un progres important față de 2023 și 2024, când practic nu existau nici un fel de contacte. Pozitiv mi se pare faptul că s-au produs schimburile de prizonieri, că s-a discutat despre copiii ucraineni răpiți și transferați în Rusia, că unii copii au fost restituiți familiilor lor. Și mai este ceva, administrația Trump cred că începe să înțeleagă mai bine ce vrea Putin, cum trebuie discutat cu Rusia. Sper că se întâmplă asta, cel puțin. Pentru că dacă Trump va continua să trateze Rusia ca pe o chestiune imobiliară și neînțelegând că pentru Putin nu e vorba de teritoriu ci despre putere și restaurarea imperiului, consecințele pot fi de-a dreptul dramatice pentru Europa Centrală și de Est.
Donald Trump are ochii ațintiți asupra Premiului Nobel pentru Pace și este frustrat că eforturile sale nu sunt încununate de succes. Războaiele pe care Trump pretinde că le-a oprit, sunt departe de a se fi stins. Toate aceste lăudabile eforturi sunt minate de necunoașterea dosarelor, cu excepția poate a Gazei, și de lipsa de coordonare între persoanele din fruntea administrației Trump, unde vedem că Rubio se contrează cu Witkoff, iar personalul de la Departamentul de Stat, Pentagon și alte agenții este ținut departe de majoritatea deciziilor, ceea ce face dificilă chiar punerea în aplicare a acestor acorduri de pace. Fiecare conflict are nevoie de o strategie pe termen lung, nu e un sprint, este un maraton, și e nevoie de rezistență, concentrare, determinare.
În ce privește consultările administrației de la Washington cu diverse capitale pe tema războiului din Ucraina, acestea au fost haotice, firul roșu reprezentându-l însă atitudinea excesiv de curtenitoare față de Trump a actorilor implicați. Atât aliații cât și inamicii acordă atenție prioritară relației personale cu Trump, Putin nu contenește să-l laude pe președintele american, într-un exercițiu de lingușire respingător. Zelenski, care a debutat cu stângul, într-o întâlnire tensionată la Casa Albă, care va rămâne în manualele de istorie a diplomației, și-a rafinat tacticile de a para loviturile lui Donald Trump și J.D. Vance dar și ale tandemului Steve Witkoff – Jared Kushner. Pentru această performanță i-aș acorda lui Zelenski titlul de personalitatea anului 2025. E aproape un miracol că acest om împotriva căruia s-au dezlănțuit forțe uriașe în acest an, confruntat cu crize politice fără precedent, a supraviețuit în fotoliul de președinte al unei țări care continuă să lupte cu încăpățânare nu doar împotriva unui inamic superior la multe capitole, ci și în ciuda unor aliați care adesea îl sabotează.
Contributors: În același timp, administrația Trump a introdus sancțiuni împotriva marilor companii petroliere rusești, a luat măsuri împotriva exporturilor rusești, iar rezultatul este încurajator.
Armand Goșu: Așa este, vă pot oferi câteva detalii. De pildă, țițeiul Urals, sortimentul de referință rusesc, s-a vândut în ultimele săptămâni cu aproximativ 35 dolari barilul, în porturile din Marea Neagră și Marea Baltică. Sunt cazuri documentate în care petrolul rusesc s-a vândut cu 50% mai ieftin decât sortimentul Brent, extras din Marea Nordului, care e folosit ca standard de preț pe bursele internaționale. Bugetul federal pierde lunar miliarde de dolari din cauza asta. Pentru decembrie, încasările la buget au scăzut la jumătatea celor din decembrie 2024. Flota fantomă care exportă petrol rusesc este vânată pe mările lumii de dronele ucrainene, vorbim de patru petroliere lovite în Marea Neagră și unul în Mediterana, doar în ultimele săptămâni, platformele maritime din Caspica au fost atacate de ucraineni, într-o acțiune fără precedent. Devine riscant să transporți petrol rusesc, tot mai puțini o fac. Astfel că finanțele rusești primesc grele lovituri. Sunt ele decisive? Afectează ele semnificativ capacitatea mașinii de război rusești? Nu, nu pot să afirm că sunt decisive, dar ele cresc presiunea pe buget, ceea ce face ca Rusiei să-i fie tot mai dificil să plătească prețul pentru acest război.
Altceva trebuie să subliniez aici. Și este un lucru foarte important, pe care văd că mai toată lumea de la noi evită să-l discute. Ne consolează faptul că nu se discută nici în Polonia, nici în Ucraina, nici la baltici.
Contributors: Despre ce este vorba?
