În iulie 2025 a fost un record de temperatură în Turcia (50 de grade plus), tot în această lună, în Finlanda a fost depășită perioada de trei săptămâni de temperaturi peste 30 de grade, Marea Mediterană fierbe (pe alocuri apa mării atinge și 29/30 de grade), furtuni violente au distrus localități în România, în Europa Centrală., cantități mari de ploaie provoacă inundații mari în toată Europa. Ghețarii elvețieni se prăbușesc. Se mai îndoiește cineva că planeta pe care trăim este bolnavă, că încălzirea globală a devenit una din problemele internaționale de supraviețuire a omenirii, nicidecum nu mai este un moft al Gretei Thunberg?!
În aceste condiții statele sunt preocupate de înarmare, de conflicte militare, de identitate națională, de negare a realității climatice și implicit de lipsă de acțiune coordonată, consecventă la nivel internațional pentru salvarea a ceea ce avem de fapt cel mai prețios, planetă pe care locuim.
În acest context, deși foarte târziu, obosita și greu încercata Organizație a Națiunilor Unite, prin Curtea Internațională de la Haga, încearcă să construiască o protecție a mediului printr-un construct juridic sub forma unui aviz care, deși neobligatoriu, stabilește în sfârșit un cadru, un sistem de referință, de raportare juridică, pentru statele lumii, în problema climatică.
Povestea, pentru cei care nu cunosc speța, începe prin 2021 când ONU a primit din partea unui stat mic din Pacificul de Sud, Vanuatu, (un stat format din mai multe insule care deja se confruntă cu pericolul dispariției datorită creșterii nivelului mării) solicitarea de a stabili cadre legale în lupta împotriva încălzirii globale. Abia în martie 2023, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a decis, prin Rezoluția cu Nr. 77/276, să ceară Curții Internaționale de la Haga să răspundă la două întrebări principale: 1. Ce obligații au, conform dreptului internațional, statele pentru a proteja mediul?; 2. Care ar fi consecințele legale în cazul neîndeplinirii acestor obligații?
În urmă cu câteva zile, pe 23 iulie 2025, Curtea Internațională de la Haga s-a pronunțat în sfârșit pe acest subiect, dând un aviz ”fără precedent” (așa cum au considerat cam toată presa și comentariile pe acest subiect), aviz care, deși fără consecințe directe, are puterea de a stabili un cadru juridic internațional de referință, atât pentru dreptul intern al statelor membre, cât și pentru direcțiile dreptului internațional în domeniul protecției mediului. Mai mult decât atât, Curtea Internațională de Justiție de la Haga declară că un mediu înconjurător ”intact” este un drept al omului și, în consecință, stabilește o obligație colaterală a statelor, pentru protecția climatică.
Astfel, statele trebuie să protejeze, pe de o parte, insulele mici care sunt afectate în mod special de efectele schimbărilor climatice, pe de altă parte, oamenii care trăiesc în prezent, dar și generațiile viitoare. Obligații concrete ale statelor includ următoarele:
1. Statele sunt obligate să adopte măsuri cu scopul reducerii emisiei de gaze cu efect de seră și adaptarea la schimbările climatice
2. Statele aflate în lista anexă recomandării [1] sunt obligate să adopte măsuri care să contribuie la reducerea emisiilor cu efecte de seră (exemplu de state: Australia, Austria, Belgium, Canada, and Japan)
3. Statele membre ale Convenției ONU pentru schimbările climatice au obligația de a coopera pentru a atinge obiectivele convenției cu privire la climă
4. Statele părți ale Convenției de la Kyoto trebuie să se conformeze recomandărilor protocolului Curții Internaționale de Justiție
Punctele 5, 6 și 7 privesc statele semnatare ale Convenției de la Paris care au obligația de a lua măsuri pentru reducea temperaturii conform graficului stabilit (1,5 grade).
În acest context, statele au obligația de a preveni orice ar dăuna mediului înconjurător, acționând cu diligență pentru a lua toate măsurile necesare, conform responsabilităților și capacităților de care dispun. De asemenea, statele au datoria de a coopera unele cu altele pentru a preveni orice daună adusă mediului înconjurător.
Se precizează inclusiv obligația statelor de a prezerva resursele biologice marine precum și obligația statelor semnatare a convenției pentru combaterea deșertificării de a lua măsuri în vederea opririi acestui fenomen.
