Scurta mea experiență pe Contributors mi-a dat prilejul să verific o constatare pe care o făcea, cândva, Andrei Pleșu, în marginea proastei folosiri a inteligenței la români. O subspecie patologică (și foarte răspândită) de inteligență locală este cea al cărei impuls este excesul critic. Inteligența ca “modalitate de a fi prost dispus”.
Nimic nu coagulează mai eficient umorile autohtone decât euforia nodului în papură.
Un articol pe teme medicale, de pildă, va stârni aproape invariabil, indiferent de subiect, același tip previzibil de reacții foarte puțin măgulitoare la adresa tagmei medicale (celor câteva excepții de pe forumul Contributors cu care am simțit că se poate dialoga le sunt, firește, recunoscător; la fel de recunoscător voi fi și celor care, nerăbdători, se vor grăbi să confirme, prin previzibilele comentarii de rigoare, axioma de mai sus).
Dincolo de apetența națională pentru arțag, o posibilă explicație a acestei ostilități difuze ar fi aceea că nu e om să nu fi avut o experiență neplăcută în urma contactului cu sistemul medical românesc (măcar o dată, doar o dată-n viața lui). Dacă așa stau lucrurile, cred că ar trebui să distingem între sistemul medical ca formă de organizare instituțională și calitatea profesională a fiecărui medic în parte.
Sistemul medical public, ca orice “dihanie” instituțională românească, ține, alături de nefericita noastră alcătuire politică, de ghinionul de țară încremenită la porțile Orientului, “où tout est pris à la légère”. Deși, aici, criticile sunt, în mare parte, îndreptățite, mă tem că neajunsurile au resorturi care depășesc teritoriul strictei competențe medicale.
Ceea ce aș vrea să lămuresc în rândurile care urmează este în ce măsură putem vorbi de un standard obiectiv de competență medicală. Există, cu alte cuvinte, un nivel de competență pe care suntem îndreptățiți să-l cerem fiecărui medic, fără excepție și în funcție de care putem tranșa între un medic bun și unul mai puțin bun (sau de-a dreptul incompetent, dacă nu se ridică la înălțimea acestui standard)? Dacă da, cum definim acest standard? Dupa “greutatea” diagnosticului? Un medic care diagnostichează un cancer este mai bun decât unul care diagnostichează o răceală banală? În realitate, în medicină, noțiunea de diagnostic simplu este foarte discutabilă. O apendicită poate fi uneori mai greu de diagnosticat decât o boală autoimună sau un cancer. Sub masca unei simple viroze se pot ascunde boli perfide, precum tuberculoza sau o hepatită fulminantă. Boli cu prognostic complet diferit pot împrumuta simptome similare. Un infarct miocardic, de pildă, se poate camufla sub aparențele unei “simple” crize de stomac.
Din păcate, la noi, imaginea publică a medicului este polarizată între figura providențială a șefului de clinică, obligatoriu infailibil și adorat necondiționat și imaginea medicului incompetent, incapabil să diagnosticheze o “simplă” apendicită. Inutil să adaug că, nu de puține ori, același personaj ajunge să facă naveta între cele două extreme. Medicul simplu, care își face treaba discret, nu este interesant mediatic. Asemenea apei, el este incolor, inodor și insipid. Or, angrenajul mass-media nu poate fi turat la maximum decât cu combustibilul uleios al scandalului. Dacă ar fi să risc un diagnostic socio-medical, aș spune că multe dintre relele noastre naționale ni se trag de la “deshidratare”. Suntem un organism hidrofob. Ne epuizăm între șampania adorației și pelinul disprețului, în timp de apa (apa moderației și a dialogului așezat) ne provoacă crunte crize de indigestie.
Prejudecata curentă echivalează rolul medicului cu cel al furnizorului obișnuit de bunuri sau servicii. Așa cum, atunci când cămara se golește, mergi la băcănie (cine mai merge astăzi la băcănie?) și te întorci cu tot ce ai nevoie, tot așa de firesc este ca atunci când te îmbolnăvești să mergi la medic. Iar acesta, asemenea băcanului, este obligat să-ți livreze pe loc un diagnostic corect și un tratament eficace. Cu cât mai “greu” diagnosticul, cu atât mai bun doctorul. În realitate lucrurile nu sunt atât de simple. Medicina nu este nici pe departe un teritoriu atât de ușor cartografiabil pe cât lasă de înțeles avântul priapic al inteligenței artificiale. Un diagnostic medical nu se cucerește frontal, prin mobilizarea matematică a unor baze de date (oricât de vaste ar fi acestea). Traseul spre diagnostic este, în realitate, mult mai complicat. Medicina, vorba lui Kundera, e în altă parte.
În fond noi cerem medicului să ajungă la diagnosticul corect așa cum un ceasornicar asamblează, într-o ordine foarte riguroasă, după un plan precis, nenumărate piese microscopice spre a obține angrenajul final. Sau, cu o analogie mai domestică, rolul medicului ar fi să asambleze un foarte complicat corp de mobilă, după o schiță pe care se presupune că o posedă (doar nu degeaba și-a tocit coatele prin facultăți atâția ani). Dacă o dă în bară se cheamă că e incompetent. Deși în medicină există o mulțime de algoritmi de diagnostic și ghiduri clinice, utilitatea lor la patul bolnavului este foarte limitată. Doar studenții la medicină, în fața unui caz clinic, mai derulează pe ecranul minții scheme arborescente de diagnostic diferențial. Un medic bun ajunge la diagnostic fără să poată explica cum.
În ciuda progresului medical incontestabil, medicina va păstra mereu o zonă de mister, de penumbră, imposibil de transpus în tratate și pe care noțiuni ca har sau simț clinic nu o pot defini decât foarte aproximativ. Și așa cum “Duhul suflă încotro vrea”, la fel și harul medical are o distribuție foarte imprevizibilă. Tehnologizarea medicinei, departe de a o transforma într-o știință exactă, nu face decât să pună mai bine în lumină această distribuție aleatorie a harului medical. Un medic cu acces la cele mai noi tehnologii dar cu simțul clinic anesteziat (de aceleași tehnologii) este mult mai expus riscului de a rata un diagnostic decât medicul care, cu resurse tehnice modeste, n-a încetat să-și cultive judecata clinică (exemplul extrem este cel al unei paciente din Statele Unite, investigată tomografic pentru o durere în piept, la care medicii radiologi au avut surpriza să constate o enormă tumoră de sân, diagnostic care ar fi putut fi pus foarte simplu și la Glodenii Gândului, de către un medic pentru care noțiuni ca inspecție și palpare mai au încă rezonanță).
Procesul elaborarii unui diagnostic este, în consecință, aproape un mister. Așa cum e absurd să ceri unui scriitor rețeta scrierii unei cărți, la fel de imposibil este să descrii, ca medic, procesul prin care ajungi la diagnostic. Pregătirea medicală și experiența, deși indispensabile, nu sunt întotdeauna ingredientele principale. O mulțime de alte variabile dificil de cuantificat (temperament, dispoziție, simț clinic, inspirație) cântăresc, adesea, mult mai greu. În aceste condiții, a vorbi despre diagnostice ușoare și diagnostice dificile e lipsit de relevanță.