Armand Goșu: Este vorba de faptul că SUA și-a redefinit interesele sale strategice. Washington-ul a tras concluzia că este mai avantajos pentru America să ajungă la un compromis cu Moscova și să împartă Ucraina. Cel puțin Ucraina, pentru că Putin vrea mai mult și cere o negociere cu Trump pe Europa Centrală și de Est. Trump crede că e vorba despre teritoriu, însă este mai mult, e vorba despre control și influență. Această liniște mi se pare suspectă, poate fi explicată prin faptul că puțină lume pricepe miza. Nici la Kiev și nici la București nu se discută acest lucru iar lumea nu e pregătită pentru ceea ce va urma. Discrepanța dintre discursul public și realitate ne va lovi ca un tren și va avea consecințe tragice și ireversibile nu doar pentru Ucraina ci pentru întreaga Europa de Est, deci și pentru România. Consecințele nu decurg atât din planul de pace pentru Ucraina, cât mai ales din schimbarea politicii americane față de Rusia și față de Europa.
Contributors: În timp ce înregistrăm acest interviu, Zelenski a publicat cele 20 de puncte ale planului de pace. Și, la o primă lectură pe diagonală, par că sunt lucrurile știute, iar pe alocuri arată chiar mai bine decât așteptările pe care le aveam. Fac aici un rezumat al prevederilor: reconfirmarea suveranității Ucrainei, garanții de securitate similare articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, armata ucraineană va avea 800.000 de oameni pe timp de pace, Ucraina va deveni membră a UE, și va beneficia de acces preferențial pe piața europeană, reconstrucția țării după război prin înființarea unor fonduri de redresare, sute de miliarde de dolari sub formă de granturi printr-o finanțare transparentă și eficientă, centrala nucleară de la Zaporojie va fi operată în comun de Rusia, Ucraina și SUA, programe educaționale în școli și societate care să promoveze înțelegerea și toleranța, să combată rasismul și prejudecățile. Ucraina se obligă să aplice norme privind toleranța religioasă și protejarea limbilor minoritare; aici este și Bucureștiul interesat. Se mai prevăd schimburi de prizonieri, eliberarea ostaticilor, inclusiv a copiilor. Ucraina se obligă să organizeze alegeri cât mai curând posibil după semnarea acestui acord. Și, în cea mai spinoasă chestiune, evacuarea Donețk, se prevede că linia frontului va fi linia de demarcație în regiunile Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie. Dar, ce-mi povesteați zilele trecute se confirmă, se prevede înființarea unei zone economice libere, în partea controlată de armata ucraineană. Pentru asta va fi necesar acordul parlamentului de la Kiev sau decizia se va lua prin referendum.
Armand Goșu: Asta înseamnă că Putin va avea câștig de cauză și va scoate armata ucraineană din regiunea Donețk, așa înțeleg. Nu putea să apară detalii noi. Dar, vă atrag atenție, Moscova nu și-a dat acordul acestui acestui plan.
Contributors: Da, este planul negociat și elaborat de Ucraina și SUA. Acest text a fost transmis Moscovei. Asta s-a întâmplat duminică, în Florida, din câte înțeleg.
Armand Goșu: Cum vă puteți închipui că Putin va accepta aceste prevederi?! A făcut război ca să intre Ucraina în UE? Ca Ucraina să obțină garanții de securitate similare articolului cinci din Tratatul Nord-Atlantic? Cel puțin un deceniu dacă nu chiar mai mult o să treacă pentru ca Rusia să se refacă după acest război. Dacă se va putea reface vreodată. Un preț atât de mare pentru nimic?! Cum o să intre el în cartea de istorie? Asta e întrebarea care-l macină.
Putin tocmai a repetat vineri, la marea conferință anuală de presă, că Moscova și-a formulat condițiile de pace la Colegiul ministerului de Externe în iunie 2024, iar acestea nu s-au schimbat. Am discutat mai devreme despre ele, n-am ce să adaug.
Contributors: Atunci, ce va urma? La ce să ne așteptăm? Are vreo șansă planul de pace?
Armand Goșu: Rusia nu va respinge planul în 20 de puncte, va începe noi runde de consultări, va trage de timp. Putin cumpără timp, asta a făcut tot anul 2025, în speranța că ofensiva lui se va bucura de mai mare succes, iar Ucraina se va prăbuși. Putin asta vrea, capitularea Ucrainei.
Sigur că nu-i garantează nimeni că asta se va întâmpla. Deocamdată dinamica negocierilor va depinde de ce întâmplă pe front, dar mai depinde și de ce se întâmplă în Rusia, în segmente ale elitei. Dacă ucrainenii primesc rachete de croazieră Tomahawk și liber să lovească ținte militare importante în Rusia sau dacă stocurile de HIMARS și ATACAMS sunt refăcute și Kievul obține aprobarea să lovească mai multe ținte sensibile, mă refer la puncte de comandă, depozite, aeroporturi, terminale petroliere, Putin va trebui să mute pe tabla de șah. Fie va escalada, ceea ce cu siguranța va amenința că face, dar nu cred că va întreprinde ceva semnificativ, pentru că are de-a face cu Trump, care-i imprevizibil. Fie va ceda, însă va avea grijă să salveze aparențele, mai ales pe plan intern. Ceea ce probabil că se va și întâmpla.
