Vineri, 4 septembrie, Banca Națională a României (BNR) a decis menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,5% pe an, menținerea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 7,5% pe an și a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,5% pe an. De asemenea, a hotărât menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit. Aceste decizii, anticipate de noi într-un articol publicat recent în această revistă, ridică în continuare câteva probleme, pe care ne propunem să le prezentăm succint în cele ce urmează .
În cursul acestor ultime săptămâni, analiștii economici și practicienii bancari s-au pronunțat adesea cu privire la intențiile BNR referitoare la rata dobânzii sale directoare. Ultimele decizii ale BNR au infirmat majoritatea pronosticurilor, care prevedeau reducerea ușoară a acestei rate, ceea ce arată că fundamentarea și anticiparea deciziilor macroeconomice sunt grevate de numeroase necunoscute. Tot așa, interpretarea acestor decizii și previzionarea consecințelor lor pe termen mediu și lung sunt marcate de incertitudini.
Deși menținerea ratei dobânzii de politică monetară și a celorlalte rate ale dobânzii amintite nu a fost prevăzută de majoritatea comentatorilor, care au pledat mai mult sau mai puțin persuasiv pentru o anumită reducere, justificarea acestei decizii lasă să subziste anumite ambiguități. Fără îndoială, scăderea ratei inflației la 5,10% în august față de 5,42% în luna iunie constituie un argument pentru relaxarea politicii monetare, deoarece semnifică o mică apropiere de ținta BNR (2,5% ± 1pp). Însă, comunicatul BNR arată – într-un limbaj destul de sibilinic – că „Avansul față de finele semestrului I este rezultanta accelerării creșterii prețurilor alimentelor și energiei, pe fondul secetei severe și al majorării tarifelor de distribuție pentru gaze naturale, ce a devansat ca impact noile scăderi de dinamică consemnate de prețurile administrate și de prețul combustibililor, sub influența unor efecte de bază și a descreșterii cotației țițeiului.” De asemenea, în document se spune că indicele CORE2 ajustat (inflația subiacentă) a continuat să crească, urcând în august la 5,8%, de la 5,7% în iunie. Or, acest indice este cel care reflectă evoluția spiralei prețuri/salarii, de care depinde persistența inflației pe termen mediu și lung.
De fapt, inflația subiacentă și faptul că, după cum am arătat într-un articol publicat în această revistă și pe alte platforme de opinii si analize, aceasta este provocată în principal de politica fiscală populistă a guvernelor din ultima perioadă, constituie motive suficiente pentru a justifica recentele decizii prudente ale BNR. Ambele fenomene creează incertitudini și riscuri mari, chiar dacă guvernul urmează să transmită Comisiei Europene în toamna acestui an un plan fiscal pe termen mediu, care să corecteze dezechilibrele produse de această politică. Surse de incertitudini și riscuri rămân, de asemenea, situația pieței muncii și dinamica salariilor din economie. În fine, incertitudini însemnate continuă să fie provocate de evoluția prețurilor energiei și alimentelor, precum și de traiectoriei viitoare a cotației țițeiului, pe fondul tensiunilor geopolitice.
O reducere cu 25 sau 50 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară, așa cum s-a sugerat, nu poate corecta această traiectorie îngrijorătoare a economie României. Se pune atunci întrebarea de ce se cere totuși atât de insistent ca BNR să reducă rata dobânzii de politică monetară. Și până la ce nivel ar trebui ea redusă? Iar, în definitiv, politica monetară actuală este chiar atât de restrictivă?
Calcularea ratei dobânzii de echilibru (rata reală neutră pe termen lung), de natură să asigure egalizarea economiilor și investițiilor, este un exercițiu dificil și foarte discutabil chiar și din punct de vedere teoretic. Fără a intra în detalii cu privire la această complicată problemă, vom spune doar că rata dobânzii la titlurile de stat cu scadență de 10 ani este 6,71%. Având în vedere că rata anuală a inflației este 5,10%, rezultă că rata reală a dobânzii pe termen lung, care influențează deciziile de investiții, este 1,61%. Politica monetară nu este, deci, restrictivă.