Un pacient care înțelege toate acestea va fi mai puțin înclinat ca, atunci când lucrurile nu merg în direcția dorită, să-și descarce frustrările asupra medicului.
Dacă dăm la o parte cazurile de incompetență crasă (inevitabile în orice profesie), cele mai multe erori medicale sunt erori de judecată clinică. Cu alte cuvinte, acea facultate necuantificabilă și atât de neuniform distribuită, pe care am putea s-o asimilăm, în plan literar, talentului. Nu putem cere de la toți scriitorii capodopere. Chiar și cei de succes au sincope. Diferența este în amploarea mizei. Dacă un autor scoate o carte proastă, el nu riscă decât niște cronici pe măsură. Și, cel mult, o scădere a vânzărilor. În cazul unui medic, o singură notă falsă în desfășurarea raționamentului clinic poate fi fatală (chiar așa, v-ați întrebat vreodată cum ar arăta un malpraxis pentru scriitori? La urma urmei, cele câteva ore sau zile pierdute cu o carte proastă cui le vom imputa? Cât din timpul irosit a fost vina mea, pentru că am cumpărat cartea și cât vina autorului, pentru că a scris-o?).
Am să închei cu un text care, în opinia mea, ar merita un loc cel puțin la înălțimea jurământului lui Hipocrat. Este vorba de celebra “rugăciune” a lui Sir Robert Hutchison, un ilustru pediatru scoțian din prima jumătate a secolului trecut. Ea rezumă cel mai bine “imponderabilele” indispensabile unui medic și schițează ambianța optimă în care ia naștere diagnosticul clinic: “Ferește-mă, Doamne, de ispita de a căuta boli acolo unde nu sunt, de patima pentru tot ce e nou și de nesocotirea a tot ce-i vechi. Învață-mă să prețuiesc judecata clinică mai mult decît tratatele, să pun arta medicală înaintea științei și bunul-simț înaintea inteligenței. Adu-mi mereu aminte că pacienții nu sunt simple cazuri și, mai presus de toate, Doamne, nu îngădui ca leacul ce-l voi da să fie mai amar ca boala însăși”.
Să fiți sănătoși și veseli!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Este posibil ca in unele ramuri ale medicinii un A.I. doldora de baze de date cu zeci de milioane de pacienti sa ofere diagnostice cu o rata mai mare de adevar decat a unor medici cu vasta experienta? Ar fi posibil ca in 10 ani sa ne incredintam sanatatea unui superChatgpt medical?
Să sperăm că nu. Supralicitând exactitatea, s-ar pierde partea de adevăr din medicină. Cred că ăsta este „blestemul” inteligenței artificiale: exactitatea fără adevăr. Gândiți-vă că, în lumea reală, procesul elaborării unui diagnostic începe de la felul în care pacientul intră în cabinet. Așa cum recunoști pe cineva de la distanță doar după felul în care merge, tot așa o mulțime de informații clinice îți furnizează felul în care pacientul își pune haina în cuier și se așază pe scaun. Nu văd cum ai trece aceste „inputuri” unui superChatgpt medical.
Cred că există o presiune din ce în ce mai mare din partea sistemelor de asigurări pentru standardizarea metodelor de diagnostic și tratament. De aceea folosirea protocoalelor (semi) automate va fi favorizată din ce în ce mai mult. Acestea folosesc baze de date imense cu studii mamut, de mii de cazuri în spate. Inteligența artificială excelează exact în acest mediu. Bineînțeles această abordare uită exact ceea ce ar trebui să fie în centrul întregii probleme: OMUL
Pe de o parte diagnosticienii de finețe (dar care totuși au nevoie de paraclinice pentru a intra în „sistem”) și pe de altă parte procentul (destul de mic) de pacienți care nu respectă protocoalele pentru că se încadrează în marja de eroare a studiilor.
E cam ca la vaccin. Din cauză că 2 – 3% au reacții adverse nu putem renunța la vaccinarea întregii populații.
Medicii sunt și ei oameni. Dar sunt niște oameni care sunt de multe ori singura/ultima speranță în fața suferinței sau/și a morții. După mine, este categoria profesională pe care o apreciez cel mai mult. Mi-este imposibil să gândesc ce simt acești oameni care trăiesc o viață încercând să vindece suferințele corpului și sufletului. O meserie grea, de sacrificiu, dar plină de noblețe. Toți ar trebui să le fim recunoscători medicilor pentru sacrificiul lor.
>O meserie grea, de sacrificiu, dar plină de noblețe.
Mai ușor cu pianul pe scări domnule!
Din păcate mulți medici par să creadă că faptul că au absolvit medicina le dă dreptul în perpetuitate să-şi dea aere şi să te „trateze” cu țâfnoşenie şi cu aere de superioritate. Probabil că şi asta învață în facultățiile respective în afară de medicinā propriu-zisă. E un comportament care se deprinde cel mai probabil in anii studenției. Nu vreau să generalizez dar nu vreau nici să ignor aceste tipare de comportament deloc rare.
Există nenumărați medici buni şi care se comportă civilizat. Din păcate, pentru fiecare medic exceptional există unul mediocru sau chiar submediocru.
A ridica în slăvi colectiv, tagma medicală e un exercițiu naiv, riscant. Mulți dintre aceşti medici pur și simplu îşi fac meseria, în sensul că prestează servicii contra cost.
Nu ştiu dacă trebuie să romanțăm acest lucru.
Domnule, jurământul lui Hipocrate ar trebui să fie a 11-a poruncă a lui Moise. A fi doctor nu este doar o meserie, este un sacrificiu. Vă doresc să nu aveți de-a face cu doctorii deși într-un final nu veți putea evita asta.
Amuzant. Cum nu te suspectez ca esti vreun idiot căzut din luna nu pot decit sa presupun ca textul tău este sarcastic.
„Fost-au acestu Stefan-voda om nu mare de statu, mânios si de grabu varsatoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospete omorea fara judetu.” Cam asa-i romanu, artagos, nu numai autorii sunt victimele acestui fel de a fi, ci chiar si comentatorii intre ei, putinistule.
Da, meseria de medic e cumva deosebita dar si destul de comuna. Cred ca eu as fi putut fi medic, inteligenta si memoria m-ar recomanda, dar nu as rezista sa vad suferinta, nu as putea ca intr-o zi sa-mi moara un pacient, cu, sau fara, contributia mea si seara sa ma duc cu prietenii la o bere si sa glumesc.
Medicul ca persoana, si cunosc destui in cercul meu, e un pic arogant, se crede pe undeva Dumnezeu, lucru intarit si de faptul ca are venituri mult mai mari decit alti meseriasi, care consuma o cantitatea cel putin egala de inteligenta si de harnicie. Exista si alte meserii in care nivelul de raspundere e imens, poate nu chiar asa direct precum la medici, dar poate duce la catastrofe.