Contributors: Deci, până la urmă, strategia lui Trump va da roade, iar Putin va trebui să facă și el concesii pentru a se ajunge la pace. Putem spune că Trump nu-i chiar așa de rău cu securitatea Europei și mai ales a Ucrainei.
Armand Goșu: Eu n-am spus că americanii vor da rachete și muniție ucrainenilor, pentru a schimba dinamica evoluției pe front. Am spus că dacă americanii ar da… ar putea fi ceva șanse pentru o schimbare. Însă, Trump încă este ferm convins că Putin este victorios, că are toate cărțile în mâna lui, și doar încăpățânarea lui Zelenski și jocurile meschine ale Europei occidentale îl împiedică pe el, pe Trump, să încheie al 10-lea, parcă, război în primul an de când s-a instalat la Casa Albă, pentru a primi Nobelul pentru Pace. Că va încheia acest război în condițiile dorite de Putin, nu pare să-i pese lui Trump.
Trebuie să ieșim din această stare de negare a realității. America cu care a crescut generația noastră nu mai este.
Contributors: În toamna anului viitor, vor avea lor midterm election, democrații ar putea repurta o mare victorie iar Trump ar putea fi suspendat sau oricum împiedicat să ardă punțile cu Europa, iar Washington-ul ar reveni pe politica de susținere a Ucrainei și de consolidare a securității lumii occidentale, în fața pericolului rusesc. Este posibil acest scenariu?
Armand Goșu: Este posibil, dar nu e probabil. Cred că trebuie să ieșim din această stare de negare a realității. America cu care a crescut generația noastră, de care și-a legat toate speranțele, căreia îi datorăm enorm nu mai este. Acelei Americi trebuie să-i mulțumim pentru cei 35 de ani de libertate, de pace, de prosperitate. Și să trecem mai departe. Astăzi, noua Americă, încă se află în proces de definire. Dar ea nu va mai seamănă cu vechea Americă, și chiar dacă vor veni democrații la putere, sau oricine altcineva… marțienii să vină la Washington, nu va mai fi așa cum a fost. Sunt ciclurile istorice ale imperiilor.
Contributors: Vă gândiți la noua Strategie de Securitate Națională publicată la Washington?
Armand Goșu: Nu neapărat. Dar, dacă vreți ne putem referi și la ea. Acum câteva ore, Departamentul de Stat a acuzat UE de încălcarea dreptului la liberă exprimare și a interzis intrarea în SUA a unor foști demnitari europeni, printre care și a fostului comisar francez Thierry Breton. Europa, aliatul SUA este sancționat pentru încălcarea dreptului la liberă exprimare. Washington-ul nu are nici o problemă cu Putin care blochează mai toate rețelele sociale americane, ci cu Europa. Este de noapte minții. De ce? Pentru că UE a făcut mai multe investigații împotriva platformei X a lui Elon Musk și a amendat-o cu o sută de milioane pentru încălcarea legislației europene. Nu e nici un dubiu că după ce a fost achiziționată de Musk, platforma X a devenit una dintre cele mai mari rețele de dezinformare de pe internet. Sute de rapoarte documentează asta. Dar Musk a fost amendat pentru altceva, anume pentru că restricționează accesul la datele publice, încalcă tot felul de prevederi legate de publicitate. Anchetele cu adevărat serioase sunt încă în desfășurare, deci vor urma alte amenzi. Birocrația de la Bruxelles se mișcă lent, dar e greu de oprit, când se pornește. Ce ne spune acest incident? Că America pune în practică, nu lasă literă moartă, ce prevede Strategia de Securitate, anume războaiele culturale. Disputele ideologice și culturale sunt ridicate la rang de logică de guvernare pentru securitatea națională. Noua Strategie de Securitate denunță diversitatea, echitatea ca sursă de decădere și chiar amenințare la adresa securității naționale. Este o secțiune dedicată Europei care trebuie citită și recitită cu atenție, concluzia fiind că SUA vor judeca ordinea internă a partenerilor lor prin prisma compatibilității ideologice. Strategia de Securitate integrează războiul cultural în gestionarea alianțelor. Abordarea este asimetrică, occidentalii nu au voie să interfereze în politica internă americană dar administrația Trump nu vede nici o problemă în a se implica în dezbaterile de politică internă ale aliaților.
Această administrație americană nu doar că ar sacrifica Ucraina, de dragul prietenului Vladimir, ci – dacă ar putea – ar împărți cu Putin chiar Europa, pentru care nu-și ascunde disprețul. Nu în sens de anexare de teritorii, ci de control, prin mijloace mai mult sau mai puțin soft.
Contributors: Și România la ce se poate aștepta? Cât este ea de pregătită pentru aceste schimbări dramatice?
