– Cine reprezintă și cine apără interesele bucureștenilor? –
Dezbaterile publice din campania electorală au vizat, până de curând, teme mai degrabă minore, precum gafele candidaților și lupta internă din partide pentru locurile eligibile pentru alegerile parlamentare, sau cazuri de corupție ale unor membri de partid, evenimente semnificative, dar cu care ne-am cam obișnuit în ultimii ani.
Marile probleme ale României sunt însă cele economice, administrative și sociale: deficitul bugetar uriaș, proasta colectare a taxelor și a contribuțiilor, creșterea economică bazată pe importuri și pe consum, organizarea administrativ-teritorială veche (din 1968) și ineficientă, precum și inechitățile uriașe în sistemul de distribuire și redistribuire a banilor publici. Despre acestea ar trebui să fie întrebați candidații. Nu avem o cultură bazată pe analiza evidențelor, a indicatorilor, a marilor riscuri sau pe promovarea interesului individual și de grup mic prin intermediul interesului național și pe baza principiilor și valorilor democratice. Clasa politico-administrativă încă reproduce o cultură socială a șmecheriei, a aranjamentelor personale, a supraviețuirii în incertitudine, a apelor „tulburi” în care șmecherii pescuiesc ce se poate la nivel individual sau de gașcă. Iar sindicatele sau asociațiile profesionale abia când constată că nu prind nimic prin apele tulburi, în crize, ajung să vadă inechitățile sociale și economice majore și să se revolte.
Lipsa infrastructurii pentru practicarea sportului (cu excepția fotbalului profesionist) era cunoscută, dar a ieșit și mai clar la iveală în spațiul public în perioada recentelor Jocuri Olimpice. Marele campion David Popovici se antrenează în București în bazine vechi, nerenovate; în schimb, s-au construit din bani publici bazine olimpice noi în afara Bucureștiului, la Otopeni, la Cluj sau în orașe medii precum Alexandria și Focșani în care numărul de sportivi era mic, dar sprijinul politic din partea baronilor politici era puternic.
Să fie clar, nu este vreo problemă dacă se investește în afara Bucureștiului, dacă se redistribuie resursele publice. Și acele bazine sunt utile. Însă problema cea mare este că nu se construiește în mod prioritar și echitabil acolo unde sunt cei mai mulți sportivi. Și nici în localitățile sau regiunile din care vin resursele, precum Bucureștiul sau alte mari orașe, care nu sunt promovate de lideri politici influenți. Nu doar resursele pentru facilități sportive sau culturale, ci toate resursele bugetare sunt redistribuite politic, clientelar, ineficient și inechitabil.
Ce regiuni și orașe produc resursele publice în România?
Pentru a fi mai clar de unde vin resursele publice, am făcut o analiză succintă a ceea ce produc județele și regiunile țării. Este evidentă contribuția foarte mare a Bucureștiului la PIB-ul României; la fel și o redistribuire a acestor resurse produse de bucureșteni către alte orașe, județe sau regiuni – un principiu normal într-un stat modern. Problema este că redistribuirea nu se face către cele mai puțin dezvoltate orașe sau regiuni așa cum ar fi fost normal într-un sistem echitabil, ci către cele mai bine reprezentate și susținute politic.
Bucureștiul singur, cu cei 1,7 milioane de locuitori (9% din populația totală) produce 25% din PIB-ul României, conform datelor INS (vezi tabelul de mai jos). De altfel, la indicatorul PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare (PPP), regiunea București-Ilfov este pe locul 8 între cele mai bogate regiuni ale UE pentru anul 2022[1] dintr-un total de 242 de regiuni.
Contrar percepției publice, Sudul, adică fosta Țară Românească, este motorul de dezvoltare a României, nu Transilvania și Banatul. Deși însumează sub 45% din populația României, Sudul produce 54% din PIB. Transilvania și Banatul împreună, 34% din populație, produc împreună 32,6% din PIB, iar Moldova (21,3% din populație) produce 13,4% din PIB.
Dacă am desprinde Oltenia de Muntenia și Banatul de Transilvania rezultă proporții asemănătoare: Muntenia (fără Oltenia), cu 35% din populație produce 51% din PIB, iar Transilvania (fără Banat) însumează 27% din populație și produce 25% din PIB.
Toată Transilvania – 13 județe în care se află orașe precum Cluj-Napoca, Brașov, Oradea, Sibiu, Alba-Iulia, Târgu Mureș, Baia Mare, Satu-Mare, Zalău, Deva, Miercurea-Ciuc, Bistrița și multe altele – produce pentru România fix cât Bucureștiul singur, adică 25% din PIB.
Tot județul Cluj, inclusiv Cluj-Napoca, orașul pe care mass-media îl compară frecvent cu Bucureștiul, produce, de fapt, 5,2% din PIB, adică doar 20,6% din cât produce Bucureștiul singur. De altfel, Municipiul Cluj-Napoca este echivalent ca populație și buget cu Sectorul1 din București.
Tabelul 1. Populația și PIB-ul județelor care includ principalele centre universitare din România
| Aria geografică | Populația ( 2023) | Populația % | PIB (mil. lei 2021) | PIB % (2021) | |
| 0 | ROMÂNIA (2023) | 19054548 | 100 | 1.189.090 | 100 |
| 1 | București-Ilfov | 2290125 | 12.0 | 332.241 | 28,0 |
| 1.1 | (București) | 1725271 | 9.1 | 297.910 | 25.1 |
| 2 | Județul Cluj | 688930 | 3.6 | 61.433 | 5,2 |
| 3 | Județul Iași | 774025 | 4.0 | 41.363 | 3,5 |
| 4 | Județul Timiș | 658607 | 3.5 | 54680 | 4,6 |
| 5 | Județul Dolj | 599567 | 3.1 | 29393 | 2,5 |
| Total (1+2…+5) | 26.2 | 43.8 | |||
Cu alte cuvinte, dacă la Cluj, la Timișoara sau la Craiova se construiește din bani publici o sală de sport, un bazin de înot sau un stadion de atletism, în București ar trebui să se construiască vreo șase. Un calcul simplist, poate discutabil, dar care stabilește niște proporții contrare percepției și dezbaterilor publice. Repet, problema nu este că se construiește la Cluj, la Timișoara sau la Craiova, ci că nu se construiește proporțional la București.
Dacă Bucureștiul produce un sfert din resursele care alimentează bugetul României, este posibil să nu aibă o sală a sporturilor modernă, nou-construită, baze sportive, bazine olimpice noi, stadioane de atletism? Este normal ca bucureștenii să meargă în alte orașe pentru a vedea competiții sportive sau evenimente culturale pentru că unele nu se pot organiza în București?
David Popovici nu este singurul tânăr sportiv născut în București care nu are condiții corespunzătoare de antrenament în orașul său. Un alt Popovici născut în București, Constantin Popovici, campion mondial (2023) și campion european la sărituri de la platformă, a trebuit să plece cu familia din București pentru că nu mai avea niciun bazin corespunzător de antrenament.
„În 1997, când m-am apucat eu de sărituri în apă, erau ambele bazine funcţionale, cel de la „23 august” şi cel de la „Ştrandul Tineretului”. Ulterior, s-au închis unul câte unul, urmând să ne antrenăm într-o sală de la „23 august”, improvizată, fostă sală de canotaj. Am preluat-o noi şi acolo ne-am antrenat ani buni de zile, pe saltele, pe o plasă elastică, cum am putut. Forţă, pregătire fizică şi aşa mai departe.
