„România va fi solidară cu SUA și cu statele UE pentru a pune în practică aceste sancțiuni. (…) Luni vom publica în transparență un act normativ prin care România stabilește un mecanism de sancțiuni care completează actualul cadru, care ne permite să permitem sancțiuni doar pentru deciziile luate de state UE, astfel încât săptămâna viitoare să fie adoptat. În funcție de evoluția situației, vom decide în decembrie dacă acest mecanism va fi activat sau nu.”[1] – Ilie Bolojan
În ziua de 22 octombrie ac., Donald Trump a cerut secretarului Trezoreriei Statelor Unite, Scott Bessent, să impună sancțiuni pentru două mari companii petroliere din Rusia, și anume Rosneft și Lukoil. Cu o săptămână înainte, Marea Britanie anunțase sancțiuni care vizau de asemenea Rosneft și Lukoil, precum și 44 de „nave fantomă” care formează flota din umbră a Rusiei, prin care sunt evitate sancțiunile internaționale menite să reducă veniturile cu care Kremlinul își finanțează războiul.
Gestul Casei Albe a luat prin surprindere multe țări europene care, într-un fel sau altul, au avut relații comerciale cu Rosneft și Lukoil și găzduiesc pe teritoriul național active deținute sau controlate de cele două companii petroliere ale Rusiei. Așa cum am aflat deunăzi, Donald Trump circula după întâlnirea de la Anchorage cu Vladimir Putin un document inspirat de Kremlin, un proiect de încetare a focului și înghețare a conflictului pe care rușii l-au dezbătut între timp și cu principalii lor aliați: China, India, Brazilia, Iran etc.[2]
Instituirea sancțiunilor împotriva Rosneft și Lukoil erau menite să-l „ajute” pe Putin & Co. să contemple puterea sancțiunilor economice serioase atunci când analizează decizia finală asupra soluției de oprire a focului și înghețare a conflictului cu modificările propuse de Washington și explică furia cu care Kremlinul a concentrat trupe și a ridicat presiunea pe front, pentru a stabili o poziție favorabilă în teren, în raport cu trupele Kievului.
Una peste alta, în acest context politic tulbure, în care Europa este pusă în fața consecințelor multiplelor complicități și cedări în fața Rusiei după încheierea Războiului Rece, inclusiv în sfera raporturilor economice și comerciale, România nu face excepție, fiind expusă în sectorul petrolier (upstream, dar mai ales downstream) față de compania Lukoil, cu care a derulat în ultimii ani o relație de „love and hate”, greu de înțeles atât de la Washington, cât și de la Bruxelles.
În ultimul timp s-a scris mult despre acest subiect, dar cred că ajută ca informațiile să fie puse în ordine. Sancțiunile împotriva Lukoil, care vor afecta și piața din România, intră în vigoare în etape: conform unor prime informații, la 21 noiembrie ac. ar intra sub incidența sancțiunilor rafinăria, iar după 13 decembrie ac. și rețeaua comercială, adică cele circa 320 de stații de benzină sub marca comercială Lukoil.[3]
Există însă și o altă categorie de informații vehiculate public[4], conform cărora Oficiul pentru Controlul Activelor Străine din cadrul Departamentului Trezoreriei Statelor Unite a emis zilele trecute (19 noiembrie) o informare potrivit căreia licența GL 131 nu se referă doar la pregătirea vânzării grupului Lukoil International GmbH, ci și la operațiunile necesare funcționării în condiții normale a societăților din grup în această perioadă tranzitorie. Cu alte cuvinte, rafinăria Petrotel Lukoil SA Ploiești își poate desfășura activitatea fără a fi vizată de sancțiunile instituite de Washington până spre jumătatea lunii decembrie ac.
Guvernul României, după cum a anunțat premierul Ilie Bolojan, a postat în transparență publică un proiect de act normativ prin care România va impune sancțiuni care să vizeze afacerile Lukoil, iar decizia ultimă va fi luată în decembrie. Speranța, inclusiv la Palatul Victoria, este că până în data de 14 decembrie ac. se vor găsi cumpărători cel puțin pentru rețeaua comercială – adică pentru entitatea Lukoil Romania SRL.