Răspunzând la întrebarea Nr. 2 din Rezoluția ONU 77/276 din 2023, în legătură cu consecințele nerespectării obligațiilor de către state, Curtea a precizat că orice act care aduce vreo lezare acestor drepturi se supune obligației exclusive a statului respectiv. Consecințele legale ale unor astfel de acte ar fi încetarea imediată a acțiunilor sau a inacțiunilor, garantarea nerepetării acestor acțiuni sau inacțiuni, urmate de reparația completă sub forma restituirii, compensării, satisfacției atunci când sunt îndeplinite condițiile de asumare a responsabilității, și atunci când există o relație de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea respectivă și dauna produsă.
Trebuie să menționăm aici și faptul că judecătorul Bogdan Aurescu în opinia sa separată nu a combătut avizul consultativ, ci a dorit să facă unele precizări, printre care aceea că obligațiile statelor trebuie interpretate în funcție de circumstanțele specifice ale fiecăruia. De asemenea, a făcut referire la caracterul consultativ al avizului, la mecanismele de reparații și atribuireaa responsabilității juridice concrete. Bogdan Aurescu a mai promovat o interpretare extinsă a drepturilor legate de mediu.
Câteva elemente juridice care rezultă din acest aviz al Curții ar fi următoarele:
1. Protecția climatică este un drept care rezultă din mai multe izvoare de drept și anume: din dreptul internațional de mediu, din dreptul internațional climatic, din dreptul internațional al mărilor, din Declarația Universală a Drepturilor Omului și din cutumele de drept internațional public.
2. Protecția climatică este o obligație a statelor, obligație rezultată din stabilirea dreptului la un mediu intact ca fiind un drept al omului, așadar statele devin răspunzătoare dacă nu se iau măsuri necesare pentru protecția mediului.
3. Această obligație a statului impune acestuia realizarea unei viziuni de protecție a mediului atât pentru prezent, dar și pentru viitor.
4. Obligația statelor are un caracter ”erga omnes”, adică se aplică tuturor, inclusiv statelor care nu mai fac parte din cadrul unor convenții. Astfel, orice stat poate solicita tragerea la răspundere a altui stat pentru neîndeplinirea obligațiilor privind mediul, chiar dacă nu este afectat direct – o deschidere majoră pentru litigiile internaționale climatice.
5. Protecția climatică vizează implicarea individuală dar și cooperarea tuturor statelor prin asumarea de obligații și punerea în practică a înțelegerilor din convențiile internaționale
6. Izvoarul acestui drept poate fi creat cutumiar, în acord cu regulile cutumiare ale dreptului internațional, obligații care să sprijine realizarea obiectivelor propuse de protecție a sistemului climatic (Pct. h).
7. Curtea stabilește două categorii de state: ”state afectate în mod special” și ”state particular vulnerabile”, o împărțire care are în vedere rapiditatea aplicării unor măsuri precum și ajutorul particular acordat acestora.
Indubitabil această recomandare a Curții de la Haga este un pas înainte în lupta pentru protecția mediului și pentru efectele încălzirii climatice, fiind poate prima oară la nivel de drept planetar când sunt recunoscute cercetarea, respectiv concluziile cercetătorilor care trag semnale de alarmă despre consecințele grave ale industrializării și consecințele asupra schimbărilor climatice. Este absolut îngrijorătoare lentoarea cu care însă s-au realizat aceste măsuri.
Pe de altă parte, includerea dreptului omului de a trăi într-un mediu sănătos printre principalele drepturi nu este o noutate. În Constituția României avem acest drept menționat la Art. 35. Dreptul acesta se găsește și în alte legi fundamentale ale statelor. Noutatea constă de fapt în recunoașterea recompensării celor afectați de acțiunile și mai ales, de inacțiunile statelor de a lua toate măsurile necesare protecției mediului.
În opinia mea personală nu cred că răsplata în bani a vreunei forme de prejudiciu ajută cu ceva mediul înconjurător. Aceste recompense sunt doar amânări ”sine die” ale obligațiilor unui stat de a pune în aplicare măsurile specifice.