Apoi ne-am mutat la Bacău cu ecchipa, după care s-a închis şi acolo bazinul. După, ne-am mutat la Sibiu, şi ne-am tot plimbat, aşa, prin ţară…”[2]
Cazurile David sau Constantin Popovici sunt foarte cunoscute, dar nu sunt singulare. Să ne imaginăm câți copii care vor să facă sport sau să meargă la concerte sau spectacole în săli de sport, pe stadioane de atletism, în bazine de înot, pe patinoare sunt în București sau în alte orașe mari, care nu au astfel de facilități. Să meargă cei din București la Otopeni sau la Alexandria, ori cei din Iași la Focșani pentru a se antrena? Să meargă tinerii bucureșteni la Cluj sau la Craiova pentru a vedea competiții sportive în săli noi de sport construite acolo? Și, repet, este foarte bine că măcar acolo s-a construit, este rău că nimeni nu a avut grijă să se construiască facilități sportive similare (de fapt, proporțional, mai multe sau mai mari) și în București.
Cine beneficiază? Către cine se redistribuie banii publici?
Repartizarea resurselor publice bugetare ale României pare să fie pur politică, bazată pe influența liderilor care reprezintă orașele și județele în conducerile partidelor aflate la guvernare și in Parlament.
Bucureștenii „de săptămână”, navetiștii politici care vin în București luni seara si pleacă joi la prânz spre feudele pe care le reprezintă aici, sunt trimiși să extragă cât mai mulți bani publici din bugetul tuturor și să-i trimită „acasă”, la moșia lor sau a baronului pe care îl reprezintă.
Ei nu sunt miniștri ai Guvernului României, ci miniștri ai județelor din care vin trimiși la București; nu reprezintă interesul național ci interese locale.[3]
În timp ce ceilalți trag împreună, transpartinic, pentru orașele și județele lor, Bucureștiul este fragmentat între centru și sectoare, între partide ostile unele față de altele și șefi politici care nu comunică între ei sau care se războiesc pe resurse și influență; recentul scandal din Piața Unirii între Primarul General și Primarul Sectorului 4, care a implicat polițiile locale, Jandarmeria și a necesitat medierea șefilor celor două partide mari aflate la guvernare, este elocvent pentru clivajul administrativ din capitala României.
Primarul general și primarii de sector au acum legitimitatea oferită de votul popular consistent în favoarea lor, dar multe decizii precum legile votate în Parlament, sau hotărârile fundamentale luate în guvern (e.g. privind repartizarea bugetului între Primăria Generală și sectoare) fac ca interesele bucureștenilor să fie adesea ignorate în favoarea celor de partid. De altfel, Bucureștiul a fost condus de multe ori direct sau indirect de persoane care nu au avut domiciliul stabil în București, nu și-au născut și crescut copiii aici, adesea nu au familia cu ei în București, nu iubesc orașul și nu le pasă de el. Primarul anterior al Bucureștiului, de exemplu, avea domiciliul de facto într-un alt oraș și împărțea locuința cu soțul, care era primarul acelui oraș. Pe scurt, avea, implicit, alte interese și priorități. După capii de listă, pe listele lungi de candidați la poziții în Parlament în numele bucureștenilor sunt puși mulți candidați cărora nu le pasă de oraș, care nu au nicio inițiativă în folosul celor care îi votează.
Bucureștiul este, din perspectiva reprezentării și susținerii politico-administrative centrale, un oraș al tuturor (fiind capitala României), dar, în fapt, pare al nimănui.
În același timp, Bucureștiul este un oraș pe care eu și mulți alții îl iubim cu adevărat pentru istoria lui, pentru spiritul liber al Pieței Universității, pentru viața culturală vibrantă, teatrele, libăriile și bibliotecile sale, pentru clădirile monumentale, pentru piețele și parcurile frumoase, pentru viața de noapte, pentru spiritul cosmopolit sau pur și simplu pentru că aici ne-am trăit iubirile, ne-am crescut copiii, ne-am format ca oameni, ca profesioniști și cetățeni. Pentru toate acestea ne pasă de orașul nostru și ne întristează indiferența altora față de el.
Șansa Bucureștiului și motoarelor sale de dezvoltare au fost și rămân sectorul privat puternic, piața muncii foarte ofertantă și resursele umane excelente, pregătite în universități bune, atrase de salarii bune și de medii de lucru deschise, prietenoase, cu management performant și cultură organizațională pozitivă.
Un exemplu de inechitate: repartizarea locurilor finanțate de la buget
În ciuda acestor avantaje, când vine vorba de banii publici multe dintre instituțiile bucureștene, în special cele neafiliate politic, sunt dezavantajate. Iată un exemplu evident pe componenta de finanțare din bani publici a locurilor la facultate.
| Tabelul 2. Analiza comparativă a populației, contribuției la PIB și numărului de studenți finanțați de la buget | |||||
| Populatie (2023) | % Pop. | PIB % (2021) | Nr. studenti buget (ian. 2024) | % Stud budget (2024) | |
| RO-Anul 2023 | 19054548 | 100 | 100 | 308.830 | 100 |
| Trans și Banat | 6484229 | 34.0 | 32,6 | 124005 | 40,2 |
| Tara Românească (Muntenia, Oltenia și Dobrogea) | 8518751 | 44.7 | 54,0 | 127072 | 41,1 |
| Moldova | 4051568 | 21.3 | 13,4 | 57753 | 18,7 |
| Județele care includ centrele universitare principale | |||||
| București -Ilfov | 2290125 | 12.0 | 28,0 | 95007 | 30.8 |
| Județul Cluj | 688930 | 3.6 | 5,2 | 50312 | 16.3 |
| Județul Iasi | 774025 | 4.1 | 3,5 | 28081 | 9.1 |
| Județul Timis | 658607 | 3.5 | 4,6 | 27990 | 9.1 |
| Județul Dolj | 599567 | 3.1 | 2,5 | 15532 | 5.0 |
Se vede cum Transilvania și Banat, în comparație cu Muntenia, au procente mult mai mari de studenți finanțați de la buget față de ponderea populației sau contribuția la PIB. în timp ce Moldova are o pondere mai mica a locurilor de la buget raportate la ponderea în PIB, dar mai mica decât ponderea populației. Pe centre universitare (am luat în calcul județele pentru că nu există calcule ale PIB la nivel de oraș, cu excepția Bucureștiului) situația este și mai clară: ponderea comparativă a locurilor de la buget pentru județele cu centre universitare istorice este mult mai mare în Cluj, Timiș sau chiar Iași și Dolj decât în București-Ilfov. În interiorul fiecărui oraș universitar apar alte inechități, universitățile „de partid” (în special politehnicile) fiind favorizate în comparație cu cele neafiliate. De exemplu, Universitatea Politehnica din București (acum UNSTPB) avea și înainte de fuziunea cu Piteștul și are și acum un buget dublu în comparație cu Universitatea din București (UB), deși prima, în București, avea și are are mult mai puțini studenți. Aproape toți studenții la facultăți tehnice sunt finanțați de la buget, în timp ce la UB sau la Academia de Studii Economice în anul întâi cam 50% dintre studenții admiși sunt la taxă.