Oricum, ar fi un miracol ca în trei săptămâni Lukoil Romania SRL să-și găsească cumpărător agreat și să încheie noile contracte cu furnizorii pentru a continua fără sincope aprovizionarea celor 320 de stații de benzină. Operațiunea poate avea succes, dacă prezumtivul cumpărător – fie el Socar, Mol sau Hellenic, care se pare că și-au anunțat intențiile – vine cu o ofertă completă, fezabilă și considerată acceptabilă de PJSC Lukoil.
Cât privește rafinăria, care teoretic deține 20% din capacitatea națională de rafinare – diferența fiind asigurată de OMV Petrom și Rompetrol Rafinare – lucrurile sunt mult mai complicate. Petrotel Lukoil SA are datorii mari față de Bugetul statului – sute de milioane de lei, conform afirmațiilor ministrului Bogdan Ivan[5] – și o nevoie serioasă de capital de lucru, care înseamnă sute de milioane de euro. Petrotel nu funcționează din 17 octombrie ac., fiind în revizie tehnică; așadar aprovizionarea stațiilor de benzină ale grupului se face cu combustibili din stoc sau cumpărați de la OMV Petrom, Rompetrol Rafinare, Socar, Mol și alți furnizori.
Reducerea capacității de rafinare cu 20% nu va putea fi imediat suplinită intern. Dacă Petrotel Lukoil SA nu-și va găsi un cumpărător în următoarele luni, capabil să asigure capital de lucru, contracte de aprovizionare cu Kazahstanul și alți furnizori din Orientul Mijlociu, să ia în calcul un program serios de investiții pentru a se trece de la țițeiul „Ural” la alte tipuri de țiței, atunci sunt șanse mari ca rafinăria să intre în conservare, iar societatea să fie lichidată.
În fine, pe segmentul upstream, grupul Lukoil, prin Lukoil Overseas Atash BV – sucursala București, este implicată în explorări în Marea Neagră, alături de Romgaz, în perimetrul EX-30 „Trident” (la perimetrul EX 29 Est „Rapsodia” s-a renunțat din 2016). După reușite și eșecuri, Lukoil Overseas Atash BV și-a reînnoit programul de explorări în Marea Neagră începând cu anul 2024. Chestiunea este delicată, pentru că asocierea Lukoil – Romgaz ar urma să pună în piață gaze naturale dintr-un zăcământ din zona economică exclusivă a României, dar profitul nu ar trebui să ajungă în Rusia.
Premierul Ilie Bolojan a menționat recent că s-au luat măsuri astfel încât Romgaz, cu care Lukoil colaborează pe componenta de exploatare și explorare din Marea Neagră, să nu fie afectată de regimul de sancțiuni.[6]
Mai important pentru statul român este ca resursele din acest perimetru gazifer să fie exploatate, programul să nu fie oprit. Se vehiculează informația în piață că fondul american de investiții Carlyle, prin Black Sea Oil & Gas (BSOG), care exploatează de ceva ani un zăcământ în Marea Neagră, tatonează cu Lukoil preluarea participației în „Trident”.[7] Ar fi o veste excelentă, pentru că BSOG a arătat că are un plan energetic integrat fezabil pentru Marea Neagră și este capabilă să se organizeze pentru a reuși, chiar și atunci când birocrația din România i se pune împotrivă.
LUKOIL ÎN ROMÂNIA
Potrivit „Termene.ro”, Lukoil a intrat pe piața din România în anul 1998, când a devenit acționarul majoritar al rafinăriei Petrotel Ploiești. În paralel, Lukoil a dezvoltat o rețea de benzinării cu circa 320 de stații la nivel național. Companiile Lukoil care operează rafinăria și rețeaua de benzinării din România sunt controlate comercial printr-o firmă de trading din Elveția numită Litasco[8].
Situația este destul de complicată. Lukoil își controlează afacerile upstream și downstream din România prin mai multe companii înființate în Europa: Litasco SA Geneva, Lukoil International GmbH, din Austria și Lukoil Overseas Atash BV Amsterdam, Țările de Jos[9], toate fiind deținute de PJSC Lukoil, cu sediul la Moscova, companie listată la bursa din Moscova.
În România sunt constituite companiile Petrotel Lukoil SA, firma care operează rafinăria de la Ploiești – cod fiscal 1350659; Lukoil Romania SRL, firma care operează rețeaua de benzinării – cod fiscal 10547022; Lukoil Overseas Atash BV Amsterdam Sucursala București, extracție petrol și gaze – cod fiscal 28434565; Sustainable Energy Supply North SRL București, care comercializează combustibili gazoși – cod fiscal 45029210 și Lukoil Lubricants East Europe SRL Ploiești, care comercializează cu ridicata combustibili solizi, lichizi și gazoși și produse derivate – cod fiscal 19737772.