Pe de altă parte, în problematica mediului, care este una dintre cele mai serioase și mai reale probleme pe care le are planeta și implicit fiecare dintre noi, – incomparabilă cu milenara și surda luptă pentru putere, stăpânire și resurse -, nu există decât o singură șansă: implicarea unită a tuturor popoarelor și statelor lumii pentru luarea unor măsuri concertate, consecvente și eficiente pentru combaterea sau măcar atenuarea efectelor schimbărilor climatice.
Poate că această recomandare a Curții Internaționale de Justiție, care sugerează realizarea unor constrângeri pe cale de consecință prin intermediul dreptului cutumiar, în lipsa puterii de coerciție a unei decizii la acest nivel, este importantă în primul rând pentru că solicită cooperarea tuturor statelor lumii. Această obligație globală, unitară la cooperarea pe agenda mediului, dă, din punct de vedere politic, o lovitură curentului suveranist, protecționist care încearcă să se impună pretutindeni în lume de câțiva ani, lupta devenind tot mai acerbă din ianuarie 2025 și continuă să se mențină la un nivel destul de agresiv de ridicat din America, mai nou, până în Japonia.
Probabil că globalizarea ar fi făcut mai ușoară colaborarea între state, mai ales pe tema mediului, suveranismul, naționalismul o va încetini cu siguranță. Dezvoltarea acestui curent suveranist, protecționist, nu vine din neant, ci vine din cauze pe care deja începem să le înțelegem tot mai mult, și un factor ar fi inclusiv lipsa de fermitate ale unor organizații internaționale care au fost create pentru asigurarea unui mediu de pace pe nivel internațional. Organizația Națiunilor Unite este prima organizație internațională care trebuie reformată. Lipsită de o putere de decizie, blocată de drepturile de veto de la nivelul Consiliului de Securitate, a devenit o organizație irelevantă internațional.
Dacă noua președintă, Annalena Baerbock va reuși, prin formarea ei ca lideră a partidului verzilor din Germania, să realizeze ceva măcar în chestiunea protecției internaționale a mediului, vom vedea. Timpul însă nu ne mai permite să așteptăm la nesfârșit, perioada de lună de miere, când mai puteam face prevenție pe boala planetei a trecut.
Personal sunt destul de pesimistă că această recomandare a Curții Internaționale de Justiție va aduce ceva nou în protecția reală pe plan internațional a mediului înconjurător, a climei, în afară probabil de niște spețe la CEDO câștigate de câteva ONG-uri sau persoane private.
Obligația statelor pentru viitor, de asigurare a unui mediu intact, sănătos generațiilor care ne urmează este una din obligațiile certe. Vom reuși noi să le lăsăm copiilor noștri și altceva decât o planetă cangrenată și un pumn de legi, de cadre?! Nici nu știu dacă generațiile viitoare vor mai avea timp să aplice aceste legi, aceste recomandări, aceste cadre legale. Probabil că nu.
[1] https://unfccc.int/sites/default/files/annex__1-4.pdf
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mulțumesc pentru ca ați abordat această temă, atât de puțin discutata in sfera publica a României, deși verile sunt insuportabile iar pierderile in agricultura deja enorme. Naționalismul și suveranistul sunt obstacole mari, ca si militarismul. In contextul guvernării actuale, întrebarea mea este: ce va putea face un stat redus pe problema de mediu, dat fiind ca tranziția verde cere mari investiții publice? In plus, o discuție a impactului capitalismului asupra mediului si a ideii de creștere economica infinita trebuie sa acompanieze critica naționalismului si suveranismului izolationist.
Studii geologice arata ca fenomene de schimbare climatica, deci si fenomene de incalzire globala, de racire globala ( glaciatiuni ) au avut loc de multe ori in istoria planetei Pamant, cu mult inainte de aparitia omului, cu mult inainte de inceperea erei industriale, in mod relativ ciclic. Acest fapt confirma ca astfel de fenomene pot fi cauzate de forte situate deasupra puterii de actiune a fiintelor umane, de modificari la nivel planetar sau de modificari ale activitatii solare care sunt independente de actiunile fiintelor ce populeaza planeta.