Pentru două universități de inginerie din București și pentru mult mai multe tehnice sau comprehensive din țară, în special din Transilvania și Banat, „frăția” dintre rectorii politici ai PSD și PNL a creat rețele de decizie care transferă cu prioritate bani, locuri finanțate de la buget și proiecte diverse în acele universități sau județe în defavoarea universităților nesusținute politic preponderent din București dar și din alte orașe. Prin coeficienții de finanțare atent ”calculați” pentru specializări și linii de studii specifice doar anumitor universități și prin privilegiile de tot felul în repartizarea locurilor bugetare fondurile publice sunt redistribuite prioritar către universitățile cu rectori membri de partid, parlamentari, miniștri sau foști miniștri sau către cele cu susținere politică puternică de la lideri regionli influenți. Rețeaua aceasta politică din universități a fost întărită de noua lege a educației care i-a menținut în funcție pentru al treilea sau al patrulea mandat pe mulți dintre rectorii politici.
Cine sprijină universitățile nesusținute politic?
Ca o concluzie a celor de mai sus pot formula următoarea întrebare: cine apără interesele celorlalte universități, ale celor care nu au rectori angajați politic? Cine apără interesele tinerilor care vin din toată țara la aceste universități, dar nu găsesc destule locuri finanțate de la budget, locuri în cămin, bazine de înot sau terenuri de sport construite din bani publici?
Bucureștiul are 15 universități publice. Dintre ele doar două au rectori cu funcții importante în câte unul din cele două partide aflate la guvernare. Da, avem un primar general reconfirmat, cu o foarte bună susținere publică din partea bucureștenilor, care acum este independent și care a arătat că „apără și vrea să salveze Bucureștiul”. Bucureștiul are și câțiva primari de sector tineri și de perspectivă în PNL sau în PSD. Parlamentarii de București sunt adesea de bună calitate intelectuală, dar sunt rar asociați cu inițiative și politici publice în beneficiul bucureștenilor. Totuși noi, cei din Universitatea din București, cei care nu am vrut să ne vasalizăm universitatea unui partid politic pentru susținere și privilegii, nu am simțit niciodată că suntem cu adevărat apărați sau susținuți de oamenii politici. Ca și Bucureștiul am fost și noi ai tuturor și ai nimănui.
Nu cerem privilegii, ci echitate, șanse egale pentru toate universitățile și programele de studii de a fi finanțate de la buget, pentru studenții lor, pentru elevii absolvenți din București, din sudul României, din domeniile sociale sau umaniste sau din științele exacte. De exemplu, dacă vrem să le acordăm șanse egale, trebuie să avem același procent de studenți bugetați din total studenți admiși pentru toate universitățile. Sau să acordăm vouchere de studii în funcție de performanța la examenul de bacalaureat (pentru cei mai buni pe discipline și cei mai buni pe medie) și candidații să meargă apoi în mod liber la universități cu aceste vouchere, dacă sunt valoroși, sau, dacă nu sunt, să plătească taxă. Oricare dintre aceste sisteme ar fi mai echitabil decât sistemul clientelar de finanțare de acum (vechi de vreo 20 de ani și menținut politic în viață).
Acestea sunt doar câteva dintre subiectele cu adevărat importante pentru dezbaterile electorale. Scandalul recent al premierii contabililor, șefilor administrativi și antrenorilor secunzi de la canotaj (unii abia numiti) cu sume uriașe, mai mari decât premiile acordate sportivilor medaliați, este încă o dovadă a legislației proaste, elaborată anticipat de beneficiarii privilegiilor tocmai în vederea redistribuirii inechitabile a resurselor publice pe criterii politice și clientelare și nu pe bază de echitate, merit și performanțe.
Dacă în fiecare domeniu specialiștii vor face analize comparative similare privind distribuirea banilor publici, sunt sigur că lucrurile arată asemănător ca în cazurile descrise de mine, cel al repartizării locurilor bugetare pentru universități si cel al investițiilor în facilități sportive.
Cât despre candidații la președinție sau la alegerile parlamentare pentru circumscripția București, dacă vor dori voturile noastre, ale bucureștenilor, ar trebui să ne spună care sunt inițiativele lor prin care ne-au reprezentat interesele în trecut și mai ales ce ne promit că vor face pentru noi în viitor. Eventual cu angajamente și argumente cantitative concrete pe care să le verificăm statistic în anii următori.
Am aflat din presă că dezbaterea pentru alegerile prezidențiale se va organiza la Cluj-Napoca. Cred că avem cu toții nevoie și de dezbateri pe probleme regionale. Îi invit pe candidații la parlamentare pentru București care sunt specializați pe educație, investiții și piața muncii să vină alături de primarii de sector și pe Primarul General și să organizăm o dezbatere despre prezentul și viitorul Bucureștiului. Vorbim, totuși, de motorul de dezvoltare a României în care se produce un sfert din PIB-ul acestei țări. Noi am găzdui cu bucurie o astfel de dezbatere organizată – eventual în parteneriat cu Primăria Generală – la Universitatea din București.
București,
18.10.2024
Marian Preda
[1] https://financialintelligence.ro/regiunea-bucuresti-ilfov-in-topul-european-ca-pib-locuitor-2/
[2] Adevărul, 13.01.2019, https://adevarul.ro/sport/interviu-constantin-popovici-vicecampion-mondial-1916788.html
[3] Ar fi interesantă o analiză a zonelor de proveniență ale ministrilor și secretarilor de stat din toate guvernele.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stimate domn sunteti in eroare.Ins preia datele din bilantul prezentat la ANAF.Toate societatile mijlocii si mari din tara au fost obligate sa-si deschida sediul in Bucuresti ca sa poate fi controlate de echipe puternice ale ANAF di Bucuresti si implicit depun bilantul la Bucuresti.Asa ca acel 25% cu care va impanati este luat din toata tara.
Stimate domn, bateti campii. Nicio companie mare, cum sunt cele straine ce produc majoritar in Romania nu poate fi obligata de ANAF la nimic. Ca dovada toate exporta castigul obtinut aici. Nu e vorba de una, doua sau trei companii ci de peste 3000.
Nu exista nicio lege care sa oblige o companie sa-si faca sediul undeva anume (Bucuresti). De exemplu Metro Romania (primul retailer din Romania) are sediul central In Brasov. Tot in Brasov are sediul si Autoliv Romania, una din cele mai mari si mai puternice companii industriale din tara. Romgaz are sediul la Medias. In Cluj sunt o gramada. Nu mai vorbiti prostii.
PIB se calculeaza pe locatia de productie/punct de lucru si nu pe sediu social +export-import. Societatile mari si mijlocii depun declaratiile intr-o unitate cetralizata a ANAF ce nu are legatura cu vreo zona a Romaniei sau cu „impartirea banilor”.Este numai contabilitate!
Ca informatie, cele cca 2500 de Societati mari din Romania produc 55% din PIB.
Deasemenea cifra PIB difera de semnificativ de taxele si impozitele platite pe regiuni. Regiunea B-IF este atat de productiva economic incat aproape 50% din veniturile de la Bugetul de Stat sunt colectate de acolo.
Calculate separat taxele si impozitele platite de IMM si persoanele fizice : zona B-IF contribuie cu 40% , NV-V-Centru 25%, S-SV-SE-NE 35%.
Cifrele nu mint si realitatea este ca Bucurestenii produc 50% din banii colectati de stat ca taxe si impozite, iar restul tarii evident restul de 50%. Concentrarea de populatie educata duce la o productivitate mult mai mare. Asa este peste tot in Europa, America de Nord,etc.
Zona B-IF este pe locul 6 in UE ca PIB/capita -PPC in anul 2023 cu 190% peste medie si foarte aproape de locul 4 Praga care are 193%.
Observ comentarii acuzatoare precum ca metroul din Bucuresti este subventionat de Guvern. Desigur , dar din banii colectati de la Bucuresteni!
E ceva adevar, dupa statistici.