Lukoil România SRL a raportat pierderi în anul 2024, față de anul 2023, când compania era pe profit. Cifra de afaceri în 2024 a fost relativ similară celei din anul precedent, în timp ce a operat o restrângere semnificativă a numărului de angajați.
Rafinăria Petrotel a depus o declarație fiscală pentru anul 2024 cu o cifră de afaceri relativ similară cu anul 2023, dar cu trecerea pe pierderi, ca și Lukoil Romania SRL. Și Petrotel Lukoil și-a redus puternic nivelul de personal în anul 2024, față de anii anteriori.
Lukoil Overseas Atash BV a depus un bilanț cu cifră de afaceri nulă și fără profit în anul 2024, după ce în anul anterior raportase profit.
În ceea ce privește Petrotel Lukoil SA, la Tribunalul Prahova figurează pe rol dosarul penal numărul 456/105/2016, care își are originea în dosarul de urmărire penală numărul 254/P/2014, instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Dosarul este unul complex și, potrivit evidențelor Ministerului Justiției, pe lângă Petrotel Lukoil SA Ploiești vizează și acționarii: Lukoil Europe Holdings BV cu sediul în Țările de Jos și Longshield Investment Group SA – fosta SIF Muntenia, precum și executivi, conform tabelului de mai jos.
Sursa: Portal Just / https://portal.just.ro/SitePages/acasa.aspx
Pentru cei interesați, o formă a rechizitoriului întocmit de Parchetul Curții de Apel Ploiești în dosarul de urmărire penală 254/P/2014 a fost publicată în mass media și poate fi studiată aici. Din analiza stadiului procesual pe dosarul principal și alte cauze legate de dosarul 456/105/2016, deducem că este departe perspectiva de a fi soluționată această cauză, ceea ce nu prea are cum să ajute procesul de negociere pentru o eventuală vânzare.
Conform relatărilor de presă[10], EXIM Bank a încheiat în 2023 și 2024 două contracte prin care a oferit Lukoil România și Petrotel Lukoil posibilitatea de a lua împrumuturi de până la 31 de milioane de dolari:
„Banca susține că Lukoil nu a devenit, efectiv, creditor, însă refuză să explice în ce constă relația comercială pe care o are cu firmele controlate de Rusia. Una dintre companiile Lukoil beneficiară avea, la momentul încheierii contractului, sechestru pe alte conturi bancare la alte instituții financiare, într-un proces aflat pe rol, în care i se impută un prejudiciu de peste 600 de milioane de euro. Pe 28 august 2023, de pildă, Exim Banca Românească a semnat cu Lukoil România «Contractul de credit pentru plafon multiprodus monocompanie nr. 1389 DCM/28.08.2023», prin care banca românească de stat a pus la dispoziția Lukoil România posibilitatea de a folosi diferite produse financiare (linii de credit, overdraft, scrisori de garanție, credite pe obiect etc.), în limita a 20 de milioane de dolari.”
Concret, prin Cabinete de Avocatură Vidaeff & Nedelcu din București[11], s-au înscris mai multe ipoteci în numele EXIM Banca Românească – Direcția Clienți Mari, așa cum se poate constata din evidențele Registrului Național de Publicitate Imobiliară[12], pentru clienții Lukoil Romania SRL și Petrotel Lukoil SA. Două exemple: În cazul Lukoil România – contractul de ipotecă imobiliară asupra conturilor nr. 1393 DCM / 28 august 2023, în baza contractului de credit pentru plafon multiprodus – monocompanie nr. 1389 DCM / 28 august 2023; în cazul Petrotel Lukoil – contractul de ipotecă imobiliară asupra conturilor nr. 1457 DCM / 5 martie 2024, în baza contractului de credit pentru plafon multiprodus – monocompanie nr. 1456 DCM / 5 martie 2024.