Indiscutabil era industriala a cauzat si cauzeaza inca emisii de dioxid de carbon in atmosfera la un nivel din ce in ce mai ridicat. Intrebarea care se pune este daca exista posibilitatea depasirii nivelului critic de emisii astfel incat atmosfera planetei sa nu mai fie capabila sa protejeze planeta de ucigasele radiatii solare. La aceasta intrebare nu se poate raspunde cu certitudine in acest moment, stiinta nu poseda inca cunoasterea si mijloacele necesare pentru a stabili cu certitudine raspunsul la intrebarea mai sus mentionata.
Emisiile de dioxid de carbon exista inca de la formarea planetei Pamant, acum aprox 4,4 miliarde de ani, eruptiile vulcanice fiind „vinovate” de acest fenomen. In absenta dioxidului de carbon nu s-ar fi format atmosfera pamanteana. Dioxidul de carbon din atmosfera este absolut necesar, esential pentru viata, in absenta sa neexistand procesul de fotosinteza care le permite plantelor sa traiasca si sa produca oxigen fara de care viata asa cum o stim nu ar exista. Este vizibila dezvoltarea nemaivazuta a frunzisului pomilor si copacilor, din ce in ce mai intensa in ultimii ani, exact datorita concentratiei mai mari de dioxid de carbon din atmosfera. Dar asta inseamna ca si oxigenul produs este in cantitate mai mare.
In consecinta, problema are mai multe fatete care trebuie abordate echilibrat, iar deciziile sa se ia in urma consultarii tuturor specialistilor, punand in balanta toate aspectele.
De ce spun asta? Pentru ca civilizatia umana a ajuns astazi la nivelul la care este prin cresterea potentialului de a produce si utiliza energie. In absenta unei cantitati suficiente de energie, civilizatia va involua, fapt care poate avea consecinte dramatice pentru viitorul omenirii, care pot duce la catastrofe de mare anvergura, chiar la sfarsitul civilizatiei si al umanitatii, cu mult inainte ca acesta sa fie cauzat de potentiala incalzire globala dramatica, care, daca oamenii de stiinta ce o sustin ca fiind inevitabila se inseala, va fi urmata dupa o perioada de timp, de o racire globala.
Orice om cu gandire normala este de acord ca o planeta mai curata nu poate fi decat benefica vietii umane! Dar acesti oameni vor fi de acord ca in viitor sa renunte la beneficiile civilizatiei? Stiu ei ce consecinte are incetarea producerii de energie prin utilizarea de combustibili fosili? Eu cred ca nu, nu realizeaza!
Daca nu vom trata lucrurile in mod echilibrat s-ar putea ca luptand pentru o planeta mai curata sa ne trezim in fata unor provocari insurmontabile care vor conduce la colapsare !
Un raspuns echilibrat si elocvent.
„… intre politica si justitie”? Nu, intre minciuna sfruntata si profitabilitate.
A cita oara adunatura aia numita optimist ONU isi depaseste competentele si abilitatile? A cita oara indivizi fara vreo pregatire de specialitate emit norme pe care le fac dogme? Acoperire stiintifica? Ce-i aia?
Credeti ca exista un om normal sa bage-n seama un clovn penibil ca Guterres? Da’ s-a trezit din motaiala Coana Justitica mincind si ea o piine pe la Haga si pac la razboiu’. Nu-s destule razboaie azi in lume, asa ca-l legifera ea pe-asta cu clima, ca din escrocheria asta chiar ies bani de-un cozonac pentru specialii lumii.
Astept cu mare interes decizia in cazul Vanuatu vs China. Sau vs US for that matter.
https://www.whitehouse.gov/presidential-actions/2025/02/imposing-sanctions-on-the-international-criminal-court/
bag de seama ca din jurisdictia ICC, alaturi de US mai absenteaza China, India, Rusia, Indonezia, Pakistan, Turcia, adica binisor peste jumatate din populatia globului;
wiki:
Vanuatu had a population of 300,019.
Vanuatu is a mountainous archipelago of volcanic origin with narrow coastal plains.