Da, medicina nu e matematica, de fapt nici matematica superioara nu-i matematica, nici ingineria nu e, cum se crede, o stiinta exacta.
Concluzie, medicul e de admirat pt puterea lui de a se confrunta cu suferinta omeneasca, de a vedea singe, sa spun asa!
„Da, meseria de medic e cumva deosebita dar si destul de comuna. Cred ca eu as fi putut fi medic, inteligenta si memoria m-ar recomanda”
Pacat…Ati fi fost un medic bun. Mai ales ca, in tagma noastra, modestia e o marfa rara.
eu am cunoscut chiar medici cu simtul umorului.
PS e necesara inteligenta si memoria in aceasta meserie?
Așa cum am încercat să argumentez și în articol, ele singure nu sunt suficiente. Mai e nevoie de ceva. Dumneavoastră, de pildă, bizuindu-vă doar pe inteligență și memorie, tocmai ați confundat ironia cu umorul. Vedeți ce ușor se poate rata un diagnostic?
Ăștia din diasporă se (auto) consideră foarte inteligenți și bineînțeles cei din țară îi consideră foarte proști. Ca urmare votează din frustrare cu Georgescu, Simion, Șoșoacă, Lasconi, etc.
”…de ce medicina nu este matematică…”
ce păcat !
Malpraxis= prezumtia de vinovatie. Doar medicii, asistentii medicali si avocatii au placerea de a fi tratati asa de beneficiarii serviciilor lor. Tampit ala care face 6 ani de facultate plus altii 5 sau 6 de rezidentiat ca sa aiba placerea de a fi un potential infractor.
Sunt destul de multi ingineri acuzati de malpraxis, asa ca
„Există, cu alte cuvinte, un nivel de competență pe care suntem îndreptățiți să-l cerem fiecărui medic…?”
Eu cred că un răspuns rezonabil poate fi dat prin raportare la un nivel minim de calitate al actului medical, stabilit pe de o parte prin norme legale și pe de altă parte prin proceduri medicale.
În acest context, minimul este la frontiera dintre actul medical săvârșit în folosul pacientului și cel care este în defavoarea pacientului, adică cel care constituie malpraxis.
Astfel, este fundamentală întrebarea: câte cazuri de malpraxis sunt raportate anual în România și cât de clară și facilă este procedura de constatare? Cum ne raportăm, din această perspectivă, la situațiile din alte state, vecine, occidentale etc.?
Redundant, menționez întrebarea „Practica internațională demonstrează cumva că raportarea cazurilor de malpraxis determină reducerea lor, îmbunătățirea procedurilor și creșterea calității actului medical?”.
În România medicii sunt dumnezei. Pacientul nu este îndreptățit să ceară nimic, decât formal. Se poate adresa justiției? Dorește cineva să purtăm o discuție despre justiția din România? Există nenumărate articole chiar în cadrul acestei platforme online despre modul de implicare a politicului în Educație, Sănătate, Justiție șamd.
În România medicii nu sînt deloc dumnezei. Există destule cazuri de medici care au greșit și și-au pierdut pîinea. Pentru că abia asta e adevărata problemă: exista asigurarea de malpraxis pentru care toți medicii din România plătesc anual, în total, milioane de euro. Nu am date exacte dar sînt multe milioane de euro încasate de firmele de asigurări. În schimb procesele și despăgubirile de malpraxis sînt extrem de complicate și valorile despăgubirilor sînt foarte mici. Medicul în schimb primește de cele mai multe ori pedeapsa maximă: interzicerea dreptului de a mai practica medicina.
Ca în majoritatea cazurilor răspunsul este: „follow the money!”
În China antică un medic era recompensat dacă locuitorii satului erau sănătoși. De aceea, cred că este mai importantă prescrierea unui tratament adecvat pentru însănătoșire decât stabilirea unui diagnostic exact.
Pe de altă pare, cred că principiul „Primum non nocere” ar trebui să se extindă dincolo de granițele medicinii. Să ne imaginăm pentru un minut cum ar arăta societatea noastră dacă toată lumea ar pune bunul-simț înaintea inteligenței. Deja zâmbesc.
On-topic: un medic bun este în primul rând o persoană empatică. Empatia se sustrage unei măsurări exacte și precise. Este un har cu care fie ești înzestrat, fie nu.
Superb articol. Felicitari autorului.
Va multumesc!
Multă vreme m-a urmărit ideea că sistemul comun de notare nu se potrivește invățări medicinei. Mi se pare injust să ai șansa/neșansa de a fi tratat de un doctor de nota 5 sau de unul nota 10. Cred că ar fi mai just ca invățămantul medical să „producă” indivizi apți sau inapți să practice această meserie.
Cred că autorul (nu-i cunosc varsta) „suferă” de boala medicinei clasice, mai exact romantice, care, din păcate, este inadecvată unei populații de aproape 8 miliarde (!). Vremea „talentelor” in medicină a trecut și am intrat in epoca eficienței. Dupa aproape 46 de ani de practică mă pregătesc să mă predau inteligenței artificiale…
Domnule doctor, nu va veti preda vreodata AI! Poate ca AI il va putea ajuta cindva pe un medic, fie, insa nu mai mult:
– AI e o biblioteca zice-se foarte rapida, o fi, dar nu altceva! Or o biblioteca nu judeca, nu discerne si nu are responsabilitate! Si sper ca e toata lumea de acord, nu dai pe mina unui idiot (fie el electronic, mecanic, de care-o mai fi) un pacient! Cel mult o boala, s-o treaca in fiset :))))
– in Star Wars un robot ii repune la loc mina lui Luke Skywalker. In practica asa ceva nu se intimpla. Nu cred ca vreunul dintre cei vii azi va vedea asa ceva in realitate. A, ca exista posibilitatea unor operatii la distanta, asta da, insa cel care opereaza e un chirurg nu automatonul de la celalalt capat. La fel in microchirurgie, omul este asistat de masina, insa cel care opereaza si decide ce, cind si cum se face e omul!
– chirurgia nu e contabilitate, tovarasi si tovarasoaice. Pina una alta nici macar contabilitatea nu a fost inlocuita de AI. Si e foarte creativ, stresant si riscant sa fii contabil, ce sa spun, moare Excelu’ sub malpraxisu’ tastaturii, dom’le :)))
– pina una alta AI nu are dreptul de a prescrie antibiotice! O fi putind recomanda, insa recomandarea AI e doar o vorba goala, echivalenta cu stie ea vecina Leana de la scara B ca „e de la glanda, dom’ injiner”. Am intrebat-o care glanda si cite glande sint in corpul uman. N-am primit raspuns. De la Tata Leana nu ma pot astepta la responsabilitate in domeniu insa vad ca unii ignora complet responsabilitatea pe care parafa medicala o prezuma si pe care cumva ei o vad transferata AI, ceea ce gasesc a fi nici macar gresit (not even wrong).