În fine, în martie 2025, Lukoil Overseas Atash BV a anunțat că a demarat procedurile premergătoare forării unei sonde de explorare a gazelor naturale în perimetrului EX-30 „Trident”, situat în zona economică exclusivă a României, la o distanță de aproximativ 170 km de țărm.[13]
Perimetrul „Trident” acoperă o suprafață de 1.006 km², cu adâncimi ale apei variind între 300 și 1.200 metri. Studiile seismice 3D au fost inițiate în 2012, iar forajele efectuate între 2014 și 2015 au confirmat existența unor rezerve semnificative de gaze naturale. Sonda LIRA-1X a descoperit un rezervor de gaze cu o grosime de 46 metri, iar suprafața zăcământului poate ajunge la 39 km², cu rezerve estimate la peste 30 miliarde de metri cubi. Cota de participare în acordul de concesiune a perimetrului „Trident” este Lukoil 87.8% și Romgaz – 12.2%.
Reluarea prospecțiunilor a devenit posibilă pentru că, anterior, în aprilie 2024, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a aprobat programul de explorare pentru etapa a II-a din faza opțională de evaluare; adică prelungirea programului de explorare în perimetrul „Trident”, până în anul 2026. De asemenea, Comisia Națională a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii a avizat favorabil declasarea unei părți din situl arheologic subacvatic Platforma Continentală a Mării Negre, pentru a forarea unei sonde de explorare de către compania rusească Lukoil Overseas Atash BV în perimetrul „Trident”.[14]
Dacă programul de explorare în perimetrul „Trident” va reuși să respecte programul de explorare aprobat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale sau nu până la termenul limită din anul 2026, depinde foarte mult de efectele sancțiunilor impuse de Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Europeană și de identificarea unei soluții prin care, dacă nu există alternative, deținerea Lukoil Overseas Atash BV în acest proiect să fie vândută unui alt investitor interesat.
EȘECUL AFACERII GUNVOR
La câteva zile după anunțul Casei Albe privind instituirea de sancțiuni, PJSC Lukoil a anunțat că a primit o ofertă din partea Gunvor Group Ltd., cu sediul în Nicosia, Cipru[15] pentru achiziționarea Lukoil International Ltd., care deține activele internaționale ale grupului – filială deținută în proporție de 100% de PJSC Lukoil. Oferta a fost acceptată de PJSC Lukoil.
Nici Lukoil, nici Gunvor nu au dezvăluit detaliile financiare ale ofertei sau detalii despre cum ar fi structurată tranzacția. Observatori avizați, care au urmărit procesul de ofertare, au opinat că tranzacția s-ar putea ridica la circa 20 de miliarde de dolari. Instituțiile bancare interesate au ridicat întrebarea dacă Gunvor s-a înțeles cu Lukoil ca entitatea rusă să poată răscumpăra afacerea la încheierea conflictului din Ucraina, când se vor ridica sancțiunile. Purtătorul de cuvânt al Gunvor, Seth Pietras, a adresat public solicitarea și a precizat că: „Torbjörn [Törnqvist] nu a dat astfel de asigurări nimănui. Nu există o astfel de clauză de răscumpărare”.[16]
Tranzacția era menită să convingă Casa Albă, Bruxellesul și Londra de ceea ce Torbjörn Törnqvist descria într-un interviu pentru Bloomberg ca va fi o operațiune comercială de „despărțire curată” de controlul Moscovei, după care Gunvor va fi dispusă să revândă o parte din active către terți ofertanți.[17]
Gunvor este un trader global de mărfuri înregistrat în Cipru, dar cu sediul la Geneva, care nu este listat la bursă. Compania, fondată în anul 2000, este al patrulea cel mai mare comerciant de țiței din lume, după Glencore, Vitol și Trafigura. Fondatorii companiei sunt Gennady Timchenko și Torbjörn Törnqvist, doi comercianți de petrol. Până în anul 2007, compania era un actor de nișă axat pe exportul de petrol rusesc prin Estonia, bazându-se pe expertiza celor doi fondatori în domeniul petrolier, piața rusă și logistica de tranzit.
Torbjörn Törnqvist este cetățean suedez născut în 1953, care și-a început cariera la British Petroleum și este prezent în piața tranzacțiilor cu petrol de peste două decenii. Gennady Timchenko, născut în Uniunea Sovietică în 1952, deține cetățenie finlandeză. Este unul dintre primii oameni de afaceri din Rusia care a făcut tranzacții cu petrol rusesc în Europa, după prăbușirea Uniunii Sovietice.[18]
În martie 2014, Gennady Timchenko și-a vândut participațiile către Torbjörn Törnqvist, la momentul în care Gunvor se lovea de perspectiva afectării reputaționale: Timchenko se regăsea pe o listă de persoane sancționate de Statele Unite, în urma anexării Crimeii de către Rusia în 2014.