Armand Goșu: Bucureștiul speră să treacă furtuna, fără să schimbe nimic, și să iasă din nou soarele pe strada lui. Puțin probabil să se întâmple asta, avea șanse mai mari dacă nu existau atât de multe crize interne care-l vulnerabilizează. Este o situație fără precedent: criză în coaliție, neîncredere și competiție sterilă între palate, criză dramatică în justiție și incapacitate de a reforma sistemul, criză în serviciile secrete, în poliție corupție, lipsă de încredere în clasa politică, în mass media. Parcă niciodată România n-a fost mai vulnerabilă ca acum.
România pariază – a nu știu câta oară în istorie – tot pe norocul ei proverbial. Dar pentru asta trebuie ca pacea care se va încheia să-i fie favorabilă Ucrainei, să-i consolideze statalitatea, și s-o integreze în lumea occidentală. În caz contrar, România va reintra într-o zonă gri, influențată de Rusia, și va forma, alături de Ucraina, Bulgaria, Serbia un pol ortodox în Europa de Sud-Est. Asta înseamnă că pentru câteva decenii, nu știm câte, România va fi din nou ruptă de Occident, spre care tinde mereu, dar nu reușește să se integreze pe deplin.
În politică internă, o astfel de schimbare presupune încheierea ciclului în care ne aflăm și resetarea întregii scene politice românești. Multă lume va saluta cu entuziasm reforma politică și orientarea anti-occidentală, iar viitorul regim, deși va fi controlat discret de la Kremlin, va avea legitimitate și susținere populară, cel puțin în primii ani.
Interviu realizat de Lucian Popescu
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu cred că noțiunea de negociere încape în gândirea rusească. Cine își permite să ducă la moarte un milion dintre cetățenii proprii doar ca să se dea mare comandant militar n-are nicio treabă cu negocieri și alte sofisticării. Apoi, senzația este că Putin și aghiotantul lui de la Washington și-au împărțit demult tarlalele. Dacă România ajunge graniță cu Rusia democrația românească va pleca exact așa cum a venit, iar George Rusofon și cu ăllalt rusofon, și cu alții ca ei ne vor da lecții de buni români. Vom fi din nou exact ce-am fost, da.
Este incredibilă fățărnicia lui Vladimir Vladimirovici!
Vorbește de apărarea poporului rus și trimite la moarte bărbați în putere.
În plin declin demografic obligă să emigreze văduve cu copii,care ajung pe mâna unor neisprăviți din Suedia și Germania până în Italia.
Ține poporul în sărăcie și frică.
Am cunoscut rusoaice și ucrainience și nici măcar una s-a gândit vreodată să se întoarcă acasă.
Citind acest interviu in dimineata Craciunului nu ne bucura. Cei doi interlocutori ne spun clar ,limpede ce se intampla, mai bine decat Guvernul Romaniei,mai bine ca presedintele Romaniei.
Guvernul se ocupa de taieri de bani si noi taxe si nici pana azi nu a facut bugetul pe 2026 ,iar presedintele Nicusor Dan se ocupa de justitie, jucand rolul unui amator ,unui ageamiu in domeniu.Nicusor Dan a ajuns presedinte intr-un context istoric cand nimeni nu mai are incredere in partidele PSD si PNL,iar AUR si toti marii suveranisti erau cat pe ce sa ia puterea, dar nu au reusit,chestie care l-a deranjat pe Trump, Vance,Musk si asa au ramas.
Iata pe scurt cateva constatari foarte clare,foarte dure,toate adevarate:
1.”Parcă niciodată România n-a fost mai vulnerabilă ca acum”
2. „România va reintra într-o zonă gri, influențată de Rusia, și va forma, alături de Ucraina, Bulgaria, Serbia un pol ortodox în Europa de Sud-Est. Asta înseamnă că pentru câteva decenii, nu știm câte, România va fi din nou ruptă de Occident, spre care tinde mereu, dar nu reușește să se integreze pe deplin”
3…..”resetarea întregii scene politice românești. Multă lume va saluta cu entuziasm reforma politică și orientarea anti-occidentală, iar viitorul regim, deși va fi controlat discret de la Kremlin, va avea legitimitate și susținere populară, cel puțin în primii ani”.
Premiza ca scenariul de mai sus sa NU se intample este :….”pacea care se va încheia să-i fie favorabilă Ucrainei, să-i consolideze statalitatea, și s-o integreze în lumea occidentală.”
Nu are cum sa se intample asta….pacea nu are cum sa ii fie favorabila Ucrainei. Rusii nu vor pleca din teritoriile ocupate, Ucraina nu este si nu a fost o tara occidentala. Nu se grabeste nimeni s-o integreze in UE ,doar poze promisiuni,bani. La fel si in cazul Rep.Moldova.
Iar Europa atat de dispretuita de Trump…parca numai de el si de baietii lui….. Donald Rumsfeld o ataca de acum 20 de ani si mai bine…. Da, e o propaganda americana pe aceiasi lungime de unda cu cea rusa si care discrediteaza Europa zilnic. Donald Trump a declarat din primul mandat Europa ca dusmanul USA, fiind un competitor economic puternic,iar Rusia pur si simplu invidiaza Europa si i-ar vrea bogatiile. Ar vrea sa care in Rusia de la specialisti,bani,valori,fabrici intregi,pana la televizoare si masini de spalat cum faceau soldatii rusi cand au intrat in Ucraina.