Dar:
-cum produci 100 % PIB, cand PIB e dat de consum? Si consumul nostru e bazat (mai ales cel de lux, majoritar) pe importuri? Poate ca trebuia ales un alt indicator; sau alta denumire; (produci ce? industrie? agricultura? servicii?)
-de ce alergam dupa facultati de stat, cand exista numeroase facultati private? cheltuielile de la stat trebuie raportate la nr, de studenti -la stat- si trebuie sa fie egale in toate centrele universitare de stat; premii (stipendii in plus) trebuie date doar celor care se evidentiaza pe plan european; nu se evidentiaza pe plan european, nu exista premii!
-impartirea adminstrativ teritoriala din 1968 a fost mai buna decat cea dinainte, (pe regiuni si raioane) facuta de rusi; acum se vor mari regiuni; si facute aiurea (vezi sud/est); si reintroducem raioanele? Deci, revenim la modelul sovietic; nu se reinfiinteaza raioanele? Nu indepartam prea mult centrul administrativ de cetatean? Daca se vor reinfiinta raioanele, vom avea o administratie si mai stufoasa, caci numarul raioanelor este mai mare decat al judetelor. Si nu poti ajunge la regiune, fara adresa de la raion. Rau asa, rau altfel.
-este foarte importanta baza materiala pentru sportivi, dar cred ca trebuie sa se tina cont si de numarul de sportivi; construiesc acolo unde am mai multi sportivi legitimati, nu acolo unde am unul sau nici unul;
-fotbalul s-a descurcat pentru ca este privat; a alocat fonduri sau a stiut sa mobilizeze administratia locala sa aloce fonduri; poate ca tot sportul ar trebui sa fie privatizat.
-ma bucura sa aud ca sudul este mai activ decat nordul; ca la noi la „nimenea”; pacat ca nu sunt si investitii puternice in Moldova; si moldovenii pleaca in toata tara dupa o bucata de paine; de fapt, acum pleaca in toata Europa…
Parerea mea este ca Parlamentul si Guvernul, cu toate ministerele, trebuie mutate in Brasov. Pozitie relativ centrala, muntii care-l apara circular, siguranta cea mai mare la cutremure.
In rest, numai de bine!
De acord cu mutarea Capitalei în zona Brașov, Sibiu, Alba Iulia nu numai din motive geografice ci și militare. Bucureștiul fiind în câmpie este expus ocupației militare.
În general, trebuie schimbată actuala organizare teritorial administrativă, fiind prea multe județe, prea multe orașe( care sunt de fapt comune) și prea multe comune( care sunt de fapt sate). Dar cine să o facă? Cine vrea să-și pună lumea în cap? Sunt tot felul de patriotisme locale fără rost și care împiedică dezvoltarea locală. Plus că prin primarii se ronțăie un ban bun de la buget….
NU, Sibiu sau Alba Iulia nu sunt la fel de protejate (cutremure si militar), si nu au aceeasi pozitie centrala; ramine doar BRASOV.
Despre impartirea adminsitrativ teritoriala…. e mult de scris.
N-șpe primării și miliții pentru un SINGUR oraș – BUCUREȘTI.
Există mai multe orașe, comune și sate bucurești, situate în condiții specifice pur urbane diferite pe o suprafață de numai ZERO MII km pătrați (0,3 mii kilometri pătrați) ?????
Prin tară situația apare cu totul altcumva, JUDEȚE cu zeci de orașe, comune și sate răsfirate în cadrul fiecărui județ cu o suprafată de 9 (NOUĂ) mii km pătrați (TM = 8,7 mii kmp, SV = 8,6 mii kmp CS = 8,5 mii kmp) sau cel mai mic județ Giurgiu cu numai 3,5 mii kmp, 40 de județe in care nici măcar problemele celei mai mici comunități nu pot fi generalizate datorită specificului mediului natural cu un necesar administrativ specific în mediului în care trăiesc
În acest context Bucureșți este capitala tuturor SECTOARELOR (ghetourilor) dar un oraș al nimănui!
”nu este vreo problemă că se investește în afara Bucureștiului, că se redistribuie resursele publice.”
Așa se cheamă când toată țara plătește pentru ca bucureștenii să circule cu metroul la jumătate de preț?
Ilie Bolojan povestea despre primarul din Buzău, care n-a găsit nicio explicație connvingătoare pentru buzoieni, atunci când l-au întrebat de ce călătopria cu metroul la București e mai ieftină decât biletul de autobuz la Buzău. Bucureștiul își exportă inflația în toată țara, asta se întâmplă în realitate. Așa circulă bucureștenii cu metroul la jumătate de preț.
”nu este vreo problemă că se investește în afara Bucureștiului, că se redistribuie resursele publice.”
Bucureștiul tocmai își construiește o autostradă proprie de 100 kilometri, A0. Asta pe lângă DNCB, în care ”se investește” în continuare. Așa ”se redistribuie” resursele publice?
Bucureștiul tocmai își construiește și magistrala de metrou M6, pe un traseu aberant (locuitorii din Băneasa vor să ajungă în centru, nu la 1 Mai și nici la Gara de Nord). Bucureștiul încă își construiește și magistrala de metrou M5, deși în Drumul Taberei nu se înghesuie nimeni să circule cu metroul, care se termină în străfundurile cartierului, în loc să ajungă la o stație intermodală cu acces la calea ferată spre Craiova și Timișoara. Așa ”se redistribuie” resursele publice?
Bucureștiul cheltuie cu inconștiență bani publici pentru că poate. Asta se întâmplă în realitate.
Dacă este să privim din perspectiva celor 5 „capitale” ale de dezvoltare regională de secol XXI avem 2 exemple:
Timișoara – un oraș important cu rezonanță europeană încă de la începutul sec XX este în prezent un al mare oraș „dâmbovițean” aglomerat dezvoltat haotic aflat pe malurile Begăi.
În această regiune V – West, Aradul pare ceva mai organizat și civilizat
Cluj – un alt mare oraș aglomerat dezvoltat tot pe stilul haotic, așezat printre coline care caută să-și facă un metrou, băncuțe ….
în această regiune VI – Nord-West un oraș ca Oradea dă clasă tuturor
Astea așa, pentru a ne face o imagine de raportare a unei capitale la un oraș provincial.
Toate astea, Timisoara, Oradea, Cluj, sunt copii de gradinita pe langa Bucuresti. Un sector din Bucuresti e mai mare decat Timisoara sau Clujul, deci ce mai e de comentat…? Am vizitat Cluj, Timisoara, par provinciale pe langa Bucuresti.
Nu as locui intr-un oras provincial semi-adormit precum Oradea sau Cluj. Ora exacta se da in Bucuresti, aici sunt cele mai multe si mai bune universitati, teatre, viata culturala, etc. Si cele mai multe oportunitati economice.
In oradea sau cluj poate doar o vacanta de 1 saptamana, nu mai mult…
Primaria nu are banii ei ci ii gestioneaza pe cei luati de la locuitorii arondati, iar daca face imprumuturi le va restitui tot din banii locuitorilor. Deci orice investitie (sau imprumut) se face din banii nostri ai tuturor locuitorilor urbei si este obligatoriu sa fim de acord in majoritate. Am vazut la Paris cum se expun machete cu proiectele viitoare, in locuri publice (ca marile statii de metrou) pentru ca locuitorii sa le vada, sa le examineze si sa isi spuna parerea. Ca atare, unul dintre cele mai mari si mai costisitoare proiecte, reorganizarea si modernizarea (inclusiv antiterorista) a statiei Les Halles si imprejurimile sale, nu a fost pe placul parizienilor si s-a abandonat. La noi se face ca in fascism/comunism cand seful ordona si da banii (eventual pentru a incasa comisioanele) cum este marele Pod care nu duce nicaieri, sistemele moderne de sortare a deseurilor (nepuse in functiune nici dupa un an) si multe altele. Nu au fost in stare decat sa introduca plata abuziva a parcarii in toate zonele intens circulate. Dar primarii isi vad de afacerile lor si sunt realesi, in loc sa fie anchetati si pusi la plata. Asta e democratia care ni se promite? Trebuie luate masuri urgente!
