Armand Goșu: „Procesele politice sunt tot mai controlate de securiști, nu de politicieni” în Rusia

Pe 10 august, Curtea Supremă a Rusiei a scos partidul Iabloko din cursa pentru alegerile
parlamentare din 18–20 septembrie. Asta după ce, la sfârșitul lui iulie, Comisia Electorală
Centrală validase lista Iabloko, iar numele partidului era pus pe buletinul de vot, pe poziția a
doua.

Motivul invocat: finanțare din străinătate. Instanța a reținut o adresă a Rosfinmonitoring,
clasificată și neprezentată public, potrivit căreia în conturile partidului ar fi intrat 2,8 milioane
de ruble de la persoane care primiseră anterior bani din SUA, Marea Britanie sau Israel.
Avocatul Iabloko a replicat că din această sumă la partid ajunseseră circa 17.000 de ruble, vreo 200 de dolari, donate de câțiva cetățeni ruși și returnate imediat, conform legii.
Iabloko care este singurul din cele 11 partide înscrise în prima faza în cursul electorală se opune războiului. Împotriva Iabloko a fost folosit un partid de buzunar controlat de putere, Rodina (Patria), care a semnalat încălcări ale drepturilor de autor pentru utilizarea de câteva secunde din două melodii, pentru preluarea unor fotografii de pe rețelele sociale, cum e cazul fotografiei Ellei Panfilova, președinta Comisiei Electorale Centrale, fără menționarea autorului fotografiei.
În plângere mai este menționat și un cadru din filmul “Război și pace” din 1967.

Un partid foarte activ în anii lui Boris Elțin și care era votat de intelectualitatea urbană, Iabloko a ajuns un partid fără reprezentare în Dumă din 2003. La aceste alegeri parlamentare a fost eliminat printr-un procedeu fără precedent: niciodată până acum o formațiune nu a fost scoasă din cursă după ce apăruse deja pe buletinul de vot. Pentru istoricul Armand Goșu, brutalitatea gestului spune ceva despre cine conduce astăzi procesele politice din Rusia — birocrații administrației prezidențiale au pierdut controlul dosarului, iar FSB l-a preluat. O deplasare care, crede istoricul, anunță o etapă mai dură a regimului.

Contributors: Săptămâna trecută Curtea Supremă a Rusiei a exclus partidul Iabloko de la alegerile parlamentare din Rusia, care vor avea loc în 20 septembrie. Cum s-a ajuns aici, care sunt consecințele politice? Vă așteptați la asta?

Armand Goșu: Eu nu m-am așteptat. Nu-mi amintesc ca vreun partid să fi fost scos de pe liste în ultimii 35 de ani, printr-o decizie a Curții Supreme. Regula era următoarea: să nu permită înscrierea partidelor sau candidaților „nedoriți” (nejelatelnîe) în cursă. Încă de la primele proceduri, de la strângerea de semnături. Pentru asta a fost creat un întreg sistem juridic și administrativ. Bătălia era împinsă de sistemul putinist la cel mai de jos nivel, comisii electorale, tribunale cu procese administrative privind autenticitatea semnăturilor, pentru controlul identității celor care semnau pe liste. Așa au fost scoși din cursă, Aleksei Navalnîi, în 2018, sau Boris Nadejin, în 2024.

Contributors: Nadejdin a fugit în Franța acum câteva zile, unde a dat câteva interviuri, dar în care nu spune mare lucru. Și nici nu există ceva așa de amenințător în discursul liderilor Iabloko.

Armand Goșu: Doar la prima vedere. Pentru că Rusia are un mare potențial de protest. Cred că nici administrația de la Kremlin, care controlează procesele politice din țară nu s-a așteptat la așa ceva. Iar în faza finală, echipa lui Serghei Kirienko a pierdut controlul și securiștii au luat decizia de scoatere din cursă a Iabloko.

Contributors: Când ziceți „securiști” vă referiți la siloviki, la oamenii din multiplele servicii secrete ruse?