The oceanic crust of the latter is pushing eastwards under the former, which leads to volcanic activity and earthquakes, and some parts of the islands are being raised up to 2 cm (0.79 in) per year, exposing raised coral reefs.
salutari de pe falezele vulcanice din Vanuatu : https://www.gettyimages.com/photos/iririki
Vanuatu nu e amenintat de cresterea nivelului oceanic nici cat etajele superioare de la noile hoteluri din Mamaia nord
Stiinta stiinta nu (mai) conteaza cind e vorba despre Coana Justitica cea vorbareata. Ca zice ca are si ea legile ei si tare se-mpauneaza cu ele. Ca altfel cica piere lumea. Nu piere, Justitia n-are decit sa dea in judecata toti vulcanii lumii. Mai stii, azi, miine o sa se ceara despagubiri statelor care „gazduiesc” vulcani. Ce, vulcanii aia nu pot fi dati afara din stat? Ba bine ca nu, asta-i usor, se pronunta vreo curte de-asta si gata, au creat baza legala. Pina atunci sa dea in judecata Italia sa zicem, ca tot are niste vulcani activi. In paranteza fie spus daca porneste ceva pe la Campi Flegrei atunci chiar ii bai mare, Etna e pistol cu apa pe linga o explozie in Campi Flegrei. Da’ oricum trebuie sa „se creeze cadrul legal” pentru a impozita si Etna. Neaparat. Macar preventiv, sa-si bage mintile-n cap si sa se-alinieze dogmelor unora si politicilor altora. A, cum, daca o dam afara pe Etna din UE n-o mai putem impozita? Ca sa vezi.
Te-ai astepta ca pe la vreo curte de-asta inalta sa gasesti oameni mai cu glagore, mai cu experienta de viata, mai cu intelegerea lumii, mai asezati la cap,. Cind colo dai de cite-un potirnic mic de larga respiratie judeteana. Si-i pute gura a hazna. Da-i desigur putere independenta, in traducere gasca noastra-i la fel de tare ca ale voastre celelalte doua. Si desigur nu sintem nicidecum interschimbabili intre gasti, parol!
Pe vremea mea a „da la Drept” era ceva nedemn, insemna sa „te dai cu aia”. Nu pare sa se fi schimbat ceva de-atunci.
Am citit pina am ajuns la” lupta impotriva incalzirii globale”.Daca scriati :incercarea de adaptare la conditiile climatice noi intelegeam ca,da, ne pregatim pentru o perioada grea.Si ca o facem in limitele bunului simt.Dar lupta cu natura nu e o chestie de bun simt.Si nu vreau sa fiu inteles gresit;nu sint impotriva reducerii poluarii.Dar mutarea poluarii dintr-un loc intr-altul nu e,neaparat,o reducere.Iar implicarea ONU e chiar o gluma buna.S-auzim de bine.
sursa: https://www.worlddata.info/asia/turkey/climate.php
Temperature records of the last 76 years
The hottest temperature measured from 1949 to April 2025 was reported by the Finike weather station.
In October 2010, the record temperature of 52.8 °C was reported here.
2025:
The lowest temperature of -26.20°C reached in March 2025 was last seen in the same month 12 years ago (-27.10°C in 2013).
At 2.26°C, February 2025 was the coldest February in 13 years (0.32°C in 2012).
(nu ma pot dumiri cand codoiul incalzeste si cand raceste)
Long-term development of temperatures from 1949 – 2024 : vezi graficul si descrierea din link
oare de ce pe la TV-uri ploua cu temperaturi de 44-45C in sudul Ro ? cred ca era o Greta cu alta bereta
Ești SIGUR că știi ce înseamnă „global”?
Întrebați de curiozitate oamenii de rând ce-i îngrijorează mai tare, o climă mai caldă cu două grade, furtuni violente și inundații mai dese sau perspectiva scăderii semnificative a nivelului de trai sau chiar să fie loviți de o rachetă sau o dronă rusească. Veți constata, poate cu surprindere, că oamenii preferă să-și asume riscul de a înfrunta o climă ceva mai severă decât de a-și pierde locul de muncă sau de a intra în război. Vedeți și sondajul INSCO din iunie 2025: doar 1,6% dintre cei chestionați sunt îngrijorați de deteriorarea mediului înconjurător.
De 30 de ani încoace (COP1 de la Berlin 1995) se tot spune că trăim o apocalipsă climatică și trebuie luate măsuri urgente. Între timp oamenii au realizat că pentru a înfrunta săptămâni întregi cu temperaturi peste 30 de grade îți poți instala un aparat de aer condiționat. Pentru a te proteja de furtuni violente și inundații există sisteme de alerte, de asigurări, se pot construi diguri mai bune, baraje sau pur și simplu autoritățile nu ar trebui să dea autorizații de construcție în zone de risc ridicat. În schimb reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră presupune creșterea prețurilor la energie, dezindustrializare, reducerea consumului, fără a vedea vreun beneficiu real (China, India și alte țări asiatice continuă să-și crească emisiile cu un ritm de zece ori mai mare decât ritmul cu care Occidentul și le reduce).