Înseamnă că nu relaxarea politicii monetare constituie mijlocul prin care pot fi corectate procesele negative din economia României: încetinirea creșterii economice, amplificarea deficitelor gemene (deficitul bugetar și cel al balanței de plăți), lipsa de acces la credit a numeroase întreprinderi cu capital românesc, subfinanțarea investițiilor necesare pentru creșterea economică pe termen lung etc. Dorința de a reveni la perioada de dobânzi reale negative din deceniul de după căderea comunismului este periculoasă. Iar aceasta, nu doar pentru că dobânzile negative determină ineficiența deciziilor de investiții și favorizează supraviețuirea întreprinderilor „zombi”; ci și pentru că formarea și mobilizarea economiilor interne necesită remunerarea lor corespunzătoare, astfel încât România să nu mai depindă atât de mult de capitalul străin.
Articol preluat cu acordul conducerii saptamanalului timisorean TIM 7
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ca părere, re-re-realesul Mugur Isărescu trebuia să scadă dobânda de politică monetară fiindcă asta fac și FeD și BCE pentru a impulsiona economiile aflate în recesiune/stagnare. Și Leul trebuie devalorizat pentru a impulsiona exporturile și a limita importurile( balanța comercială a ajuns la un deficit de aprox. 30 MILIARDE DE Euro!!).
Nu știu ce se întâmplă cu economiștii români. La guvern nu se poate limita deficitul bugetar și nu se pot colecta taxele, toată populația vrea bani( bineînțeles de la buget…), etc. Nu se poate da vina numai pe politicieni, economiștii ar trebui să pună piciorul în prag. Dacă vom continua tot la fel, vom arunca societatea în criză economică.
”economiștii ar trebui să pună piciorul în prag”
Si sa facă ce?
Orice economist care are o opinie proprie este ignorat sau marginalizat.
Nu combate nimeni ce zice un economist sau altul, este pur și simplu trecut cu vederea.
Unii economiști importanți spun lucrurilor pe nume, doar că terminologia și modul de exprimare folosit este înafara vocabularului majorității populației, deci nu are nici o tracțiune în opinia publică.
Răspunsul standard al unui om puternic din stat către un economist este ”lasă-mă cu teoriile tale”.
Pe de altă parte titulatura ”economist” acoperă o gamă de profesii concrete foarte largă, majoritatea având legături foarte slabe cu politicile economice. Contabili, consultanți fiscali, consultanți financiari, lucrători bancari, funcționari, etc. Majoritatea nu au nici o legătură cu macro-economia, și nici o preocupare în domeniu.
Logica funcționează invers, ”se dorește” să se întâmple ceva, și se caută oameni care să găsească justificări, și oameni care să rezolve problema ”cum?” nu oameni care să întrebe ”da de ce?” sau ”se justifică?”.
Ba se poate. De ex. BNR poate mult mai mult și, aliată cu băncile comerciale, pot impune anumite reglementări/ legi cum se întâmplă prin Occident, unde guvernele nu prea suflă în fața bancherilor. Puterea financiară este una din marile puteri ale Lumii. Economiștii nu pot fi doar niște bugetari care tremură de frica guvernelor.
Mai sunt și alte instituții destul de puternice ca ANAF, CURTEA DE CONTURI, CONSILIUL CONCURENTEI, etc care, deși sunt politizate parțial, au suficiente metode de a interveni în sensul unei funcționări normale a economiei. Spaima de fisc este teribilă în Occident.
ANAF, CCR si CC sunt subordonate politic la nivele diferite. BNR este relativ autonomă, dar are pârghii strict monetare de intervenție.
Îndatorarea statelor este în genere în interesul băncilor, și a firmelor din domeniul financiar, și este este foarte profitabilă.
Spaima de fisc este valabilă pentru micile afaceri și la noi, și oriunde. Corporațiile în schimb, nu prea au de ce să se teamă, pentru că au canale foarte bune de sifonare a impozitelor, și echipe de juriști care găsesc orice portiță imaginabilă.
adaugati filozofii si istoricii, mai ales istoricii economiei
(este o gluma, luati-o ca atare; dar…..)
Inflația în România este cea mai mare din Uniunea Europeana, prin urmare, pe scurt spus, sunt prea mulți bani în piață. Dobânzile crescute sunt întocmai soluția recomandată de economiști.
Într-adevăr, cursul este menținut cu oarece efort dar, în fond, este obiectivul fundamental al BNR să mențină stabilitatea prețurilor.
Faptul ca banii din piață nu sunt utilizați pentru investiții, ci pentru consum, astfel ca “economia nu se lanseaza”, nu este vina BNR ci a guvernanților pe care îi votați.