Vorba prodecanului de la noi cind intr-o practica i-am zis ca asistentul x e un idiot: „ignora-l, nu-ti fa moara-n cap cu nebunu’.” Mai nou nebunia s-a mutat in ridicatul in slavi al unor algoritmi (si a unora care fac bani din ei) si comentatul aiurea despre AI. Care AI este desteapta de numa’, cum altfel? Ihim. Siiiigur ca da.
Iarasi un articol scris cu extraordinar de mult bun simt Domnule Doctor.
Un citat ce reflecta dificultatea gasirii unui diagnostic corect :
„A man can have as many diseases as he damn well pleases.”, John Bamber Hickam.
Pe de alta parte, principiul Briciul lui Occam (https://ro.wikipedia.org/wiki/Briciul_lui_Occam) simplifica luarea unei decizii prin eliminarea redundantelor si alegerea caii cele mai simple. Lucru valabil in majoritatea cazurilor.
Mai greu e cu ce ramane; minoritatea cazurilor. Aici e nevoie de oameni cu har de genul lui Sir Robert Hutchison.
La scara mult mai mica, lucru petrecut cam o luna in urma; a trebuit sa diagnostichez cauza griparii unui set de rulmenti la un ax principal de masina unealta. Ca vorba aia, un ax principal se poate gripa decate ori are el chef. In cazul de fata de 2 ori. A treia incercare a fost un succes dupa indepartarea catorva microni de material din alezajul (gaura) in care intrau rulmentii. Greu de mers pe incercari cu pacientii totusi.
Cat despre cautarea nodului in papura specific romanilor, pot sa va spun ca se pastreaza nealterat de nici un factor exterior, inclusiv in diaspora din Canada.
Eu am un doctor de familie nigerian. Facultate facuta acolo, a profesat si in Anglia, acum in Canada. Nu ca as fi avut de ales (e criza mare de doctori aici) dar mi-am spus…Nigeria are 228 de milioane de oameni iar cei care termina o facultate de medicina trebuie sa fie varfurile.
Grea meserie…
Ma bucur sa va reintalnesc. Multumesc pentru aprecieri. Sa stiti ca principiul „trial and error” functioneaza din plin si in medicina. In fond, istoria medicinii este un lung sir de „trial and error”.
Pai ca punct de plecare in ceea ce priveste pusul diagnosticului as spune destul de categoric ca medicul care diagnosticheaza un cancer sau orice alta boala care exista si da un tratament de urmat este mai bun decat un medic care nu e in stare sa vada boala. Cred ca e destul de simplu si ne pierdem in filosofii. Adica daca trebuie sa mergi la 3 sau 5 medici de aceeasi specializare ca sa iti gaseasca problema e clar ca cei dinaintea lui sunt incapabili.
Fiecare diagnostic este o „partitura”. Unii medici o interpreteaza fals, altii magistral. Dupa talentul fiecaruia. Dar sa nu uitam ca si Rubinstein avea zile proaste.
Raspuns nedemn pentru un medic . O interpretare falsa nu trebuie decontata . Altfel incurajam mediocritatea . Poate ar fi bine sa va apucati de studiat pianul …. O interpretare falsa a unei partituri de pian nu pune in pericol viata unui om .
Domnule Popescu,
Făcând abstracție de halatul alb, eu cred că avem mai multe lucruri în comun decât credeți. Și nu m-ar mira să ne regăsim, într-un final, la un pahar de vin, bârfind răutățile din jur. Sunt convins că aveți motive întemeiate să fiți îndârjit împotriva doctorilor. Dar știți la fel de bine ca și mine că generalizările sunt pripite. Vă doresc să nu aveți nevoie de serviciile mele, dar să știți că ușa mea rămâne mereu deschisă.
Cu tot binele,
Constantin Rusu
Pina acum nu am aflat ce anume avem in comun . Poate doar pe Hristos . Halatul meu nu este alb . Profesiile diferite nu trebuie sa ne indeparteze ci sa ne apropie prin completare . De ani buni nu mai consum alcool . La recomandarea unui medic ( nu doctor ca nu avea doctorat ) . Un om deosebit , Dumnezeu sa il odihneasca cu Sfintii Sai . La fel si cu birfa ; nu mai practic de ani buni . La indemnul duhovnicului meu ( care transpira si ii ies peri albi cu mine la spovedanie ) . Eu ma lupt cu rautatea din mine nu cu cea din jurul meu . In directia asta sint indirjit . Stiu ca generalizarile sint pripite la fel de bine cum stiu ca dumneavoastra incercati timid sa va delimitati de manifestarile colegilor medici . Nu am apelat la medic de vreo 17 ani . Si nadajduiesc ca Dumnezeu sa ma ajute in acest fel pina la sfirsitul zilelor . Invitatia dumneavoastra ma onoreaza . As fi raspuns afirmativ in urma cu vreo 5 ani . Viata mea a luat un alt curs . Cale de intoarcere nu este . Dumnezeu sa va binecuvinteze . Pe mine va rog sa ma iertati caci nu gasesc cuvinte ,,potrivite” . P.S. Am savurat in ceea ce au numit unii ,,pandemie ” o carte – Medicina Iubirii . Scrisa de tata si fiu , Harghel Adrian si Cristian
Autorul confirma si argumenteaza indirect (dar frumos exprimat literar) ca medicina a fost si este o Arta si nu o Stiinta, desi trebuie sa cunosti extrem de multe lucruri din multe domenii ale stiintei si sa le poti integra in rationament profesional.
Oficial se recunoaste acest fapt, asa ca in medicina nu a existat si nu exista STAS (standard national, european, mondial sau altele) ci doar ghiduri si recomandari (deci care nu sunt obligatorii, dar te pot ajuta in situatii curente). Deci nu se poate vorbi de o industrie medicala, ci doar de industrie farmaceutica si de o industrie de echipamente medicale, care nu mai apartin de domeniul Sanatate (!) ci de industrie, fiind orientate spre profit.
Exceptand perioada Evului Mediu Intunecat, cand nevindecarea unei personalitati putea fi urmata de omorarea medicului (reactivata in perioada stalinista), recent am vazut ca medicii care chiar daca vindeca pacienti, dar fara a respecta „instructiunile” oficiale, au fost pasibili de pedepse aspre, pana la anularea profesiei. Deja justitia, care initial sprijinea politicul contra medicilor „disidenti”, ancheteaza aceste cazuri de imixtiune ilegala in actul medical.