Ce uita sa ne spuna autorul e ca la Cluj (de exemplu) bazinul care se construieste in momentul de fata (Complexul din Borhanci), se face din banii primariei Cluj, nu din bani de la bugetul national. Cine opreste primariile bucurestene sa faca acelasi lucru? Absolut nimeni, eventual incompetenta.
Alt lucru pe care uita sa-l mentioneze autorul e ca universitatile clujene sunt folosite de toata populatia Transilvaniei (si nu numai, ca vin destui studenti si din Suceava/Neamt/etc), nu doar de cei din judetul Cluj. La fel cum pana la urma si cele bucurestene sunt folosite si de constanteni, buzoieni sau olteni.
Inechitate ar fi ca cineva din nordul tarii sa fie nevoit sa vina la universitate la Bucuresti, in loc sa mearga mult mai aproape la Cluj. Clujul e un centru regional, la fel ca si Bucurestiul sau Iasul, e stupid sa compari resursele dupa populatia judetelor cand de fapt trebuie sa te raportezi la regiuni.
Alta problema e ca PIB-ul e partial centralizat la Bucuresti, companii care produc in toata tara au sediul in Bucuresti si contributia lor la PIB e contorizata in dreptul Bucurestiului (de aici si aberatiile cu Bucurestiul care bate orasele importante vestice la PIB/capita).
Foarte bine punctat!
Concret, autorul uită să menționeze de legea privind marii contribuabili!
Absolut orice societate a cărei cifră de afaceri depășește 50 mil euro, este OBLIGATĂ să își declare sediul social ( și prin urmare veniturile) la București!
Nu este autorul curios cum ar arăta contribuția la PIB in mod real, asta dacă tot ne ține lecții despre corectitudinea distribuirii fondurilor?
O altă variantă ar fi o autonomie economică acordată regiunilor istorice, adică să consume fiecare ce produce, desigur, cu aportul fiecărei regiuni la cheltuielile naționale.
Vorbiti prostii, dle Adrian Marginean!
Puteti consulta pe internet lista marilor contribuabili, nimeni nu este OBLIGAT sa declare sediul social la Bucuresti. Ia lasati aici textul legii la care va referiti!
Nu aveti dreptate. Dezinformati. Va rog sa precizati care lege. METRO Retailing are sediul central la Brasov, Autoliv are sediul central la Brasov. Schaeffler Romania la Brasov. Romgaz la Medias. Va mai zic cateva cu sediile in Cluj, Timisoara sau Iasi. Toate cu cifre de afaceri de sute de miliane de Euro.
Nu știu ce spune legea marilor contribuabili, dar am dubii că facturile Orange și Vodafone pentru clienți din Dorohoi apar în statistici drept PIB realizat la Dorohoi. Presupun că respectivele facturi sunt emise la București și apar drept PIB realizat în București.
Biletele de tren unde apar în PIB, în orașul unde e gara în care au fost cumpărate sau în București, unde e sediul CFR Călători?
Felicitari, foarte pertinenta analiza. Capitala unde de eu trei generatii sunt aici, numai este de mult un oras european cu adevarat. Cauzele sunt multiple : 1. Capitala nu detine o zona metropolitana cu statut juridic si economic bine definit. 2. Nu are o strategie unitara si coerenta, clara de dezvoltare, urbanism si amenajarea teritoriului pe tot teritoriul sau.
3. Cele 6 sectoare au devenit niste feude ale unor baroni ai partidelor de la guvernare, nicio capitala europeana nu are asemenea sectoare independente. 4. Nu exista conditiile juridice de a realiza referendumuri locale. 5. Capitala arata ca se mentin disparitati economice mari intre centrele urbane ale tarii, multi vin in Bucurest pt loc de munca caci nu sunt sanse egale de dezvoltare. 6. Nu exista un echilibru intre spatiile construite si cele verzi, de servicii publice si private. 7. Regenerarea urbana inseamna pt imobiliari construirea de noi blocuri si numeroase pe terenurile vechilor fabrici. 8. Dar in realitate, regenerarea urbana inseamna sa dai o noua imagine estetica si functionalitate vechilor cartiere muncitoresti. 9. Nu exista o strategie de inlocuire ale vechilor blocuri comuniste cu altele noi si moderne, mai putin dense. 10. Persoanele stabilite dupa 1990, in majoritate din orase mici si comune, nu au comportament civilizat, educat. 11. Nu are un registru clar al spatiilor verzi. 12.Orasul arata ca o panza peticita in zeci de forme si culori, inestetica, nefunctionala, murdara.
Bucurestiul e de departe cel mai bogat oras din Romania, si a fost asa de multi ani. Ca paritate de putere de cumparare Bucurestiul e peste Madrid, Berlin, Roma, Varsovia, Budapesta, Lisabona, etc. Daca punem si Ilfov, puterea Bucurestiului creste si mai mult. Jumatate din investitiile straine sunt in Bucuresti. Imi place sincer Bucurestiul, are viata culturala, teatre, opera, parcuri frumoase, zone vechi sau mai noi interesante, muzee bune, si o viata sociala dinamica. Am fost si in Cluj, Brasov, Alba Iulia, Constanta, Iasi, Pitesti, etc, dar niciunul nu se compara cu Bucurestiul. Clujul mi s-a parut de exp provincial si mai inapoiat. Nu e de mirare ca doar Bucurestiul produce 25% din PIB, iar Bucuresti+Ilfov 28% din PIB.
Problema cu sectoarele din Bucuresti e destul de spinoasa, mai ales ca acum toate sectoarele sunt in mana Psd-Pnl, asta in timp ce in ultimii 4 ani aceste partide au subminat si bagat bete in roate cat au putut in sectoarele conduse de USR. NU se poate totusi sa avem 7 primarii in Bucuresti, plus cele din Ilfov, fiecare cu primari, consilieri si camarila lor.
Referendumul lui Nicusor e o idee f.buna, ar trebui ca majoritatea banilor sa mearga la Primaria Generala, care sa aiba ultimul cuvant, inclusiv sa dea autorizatiile de constructie, etc. Primariile de sector ar trebui sa aiba competente doar in ce priveste locurile de parcare, locurile de joaca, intretinerea strazilor secundare, etc. DEci chestii secundare. Lucrurile principale ar trebui sa fie toate la Primaria Generala.
In ce priveste finantarea universitatilor, e vechea poveste cu arondarea politica. Ar trebui ca lucrurile sa mearga in general dupa niste criterii clare stabilite dinainte, nu in functie de ce partid e la putere. Finantarea sa se faca in functie de numarul de studenti si de clasamentul de incredere al universitatii (nu poti trata Univ Bucuresti la fel ca una mai slaba gen Suceava sau Pitesti). In general cercetarea si invatamantul superior ar trebui finantate mult mai bine, ele dezvolta cu adevarat o tara pe termen lung, si mai ales resursa umana (care e cea mai importanta).
