Ieri, Google i-a dedicat un doodle lui Bram Stoker, autorul romanului Dracula. Iata-ne, expusi, in fata a zeci si sute de milioane de utilizatori ai motorului de cautare, la o glorie exotica de moment- cel putin pentru toti cei care unesc ideea de Dracula cu Transilvania si, implicit, Romania. Vrem nu vrem, Dracula e unul din elementele brandului nostru de tara, face parte din perceptia publica pe care multi straini o au asupra Romaniei. Unii dintre ei au auzit si de alte persoane -gimnasti, cineasti etc- sau domenii – precum IT-ul, alti nu au avut curiozitatea sa „dea un Google”. Insa intrebarea fundamentala la capitolul brand de tara e cum ne vedem noi; abia apoi cum ii facem si pe altii sa ne vada asa cum suntem; respectiv, in caz de insatisfactie cu privire la noi insine, cum ii convingem pe straini sa creada ca suntem mai buni.
Fiind o fire optimista, imi place sa cred, gasind exemple din realitate, ca suntem inovatori, plini de viata, etern descurcareti, cu mare potential, atat individual cat si colectiv. Am prieteni buni -romani sau straini- care ne vad, ca popor, exact pe invers. Sunt ei pesimisti sau realisti – sunt eu si cei care cred ca mine desprins(i) de realitate? Cred ca adevarul e pe la mijloc, ca intotdeauna, si tine de asteptarile noastre in primul rand. Teza mea e ca brandul de tara suntem noi, nu Dracula, nu frunza, nu gradina Maicii Domnului si asa mai departe. Toate cele enumerate sunt importante ca repere, dar calitatea umana, reusita individuala si colectiva, constituie un brand mult mai puternic. Noua realitate mondiala tine mult de HR, de calitatea relatiei dintre oameni: degeaba ai palate daca ai gunoi langa; respectiv chiar daca are o tarisoara inca unele probleme de infrastructura, tot o voi vizita daca imi face placere sa fac business, ca si calitate umana si profesionala, cu un anumit popor.
Ce putem astepta de la brandul de tara:
- sa ne faca sa aratam bine in sine, ca o chestiune de imagine, ego etc – aici nu as vrea sa intru in discutii fara iesire gen „da de ce sa facem asta? sa vada lumea cum suntem cu adevarat, agresivi, nesimtiti” etc – abordarea asta merita un tratat de psihologie colectiva… cu destinatia finala: de ce ne mai deranjam sa iesim din casa ?!
- sa ne faca sa profitam economic de imaginea noastra, crescandu-ne astfel prosperitatea. Practic, sa ajutam strainii sa isi cheltuie banii punctual (turism) sau pe mai mult timp (investititii mai mult sau mai putin strategice) in tara noastra.
Premisa de la care cred ca trebuie pornit in ambele cazuri e impacarea cu noi insine, echilibrarea noastra in sensul acceptarii faptului ca avem si virtuti si pacate, ca nu exista popor perfect si ca putem „face sa fie bine” pornind de la cateva calitati de baza ale noastre. Tot din premisa face parte si abandonul ideilor, des intalnite, de repros -responsabilizarea exclusiva a altora- si de consens – „daca nu suntem cu totii de acord nu se face”.
Sa o luam pe rand, dar pe scurt. Am spus impacare cu noi insine in primul rand. E important caci tindem sa ne comparam mereu cu altii si sa ignoram avantajele noastre. Nu suntem si nu vom fi germani, americani, rusi sau chinezi, avem calitatile si defectele noastre, diferite. Pentru unii putem fi dezorganizati, pentru altii inovatori, pentru unele agresivi, pentru altele capitalisti urbani fermecatori…De altfel, nici nu putem vorbi de „romani” in general, caci suntem foarte diferiti atat pe regiuni cat si … in acelasi bloc. Odata ce acceptam asta, odata ce devenim impacati cu noi insine, mandri ca suntem romani, totul va fi mai bine, si partial brandul va veni de la sine. Vom invata mai usor sa gasim echilibrul intre solidaritate colectiva si ambitie individuala. Vom invata sa multiplicam succesul invatand din reusita altora si nu doar invidiind-o; si vom intelege ca brandul de tara tine de fiecare dintre noi, de interactiunea noastra, la diferite nivele, cu „strainii si strainatatea”. Brandul depinde de atitudinea noastra- atentie asadar la atitudine: daca noi nu suntem multumiti de noi insine, de ce ar fi cineva caruia doar ne plangem? Martorii cenusii in cap nu devin investitori. Martorii pasiunii dublate de vointa si munca da.