Si dl.Gosu gandeste in maniera critica Europa,sigur e la moda, sigur se pot critica multe, dar Romania fara UE, e o tara pieduta,asta trebuie inteles. Fara US ne putem descurca, e ceea ce facem acum, cand US are o prezenta minimala aici, NATO nu se simte bine,acum UE plateste armele Ucrainei si nu USA, din 2027 UE va prelua apararea spatiului european. Insa fara UE, unde pleaca 80 la suta din exportul Romaniei, si de unde vin miliarde de euro anual pentru dezvoltare, am fi imediat in faliment. Asta e cel mai negru scenariu si nu daca pacea va fi favorabila Ucrainei sau nu.
Puțin cam pesimist. Din punct de vedere al Puterii potențiale lucrurile nu sunt așa de dezechilibrare. Fiindcă Puterea economică este mult mai echilibrată, existând 3 mari puteri : SUA, UE, China. Aș mai adăuga Commonwealthul, cuplul Japonia, Coreea de Sud, India și de-abia apoi Rusia. A, că militar altfel stau lucrurile, asta e de moment. O înarmare a Europei și Chinei vor liniști pe caw-boy-i Trump și Putin.
Referitor la Ucraina, ea a intrat în triunghiul Bermudelor, între Rusia-SUA-Europa și este scoasă la mezat, fiecare dorind o halcă cât mai mare. Problema este că orice „pace” este o înfrângere pentru Putin( și el știe asta!). Ba este chiar un câștig pentru Europa care „se extinde” peste Moldova și ce-o mai rămâne din Ucraina. Și pentru România va fi bine…
Jocul SUA este sinucigaș și mi se pare disperat. În definitiv ce vrea America? Să distrugă China și Europa aliindu-se cu Rusia? Haida-de!, păi China și Europa sunt mai puternice ca SUA și Rusia. Ce, o să le dea cu bombele atomice în cap?
Eu sunt mai optimist. Singura reticență este creșterea Puterii Germaniei și scăderea puterii Franței. Fiindcă Germania înseamnă și Austria+Hungaria, cățeii revanșarzi și revizioniști ai Germaniei. Apropo, Turcia ce-o mai face?
Îi urez Sărbători fericite d-lui Gosu și mai mult optimism.
Da, merita.
Dar nu dvd sau eu dăm premii.
Și zmeura de aur pe 2025 (politic)
Merge spre Putler și Trump.
Premiul Nobel pentru Pace îl va lua Zelenski nu Trump.
@Mongolul _ „Da, merita.”
Am văzut „În slujba poporului”, pe postul românesc PRO Arena.
Evoluția acestui om de la actorul de film până la președintele care este astăzi merită, probabil, mai multe premii decât cel propus de domnul Armand Goșu.
Fără îndoială, a beneficiat și beneficiază în continuare de mult sprijin.
Dar, până la acordarea de premii, cred că mai există încă multe necunoscute în evoluția viitoare a Ucrainei, care să ne îndemne să nu ne grăbim…
Este vorba de revoluția din acest an. De la omul dat afară din cabinet, la omul cu propuneri acceptate de toți.
Mai puțin ala ce ar trebui să piară…..
Jocurile nu sunt făcute. Invazia Ucrainei a trezit la realitate forțele politice moderate din Europa. Rusia poate câțtiga pe termen scurt dar ostilizând Europa va fi prinsă într-o menghină între Europa și China care nu va mai accepta să trateze de pe picior de egalitate relația cu rușii. Proiectul MAGA va eșua zgomotos și va aduce frământări mari în America și în scurt timp va trebui să se mulțumească doar cu hegemonia emisferei vestice. Timpul și demografia sunt adversari implacabili pentru conservtorii americani. Noi ne vom scălda în continuare în aceiași baltă puturoasă până vom atinge masa critică în societate necesară să primenească pseudo elita hrăpăreață, dacă o vom atinge căt încă mai existăm ca stat și națiune. În viață nu trebuie să spui cu ușurință cuvântul niciodată.
@Dan Olteanu _ „…China care nu va mai accepta să trateze de pe picior de egalitate relația cu rușii.”
China nici nu tratează astfel relația cu Rusia, pentru că relația aceasta este una de vasalitate.
Rusia a devenit vasalul Chinei.
Europa este cea care, la un moment dat, probabil, „va fi prinsă într-o menghină” între SUA și China, prin avanpostul său Rusia.