Armand Goșu: În acest caz concret, mă refer la FSB, echivalentul SRI-ului de la noi. Mai precis la Direcția a II-a a FSB, Protecția Ordinii Constituționale și Combaterea Terorismului; așa se intitulează, comandată de generalul Sedov, unul dintre puținii care au acces direct la președintele Putin. FSB este principalul responsabil cu procesele politice, deci și cu alegerile.

Vă dezvălui un scenariu construit de mine, în ultimele zile, nu e cu totul original; sunt fragmente din ce am auzit și eu la alții, nu uitați că eu ascult zilnic 7-8 ore de știri și comentarii despre Rusia. De la oameni care știu ce se petrece acolo, au informații din interior și cunosc mecanismul intim după care se învârt rotițele la Kremlin. Sunt multe cioburi, pe care încerc să le lipesc iar imaginea care se dezvăluie poate să reflecte mai bine sau mai rău realitatea.

Contributors: Partidul apăruse pe buletinele de vot deja și apoi a fost scos din cursa electorală de Curtea Supremă. Cum s-a întâmplat asta?

Armand Goșu: Din cauza nesincronizării între instituții. A competiției dintre acea parte a administrației prezidențiale care gestionează procesele politice și FSB. Ce s-a întâmplat recent pare să confirme ce observasem după 2022. Am discutat și noi aici despre asta, în mai multe ocazii. Procesele politice sunt tot mai controlate de către securiști, de FSB, nu de către politicieni.

Contributors: Deci dvs presupuneți un conflict între FSB și administrația prezidențială?

Armand Goșu: Nu toată administrația prezidențială. E vorba de o direcție, se numește Departamentul de politică internă, e condus de Serghei Kirienko, adjunctul șefului administrației prezidențiale. Cei de acolo formează un fel de creier politic al Rusiei. Acești birocrați sunt într-o evidentă competiție cu ofițerii FSB pentru influențarea proceselor politice.

FSB are birourile teritoriale, oameni peste tot. Dacă scoatem grănicerii, FSB are 0,6 agenți și ofițeri la mia de locuitori. Este o cifră uriașă, subliniind tendința totalitară a regimului Putin.

La rândul lui, Kirienko are oameni în teritoriu, peste tot. Vice-guvernatorii pe probleme politice din fiecare regiune, sunt trimiși de el. El are control foarte bun pe cadrele din administrația superioară, fiind în competiție cu FSB. De pildă, acești vice-guvernatori controlează listele electorale; ce partide se pot înscrie în cursă, ce politicieni au voie să candideze. Procesul este controlat prin Ministerul de Justiție care înregistrează partide și candidați sau refuză înregistrarea lor. Și FSB – mai ales după 2022 – intervine în selectarea candidaților, sub pretextul securității naționale. Ca nu cumva să fie vreun dușman pe listă. Sunt și informații, greu de verificat, că securiștii își promovează pe liste oamenii lor, cum n-au făcut-o niciodată în trecut. Se pare că aproape de 20% din numele de pe listă, în anumite regiuni, ar fi oamenii desemnați de către FSB, oameni care sunt preluați cuminți de partidele politice, care au început să se supună necondiționat securiștilor. Alții spun 25%. Informațiile sunt greu de verificat, oricum, în cele mai mici detalii. Însă, ele reflectă tendința consolidării influenței FSB în viața politică din Rusia.

Contributors: Mai există și alte motive pentru care a fost  exclus Iabloko de la alegerile din septembrie, deși lista sa electorală fusese aprobată de CEC la sfârșitul lui iulie?

Armand Goșu: Pentru asta e necesară puțină arheologie politică. Pe la începutul acestui an s-ar fi luat decizia de a împinge comuniștii de pe locul doi, pe trei sau patru. Era o pedeapsă târzie pentru că au colaborat cu echipa lui Navalnîi în teritoriu, la trecutele alegeri parlamentare, pentru a bloca prin umnoe golosovanie, votul inteligent, pe candidații partidului puterii, Rusia Unită. În ultimii ani, mai mulți candidați comuniști au fost excluși din alegerile la diferite niveluri, câțiva arestați, condamnați. Asupra lui Ziuganov se fac presiuni tot mai mari. Bătrânul aparatcik însă cunoaște jocul birocratic. Vedeți cum iese cu declarații de susținere a lui Putin și războiului, ceea ce nu e întâmplător.