Da, aveti dreptate in Bucuresti sunt mult prea putine terenuri, sali se sport, bazine. Un motiv e lipsa spatiului, sau, cu alte cuvinte, terenul e atit de scump ca nu renteaza sa se construiasca altceva decit birouri, magazine, locuinte. Cred ca nici biserici nu sunt suficiente, pardon, spitale. Privind fotbalul aiata cum arata situatia in Ge https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2011/04/fotbal-germania-romania.html
In paranteza fie spus si-n Ge s-au inchis bazinele, ba ca nu sunt bani, ba ca apar anumite persoane si se iau de fete.
De mai multe ori am propus ca o parte din universitati, facultati sa fie mutate in centre universitate, asa cum exista in multe tari, ex. Heidelberg, Cambridge, Aachen, etc. In acest fel s-ar elibera suprafete care ar putea fi folosite in alte scopuri.
Din demolarea zecilor de fabrici din Bucuresti, din asa numitele platforme industriale au rezultat terenuri aflate in proprietatea primariilor. Terenuri vandute pentru zeci de noi blocuri si malluri. Dar nu pentru alte utilitati publice. Din aceste vanzari si – au facut toti primarii de sectoare si cei generali averi uriase cat pentru 2-3 generatii. Acum nu mai atatea terenuri si dau iama pe spatiile verzi si cele dintre blocurile vechi.
Ce uită (voit sau nu) să se menționeze in analiza asta este faptul că acest procent de 25% asociat „contribuției” la PIB a Bucureștiului vine din faptul că multe din companiile străine care se găsesc in diferite orașe ale României au sediul fiscal in București, unde ajung in final obligațiile fiscale.
Dacă nu era centralizarea asta atât de binevenită Bucureștiului încă de la unirea din 1918, era si mai mare prăpăd în provinciile Vechiului Regat.
Clar si corect! Felicitari pentru articol, pentru relevarea realitatii, realitate care multora nu le este cunoscuta!…multi dintre cei carora le este cunoscuta nu vor insa sa accepte situatia reala!
Ah, Bukres, orasul oricui si al nimanui, saracutu’, vai, vai vai. Nu stii nimica daca nu esti din Bukres, ai terminat in alta parte esti macar fraier de nu victim. Si victimu’ trebe musai jumulit, ca esti din Bukres. Nu conteste ca tu esti colt cu Glina, tu esti din Bukres, va sa zica bukrestean get beget, de-ala de la 20 km in spatele garii. Da’ le ai p’astea, le stii, va sa zica nu esti din provincie, tu cunosti ori ceva ori pe cineva. (intotdeauna cind aud asta cu provincia intreb „din provincia cui, cocos?”). Ca Bukres da cu pibu-n populatie, dom’le. Nici ca mai conteaza ca orice imbecil are sansa lui de realizare exact in Bukres. Nu poti fi nici macar o curva adevarata daca n-ai fost curva in Bukres.
Nici ca mai conteaza ca Tg Mures are scoala buna de medicina, sa facem una la Craiova, dom’le, ca Craiova e a 5 a pe tara la kestii. Nici ca scoala la mine e la Petroseni de-o mai fi, sa facem una la Cluuuj, ca e capitala de regiune, si nu se poate sa nu aiba la Cluuuuuj scoala de gauri in pamint. Ba nu, sa se faca la Temesvar, ca aia au pus primii coada la pruna in tara asta. Ba deloc, sa se (re)faca la Bukres, ca acolo-i de treaba, aici ii Pib-u’ si deci Bukres binemerita de la tara, dom’le! Nici idiot ca lumea nu esti daca nu te confirma Bukres ca esti!
45% + 34% + 21.3% > 100%
Nu știu ce calcule ați făcut. Dobrogea unde e încadrată?
Fara sa contest clasamentul cu privire la pib/capita cred totusi ca ar trebui corectat cu modul de calcul al PIB. De exemplu, Petrom, Regia Sarii si Hidroelectrica au sediul in Bucuresti . Asta nu inseamna ca ponderea din PIB a celor de mai sus si a altora trebuie contabilizata la Bucuresti. Repet: clasamentul ar ramane acelasi si cu un calcul corect al ponderilor dar diferentele ar scadea.
Nu mai știu cine zicea despre Roma:” Oraș corupt, oraș de vânzare, nu-ți lipsește decât cumpărătorul”. Eu zic asta despre București.
1) Uitati ce zice redactorul-sef de la Ziarul Financiar:
https://www.zf.ro/opinii/bucurestiul-ajuns-prea-aglomerat-trafic-infernal-oras-pretul-22518713
„Dacă preţurile ar fi duble atât în supermarketuri, cât şi la restaurante, foarte mulţi dintre oameni nu şi-ar mai permite să stea în Bucureşti şi ar căuta oraşe, comune, sate în apropiere de Bucureşti, sau în alte zone ale ţării (spre exemplu Oradea) care să fie mai ieftine.
Entertainmentul în Bucureşti este prea ieftin, a ieşi la o cafea şi un suc este prea ieftin, a mânca la restaurant este prea ieftin. După ce au venit în Bucureşti la şcoală, mulţi copii rămân aici pentru că nu mai au ce face în oraşele din ţară de unde au venit în Capitală. Rămân şi pentru că îşi găsesc repede de lucru şi pot accesa fără probleme preţurile din zona imobiliară, în special chiriile, este ieftin să ai o maşină, este ieftin să ieşi în oraş, este chiar ieftin la şcoală.
Dacă totul s-ar scumpi peste noapte, dacă impozitele şi taxele pe proprietate, pe maşini, ar fi mai mari, nu toată lumea şi-ar permite să vină şi să stea în Bucureşti şi să aglomereze oraşul.
Este cinic ce spun, dar la ceea ce oferă, Bucureştiul este un oraş mult prea ieftin şi din acest motiv este aglomerat, iar lumea vrea să locuiască, să muncească şi să trăiască aici. Dacă toate preţurile s-ar dubla, s-ar tripla, cel puţin un milion de oameni nu şi-ar mai permite să stea în Bucureşti cu salariile pe care le au. Un milion de oameni mai puţin în fiecare zi ar face ca Bucureştiul să fie respirabil, traficul să se reducă, iar joburile oferite să aibă salarii mai mari, pentru că ceea ce oferă Bucureştiul ca şi knowledge, educaţie, muncă, determinare, ambiţie – salariile sunt prea mici. Dar pentru că firmele au un bazin mare de resursă umană pot oferi salarii mai mici.
Eu nu ştiu altă soluţie mai practică prin care Bucureştiul ar putea să devină mai puţin aglomerat, mai respirabil etc. decât prin transformarea lui într-un oraş scump.
Întrebarea este dacă vreţi ca Bucureştiul să devină un oraş scump ca să se mai reducă din numărul celor care stau aici sau care se îndreaptă aici. Aceasta este adevărata întrebare pentru referendum.”
Doar o singura remarca: Am mancat anul acesta, printre altele, in Roma si Barcelona si cel putin la Roma si la Barcelona costul unei mese e foarte asemanator cu cel din Bucuresti. Fantezia cum ca dublarea preturilor si cresterea taxelor si impozitelor ar duce la salarii ca in vest e indecenta venind de la cineva care se pretinde absolvent de ASE, Finante. Nu mai vorbesc de sutele de mii de pensionari care ar muri de foame. Sa fie doar traficul singura problema a Bucurestiului?!
2) Apropo de originea primarului: Am avut un primar bucurestean sadea, (nascut si crescut in Bucuresti), care a fost un spagar lacom si nesimtit, condamnat penal si care se ascunde de justitie – Sorin Oprescu. Are vreo relevanta de unde vine primarul?