Apropo… în curând mergeți la vot. Dacă îi votați tot pe aceștia, este absurd să vă așteptați ca efectul să fie de aceasta dată altul.
Decizia BNR de a menține rata dobânzii pare prudentă, dar rămâne de văzut cât va ajuta la stabilizarea economiei pe termen lung.
probabil se asteapta alegerile,care din ele? nationale si din SUA. daca ies tot PSDNL inflatia si taxele vor creste ,iar in SUA daca iese Trump pietele vor „colapsa” datorita increderii scazute,iar efectul de unda de soc va face ravagii in Eurpa/Romania.
Un material bine documentat al autorului. Dar ca exemplu aplicarea unei dobanzi de 5,5% la depozite cand rata inflatiei este tot peste 5% pune problema daca mai merita sa avem depozite in lei in banci. Pentru ca comisioanele aplicate gestionarii depozitelor mananca din banii depusi. Pentru mine este cert ca BNR a facut si multe jocuri politice in favoarea guvernantilor si nu a intervenit in derapajele bancilor comerciale. Asta explica mentinerea actualului director BNR peste varsta legala de pensionare, adica 65 ani.
Băncile comerciale au ajuns de o ticăloșie abjectă. Pentru creditele comerciale dobânda este mult peste inflație, dar dobânzile la depozite sunt mult sub rata inflației( așa zisele dobânzi real negative). Altfel spus, băncile utilizează banii din depozite( unde dau dobânzi real negative) pentru a da credite comerciale cu dobânzi mari, câștigând enorm datorită marelui ecart dintre dobânzi. Practic, a ține banii la bancă îți provoacă pierderi financiare. Asta este o tâlhărie inacceptabilă, contrară oricărui concept economic. Totul sub ochii guvernelor și a Băncilor Naționale.
Un limbaj alambicat ce ocoleste adevarul si iti da impresia unor rezultate pozitive. Minciuni sfruntate, ca in documentele de partid si de stat, pline de cifre, dar lipsita de o baza comuna ca sa le poti compara.
Inflatia lunii iunie 5,42%. Adica in luna iunie preturile au crescut cu 5,42% fata de luna mai. Nu povesteste nimic de inflatia din iulie, dar sare la luna august, pe care o compara cu luna iunie. A fost scoasa din calendar luna iulie. Nu exista in Romania luna iulie. A disparut fiindca asa zice BNR si dl Silviu Cerna. Dar in august avem succese tovarasi, inflatia e mai mica decit in luna iunie. Inflatia, ca si dobinda, se compune. Adica daca inflatia in mai e considerata 1 sau 100%, in iunie preturile au crescut cu 5,42%. Asa zice BNR, banuiesc cu date de la INS. Nu comentez adevarul celor spuse de INS. Nu povesteste nimic de iulie, dar putem presupune o rata similara, deci compunind, avem la inceput de august, fata de mai o inflatie de peste 11% iar la inceput de septembrie, luind de buna cifra pentru august, o inflatie de 16.7% fata de mai. Evident ca BNR nu poate decit sa mentina dobinda de referinta. (ar trebui crescuta, dar cum vecinele o scad nu poate face decit sa o mentina.) E an electoral si banii curg in stinga si dreapta la clientela de partid, iar sefimea de la BNR e pusa de cei ce impart acesti bani. Noroc cu intrarea in UE ca sunt obligati sa se abtina. Altfel, va garantez ca s-ar fi reeditat perioada anilor 90. Cu o inflatie lunara de 6% ai o inflatie anuala de peste 201%, iar cu una de 5 ai o inflatie anuala de 180%.
@Stelian – ”Inflatia lunii iunie 5,42%. Adica in luna iunie preturile au crescut cu 5,42% fata de luna mai.”
Nu poate fi vorba de raportarea la luna mai 2024, probabil e vorba de inflația anuală, deci creșterea de prețuri din luna iunie 2024 raportată la luna iunie 2023. O inflație anuală de 5,42% e mare, dar nu e catastrofică.
”Cu o inflatie lunara de 6% ai o inflatie anuala de peste 201%, iar cu una de 5 ai o inflatie anuala de 180%.”
Exact asta demonstrează că interpretarea dvs este eronată. Dacă România ar avea 180 – 200% inflație anuală, un euro ar ajunge la 14-15 lei într-un singur an, și-ar da seama toată lumea că e inflație 😀
1. Asa scrie „reputatul” Silviu Cerna. Eu am facut doar o interpretare a datelor. „Fără îndoială, scăderea ratei inflației la 5,10% în august față de 5,42% în luna iunie”. Vedeti undeva scris cuvintul inflatie anuala? Eu nu. Si nu e pomenit nicaieri in articol.