Dar ramane o mare provocare: cum se va putea dezvolta in continuare arta medicala, dar beneficiind de noile cuceriri tehnice, aparatura medicala complexa, Inteligenta Artificiala si toate celelalte dezvoltari stiintifice care sunt specifice medicinei moderne? Si cum se poate pastra latura umana a medicinei daca medicul nu mai examineaza bolnavul la consultatie. Atentie, bolnavul consulta medicul cu privire la suferinta lui si la tratamentul necesar, iar medicul il examineaza, anamnestic si fizic (clinic si neclinic), pentru a stabili diagnosticul, iar pe aceasta baza va recomanda tratamentul. Tratament care fiind doar recomandat, nu poate fi obligatoriu, de aici intervine si vointa pacientului de a urma tratamentul prescris, un altul sau niciunul. Deci si vaccinul, ca medicament profilactic, nu poate fi obligatoriu ci doar recomandat! Obligativitatea unui tratament (inclusiv a izolarii) intervine doar cand bolnavul prezinta un pericol real pentru altii.
Cred ca va trebui sa reorientam arta medicala in concordanta cu progresul stiintei si tehnicii actuale, ceea ce sugereaza discret si autorul articolului..
Care progres?!!! Cu medicamente mai mult generice decat inovative, cu medicatie identica pt 50 de pacienti, ca nu se mai complica medicul de azi sa faca diferentieri. Cu interpretari imagistice date de roboti si care mai au si erori. Prin urmare, depinde de noi sa ne cunoastem mai bine si sa fim atenti la ce mancam si ce bem.
Ma bucur, domnule Ordeanu, de fiecare data cand intalnesc oameni pentru care adevaruri de felul celor pe care le-ati punctat (si pe care am incercat sa le transmit in articol) sunt de la sine intelese. Cred totusi ca cei care vad lucrurile astfel sunt putini (asa cum puteti constata aruncand o privire fugitiva in jur). Cat priveste instrumentalizarea politica a medicinei in vremea pandemiei, asta va ramane o pata de nesters pe credibilitatea profesiei noastre. Am reusit, vorba unui filozof, sa inlocuim bucuria de a trai cu frica de a muri. Daca exista un pacat impotriva Duhului Sfant in medicina, acesta este.
Intrebare catre domnul doctor, ati urca intr-un avion care este tratat precum om din descrierea de mai sus?
Faptul ca asa acum functioneaza nu inseamna ca nu se poate imbunatati fundamental sistemul de sanatate. Cu avansurile tehnologice dar si fara. In primul rand cam toti oamenii sunt analfabeti in cea ce priveste corpul lor si sanatatea lor. Fiindca modelul propus a fost mergi la doctor si acolo cu o pastila magica esti ca nou. Nu e asa, functia principala a creierului este sa aiba grija intai de corp. Creierul nostru insta a delegat aceasta functie sistemului medical si se ocupa de tiktok, fotbal si alte minuni. Iar sistemul medical e just business cu oameni, birocratie, sindicate, si scopuri care de multe ori sunt foarte departe de ce ar trebui sa fie.
Ca sa folosesc termenii psihologilor, cautati scuze si creati povesti despre trecut. Mai bine va concentrati pe viitor, ce ne propuneti pentru urmatorii 10 ani, cum va imbunatatiti? Am inteles cum e acum, asteptam sa puneti in aplicare tehnologia moderna, posibilitatatea de a educa populatia nu cum sa ia pastile, dar cum sa nu le ia.
Omului sfătos nu-i prea găsește leac nici șamanul, nici vraciul satului: caută noduri gordiene în papură, sub impulsul irepresibil de-a le tăia mai apoi, grijuliu, pe gustul lătrătorilor la lună, mari amatori de frunze.
Creierul omului modern nu delegat nimic sistemului medical. Reglarea funcțiilor organismului funcționează la fel de sute de mii de ani. Tocmai asta e problema, creierul și restul sistemelor corpului încă nu s-au adaptat vieții moderne. Sedentarism, ajutor din partea mașinilor, ecrane, bombardament informațional etc.
Nu recomand nimanui sa urce in avion . Fiecare cetatean trebuie sa isi cunoasca trupul si sa fie primul sau medic . Cumpatarea si echilibrul ne tine departe de situatiile riscante . E tentant sa bem si sa mincam tot ce se afla pe rafturile magazinelor dar un om intreg la cap nu face asa ceva . Poftele sint cele care ne distrug sanatatea . Sa mai adaug ca platim pentru ele cu bani din truda zilnica ….
Pentru buna desfasurare a calatoriei nu urcati in avion! E pericoloso sporgersi. Specialistii recomanda sa va asezati pe o aripa si sa cititi o carte sau sa vedeti un film. Pentru o experienta inclusiva puteti sa va agatati confortabil de flapsuri sau pentru una holistica va tineti de deriva. In felul acesta comod si sigur veti ajunge la destinatie pregatiti definitiv pentru noi aventuri. In plus ati facut si economii, nu mai trebuie sa dati bacsis stewardeselor. Se recomanda sa continuati procedurile popesciene de cunoastere a trupului cf Enciclopedia Moronica si studiile pentru obtinerea calificarii de Piticot Mintal.
Medicina este o profesie care cere talent, rabdare, empatie, timp pentru a citi toata viata si pentru pacienti. Dar azi medicina este o mare afacere care trebuie sa aduca profit. Am trecut prin cabinetele unor medici, unde consultatia nu a durat mai mult de 15 min, medicatie nepersonalizata, fara consult adecvat si explicatii. Ba mai mult, a fost scris pe o reteta un medicament care numai exista de 6 luni in farmacii. Medicina de familie este si mai proasta ca dotare si medici. Iar in stomatologie nu primesti nicio garantie pt o lucrare, dar micile cabinete nu dau nici bon de plata, nu au nici POS. Asigurarea de sanatate este bagata la un cos comun cand fiecare platitor sa detina un card cu toata suma platita pe zeci de ani, din care doar 10-15% sa fie suport pt f. cei saraci. Statul face ce vrea cu acesti bani platiti de noi, iar la o adica eu am platit toate investigatiile imagistice, inclusiv consultatiile in clinici private. Asa ca acest laudatio pt medicina din Ro are multe aspecte negative. Oare Papa ce sanse de vindecare in Ro ar fi avut, niciuna.
@Agora _ „Medicina este o profesie care cere talent…”
Medicina este o profesie care în primul rând aduce practicantului ceva de pus pe masă copiilor săi la prânz.
Cași în alte domenii, cei mai buni profesioniști ai domeniului pleacă în state dezvoltate pentru a se împlini profesional și material.
Cei mediocri merg în clinicile private.
Iar cei mai puțin bine pregătiți merg în clinicile publice.
…Și cer tot mai mulți bani. formal și informal. Iar politicienii decidenți le dau. Câd Sănătatea a fost comparată cui Educația și s-a propus mărirea bugetelor, Sănătatea a primit, iar Educația nu. De ce? Pentru că politicienii se tem de moarte, dar nu se tem că mor proști.
Astfel, orice barosan local sau la nivel național are în agenda telefonului numărul unui medic. E firesc, nu-i așa? Cum și fiecare medic are în agendă numărul unui barosan local sau la la nivel național. Că nu se știe niciodată când ai nevoie. Poate trece un membru al familiei pe roșu, poate ai nevoie de o autorizație pentru ceva, poate ajungi în instanță și vrei o sentință favorabilă…Ceea ce nu mai este firesc.