Un aspect care a fost subliniat de Domnul Goșu și care cred că în situația actuală trebuia pus în dezbatere. Frontul țărilor din est nu este uniform cuplat la realitatea amenințărilor Rusiei. Pentru început facem o paralelă între Polonia și România. Polonia alocă un procent foarte ridicat din PIB pentru apărare: de exemplu 4,8–5% din PIB pentru 2025–2026, mult peste pragul NATO de 2% și printre cele mai mari din Europa. Aceasta susține un program ambițios de modernizare și achiziții masive de armament. Cheltuielile Poloniei reflectă o strategie de descurajare activă și de pregătire serioasă pentru un potențial conflict major. România și-a majorat bugetul de apărare, dar rămâne sub nivelul Poloniei ca procent din PIB — în jur de ~2,2–2,5% din PIB, în funcție de an și de execuția bugetară. România s-a străduit să depășească ținta NATO de 2%, dar uneori nu cheltuie integral sumele alocate. Polonia are deja numeroase contracte majore în derulare sau finalizate: Achiziții masive de tancuri moderne K2 și producție locală parțială. Contracte pentru 46 de radare avansate și sisteme de apărare anti-aeriană/scut. Programul legislativ și planuri strategice extinse (inclusiv inițiative cum ar fi East Shield pentru fortificarea granițelor).
Polonia este orientată spre o înzestrare completă, echipându-și armata cu vehicule moderne, sisteme defensive integrate și tehnologie de ultimă generație. România are în derulare sau în plan mai multe programe importante: Planuri de achiziții majore de echipamente (tunuri autopropulsate, blindate, transportoare, nave, radare, avioane). Contracte și negocieri pentru tancuri moderne, vehicule de luptă și sisteme diverse. România intenționează să folosească fonduri europene (programul SAFE) pentru investiții mari în apărare (~17 miliarde € planificate). În același timp, progresul este mai lent din cauza birocrației și a întârzierilor în achiziții (achiziții 2027, nereale). Polonia are una dintre cele mai mari armate din NATO în Europa:
~210,000 – 216,000 militari activi (în serviciu permanent). Dintre aceștia: ~145,800–148,000 sunt militari profesioniști
~37,000 fac parte din Forțele de Apărare Teritoriale. Restul sunt în alte structuri (aviatie, marină, forțe speciale etc.)
Observație: datele pot varia ușor în funcție de sursă, dar orientativ armata Poloniei are peste 210.000 de efectivi activi în 2025. Datele privind rezerviștii sunt mai puțin oficiale, dar estimările recente arată: ~37,000 rezerviști oficiali (registru formal). Există planuri și politici recente pentru extinderea acestora semnificativ (inclusiv programe de pregătire pentru voluntari și reactivare) – pe termen lung obiectivul este mult mai mare. Polonia are discuții și planuri ambițioase pentru a extinde sistemul de rezervă prin formare anuală a zeci de mii de rezerviști, cu un țel de a ajunge la sute de mii pe termen mai lung. Conform estimărilor recente: ≈ 66,000 – 70,000 militari activi în forțele armate ale României. Unele surse mai vechi menționează și valori oarecum mai ridicate, dar majoritatea datelor recente converge în jurul acestui nivel. Estimările disponibile indică:
≈ 50,000 – 55,000 rezerviști în România. Rezerva României este mai mică decât în cazul Poloniei, dar proporțional cu dimensiunea forțelor active – România are un sistem de rezervă mult mai puțin extins comparativ cu Polonia. România are o forță activă semnificativ mai mică, egală aproximativ cu un sfert din cea poloneză. Nu vreau să fac comparație între diverse structuri de arme: aviație, nave, blindate, infanterie pentru că este un dezastru. Unele date raportate de Romania par nereale. Și ca dezamăgirea să nu ajungă la cota disperării să vedem sistemul de mobilizare și timpii de reacție . Polonia- are planuri explicite de mobilizare rapidă, exerciții recurente, sistem legislativ adaptat pentru război (legi speciale post-2022) România: cadrul legal există, dar nu este testat prin exerciții la scară mare, mobilizarea este mai degrabă teoretică (nimic concret). Nivelul de instruire și exerciții militare. Polonia – exerciții mari și frecvente (naționale + NATO), scenarii explicite de conflict cu Rusia/Belarus. România – exerciții NATO regulate, dar mai mici și mai defensive, mai puțină instruire pentru război de uzură. Trist. Să nu continui cu spiritul și motivația de a lupta în marea masă a populației.
Polonia este avanpostul Germaniei . Daca Polonia pica, luptele vor fi în Germania. Da nu credeai ca polonezii s au putut înarma ca așa au vrut ei. În plus, nu există nici o formă de relief care să oprească hoardele, spre inima Europei .
În schimb, România are și Carpați și Dunăre . Iar dacă vom cădea, singurii periclitați vor fi slavii de sud, mFhiarii și Istanbul. Poate că unii vor să l deturneze pe Putler spre sud.
Eu spun de mult ca e o orientare generală a Rusiei spre sud -testamentul politic al lui Petru-, dar nimeni nu ma crede. Nici măcar turcii. Vedeți și greutatea cu care U a primit ajutor de la europeni și numeroasele condiții inițiale
Polonia are o populație dublă față de România și o economie de vreo 2,5 ori mai puternică. Politic, Polonia este prinsă între Germania și Rusia care au desființat Polonia ca stat începând cu 1795. În plus, Polonia a luat de la Germania după WW2 Pomerania, Silezia și Prusia Orientală, dar a pierdut teritorii în Est, aflate la Belarus și Ucraina.