2. Eu mi-am luat propriile masuri.
3. Se poate inflatie si cu mentinere a cursului EURO.
4. Din faptul ca BNR mentine rata dobinzii in timp ce in lume tendinta e de scadere si inca la valori sensibil mai mici decit tine BNR, ma face sa trag urmatoarele concluzii: a) datele INS sunt ajustate din burta ca de obicei si deci inflatia raportata e sensibil mai mare. b) fiind an electoral cind guvernul da cu bani in stinga si dreapta, prefera sa tina dobinda sus, sa mai frineze din imprumuturi si consum. c) la anul va ploua cu mariri de taxe si impozite (salariu, TVA si vor mai inventa).
Este vorba despre inflația pe 12 luni, iulie 2023-iulie 2024, august 2023-august 2024 etc.
https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ipc08r24.pdf
Băncile au costuri, pe de o parte și trebuie să facă profit, pe de altă parte. Este o piață concurențială, chiar dacă este supravegheată.
Iar, când inflația este mare cetățenii sunt tentați să cumpere, să scape de banii care își pierd relativ repede valoarea, căci luna viitoare nu vor mai putea cumpăra ceea ce cumpără în luna curentă, cu aceeași sumă.
Eu am citit si interpretat un articol, care n-are nici o trimitere nicaieri. E scris de un mare profesor, si membru in CA al BNR daca nu ma insel.. Ai pretentii ridicate de la astfel de oameni, ca nu e un neica nimeni ca mine. Nu te joci cu cuvintele si cu sensul lor. Eu am presupus exact ce scrie acolo. Nu e vina mea.
Domnia ta, simti nevoia sa ma trimiti la sursa care e INS. Foarte bine. Dar eu tot spun ca INS minte ca vechile gazete comuniste. Ca inflatia este mai mare, ca va fi si mai mare (BNR stie asta) si ca in jur si pe la altii dobinda de referinta scade. Ceea ce nu e cazul in Romania. Imi mai amintesc de trecut cind inflatiile erau mai mici, nu era criza, economia duduia, dar dobinda BNR era tot pe la nivelul asta. Sunteti constient ca BNR face eforturi sa tina cursul sub 5 lei si ca e tinut artificial la acest 4.97.
@Stelian _ “Sunteti constient…”
Am scris despre curs puțin mai sus.
Despre metodologia de calcul pentru IPC și inflație am mai făcut comentarii critice, dar fără aproximările pe care le face ar fi imposibil.
Este necesar să acceptăm ca nu poate fi creat un coș de consum ideal. Dar, da, inflația este diferită pentru diversele categorii de catateni iar percepția ei este și mai diferită.
Și cred, asemenea dumneavoastră, ca BNR a sprijin și sprijină guvernul, indiferent care a fost. Foarte probabil, au fost influențe politice, fără a exista o dovadă în acest sens. Dar, pretextul BNR a fost mereu ca o conduită mai severă, mai strictă, ar fi generat probleme sociale și mai grave.
Eu, dacă îmi cereți părerea, cred ca dobânzile de referință ale BNR trebuie menținute la un nivel ridicat. Sunt prea mulți bani în piață, în raport cu producția de bunuri și servicii.
Aveti aici dobinda de referinta a Bancii Europene cam de cind cu lupii aia albi, adica 1999. Are cineva curajul sa faca un tabel cu 2 coloane si sa puna in paralel dobinda Bancii Europene cu a BNR? Sau sa caute dobinzile de prin tarile „vecine si prietene” Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Polonia, statele fostei Iugoslavii? Ia sa vazi atunci discutii.
https://www.banque-france.fr/fr/les-taux-monetaires-directeurs
@Stelian _ “Are cineva curajul…”
Înțeleg ca doriți ca România să adopte cât mai curând moneda comună.
Și eu.
Nu există niciun partid care să aibă în programul propus pentru apropiatele alegeri acest obiectiv . O soluție este să fondați dumneavoastră unul. Vă votez.
Multumim pentru amanunt!
An electoral. Si Manolle este recunoscut ca un sustinator al stingii politice.
Vedem la anu. Depinde si de cine castiga…..(?!!!)