Aberezi.
Prefer sa locuiesc în Norvegia cu totul scump în loc de Nigeria unde e totul ieftin!
Dovedesti ca n-ai inteles nimic. Cresterea taxelor nu duce la cresterea salariilor. Macar acum poate intelegi mai mult.
Clădiri cu grafitti, cabluri pe fațade până cand nu mai vezi fațada, cabluri pe stălpi de nu mai vezi cerul. Toată Romunika e aşa nu doar Bucureşcii. Un gunoi cu stralucire care e lustruit din timp in timp. Asa cum arată localitațile, asa e în fapt poporul care le locuieşte.
Valahii vor o „țară ca afară” da’ nu fac nimic să imbunătațească clădirile, străzile …
Sa-i intrebați pe valahii care-s prin Germania şi Austria câte clădiri au fațadele acoperite cu cabluri si câte străzi au in loc de cer cabluri.
Să nu mai vorbim de trenuri ! Sa nu mai vorbim de toaletele publice ! Toate împuțite. Precum poporul?
“Bucureștiul singur, cu cei 1,7 milioane de locuitori (9% din populația totală) produce 25% din PIB-ul României”
Adevărul gol-goluț e că marii contribuabili au sediul fiscal și își comunică cifrele la București.
E vorba de raportări, nu de produs efectiv.
Mi-a placut o remarcă foarte plină de adevăr facută de Kelemen Hunor care regreta faptul că România e a Bucureştilor în loc ca Bucureștii să fie ai țării.
Dl. Preda trebuie să înțeleagă că tot ce se află în afara Bucureștiului (adesea condescendent numit „provincia”) nu va putea să hraneasca la infinit orgoliul orasului pe care dânsul îl consideră nedreptațit.
Fără acest hinterland Bucurestiul ar fi o asezare oarecare situată undeva la marginea Bărăganului.
Şi poate cândva, nu prea departe în timp, oraşe provinciale azi (dar capitale regionale în trecut) gen Cluj śi Timişoara, se vor alia şi se vor emancipa de sub tutela orașului care azi îi numeşte disprețuitor „provinciali”.
Le mulțumesc tuturor pentru comentarii, respect toate opiniile. Țin, totuși, să fac câteva precizări generale:
1. PIB-ul la nivelul Municipiului București și la nivel de județ se calculează conform metodologiei Eurostat care este foarte complexă și ține seama de toate activitățile economice din județ și nu de locul unde este sediul central al companiei.
2. Am prezentat și structura populației pentru a raporta resursele distribuite (e.g. locurile finanțate de la bugetul național) nu doar la PIB ci și la populație. PIB-ul și (mai ales) populația sunt criterii semnificative pentru echitatea redistribuirii.
Consider că este doar începutul unei dezbateri mai generale despre cum împărțim între noi resursele publice comune; la această dezbatere poate contribui oricine cu cifre, cu argumente, cu opinii de orice fel. Dezbaterea în sine este la fel de importantă ca rezultatul redistribuirii.
In PIB intra multe activități care țin de consum, si nu de sectoare economice productive. Asta pentru ca Bucureștiul are cea mai mare structura birocratica din tara, cu salarii mai mari decât in domenii care generează valoare reala, PIB-ul Bucureștiului este umflat artificial. Practic acest oraș suge aerul întregii tari. S asta fără ca aerul Bucureștiului sa fie mai respirabil.
1. firma la care lucrez are activitati atat in judet cat si in municipiul resedinta, cat si in alte judete; daca vreun statistician ar veni sa faca un sondaj, n-avem sa-i punem la dispozitie un tabel excel din care sa reiasa repartitia cifrei de afaceri pe localitati, nici macar pe judete sau municipii; fiecare contract are propria gestiune, dar nu amplasamentul e criteriul inregistrat, ci sediul clientului (ponderea fiind reprezentata de companii cu sediul in Bucuresti); doar in cazul bazelor de productie permanente si semipermanente s-ar putea face o defalcare dupa amplasamentul acestora; iar daca ai o baza de productie in comuna vecina din judetul vecin, productia asta nu neaparat are legatura efectiva cu judetul vecin decat plata unor taxe locale si eventual cativa angajati de prin partea locului, investitia, managementul, logistica, serviciile tehnice si ponderea angajatiilor fiind asigurate de la sediul firmei; in alte situatii doar investitia si patronatul apartin sediului corporatist; daca e sa luam in considerare statisticile care fac obiectul unor clasamente independente (organizate de autoritati locale si diverse bresle), ele reflecta sediul corporatist, usor de remarcat de ex. in cazurile Dedeman si Arabesque;
nici sediul clientului, nici sediul furnizorului nu reflecta realitatea efectiva, singura statistica obiectiva ar fi in cazul in care pe factura s-ar inscrie locul gestiunii (productie, depozit, santier, magazin, clienti casnici, etc); chiar si asa, nu pare prea clar unde s-ar repartiza PIB-ul unei cariere de piatra cu 3-4 angajati in jud.Tulcea dar cu capitalul si mangementul la Constanta, a carei marfa merge catre un client din Bacau, la o locatie din jud.Buzau, unde creste PIB-ul cu o autostrada construita pentru o mare companie de stat din Bucuresti; cum pe traseu apar balantele de venituri si cheltuieli si valorile adaugate, imi asum riscul sa traiesc cu convingerea ca PiB-ul se inregistreaza la Constanta pentru piatra din cariera si la Bacau pentru valoarea adaugata;
Bună sesizarea cu cei numai 3-4 angajați ai unei cariere de „piatră”!
Cei 3-4 angajați cu un salariu minim pe economie se reflectă, presupun, în niște venituri la CASS locale, și niște niscai presupuse redevențe locale.
Profiturile obținute ale acestor exploatații, deservită de numai 3-4 muncitori sunt „impozitate” la sediul înmatriculat al firmei.
CEL mai elocvent caz la o scară mai macro ar fi ROȘIA MONTANĂ!!!
Bucurestiul este locul unde toata tara se duce cu hartia in mana si cu un portbagaj plin si de unde revine acasa cu o stampila pe hartie si portbagajul gol. Cel care pune stampila pe hartie este de fapt si el un provincial veleitar utilizat de bucurestenii get beget ca sa le faca treaba murdara. Cel care primeste stampila pe hartie este si el un veleitar provincial care in trecut si-a incercat norocul la Bucuresti dar nu a corespuns pe termen lung criteriilor get begetilor. Cam la asta se reduce mare parte din Bucuresti. Restul este format dintr-o minuscula insula de excelenta despre care iti este vorbit in soapta sa nu se supere sfintii si de sfanta poleiala de care bucurestenii normali sunt convins ca se feresc iar provincialii casca gura la ea in timp ce isi golesc fara sa realizeze portofelul. Bucurestiul profund este insondabil statistic pentru ca nu or fi prosti bucurestenii sa spuna adevarul care l-ar determina pe provincial sa nu mai burduseasca prortbagajul si sa nu mai ia cu veselie si speranta drumul capitalei fluturand hartia fara stampila.
Interesant articolul si comentariul. Intr-adevar prea putine dezbateri in legatura cu dezvoltarea optima a Bucurestiului. Cazul particular al universitatilor est parca un pic mai complicat decat il prezinta autorul desi nu se poate spune ca nu cunoaste. Dar e poate normal sa se subventioneze mai mult studiile tehnic decat cele uman-sociale. (de exemplu).
E clar ca actuala organizare administrativa a Bucurestiului (dar si a tarii) trebuie aduse la zi.
Multumesc , domnule Marian Preda !