Planul era ca Partidul Comuniștilor să fie detronat de partidul lui Jirinovski. Gruparea naționalistă și anti-occidentală ar fi trebuit să urce pe locul doi, tocmai ca să pună partidul prezidențial Rusia Unită într-o lumină mai bună. Numai că planul n-a funcționat. Jirinovski a murit, iar succesorul său s-a dovedit că n-are tracțiune electorală. Despre acest plan am auzit vorbindu-se imediat după alegerile parlamentare din septembrie 2021.  

În ultimele luni, din cauza raidurilor dronelor ucrainene asupra rafinăriilor de petrol, a penuriei de carburant, în condițiile blocării negocierilor de pace cu Ucraina și amenințării cu un nou val de mobilizare, atmosfera din Rusia seamănă tot mai mult cu cea din 2011, când potențialul de protest era unul ridicat. Acest potențial de protest ar fi putut fi valorificat de Novîe liudi, Oamenii noi, un partid înființat și controlat de Kremlin. Numai că el a fost creat ca un partid de nișă, partid progresist, pentru tineri educați, urbanul mare, un partid de 6-7 %. Din cauza potențialului de protest, Novîe liudi începe să crească, mai multe sondaje arătându-l pe locul doi, la un scor neverosimil de mare. Întreaga construcție politică reglată în ultimii 25 de ani este amenințată. Trebuie făcut ceva. IarIabloko putea să salveze echilibrul, împiedicând Oamenii noi să crească prea mult și să se consolideze pe locul doi.

Care a fost strategia puterii, pe scurt: l-au declarat pe Nadejin – cunoscut din 2024 pentru că ocupase nișa anti-război – „agent străin” și l-au obligat practic să fugă din Rusia. Pentru că natura are oroare de vid, Iabloko a ocupat el spațiul lăsat liber. A fost lăsat pentru că avea misiunea de a mai reduce din procentele Novîe liudi.

Planul era ca Iabloko să ia 3-4%, o situație ideală pentru un partid care s-a poziționat destul de… să spun ciudat, și pentru care miza a părut în ultimele două decenii doar să-și păstreze zestrea imobiliară și să facă 3% ceea ce-i asigură accesul la finanțarea de la bugetul de stat. Schema era simplă. În jurul Iabloko se concentrau forțele politice anti-război, ce se vor agita puțin. Chiar dacă nimeni nu se gândește la alegeri corecte, măcar vor crea iluzia că sunt competitive. Electoratul o să-și consume energia politică în timpul campaniei, iar un rezultat de 3% o să fie ca un duș rece, ce va confirma faptul că forțele politice anti-război sunt nerelevante pentru societatea rusă. Regimul Putin nu e contestat din interior, poporul este unit în jurul conducătorului și va lupta până la victoria finală.

Însă, datorită poziționării pacifiste, într-o țară cu o populație care a început să simtă pe propria piele ce înseamnă războiul, într-o societate cu potențial de protest ridicat, Iabloko ar fi explodat în sondaje, iar Novîe liudi ar fi pierdut multe procente. Sunt și analiști care afirmă că în ultimele săptămâni, Iabloko se consolidase pe poziția a doua, în sondaje.

Entuziasmul pentru Iabloko, mai ales în rândul tinerilor, a lăsat fără replică Novîe liudi. Tinerii au început să facă agitație electorală pentru Iabloko, totul se petrecea foarte repede, cifrele se schimbau de la o zi la alta.