România se află și ea între Germania+Austria+Hungaria și Rusia, pierzând de asemenea teritorii în Est( Maramureșul de Nord, Bucovina de Nord, Basarabia și Bugeacul). De aceea există o doctrină veche a Europei de Vest ca Polonia și România să fie o centură de separație între Lumea germanică și Lumea rusă.
Ca părere, România are o poziție mai bună ca Polonia, în sensul că direcția de luptă principală Est vs Vest este prin Polonia(așa a fost întotdeauna). Apoi, România poate recupera controlul asupra Basarabiei, Polonia are în coastă și revanșismul german.
Da, popularitatea lui Trump a scazut dramatic.
In schimb Merz a ajuns pe locul 19 in preferintele nemtilor, nu stiu daca in istoria politicii germane un cancelar a ajuns atit de jos intr-un timp atit de scurt.
Merz prafuieste 800 de miliarde visind ca astfel va salva economia germana care se prabuseste. Se pare ca sunt bani aruncati, Nici macar inarmarea nu merge prea grozav, un paleativ, o incercare precum green deal, de formarea unei industrii, chipurile locuri de munca, PIB… Unde e avionul militar european? Unde e FCAS? https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2025/12/din-nou-fcas.html
Ce loc are razboiul din Ucraina in politica germana? A citit cineva sondajele de opinie ale electoratului german? Pina una alta AfD e pe primul loc in sondaje, cu 28%!
Papica fratilor, papica!
P.S Nu mai fusesem de citva timp la restaurant, dar am facut-o acum citeva zile. Preturile s-au dublat!
Trump nu e prieten cu Putin si nu e cu nimeni prieten, tarile nu au prieteni, ci numai interese!
Oh, deci Trump e o țară …
V-ați sucit: parcă de curând îi spuneați d-lui Badici că și Trump e om și e subiectiv.
Pt domnul Gosu,
https://de.statista.com/statistik/daten/studie/948856/umfrage/russland-ukraine-konflikt-im-dezember/
Eu sunt sigur ca si Merz citeste asemenea statistici si ia masuri si in functie de ele!
Putin duce un razboi de uzura si va lua iesirea la Marea Neagra Ucrainei, facand jonctiunea cu Transnistria.
Va semna pcea cand va avea toti asii in mana.
Putin duce un razboi de uzura si va distruge toate ieșirile onorabile ale Rusiei din acest razboi inutil.
Probabil viseaza la a mai face ceva miscari prin Ucraina dar nu va mai apuca pentru ca „timpul nu mai are rabdare” si nu mai are cu ce.
Nu va semna nimic pentru ca nu va ajunge in acel punct .
Transnistria e irelevanta in aceasta lupta, orice actiune acolo va grabi sfarsitul erei Putin.
Din păcate pentru el, e prea tarziu sa mai dreaga busuiocul. Încăpățânarea sa prosteasca sau alte interese meschine l-au adus in situatia fara iesire de acum.
Cateva consideratii:
1. Trump i-a oferit un colac de salvare lui Putin, nesperat, reabilitandu-l si legitimandu-l ca partner de consultari.
2. China nu vede cu ochi buni aceasta apropriere, dintre US si Rusia, printre altele, pentru ca isi doreste ca amandoua sa fie ‘impotmolite’ in acest conflict, care dreneaza resurse, capital, armament, o tine pe US departe de Pacific si o face pe Rusia tot mai dependenta de comertul cu China.
3. Trump are alta miza, China, nu Rusia! Asta e noul razboi rece, iar noi inca gandim dupa paradigma vechiului razboi rece. Trump, nicidecum!
4. Rusia nu (mai) e o putere globala, China, da.
5. Rusia nu a reusit sa cucereasca Ucraina in 4 ani, pierde influenta in Caucaz, in Asia Centrala, asadar e o putere regionala slabita bine de tot.
6. Putin nu isi ‘permite’ sa piarda acest razboi, in care a esuat bine de tot strategic, pretinde maximul pentru ca sa poata termina si iesi cumva, rezonabil, din capcana asta.
7.Ucraina cu greu isi poate recupera teritoriile pierdute caci nu mai are aceiasi sustinere in US si EU, insa solicita maximul, de asemenea, caci, cred ca, e constienta ca nu poate ‘invinge’ impotriva Rusiei (recupera teritoriile).
8. US opteaza pentru o impartire tip Corea, realistic si pragmatic vorbind. Asta inseamna ca Ucraina e a Americanilor, iar teritoriile rusofone ocupate raman Rusiei. Putin pierde enorm! Patru ani pentru atata!?!
9. EU are lideri slabi in acest ani, insa chiar daca blamata excesiv de catre US, este si ramane partenerul cel mai important si de incredere al US, si viceversa, pe care US nu isi poate permite sa o piarda!