Le mai taiati un pic din nas ,, central europenilor ,, de peste Carpati – cand ne numesc mitici , sudisti ( preluand evident , frustrarile unor natii cu care au convietuit timp de 1000 de ani in raporturile lor cu valahii de la Sud de Carpati … ) .
Iubesc Bucurestiul , ma mandresc cu el ( nu cu tot , evident ) dar cu Centrul , Domenii , Dorobanti , Capitale , Floreasca , Beller , Cotroceni , Baneasa , Aviatiei, Vatra Luminoasa – da !
Ma mandresc cu viata economica , culturala , din Bucuresti . Cu spiritul cam agresiv , dar la obiect si taios al bucuresteanului , cu marile concerte , cu Herastraul , Cismigiul si Parcul Carol , cu multe altele , pe care doar Bucurestiul le poseda !
Cine detesta Bucurestiul ? Pai , probabil unii din cei mentionati in alin 1 , tot felul de esuati sau neispraviti care dau bir cu fugitii , la primul frecus cu Metropola , neadaptatii , frustratii , etc .
Ceilalti , se adapteaza si se lasa asimilati in creuzetul social al Bucurestiului .
Sunt bucurestean la a 3a generati – tataie a ramas aici dupa Demobilizare in 1945 – si ii multumesc pentru decizia sa ! Fiica mea , a 4a , copiii sai , iata , a 5a !
PS. Azi dimineata , taind Cartierul Francez spre Herastrau – la turul zilnic de parc , un grup de 7-10 turisti straini ( dupa look , cred israelieni ) , ne-au abordat , cerandu-ne info si indicatii care mall -urle din apropiere : cu ton si atitudine civilizata si mai ales , RESPECTUOASA ! , de la egal la egal .
Acum 10-15 ani , ne vorbeau cam pe nas , fonfait sau cam de sus … S-au schimabat vremurile , ne-am schimbat si noi , si Bucurestiul …
Si Romania .
Foarte corect comentariu. Miticii muncesc mai mult decat altii din tara asta . Pe scurt, articolul ii pune la punct pe marii clujeni, care se cred cei mai tari.Pe scurt Cluj are bugetul si populatia sectorului 1 din Capitala. Dar exista frustrarea unor provinciali care este mereu prezenta.
Cat despre invatamant ,cultura , s-a invatat si s-au scris opere nemuritoare cu pana la lumina lumanarii.
Domnu’ mitică luigi, absolut nici un clujean, iesean sau timisorean pe care-l cunosc , nu are nici un fel de complex legat de capitală, de munteni, etc. Complexul e in capul vostru.
Doar faptul ca postați asa ceva dovedeste că trăiți fără să pricepeți cum văd trebile țării românii din afara Bucureșcilor.
Transilvănenii trebuie să mai facă față și mofturilor UDMR-ului, iar moldovenii au de dus crucea apropierii de Ucraina si de Rusia. Un blestem.
Adunați-vă naibii și nu mai fiți așa sensibili că ne mănâncă pe toți sălbaticii din Est
Corupția din România este endemică și este una dintre principalele cauze pentru subdezvoltarea tarii,Bucureștiul, ca și întreaga Românie, suferind din cauza unei guvernări incompetente și a unui sistem politic bazat pe interese personale sau de grup, în detrimentul binelui comun.
Politicienii din România, inclusiv cei care conduc orașe precum Bucureștiul, sunt adesea interesați mai mult de menținerea puterii și de avantajele pe care le pot obține din aceasta decât de dezvoltarea reală a comunității sau de bunăstarea cetățenilor. Această viziune asupra politicii locale și naționale este caracterizată de o profundă lipsă de încredere în clasa politică, ea fiind mai degrabă parte a problemei decât a soluției.
Bucureștiul mi se arata ca un simbol al decadenței și haosului creat de o guvernare lipsită de viziune și competență. Orașul, capitala României și cel mai mare centru urban, ar trebui să fie un exemplu de dezvoltare și modernitate, însă, fiind condus într-un mod haotic, cu proiecte abandonate, infrastructură insuficient dezvoltată și o administrație ineficientă si lipsita de coerenta , lipsind planificarea pe termen lung, cu o preocupare superficială pentru estetica urbană și un dezinteres față de nevoile reale ale cetățenilor ,mi se arata oraș aflat în dificultate.
Trebile tarii sunt conduse de o elită politică ruptă de realitățile cotidiene ale oamenilor obișnuiți.
Prin această atitudine cinică a guvernanților manifestata printr-o ignoranță a valorilor democratice și o tendință de a marginaliza intelectualii și vocile critice din societate,Bucureștiul, ca centru al puterii politice, devine un loc unde deciziile importante sunt luate într-un mod netransparent și deconectat de nevoile reale ale cetățenilor.
Bucureștiul, și implicit România, poate fi redresat doar printr-o schimbare profundă a atitudinii față de guvernare, o implicare mai mare a cetățenilor în viața politică și o reorientare a priorităților spre binele comun, nu doar spre interese personale sau de grup.
Articolul-editorialul este o meditatie asupra alienarii colective si a raspunderii individuale in fata declinului unui ethos civic.Societatea in intreg se comporta de parca ar fi straina de Bucuresti, neintelegand ca orasul ne poate,, abandona ,, atunci cand noi , la randul nostru , ne abandonam datoriile de cetateni.Romania e cotropita de ,,lipitori,, ce ingroapa tara.
El e strigat de lupta adresat mintilor luminate, sa se trezeasca. Asa cum Avram Iancu se adresa motilor cu discursul cel mai scurt si clar ,, No, hai!,, ma rog sa-i vad pe cei intelepti, definiti prin puterea mintii si a moralei, ca se aliniaza acestei chemari , si ca tontii sa nu mai fie lasati pe tron, iar invazia imbecililor sa aiba dimensini neglijabile.
Mereu in analizele facute , subiectivismul se manifesta. Modelul economic privind dezvoltarea este obligatoriu sa cuprinda planificare si prognoza economica, sa estimeze multiplicatorii economici, sa faca analiza structurala pentru a se intelege structura economiei, sa cuprinda politici de dezvoltare ,identificandu-se sectoarele cu potential ridicat cu rol in cresterea economica, si directiile importante in care sa mearga investitiile.
Naivitatea teoretica,incapacitatea de a te intalni cu evenimentele vietii drept si profund sunt inacceptabile pentru cei alesi prin puterea mintii sa contribuie la mersul spre bine al lumii.
Articolul-editorialul autorului Marian Preda -Rector U.B. isi indeplineste scopul!
Un bun si intelept articol, dle rector.
Daca tineti la Bucuresti si traditia lui, revitalizati Casa Universitarilor, un monument autentic al Bucurestilor, acum cazut in relativa decadere, cu restaurantul inchis si cladirea aratand lugubru la sfarsitul amiezii si seara. Cu anii in urma, restaurantul si parcul din spate, erau locuri foarte simpatice si primitoare pentru universitari, intelectuali, oameni cu resurse modeste dar doritori de o atmosfera elevata si civilizata. Mi se pare o rusine absoluta si penibila pentru Universitatea din Bucuresti sa renunte si sa abandoneze aceasta venerabila institutie si traditie bucuresteana. Va rog, dle rector, faceti tot posibilul si imposibilul si gasiti sprijin financiar in guvern, business, media, alte unitati de invatamant din zona (ASE, medicina) spre a mentine in viata si continua aceasta splendida institutie si comoara bucuresteana – restaurant, club de discutii si conferinte, loc de citit, si primit oaspeti academici. Va multumesc.