Apropo! Medicii de famile își măresc listele de pacienți, fiind plătiți în funcție de numărul acestora. Unii sunt buni cu adevărat, pentru că intră în contact cu nenumărate afecțiuni și au o experiență vastă. Alții se detașează și dau doar trimiteri și concedii medicale și transcriu rețete. Dar cu toții NU au timp pentru o consultație atentă a pacienților pentru că sunt foarte mulți.
Asa, asa, mama lor de doftori, sa-i combatem cu indirjire pe cei mai buni dintre elevi, sa nu precupetim nici un efort pentru a demasca incrincenarea cu care invata in liceu, tocilarii naibii, pentru ca mai apoi sa invete inca cel putin 6+4 ani, maniacii, huooo, sa le confiscam tele astaaa, stetoscoapele, aceste simboluri ale tagmei asupritoare, tovarasi! Ne angajam in fata colectivului sa luptam neabatut, sa nu precupetim nici un efort pentru a demonstra superioritatea obiectivelor noastre. Dragi tovarasi, tocmai am fost informat de un medic patriot, nevindut intereselor straine, ca se fac adunari unde se dau Rapoarte de Garda, deci inamicul este o organizatie de tip spionaj militar. Doar halatele alea albe ce altceva sint decit niste uniforme si un cod secret prin care ne simtim asupriti. Si asa cum se stie pe linga salariile uriase sint platiti si de big farma sa-si faca vacantele in croaziere de lux si sa-si faca cumparaturile de weekend in Dubai.
Jos medicii, jos asupritorii poporului!
@:) _ „Asa, asa, mama lor de doftori…”
Se întâmplă să fi avut în familie de-a lungul timpului mai multe cadre medicale. Doctori, asistente medicale. Printre prietenii și cunoștințele apropiate se află cadre medicale. Am fost și sunt, de asemenea, pacient.
Că veni vorba…Se întâplă ca dintre aceștia unii să fi fost extrem de pasionați și dedicați medicinei. Au căutat din vremea rezidențiatului locuri de muncă dificile, în spitale de urgență, unde au solicitat și efectuat cât mai multe servicii de gardă a fost posibil, pentru a dobândi cât mai multă experiență etc.
Nu este vorba despre „mama lor” ci despre faptul că România are cel mai mare număr de decese evitabile din UE și cel mai mic număr de cazuri de malpraxis raportate.
Sper că știți, asigurarea de malpraxis pentru medici este obligatorie, precum RCA la autovehicule.
Cazurile în care se ajunge la raportarea malpraxisului ca atare sunt rarisime, deși s-a dovedit în statele civilizate – e rațional, simplu de înțeles – că doar după cunoașterea și analizarea lor se pot realiza proceduri eficiente pentru a evita erorile medicale și a delimita precis răspunderea medicilor. Deci, este în primul rând în interesul medicilor.
Rolul Colegiului Medicilor în această situație este unul major.
Hondoronque tronque
Dacă sistemul medical romanesc este așa de criticat de cei care-l folosesc, le-as recomandă să cerceteze situația și din alte tari europene ! Recomand UK (United Kingdom) ! U de situația este, dacă nu mai proasta, este cel puțin , la fel de proasta ! Și UK nu este la “porțile orientului” !!
Nu traim in UK si nu avem sistemul din aceasta tara. Cert este ca cei care au bani in Ro se trateaza in alte tari. Sistemul sanitar la noi are multe aspecte negative.
@Theo _ „Dacă sistemul medical romanesc este așa de criticat…”
Nu știu cât e șpaga la medic în UK, dar știu că…
În UK urgența este urgență, te ia ambulanța etc. gratis pentru pachetul de bază. Ce este în plus, plătești.
Dacă nu ești urgență, te pui pe o listă de așteptare. Câd îți vine rândul te consultă. Onest și profesionit.
Pentru serviciile NHS plătește statul din taxele pe care le colectează. Desigur, este necesar să fii înregistrat la un medic de familie.
Dacă ai asigurare privată mergi la clinica privată tot după o programare, pe o listă de așteptare.
…Adică, la fel ca în România, unde poți fi programat pentru o consultație la un specialist din sistemul public peste două luni, iar pentru un RMN peste 3 luni sau mai mult. Diferența este că în România plăție informale pot reduce timpul de așteptare, calitatea actului medical este mai scăzută, iar mizeria din clinică face parte din farmecul local.
comparatia cu cei mai prosti este contraproductiva ! nu este o scuza !
de ce nu ne comparam cu aia buni…Turcia, Mexic, etc
… și ferește-mă de tentația de a merge în Bali sau Cancun la congrese plătite de firmele din Big Pharma. Amin.
Nu trebuie să fi medic bun, trebuie doar să fi medic „la modă”. Dă -i cu flixotide (dovedit că inhibă sistemul imunitar și ajută la înmulțirea virușilor) și i-ai luat tusea ca prin minune. Mamele-s fericite… Asta dacă vorbim de „tratamentul” copiilor.
La adulți (vorbesc de cazul meu) – aveam gastrită cronică erozivă. Gastroscopie, prelevare de țesut din stomac și nimic. Nici o bacterie cauzatoare…
Într-o seară mă zvârcoleam de durere. Încercasem toate „tratamentele” că doară „antibiotice nu aveam de ce să iau” că nu ieșise nimic la „test”. Rămase pe fundul sticlei xifia dupa un tratament al fiului meu de 3 ani. Am băut și furnicile din stomac s-au transformat în fierbințeala… Pornind de la hint-ul ăsta m-am tratat și am scăpat de boală. Acum n-aș mai putea să mă tratez (sunt interzise antibioticele fără intermediar) și aș muri de cancer la stomac (plin de PPI). Cazul 2 – toxocara! La laborator nu iese nimic. La microscopul personal (am colecție) îmi iese și mie și fiului meu (ouă care în teorie nu e posibil să iasă din oameni). Am dus lamela la un prieten veterinar și a confirmat toxocara – doar că nu erau ouă de canis sau catis, era de dimensiune diferită- poate ceva veveris care nu apare în testele de laborator :)). Dacă mergeam după diagnosticul de laborator credeam că sunt sănătos (testat și sânge și fecale). Pt. toxocara, pe lângă că diagnosticul nu se face corect, tratamentul standard în Europa e ineficient fiindcă nu se face suficient timp. În Japonia trebuie să faci tratament cu albendazol pe perioadă mai lungă, să prindă și eventuale larve care ies mai târziu din ouă (în ouă sunt protejate). Prin urmare toată Europa se tratează ineficient… Concluzia la care am ajuns în cazul meu e că trebuie să fiu propriul meu doctor și e esențial ca sistemul să nu ne inhibe libertatea de a ne trata singuri. Fiecare dupa cum crede că e mai bine. Eu îmi permit să îl aprofundez cazul meu mai mult decât orice doctor! După mine sistemul medical de azi e noul sistem religios. Cum nu primești banii înapoi dacă nu ajungi în rai, nu primești înapoi banii nici de la doctorii care nu îți rezolvă problema… Poate nici nu trebuie să-ți rezolve ei problema când poți să o rezolvi tu sau să nu ajungi în situația de a fi bolnav. Avem obligația morală de a ne menține sănătoși. Dacă vorbim de tratamente, țin să menționez că eu sunt un caz special fiindcă văd și unde nu vede omul de rând, ba mai mult – văd și unde nu vede nici un om (cartea pe care o scriu despre cancer). Când cineva vede ce nu vede nici un alt om, acel cineva e un… om cu microscop personal (nu e ca privitul la netifix care te setează în modul conflictual- după cum te îmbibi de la ecran)…
Avem obligatia morala sa ne mentinem sanatosi , desigur . Pot proceda astfel numai oamenii educati . Eu nu doresc sa fiu solidar ( prin intermediul sistemului acesta sanitar public ) cu needucatii . De ce trebuie sa accept plati din contributiile mele la FNUASS pentru toti viciosii care apeleaza la sistemul medical public ?! Sistemul medical public nu responsabilizeaza cetateanul . Acelasi lucru se intimpla si in sistemul public de pensii .