Așa că, securiștii speriați de răsturnarea de situație, s-au dus repede la Putin să-l convingă că schema gândită de departamentul politic din administrația prezidențială nu funcționează, că Rusia va fi cuprinsă de o revoluție colorată. Și, deci, FSB trebuia să intervină imediat, să preia controlul dosarului Iabloko. Așa s-a ajuns la decizia Curții Supreme, fără precedent în istoria recentă a Rusiei, ca cea mai înaltă instanță să excludă de pe listă un partid politic, care fusese înregistrat și care apare pe buletinul de vot, la poziția a doua.

Contributors: Ce descrieți dvs presupune existența unui plan al administrației prezidențiale, destul de sofisticat. Și am senzația că nu prea i-a ieșit nimic lui Kirienko în ultimii ani, nici alegerile din Moldova, nici Armenia. Pe de altă parte, scenariul poate fi interpretat ca unul conspiraționist.  

Armand Goșu: Să facă astfel de scenarii intră în atribuțiile lor. Asta face departamentul de politică internă de la Kremlin. Asta știe să facă un absolvent de științe politice, de sociologie. Să modeleze procesele politice. Nu e nimic conspiraționist aici. Mai mult, Kirienko e reprezentantul clanului Kovalciuk, cel mai vechi, solid și influent grup din anturajul lui Putin.

Ce nu e normal, nici măcar pentru Rusia, țară cu regim autoritar-electoral, e intervenția FSB în jocul politic.

Contributors: Cum a ajuns FSB-ul să aibă o influență atât de mare asupra Kremlinului și asupra domeniului politic din Rusia?

Armand Goșu: De frică. Toți sunt urmăriți, nimeni nu are încredere în nimeni.

Dar, lucrurile n-au stat așa mereu. În 1999-2000, Putin a fost împins la Kremlin de un grup de oameni de afaceri, așa numiții oligarhi, prieteni mai vechi sau mai noi din serviciile secrete, o parte a echipei lui Elțin. Destul de repede, atitudinea lui Putin față de vechii prieteni s-a schimbat, a început să fie mai suspicios, să nu le ceară părerea, sfatul. La rândul lor, și aceștia au început să fie mai rezervați, să-i transmită mai puțină informație, să fie mai atenți ce vorbesc, cu cine și ce comunică. Loialitatea se verifică prin comunicare cu liderul suprem. Numai că foștii prieteni din tinerețe, oamenii care l-au însoțit pe drumul spre Olimpul puterii au început să fie urmăriți, au observat resentimente în momentele în care comunicau cu Putin. Se cenzurează tot mai mult, comunicarea se blochează. Putin va trăi într-o bulă informațională, va fi dominat de sentimentul de singurătate.

Într-un regim autoritar nu poți să ai încredere în nimeni. Deci, toți trebuie urmăriți. Dar de ce să ai încredere în cei care realizează această supraveghere?

Contributors: E un paradox. Practic pui niște străini, niște oameni pe care nu îi cunoști, să-ți urmărească prietenii, oamenii care te-au ajutat să ajungi la putere. Și ai mai mare încredere în aceștia pe care nu îi cunoști.

Armand Goșu: Exact, aceștia sunt oameni în uniformă, necunoscuți, recrutați de alți oameni în uniformă, la fel de necunoscuți, după niște criterii opace.

De ce ai avea încredere în acești oameni în uniformă și nu în prietenii tăi? Pe unii îi cunoști de decenii, pe alții îi vezi pentru prima dată în viață. Și aceștia din urmă îți aduc un dosar despre unul dintre prietenii tăi iar tu răsfoiești dosarul. Nu-l cunoști pe cel care-ți aduce dosarul dar presupui că dosarul e corect întocmit, informația este exactă și nu te manipulează.

Securiștii devin paznicii tăi, crezi că ei te slujesc cu devotament, iar vechii prieteni te trădează.  Crezi că paznicii tăi te slujesc cu devotament, că sunt lipsiți de personalitate, că nu au alte obiective în viață decât să te slujească pe tine.