Apropo de abandonul consensului si al reprosului – da, e ok sa nu fim de acord: e greu sa pui si 2-3 oameni de acord asupra unei idei, detaliat, daramite sa faci fericite 19 milioane in tara si inca cateva in diaspora. Cat priveste reprosul, e incredibil cata povara se aseaza pe umerii autoritatii si din perspectiva brandului de tara – ar trebui sa intelegem ca Presedintele, Primul Ministru, orice ministru, Guvernatorul BNR, nu pot face treaba de unul singur sau una singura. Brandul de tara suntem noi, da, noi, noi toti. Fiecare dintre noi e ambasadorul Romaniei in raport cu strainii care ne cunosc. Cu cat fiecare dintre noi stie sa fie mai bun, mai fermecatoare, mai corect, mai activa, cu atat vom imbina succesul individual cu cel colectiv. Si atunci ne vom gasi cu adevarat pacea, cu noi insine. O pace activa, caci, slava Domnului -si, probabil, „gradinii Maicii Domnului”-, suntem un popor viu. Iar un popor viu si impacat cu sine insusi nu poate avea decat succes, reflectat si in imaginea sa. Restul, sunt simboluri pe care putem decide sau nu sa le accentuam, de la frunze la castele (Dracula sau nu), de la clasici (culturali, sportivi si nu numai) la manele…
PS Alaturi de cativa oameni talentati, am incercat la randul nostru, sa ne gandim la Romania si la ce are ea mai bun, turistic dar mai ales investitional. Rezultatul e aici. Indiferent ca ne place sau nu, avem nevoie de o identitate puternica in Europa si in intreaga lume, atat cultural-turistic, cat si, esential in timp de criza economica globala, la capitolul business. Iar momentul sa ne miscam e acum, fara a astepta alegeri dupa alegeri sau investitorii doar la poarta. Trebuie sa incepem sa batem la portile lor, si sa realizam ca suntem intr-o apriga competitie atat cu vecinii din cartierul sud-est european, cat si cu lumea intreaga.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
doua lucruri prevesteau renasterea : atingerea indiilor mergind intr un singur sens si aparitia tiparului. iesirea dintr un sistem dominat de un gingav bilbiit si ideologii lui si intrarea intr un altul aflat la sfirsit, cu scroafa cocotata n copac pe post de ideolog si luminolog. cam in asta se rezuma filosofelile de azi. pot rasuna manelele intre peretii tai betonati de acasa, te poti minti si insela pe tine acasa la tine, dar cind iesi pe strada nu ma scuipa si nu ma injura. si daca constiinta ta te impiedica sa faci asta atunci macar sa fie cineva/ceva care s o impuna.
Este revelator că întreaga modernitate românească, începând cu democratizarea pașoptistă, junimistă și interbelică, apoi continuând cu succesivele dictaturi – carlistă, legionară, antonesciană, dejistă și ceaușistă – , pentru a ajunge la re-democratizarea postdecembristă stă sub semnul interogării identitare. Diferențele dintre românitatea premodernă și aceea a ultimelor două secole sunt atât de marcante și de greu de gestionat, încât putem vorbi despre o cronicizată criză românească de identitate în epoca modernă. Se pare că maioresciana teorie a ,,formelor fără fond” nu constituie doar o inspirată interpretare a civilizației și a culturii românești din secolul al XIX-lea, ci o fatalitate exasperantă, de care nu reușim să scăpăm, oricât de mult ne-am dori. Vom ști că lucrurile sunt măcar pe drumul corect pentru a fi rezolvate abia atunci când mentalitățile, instituțiile și comportamentele unei mase critice de români vor începe să nu se mai diferențieze substanțial de acelea corespunzătoare lumii democratice, capitaliste, moderne și, mai ales, atunci când nu ne vom mai preocupa obsedant de identitatea noastră, în termeni de ,,noi și ei”. Auto-lamentarea, auto-învinovățirea, auto-exonerarea de răspundere sunt atitudini perdante. Când vom dori să lucrăm toți împreună, solidari, fără etichetări, vom fi transfigurat miturile naționale din ,,Miorița” și ,,Monastirea Argeșului”.
Mie-mi place relatia de love-hate cu Romania.
Brandul de tzara este excelent ilustrat”, in mod succint, de lozincile / zicalele specifice romanilor, precum: „sa moara si capra vecinului!”, „onoarea nu tine de foame”, „curat neconstitutional, da’umfati-l!”, „las’ca merge si asa!”, „muieti is posamgii?”, „moarte pentru cei cu carte!”, legiles unt facute pentru a fi incalcate”, „decat un car de minte, mai bine un dram de noroc”, sau „sa nu ne intrebe nimeni cum am facut priumul milion. Nici urmatoarele o suta – mai bine sa imi numere ouale!”