Globalismul nu avea cum să rezolve problema emisiilor. Ba chiar, a exacerbat-o. Fără transferul de tehnologie din Occident industria din Asia de sud est nu ar fi crescut într-un asemenea ritm și deci nu ar fi fost necesară o creștere fulminantă a producție de energie (și deci a emisiilor de CO2). Costurile de producție din Occident ar fi rămas mai ridicate, ceea ce ar fi dus la un consum mai redus (dar și la locuri de muncă mai sigure). În plus, din punct de vedere militar, China și Rusia ar fi rămas la un nivel de dotare suficient de slab încât să nu poată susține un război pe termen lung precum o pot face în prezent.
Un ONU atotputernic e o utopie: presupunând că dispare dreptul de veto, cum poți impune o decizie (de reducere a emisiilor) unei țări puternice precum SUA sau China? Realistic vorbind e imposibil.
Dacă Justiția și alte instituții vor continua să impună politicului și poporului (suveran) decizii cu care nu rezonează deloc, oamenii vor vota pentru și mai mult suveranism. Vor vota politicieni precum Trump care să calce în picioare acele instituții.
Dacă nu s-ar instala atâtea aparate de aer condiționat nu ar fi nevoie de atâta curent și nu s-ar produce atâtea emisii poluante!
Dvs. aveți instalat un aparat de aer condiționat?
Pe aici e frig, frig, frig… bietele mele rosii sunt verzi, verzi, incep sa le spun bancuri porcoase poate se rusineaza, si se-nrosesc, cred ca se coc de Craciun.
Da ce sa faca si judecatorii, judeca si ei, dupa cum ii duce mintea, cistiga si ei o piine pina la pensionare… si mai apoi trai neaca
„Se mai îndoiește cineva că planeta pe care trăim este bolnavă”
Da. Eu.
Oamenii sunt bolnavi, nu Pământul. Boala care a provocat această cavalcadă climatică este o formă destul de gravă de isterie colectivă, o anxietate dusă la extrem.
Isteria fiind colectivă se cere imperios statuarea unei culpe tot colective. Astfel Statele pot ajunge să plătească despăgubiri, precum Elveția recent, unor grupuri minoritare de oameni bolnavi, bogați și lacomi care cred, proclamă chiar că prin instituirea unui rapt instituțional in beneficiul unui grup restrâns de indivizi extrem de egoiști Planeta ar urma să fie salvată.
In timpul ce delirul patologic se transformă in propagandă extremistă ecofascistă și apoi in politică de stat și drept internațional, poluarea care ne afectează pe toți zi de zi continuă nestânjenită, ba chiar încurajată de acele politici menite să combată schimbările climatice. De pildă Europa este invadată de tinichele asiatice complet inutile pentru om a căror producere și transport au presupus raderea cu totul a unor munți și umplerea atmosferei cu gaze toxice. Este uimitor cum atâția oameni se împăunează cu dragostea și grija lor față de planetă in timp ce achiziționează niște monstruozități electrice care nu sunt deloc prietenoase nici cu mediul nici cu omul. Europa e pe punctul de a ajunge lada de gunoi a Chinei pentru că a renunțat cu totul la discernămîntul economic care îi arăta limpede că un bun cu durată de viață lungă (de exemplu mașină personală cu utilizare de 3 decenii) produs local este mult mai puțin distructiv pentru mediu decât un bun cu o durată de viață de 5 ori mai mică produs la mii de kilometri distanță.