Multumesc de raspuns dle Constantin. Dar am o observatie. Cat ar trebui sa detina un medic ca salariu in Ro ca sa puna ceva pe masa copiilor sai ?!! Cat un ministru, presedinte Senat, presedinte de tara?!! Apoi ati omis ca 2/3 din medici lucreaza si la stat si la privat si inca la cate doua cabinete si clinici private. Si atunci cum este cu venitul lor?!! Iar talentul este dat de aceea intuitie proprie care alaturi de cunostinte ne dau diagnostice corecte.
Abordare necesara si interesanta a ceea ce este si implica medicina, si indeosebi judecata clinica.
Consider ca o pregatire buna, dedicatie si o anamneza facuta bine duce spre o interpretare cat mai aproape de ‘adevar’.
Misterul, dubiile vor fi tot mai mai multe daca nu se procedeaza stiintific.
Daca timpul dedicat pacientului e tot mai putin, empatia si mai redusa, interpretarea si diagnosticul nu vor strapunge misterul patologiei existente.
Observ o tratare pe banda a multor oameni, prea putine intrebari, aroganta multa in stil Evul-mediu (multi medici au ramas si ei pe acolo), dar sint totusi si multi medici seriosi, umani, competenti care abordeaza misterul cu grija, empatie si aduc alinare, speranta.
Medicina, ca si alte profesii, tine mult de cel care o practica. Am intalnit in Romania medici jos palaria, buni profesionisti si cu caracter, dar am intalnit si lepre plini de ei si mediocri sau slabi profesional.
E fals ce zice un comentator mai sus ca cei mai buni medici au plecat din tara. NU, exista destui medici foarte buni care au ramas sau s-au intors in tara, iar cei care au plecat nu erau neaparat „cei mai buni”.
Am intalnit medici slabi si fara caracter si in Vest, de exp in SUA. Generalizarile sunt deci gresite.
Nu vreau sa ponegresc sistemul medical din Romania, in general e destul de bun mai ales in Bucuresti si marile orase. Nici sistemele din Vest nu sunt in general grozave, iar in SUA de exp daca ai probleme medicale pregateste-te sa dai o avere chiar daca ai asigurare (sunt multe chichite avocatesti care exonereaza asiguratorii de la plata).
Problema este alta. Padure fara uscaturi nu exista. Dar nu sunt scoase din sistem uscaturile iar salarizarea facuta numai pe rezultate. In plus, prea multa polarizare politica si pile pt posturi. Ultima este rezidentiatul de la Tg.Mures la spit. Colentina a fiului prenmierului. Iar in ultimii 20 de ani au plecat din Ro peste 15.000 de medici si 10.000 asistente si infirmieri. Exista zeci de comune si mici orase fara un medic de familie. Iar medicina de familie este finantata dupa nr de pacienti, exact ca septelul la vite, nu dupa cazuri rezolvate. Iar medicina privata este scumpa si la noi si putini isi permit o operatie mai dificila.
Au contraire. Problema nu e „alta”, am spus mai sus ca exista si medici buni si medici rai in sistemul nostru, ca si in orice sistem din lume. Ca sunt lucruri care trebuie imbunatatite? Da, evident ca sunt. Din medicii care au plecat din RO, s-au intors foarte multi. Nu doar medici au plecat, ci si profesori, ingineri, cercetatori, zidari, faiantari, capsunari, etc.
Dupa cum am zis mai sus, situatia medicala in Bucuresti si marile orase e buna. La tara si in oraseele mici nu e buna. Probabil in timp se va imbunatati, trebuie inceput de undeva. Nu uitati ca RO a plecat de foarte jos, unde era Romania acum 30 ani, si unde a ajuns acum. Lucrurile progreseaza.
Ce propuneti mai sus ca medicii de familie sa fie platiti dupa „cazuri rezolvate” e o mare prostie. Cum definesti exact si cum cuantifici asa ceva?!
Exista multe firme la noi care dau salariatilor asigurare medicala la o retea de clinici private, deci te poti opera acolo fara sa platesti.
Ma intreb ce parare ati avea daca ati avea un accident cu autoturismul personal din cauza unei probleme nerezolvate de catre mecanicul la care ati dus automobilul pentru reparatie / intretinere …. Sau masina de spalat , televizorul ( curbat ) , telefonul mobil , animalul de companie , ….. O mare prostie este sa platesc pentru ce nu primesc . O prostie este sa tin in brate un om care nu isi face treaba conform menirii lui profesionale , fisei postului , angajamentului / juramintului depus . O bataie de joc este modul in care este redactat decontul de cheltuieli pe care il elibereaza un spital la externarea unui pacient . Cea mai mare suma decontatat este justificata cu o explicatie fara inteles ( economic si juridic ) . Este modalitatea prin care spitalele devalizeaza FNUASS .
//
Daca vrei sa traiesti singur in padure fara spitale, fara medici, fara profesori, fara bugetarii pe care ii infierezi atat cu manie proletara, n-ai decat…! Sunt disfunctionalitati in sistemul medical, asa cum exista si in Vest. Dar se pot corecta, poti schimba medicul, etc.
Nu imi amintesc sa fi fost de acord sa ne tutuim . Padurea cu tot ce se afla in ea e mai bun prieten omului decit omul . ,,Homo homini lupus est ”.
Nu infierez oameni ci comportamentele lor nefiresti , imorale si amorale . Expresia asta cu ,, sint disfunctionalitati ” o aud de 35 de ani . In tot acest timp mediul privat este din ce in ce mai incalecat si sistemul bugetar din ce in ce mai imbuibat .
