Bilanţ de campanie 2024: teme de atac fără rezilienţă mediatică mare

Campania pentru alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 2024 a fost, cel mai probabil, cea mai lipsită de teme şi dezbateri din istoria campaniilor electorale de după 1989, în România. Lucru ce nu este însă de mirare în logica jocului electoral, care, prin natura lui, nu este doar despre politici publice. Este o strategie care a funcţionat pentru principalele partide (PNL şi PSD) la scrutinele local şi european din mai şi a fost menţinută şi în cazul alegerilor prezidenţiale şi parlamentare, tocmai pentru că s-a dovedit avantajos.

Fragmentarea procentelor estimate a candidaţilor în turul unu, de unde şi incertitudinea privind numele prezidenţiabililor care intră în turul al doilea, este o a altă caracteristică a acestei campanii prezidenţiale. De altfel, această particularitate a făcut ca strategia de campanie a PSD pentru a-şi susţine candidatul să fie orientată, cu mult înainte de campanie, pe tot parcursul anului 2024, înspre minimalizarea lui Mircea Geoană – cel mai bine plasat în prima jumătate a anului 2024. Spre finalul campaniei, cu o săptămână înainte de primul tur, când pare că Geoană nu mai e favorit să intre în turul al doilea, PSD s-a repliat, mutând atenţia şi spre alţi contracandidaţi.

O altă specificitate a acestei campanii este că cele mai multe atacuri şi încercări de minimalizare a contracandidaţilor, cu potenţial emoţional mai mare (cu excepţia acuzaţiilor la adresa lui George Simion), au fost lansate în afara campaniei electorale propriu-zise. Dezvăluirile cu privire la Mircea Geoană (episoadele cu vizitele la Moscova şi relaţiile cu familia Mănescu), „legea Iohannis”, scandalul privind afacerile Laurei Vicol / Nordis, dosarul de mită al lui Nelu Tătaru, altercaţia Nicuşor Dan vs. Daniel Băluţă de la Pasajul Unirii, ieşirea „politică” de la guvernare a PNL sunt toate elemente lansate în afara campaniei. 

Celelalte elemente de campanie, lansate în cadrul celor de 30 de zile de campanie propriu-zisă (referendumul lui Nicuşor Dan, blatul PSD-George Simion şi dezvăluirile lui Gigi Becali, ferma de troli a lui Mircea Geoană, nepotul lui Marcel Ciolacu, lacunele de politică externă ale Elenei Lasconi, discuţiile despre Ilie Bolojan premier, desecretizarea cheltuielilor cu vilele de protocol), au fost mai puţine la număr şi parcă au avut intensităţi mai scăzute. Dar mai e o săptămână şi, fiind ultima din campanie, e de aşteptat să crească tensiunea.

De asemenea, din această campanie a lipsit o temă de atac sau de vulnerabilizare mare, care să le domine pe celelalte, lucru care ar fi fost probabil valabil dacă previzibilitatea numelor ce urmau să intre în turul al doilea ar fi fost mai mare. Dar nu a fost aşa, astfel încât temele mici de atac nu au avut capacitate de rezilienţă mediatică mai mare de o săptămână. Totuşi, acuzaţiile la adresa lui George Simion, apărute pe ultima sută de metri în campanie, se transformă într-o temă de atac semnificativă.

Tema referendumului pentru Bucureşti (14-21 octombrie şi 21-27 octombrie), lansată de primarul Nicuşor Dan, s-a stins destul de rapid. Cu potenţial de vulnerabilitate pentru PSD, tema s-a stins rapid şi ca urmare a contracarării eficiente, prin necontestarea ideii, prin adoptarea legii care permite organizarea prezidenţialelor cu referendumul în acelaşi timp, dar şi prin introducerea unei întrebări proprii în cadrul referendumului. Contracararea a fost necesară, pentru că, lăsată aşa, tema risca să creeze probleme pentru PSD, în sensul creării unui discurs polarizator de tip reformarea administraţiei publice în Bucureşti vs rezistenţa la reformare / Bucureștiul sub administrare pesedistă.

Perioada 28 octombrie-3 noiembrie a fost marcată de analiza prestaţiei Elenei Lasconi, dar si de continuarea atacurilor lui Nicolae Ciucă la adresa PSD. Cu privire la atacurile la adresa PSD, e de remarcat faptul că acestea au aparţinut în mare măsură lui N. Ciucă, comunicatorii PNL, pusi sa comenteze aceste atacuri, avand un discurs mult mai rezervat. Cel mai probabil pentru eventualitatea în care, după alegeri, va fi o guvernare PSD+PNL, cu un Nicolae Ciucă în afara preşedinţiei partidului. Legat de atacurile în sine (PSD e comunist sau faptul că PSD concentrează toată puterea), acestea s-au dovedit necredibile şi puse artificial în sarcina de a fi comunicate de  Nicolae Ciucă.

Discuţia despre al cui premier să fie Ilie Bolojan şi despre scandalurile din AUR au dominat intervalul 4-8 noiembrie şi nu par să fi avut un impact semnificativ asupra opiniei publice, ci mai mult au mascat alte puncte cu potenţial de vulnerabilitate. 

Totuşi, o temă semnificativă de atac, ce până în prezent ocupă mediatic o perioadă mai mare de o săptămână (începând cu 7 noiembrie), este cea legată de acuzaţiile de spionaj la adresa lui George Simion. În loc să-l vulnerablizeze, aceste acuzaţii nu fac decât să crească atenţia asupra lui şi, în lipsa dovezilor, este transformat în victimă. Iar declaraţiile lui Marcel Ciolacu, conform cărora premierul României nu are informaţii care să confirme acuzaţiile la adresa preşedintelui AUR, nu fac decât să îl întărească pe Simion. Nu este chiar foarte clar de unde a pornit această temă (PNL, Ioan Chirteş, Nicolae Ciucă, Remus Pricopie). Ce este mai măsurabil e că George Simion ocupă agenda pe final de campanie şi pare că acest lucru îl avantajează. Şi asta, în contextul în care, în ultima parte de precampanie şi în prima de campanie, Simion era doar marginal pe agendă. Şi în contextul în care, cu o săptămână înainte de primul tur al alegerilor, încă planează incertitudinea cu privire la cine va fi al doilea candidat care va intra în turul al doilea.