Nici cu logica economică nu stau prea bine europenii cuprinși de panica eco. De aceea a fost posibil să ajungă dependenți mai întâi de petrolul și gazele rusești iar mai recent de litiul chinezesc folosit la gadgeturile de unică folosință de care sunt atât de atașați mental. Și de aceea își pot închipui că banii pot rezolva totul, inclusiv schimbările climatice. Deși propria lăcomie și prostie au condus la o poluare fără precedent ei își închipuie in continuare că o taxare/reglementare suplimentară cu justificare eco ar reuși cumva să umble la termostatul planetar și să coboare temperatura medie globală cu vreo 2 grade. Dar tocmai taxele și restricțiile locale au generat importurile masive de bunuri de unică folosință, precum și încurajarea consumului de produse cât mai ieftine (și implicit proaste și poluante). Câți dintre europeni se întreabă de pildă: „chiar am nevoie de robotul ăsta care să dea cu mătura prin casă”? Din contră, cu cât își umplu casele cu tinichele electrice inepte cu atât mai mult cred despre ei că devin parte dintr-un curent de viață eco și „smart”, lucru întărit de faptul că aceste deviceuri poartă această etichetă magică.
Prin urmare, da…
„încălzirea globală a devenit una din problemele internaționale de supraviețuire a omenirii,”
…pentru că a devenit evident că Norma (de drept internațional sau statal) nu poate încetini un proces natural planetar, iar înțelegerea Naturii scapă cu totul politrucilor care o produc, dar prin multitudinea de Norme inadecvate și vătămătoare pentru libertatea și averea cetățenilor europeni e foarte probabil ca încălzirea globală să fie accelerată prin chiar abuzul de Lege și Putere ce pretind mesianice. Pauperizarea cetățenilor și șubrezirea urmată de falimentarea companiilor europene nu o să salveze planeta, din contră, vor dispărea de pe fața Pământului singurele entități economice preocupate realmente de mediu. Nu știu cine poate fi atât de naiv incât să creadă că o lume dominată de corporații chineze, indiene, rusești, arabe ar fi una mai curată decât cea actuală.
Nici cu logica economică nu stau prea bine europenii cuprinși de panica eco. De aceea a fost posibil să ajungă dependenți mai întâi de petrolul și gazele rusești…
Ei, haideți și dvs acuma, a fost un moment, o perioadă de euro-rătăcire, dar lucrurile s-au aranjat între timp. După ce infamul gazoduct de sub Marea Baltică a făcut poc, nemții și UE au înțeles imediat necesitatea: energia importată din SUA, deși de 4-5 ori mai scumpă decât cea rusească, e mult mai bună.
Ceea ce europenii au înțeles și acceptat cu voioșie entuziastă într-un târziu, prin alte părți ale lumii nu pare a fi o politică economică la fel de acceptabilă. India, de exemplu, a anunțat că achizițiile sale de energie sunt determinate de „dinamica pieței și de interesul național”, ministrul de externe declarând că „guvernul este hotărât să acorde prioritate bunăstării consumatorilor indieni. Achizițiile noastre de energie se vor baza pe preț, disponibilitate și condițiile pieței”.
Mare diferență între înțelegerea necesității (UE) și suveranismul toxic (India). Americanii ar trebui să îi strângă cu ușa pe indieni așa cum au făcut cu aliații și cu toate statele prietene și să le pună taxe de import ruinătoare până când cedează. Plus obligații de a investi în economia SUA, de a cumpăra arme doar de la ei și angajamente explicite (exprimate in $) privind importul de energie din SUA.
Schimbarile climatice exista fara dubiu si sunt cauzate de activitatea umana si de emisiile de CO2. Chestii gen „perioade de activitate solara ridicata”, sau „cicluri de clima” cum zic unii precum cranganu sau unii comentatori pe aici, sunt non-sensuri si absurditati. Natural, clima Pamantului nu se poate schimba atat de repede in doar 20-30 ani, cum am observat si cum arata masuratorile. Deci ramane activitatea umana ca generatoare a schimbarilor climatice.
Acum daca Vestul isi reduce emisiile si delocheaza industriile sale in Asia, efectul va fi ca emisiile vor creste in Asia iar Vestul pierde multe locuri de munca stabile. Avantaj Asia.
China, India, Indonezia, Turcia, sunt tari cu populatii mari care se dezvolta economic si au un ritm mare de crestere de emisii de CO2.
Deci fie ar trebui gasite urgent noi surse masive de energie fara emisii (solara, fuziune, etc), fie va tb sa ne resemnam cu schimbarile climatice (care insa se vor agrava). Oricum problema e foarte spinoasa.