Nu ma intereseaza faptul ca ,,disfunctionalitati ” sint si in vest ( o spuneti asa ca o certificare ) . Eu vreau ca acestea sa fie cit mai putine aici in est si vestul sa inceapa sa priveasca la noi sa vada cit de putine sint . Si nu schimbarea medicului e rezolvarea ci responsabilizarea lui . Iar responsabilizarea o face legiuitorul . Din pacate avem legiuitori jalnici .
In padure uscaturile ingrasa solul . In mediul social uscaturile paraziteaza . Unde mai pui ca in mediul social uscaturile au drept de vot . Motiv pentru care guvernantii ( corupti ) le ofera ( pentru vot ) bani ( pomeni ) luati cu japca legala dela cei care trudesc .
Nu toti locuim in marile orase / marile centre universitare . Daca aveti medici in familie sau in afara ei dar cunoscuti / apropiati puneti mina si ii directionati catre provincie . Si provincia plateste contributii la FNUASS . Si provincia contribuie la imbuibarea bugetului national . Si provincia plateste pentru imprumututile pe care le face guvernul pentru a sustine sistemul bugetar public .
A pune in discutie pacienti cu afectiuni tratate, boli grave depistate, cu afectiuni ameliorate sunt rezultate pozitive. Nu este o prostie. Asa cum un invatator ori profesor face eforturi ca sa ridice si elevii mai slabi dar fara posibilitati in familie asa si medicul trebuie sa isi de interesul si sa fie platit dupa rezultate. Probabil ca aveti statutul de medic daca sustineti asa ceva. Cunosc f.multi medici care sunt superficiali iar cu unii am avut discutii aprinse, multi se cred zei si aroganti. Recent, un studiu in Ro a aratat ca circa 60% din diagnostice si tratamente sunt incorecte ca sa nu zic gresite. Iar populatia Romaniei nu se reduce la salariatii care lucreaza in companiile multinationale si au asigurari in privat.
@agora. Vad ca aveti ceva cu medicii in general. Nu sunt medic, dar am mai fost la medici in ultimii ani si pot spune ca per total experienta a fost una pozitiva. Nu de 10, dar cam de 8. E loc de imbunatatire evident. Dar de aici pana la a zice ca majoritatea sunt aroganti, superficiali si ca pun diagnostice gresite, e cale lunga.
Deasemenea nu stiu de unde ati scos „sondajul” ca 60% din diagnostice ar fi gresite. E fals asa ceva.
Repet, in teorie suna bine sa platesti medicii in functie de rezultate, dar in practica e imposibil de aplicat asa ceva. Cum stabilesti rezultatul (care se vede in timp deseori), si cum cuantifici contributia medicului si salariul ?! Nici in strainatate nu se lucreaza pe astfel de aiureli.
Aiureala este sa platesc medicul chiar in conditiile in care nu ii intra pacient pe usa . Adica ,, plata per capita ” . Asta il detemina pe medic sa stea in cabinetul lui ca intr-un turn de fildes asteptind farierii de pacienti sa ii bata la usa . Medicii de ,, familie ” au program de ,,teren ” . In scripte . In fapt ei merg la cumparaturi sau alte alea .
Mama mea a fost bolnava si a necesitat trei internari . La sfirsit am dus toate documentele legate de cele trei internari medicului de ,,familie” . In original . Am convenit sa i le las pentru studiu . Se apropia termenul de trei luni pentru examenul de control la spitalul unde mama mea a fost internata si operata . M-am uitat in calendar . Se implineau 2 ( doua ) luni de la momentul in care am dus documentele medicului de ,,familie ” . Am mers la cabinet in timpul programului sau ( nu de teren ) sa le iau . Nu era acolo . Mi le-a dat asistenta cu rugamintea sa ii aduc fotocopii de pe ele . Asta in conditiile in care avea fotocopiator pe masa . Prin urmare , medicul de ,,familie” nu a retinut nimic din datele continute in documentele duse de mine si nici fotocopii nu facuse . Timp de doua luni de zile . In conditiile astea considera cineva ca ma intereseaza cit de profesionist este medicul ?! Poate doar la ….eliberat retete . Nu am cunostinta de medici de ,,familie” care sa fi salvat vieti . Iar eu nu vreau ca din truda mea sa platesc ( via FNUASS ) ,,scribalai de retete ” .
Medicul de ,,familie” la care fac referire va pot confirma ca este arogant . In plus , mama mea cind s-a imbolnavit avea tegumentele galbene ca ….galbenusul de ou . Nu am sunat la 112 pentru ca m-am uitat in gura multo medici din spitalele patriei care su spus la radio si tv ca sa ne adresam ami intii medicului de ,,familie ” . Acolo am fost cu mama . Iar medicul de ,,familie ” mi-a dat trimitere la spital de boli infectioase . Acolo medicul de garda a privit la parafa din trimitere si m-a intrebat cu o privire timpa : ,, Cine v-a trimis la noi ?! ” . Si-a luat banii cu cardul mamei si mi-a dat o alta trimitere la spital de urgenta . Ce pot eu sa inteleg din asta despre medicul de ,,familie ” al mamei mele ?!
In China antica familiile nobiliare aveau medic propriu care de cele mai multe ori locuia cu familiile respective . Medicii aceia erau concediati cind unul dintre membrii familiei se imbolnavea . Pentru ca rostul unui medic este sa previna , sa preintimpine nu sa trateze . Eu nu am vazut pina acum , in localitatea unde am domiciliul si in cercul meu de cunostinte , medic de ,,familie ” care sa faca preventie . Am vazut ( de exemplu ) insa medici d’astia care schimba autoturismul personal la 6 luni si isi tine asistenta ( catre care impinge toata hirtogaria si aplicarea de tratamente ) pe salariul minim pe economie . Am vazut medici d’astia care nu stiu sa foloseasca un PC .
Probabil nu sinteti medic dar sigur nu aveti rude medici ?! Sau prieteni de pahar , de concediu , de pescuit , ….. ?! Nu are n imeni ,,ceva ” cu medicii ( sau cu oricare categorie profesionala ) ci cu comportamentul lor ,,profesional ” . Loc de imbunatatire este dar timp este ?! Ca banii tot de la cei care trudesc vin , via bugetul national ( care se formeaza prin impunere legala …..
Pentru toti cei care vor sa stie mai multe, le recomand https /pescurt.ro „Problema erorilor de diagnostic in sistemul sanitar romanesc”” pus pe site in 22 martie 2025. A mai aparut pe Mediafax si Adevarul. Iar dl Heisenberg daca a avut experiente doar pozitive nu trebuue sa ofere raspunsuri. De aceia tocmau s- a extins tuberculoza, rujeola, etc. in Europa din cauza aiurelilor. Libera opinie si exprimare trebuie sa existe pentru fiecare.
Nu exista un domn Heisenberg . Exista un domn caruia ii este rusine cu numele de familie si cu numele de botez care se ascunde in spatele acestui pseudonim . Acest lucru spune ceva despre persoana respectiva . Faptul ca cineva se ascunde in spatele unui nume fals nu face cinste unei fiinte umane . Indiferent ce spune .