În primele zile ale lunii noiembrie ac., Departamentul Trezoreriei SUA a difuzat pe contul din rețeaua social media „X” o postare prin care acuza traderul Gunvor că este controlat de Moscova: „Președintele Trump a fost clar că războiul trebuie să se încheie imediat. Atâta timp cât Putin continuă crimele fără sens, marioneta Kremlinului, Gunvor, nu va obține niciodată o licență de operare și profit.”[19]
Declarația Trezoreriei Statelor Unite a fost urmată de reacția Gunvor, prin putătorul de cuvânt Seth Pietras, difuzată de mass media: „Declarația Departamentului Trezoreriei este fundamental dezinformată și falsă”. Apoi Gunvor a anunțat oficial că și-a retras propunerea privind achiziționarea activelor internaționale ale Lukoil.[20]
DIVERSE ABORDĂRI ȘI MULTIPLE PROVOCĂRI
La mijlocul lui noiembrie ac., la o conferință organizată de Consiliul Concurenței, Bogdan Ivan dezvăluia cu un ton plin de optimism că cel puțin trei companii sunt interesate de preluarea Lukoil România și că există interes inclusiv pentru rafinăria Petrotel: „Până acum sunt cel puțin trei companii care oficial au manifestat intenția asupra acestei rețele extrem de importante de benzinării și asupra Petrotel. (…) Este o ofertă comercială între două entități private care sper să aibă finalitate. Companiile sunt din România, Statele Unite ale Americii, Grecia, Ungaria.”[21] Părea că problema va fi rezolvată strict în logica piețelor, unde nenorocul unora este oportunitate pentru alții.
A venit însă anunțul Gunvor, după avertismentele Trezoreriei Statelor Unite, și ceea ce părea limpede, s-a complicat brusc. Pe de-o parte presiunea termenului de intrare în vigoare a sancțiunilor, pe de altă parte incertitudinea negocierilor: Va accepta Lukoil să vândă active? Dacă da, cui și în ce condiții? Statul român va accepta rezultatul acestor negocieri? Este pregătit guvernul să ia măsuri, în condițiile în care negocierile de preluare a activelor vor eșua și vor intra în vigoare sancțiunile? Care sunt acele măsuri?
Cum procedează alții? În Germania, Rosneft – cealaltă companie petrolieră rusească vizată de sancțiuni – deține participația majoritară în rafinăria Schwedt, care aprovizionează capitala și estul țării cu carburanți, inclusiv aeroportul din Berlin, precum și participații în rafinăriile MiRo și Bayernoil.[22] Aceste active se află sub administrarea fiduciară a statului german încă din anul 2022, după invadarea Ucrainei de către Rusia. Mandatul de administrare este reînnoit la fiecare șase luni. Deja se remarcă o abordare anticipativă a guvernului federal față de activele unei companii rusești care nu a fost expres până de curând vizată de sancțiuni economice.
Acum, guvernul federal ia în considerare și posibilitatea de a naționaliza activele locale ale Rosneft, inclusiv rafinăria Schwedt. Care active sunt, cum spuneam, sub administrarea autorităților germane. În același timp, guvernul a obținut o derogare de la Casa Albă: Trezoreria americană a emis o licență care exceptează până în aprilie 2026 filiala germană a Rosneft de la sancțiuni, suficient timp ca Berlinul să obțină o soluție clară, legală, durabilă, din care nu este nimic exclus: de la vânzare, la confiscarea activelor.