Ioan gura de aur „Schimbarile climatice exista fara dubiu si sunt cauzate de activitatea umana si de emisiile de CO2”
Pai daca nu exista dubiu, e clar, nu?
@nt. Asta arata toate masuratorile si este dovedit stiintific de toate organizatiile serioase. Daca tu ai alta parere si crezi in baba omida sau unii platiti de industria petroliera, e cu totul altceva…
„ (….) judecătorul Bogdan Aurescu în opinia sa separată nu a combătut avizul consultativ, ci a dorit să facă unele precizări, printre care aceea că obligațiile statelor trebuie interpretate în funcție de circumstanțele specifice ale fiecăruia. De asemenea, a făcut referire la caracterul consultativ al avizului”
Curat Aurescu! A dorit să facă referire la caracterul consultativ al avizului – ca să fie clar… ca apa tulbure!
Nuanțările sunt importante uneori în diplomație. Aici vorbeam însă de un judecător care ÎȘI ASUMĂ.
Ştirile despre temperaturile înalte înregistrate în luna iulie 1957 în Italia (53º C), Luxemburg (38º C), la Paris (35º C) şi la Viena (37,5º C) nu au stârnit nici un fel de isterie colectivă pe termen scurt, mediu sau lung pe tema încălzirii climatice şi românii continuau să lucreze liniştiţi, fără a fi bombardaţi cu mesaje panicarde despre sfârşitul planetei din cauza modificării climei.
Hank Johnson (născut în 1954) este un avocat și politician american, member of the U.S. House of Representatives for Georgia din 2007. Este membru al Partidului Democrat și, la fel ca obosita și greu încercata Organizație a Națiunilor Unite, prin Curtea Internațională de la Haga veghează la sănătatea planetei.
Reprezentantul Hank Johnson a făcut senzație în 2010 când, în timpul unei audieri în Congress-ul SUA, și-a exprimat îngrijorarea că teritoriul american Guam ar putea să „se răstoarne și să se scufunde” din cauza suprapopulării cauzate de o consolidare militară planificată.
În cadrul unei audieri a Comitetului pentru Servicii Armate al Camerei Reprezentanților, Johnson l-a întrebat pe amiralul Robert Willard, șeful U.S. Pacific Fleet, despre impactul potențial al relocării a 8.000 de pușcași marini și a familiilor lor în Guam. Comentariul lui Johnson („mi-e teamă că întreaga insulă va deveni atât de suprapopulată încât se va răsturna și se va scufunda”), delivered with a straight face, a condus la o scurtă pauză din partea lui Willard, care a răspuns apoi, cât se poate de serios, „We don’t anticipate that”.
Vedeti pe youtube „Rep. Hank Johnson, Guam will Tip over and capsize”.
https://www.youtube.com/watch?v=QjG958lZ1KI
Traducerea transcriptului:
Johnson: Aceasta este o insulă care, la cea mai mare lățime, are… douăsprezece mile de la un țărm la altul? Iar la cea mai mică lățime… uh, cea mai mică locație… are șapte mile între un țărm și celălalt? Este corect?
Willard: Nu am dimensiunile exacte, dar, în ceea ce privește întrebarea dumneavoastră, domnule, sunt de acord că Guam este o insulă mică.
Johnson: O insulă foarte mică, de aproximativ douăzeci și patru de mile, dacă îmi amintesc bine, lungă, douăzeci și patru de mile lungime, aproximativ șapte mile lățime în cel mai îngust punct al insulei și aproximativ douăsprezece mile lățime în cea mai largă parte a insulei, și nu știu câte mile pătrate înseamnă asta. Știți cumva?
Willard: Nu am această cifră la mine, domnule, dar v-o pot furniza, cu siguranță, dacă doriți.
Johnson: Da, mi-e teamă că întreaga insulă va deveni atât de suprapopulată încât se va răsturna și se va scufunda.
Willard (după o pauză): Nu anticipăm asta…
P.S.
Un comentariu linistitor de pe youtube in privinta insulei Guam:
„Am locuit în Guam jumătate din viața mea. Am avut taifunuri cu vânturi de peste 200 mph și valuri de 40 de picioare, iar insula s-a răsturnat o singură dată. Dar ne-am agățat cu toții de partea de est și am întors-o rapid la loc, așa că am fost cu toții bine. Vă mulțumim domnule congresman pentru grijă.”