10. Dupa 4 ani de razboi era timpul ca sa inceapa consultari, urmate de negocieri. ‘Pacea’ se face intre dusmani/inamici, nu intre prieteni! Nu orice ‘pace’, dar nici abstracta, nerealista, si cred ca Trump are aici un mic/semnificativ merit in a fi demarat aceast proces greoi, dar necesar.
@Florin
Daca Rusia
01.pastreaza tot ce a cucerit chiar fara centura fortificata Dombas
02.incepe sa vanda la toti gaz si petrol
02. recupereaza activele inghetate ,
mie mi se pare ca a castigat ” enorm” ca sa folosesc un cuvant ce mi a sarit in ochi in textul dvs
a pierdut 100.000 de detinuti si inca 900.000 de nedetinuti de prin zonele sarace?
i a pasat vreodata Rusiei de cei morti ?
importa 300.000 de nord coreeni care lucreaza mai ieftin decat 1.000.000 rusi si are si muncitori
rusnacii o sa l aplaude pe Putin pentru ca a luat inapoi ce era ” al nostru. rusesc ”
asta din pacate pare a fi finalul grandios … plus desigur cea mai mare centrala atomoelectrica din Europa,
mai adauga inca 2 reactoare si o sa produca cat cea din Japonia de pe primul loc
Putler nu vrea pace!
El mimeaza tratative, pentru a intirzia sau bloca sanctiunile. Si spera la o victorie pe front.
Putler vrea distrugerea totala a U (nu doar Donbas); acum sau in timp; drept pentru care ii interzice sa intre in NATO, sa aibe garanti de pace, sa pastreze o armata mare.
Vom vedea cat il va sustine Trump, caci populatia si propriul partid incep sa-l respinga. Jocul lui nu are viitor.
Putler a pierdut deja 1.240.000 de soldati si va mai pierde mult mai multi. Asta in conditiile in care situatia demografica era oricum dezastruasa si fara razboi.
Refuzul de a opri razboiul imediat ce trupele lui au fost respinse condamna viitorul Rusiei. Cel putin o generatie. In plus, Rusia e fagocitata de China. Care inghite Siberia si chiar intreaga economie rusa. Rusia nu va lupta niciodata cu China, indiferent de ideologie, pentru ca nu mai poate. Asia Centrala e pierduta de Rusia; in curind, si Caucazul.
Trump isi face calcule pornind de la premise gresite.
Dar acest razboi si pozitia lui Trump, aduc pe scena o noua forta: UE!
Economia nu merge bine?!?! Si asta ce o fi : https://www.courrierinternational.com/article/etats-unis-la-croissance-de-l-economie-americaine-defie-les-pronostics_238778
@Dan_Bruma
Nu mi e clar daca sunteti economist sau inginer dar va dau urmatoarea situatie:
in trim 3 USA are PIB 143 de unitati monetare
ca sa realizeze acel PIB a importat componente de 40 de unitati monetare ce le a integrat in productia respectiva ( nu conteaza ce )
in calcul PIB importurile se scad deci raman 103 unitati monetare
vama medie s a dublat in US de la 7 la sa zicem 15% ( desigur depinde de produs si de tara de unde vine )
ce stim sigur e ca taxele vamale au crescut fata de 2023 ; 8% din 40 e vre o 3 unitati monetare
cei ce inglobeaza importuri in produsele indigene au platit asadar 3 unitati monetare in plus in anul 2025 fata de anul 2023 , ( aceste 3 unitati monetare le au adaugat in cost ca nu au cum altfel)
iar intrebarea mea nr 1 pentru dvs este urmatoarea
daca in 2023 trim 3 US a produs PIB de 100 iar
in 2025 trim 3 US a produs PIB de 103 , care este cresterea reala a PIB in US?
iar intrebarea nr 2 este urmatoarea , daca inflatia anuala in US e de 3 %
care credeti dvs ca e cresterea reala a economiei US in III 2025 fata de III 2023
Un eveniment interesant geostrategic este pe cale sa se întample în Venezuela. Trump va începe în curand daca nu a inceput deja sa-si puna alt tip de probleme. Posibilitatea unui conflict pe teritoriul USA venind din Venezuela cu ajutor rusesc îl va face sa se gandeasca de doua ori înainte de a se lauda cu acordarea de garanții de securitate pentru terti.
De ce credeți că Rusia are resurse suficiente și pentru războiul din Ucraina și pentru un atac venezuelean în SUA, dar SUA nu ar avea suficiente resurse pentru apărare și garanții?
In Venezuela il intereseaza apararea sa; apararea pentru toti, nu mai e obiectivul administratiei Trump.
”Un eveniment interesant geostrategic este pe cale sa se întample în Venezuela.”
Da. Maduro o să fie judecat în Statele Unite, la fel ca Noriega, asta o să se întâmple.
Nu se vor intampla concomitent 01 si 02 si 03