Contributors: Instituția, „securistul” cum îi spuneți dvs, nu e mai de încredere decât oamenii oarecare pe care îi știi?

Armand Goșu: Evident că nu este așa. Nu e deloc așa. Orice autocrat, Stalin, Ceaușescu, Saddam Hussein credeau că dacă securistul nu este membru al unui clan, al vechii sau noii elite, el nu are nici o agendă personală, nu reprezintă pe nimeni, iar singura lui preocupare este să-l slujească cu devotament pe dictator. Se înșală teribil. Acești oameni înțeleg că au la dispoziție un timp limitat și sunt preocupați să profite la maximum de poziția lor, pentru a obține favoruri. Ei vor încerca să preia controlul asupra unor resurse în beneficiul lor. Adesea reușesc. Cu alte cuvinte, ei servesc interesele dictatorului pentru a obține câștiguri, controlul resurselor, a-și promova oamenii loiali care le asigură accesul la resurse, prin ei drenează banii statului în buzunare private.

Securiștii își consolidează influența asupra liderului hrănindu-i acestuia paranoia. Asta se vede pe documentele represiunii din timpul Marii Terori. Este evidentă în anii 1980, în România lui Ceaușescu.

Contributors: Așa se naște paranoia? Putem analiza acest fenomen?

Armand Goșu: Îi cultivă liderului neîncrederea în foștii prieteni, în familia sa, în aparatul birocratic cu care lucrează. Cum face asta? Securiștii urmăresc fiecare pas, gest, afirmație, o notează, o pot prezenta liderului într-un fel care să sublinieze lipsa de loialitate, antipatia. Securiștii pun asta în rapoarte și așteaptă să vadă reacția liderului la aceste informații. Dacă el manifestă interes îl alimentează cu tot mai multe astfel de detalii. Poate că la început trimit inconștient astfel de informații. Apoi, pun în rapoartele lor tot ceea ce trezește interesul liderului, alimentându-i astfel paranoia. Liderul acordă o importanță tot mai mare rapoartelor lor, ceea ce întărește influența serviciilor secrete. Se generează astfel o spirală a suspiciunii regimurilor autoritare.

Serviciile întocmesc dosare exact pe acest principiu. Putin – pentru că despre el vorbim – este foarte interesat de tot ce poate fi suspect. E și o deformare profesională. Ofițerii de informații prin pregătirea lor și rutina lucrului au tendința de a fi paranoici. De asta în țările democratice accesul celor care au făcut astfel de job-uri la viața publică, la zona de consultanță în afaceri, și mai ales la politică, este limitat pentru mai mulți ani. Nu vorbesc doar de operativi, ci și de analiști.

Nu poți raporta că totul este bine, că nu există nici o amenințare gravă la adresa securității naționale. Atunci, nu-ți meriți salariul, privilegiile pe care le obții. Dacă nimeni nu amenință regimul, nu are intenții ostile, atunci nu mai este nevoie de tine.

Contributors: Cum se poate analiza acest fenomen? Ar fi interesant de făcut un studiu pe fenomenul acesta. Cum l-ați analiza?

Armand Goșu: Se aplică regulile analizei istorice. Să știți că există cărți pe Rusia, studii bine scrise, accesibile care vin din zona academică. Altele – excepționale ca informații – din zona ziariștilor de investigații. Sunt capitole din cărțile privind Rusia lui Putin după care predau studenților, deci nu e nimic obscur sau secret aici. În privința României sunt studiile privind Securitatea semnate de profesorul Dennis Deletant. Avem câteva cărți pe STASI sau despre Erich Honecker.

Fenomenul trebuie urmărit cu atenție pentru că el anunță următoarea etapă a evoluției regimului autoritar care presupune intrarea în faza represiunii dure.

De asta mi se pare foarte important ce s-a întâmplat acum în Rusia, cu scoaterea partidului Iabloko din alegerile parlamentare care vor avea loc, timp de trei zile, la 18, 19 și 20 septembrie. – (Interviu realizat de Lucian Popescu – 15 august 2026)