Guvernele noastre – în speță Ciucă, Ciolacu I și Ciolacu II – nu au acționat anticipativ în relația cu rețeaua de business a Lukoil în România, așa cum s-a putut observa mai sus. Mai mult, cu o săptămână în urmă, ministrul Bogdan Ivan a găsit de cuviință, într-o intervenție la Camera Deputaților, să încredințeze opinia publică de faptul că ministerul său și guvernul Bolojan nu găsesc în continuare niciun motiv să încerce să urmeze exemplul guvernului federal al Germaniei[23]:
„Să știți că nu consider că este corect ca noi să cerem o derogare specială pentru România, în condițiile în care nu depindem de această rafinărie și în condițiile în care ar trebui să vină altă companie, preferabil românească sau din SUA, care să preia activitatea acestei companii și să producă în continuare pentru România și pentru export pe teritoriul României, dar cu o condiție foarte clară: să nu mai finanțeze acest război ilegitim pornit de Federația Rusă. Eu, ca ministru PSD al Energiei, încă de săptămâna trecută am înaintat Guvernului un proiect de act normativ care acum se actualizează de către Ministerul de Externe, Ministerul Economiei și Ministerul de Finanțe, care trebuie să pună în aplicare aceste sancțiuni. Cei care, astăzi, la pompă, în mod total imoral, vin și cresc prețul nejustificat trebuie să știe că au o problemă cu cei din Consiliul Concurenței, cu alte instituții care trebuie să-i protejeze pe români și cărora le-am cerut, astăzi, scris oficial, să demareze proceduri pentru a verifica modul în care au crescut prețurile la pompă la motorină și benzină total nejustificat, în condițiile în care rafinăria Petrotel nu mai funcționează de la jumătatea lunii octombrie, pentru că este în revizie tehnică… Niciun petrolist din România nu are niciun motiv să crească, astăzi, prețul la motorină și benzină la pompă, în condițiile în care România exportă aproximativ un milion de tone combustibil, în fiecare an. Noi nu depindem de ceea ce produce, astăzi, Lukoil.”
Trag linie și mă hazardez într-o predicție: până la 13 decembrie ac. nu vom avea niciun anunț de vânzare de active din România convenit între Lukoil și vreunul dintre cumpărătorii interesați. Sau, dacă va exista totuși un astfel de anunț, el va pune autoritățile române într-o situație delicată, neconvenabilă. Astfel, se va deschide perspectiva ca Lukoil Romania SRL și Petrotel Lukoil SA să intre în procedura falimentului, care poate dura ani, va face imposibilă recuperarea creanțelor bugetare și va transfera procesul de vânzare a activelor în sarcina unor lichidatori și al instanțelor. Este eterna soluție mioritică, defensivă, contemplativă și plină de mici oportunități pentru cercuri corupte de interese susținute politic, de care mă tem că nu vom scăpa niciodată.
[1] https://adevarul.ro/economie/bolojan-despre-lukoil-romania-stabileste-un-2488895.html
[2] https://hotnews.ro/ce-a-vazut-un-jurnalist-rus-acreditat-la-kremlin-la-prima-reactie-a-lui-vladimir-putin-dupa-planul-de-pace-al-lui-trump-rolul-chinei-explicat-de-putin-2114134
[3] https://hotnews.ro/rafinaria-lukoil-este-de-vineri-sub-sanctiunile-sua-ce-spune-nicusor-dan-2113772
[4] https://www.mediafax.ro/economic/surpriza-de-la-washington-rafinaria-petrotel-poate-functiona-in-continuare-23645758
[5] https://romania.europalibera.org/a/sactiunile-sua-impotriva-lukoil-intra-in-vigoare-vineri-ora-19-01-ce-se-intampla-la-petrotel-ploiesti-rafinaria-companiei-din-romania/33598165.html
[6] https://adevarul.ro/economie/bolojan-despre-lukoil-romania-stabile ste-un-2488895.html
[7] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/scandalul-lukoil-efecte-in-romania-ce-operatiuni-au-voie-sa-efectueze-companiile-lukoil-din-romania-si-pana-cand-22244937
[8] https://litasco.com/en/About/GeneralInformation
[9] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/scandalul-lukoil-efecte-in-romania-ce-operatiuni-au-voie-sa-efectueze-companiile-lukoil-din-romania-si-pana-cand-22244937
[10] https://romania.europalibera.org/a/lukoil-in-romania/33568665.html
[11] https://www.baroul-bucuresti.ro/avocati/1032/vidaeff-nedelcu
[12] https://co.rnpm.ro/#
[13] https://adevarul.ro/economie/rusii-de-la-lukoil-reiau-explorarile-de-gaze-in-2432325.html
[14] https://dobrogealive.ro/ministerul-culturii-declaseaza-un-perimetru-din-situl-arheologic-subacvatic-al-marii-negre-unde-rusii-de-la-lukoil-vor-incepe-explorarile-de-gaze-in-apele-romanesti/
[15] https://www.globaldata.com/company-profile/gunvor-group-ltd/
[16] https://ziare.com/compania-lukoil/miliardarul-suedez-care-pune-mana-gigant-rus-petrolier-tranzactie-neasteptata-elvetia-1974531
[17] https://adevarul.ro/economie/compania-care-vrea-sa-cumpere-lukoil-da-asigurari-2484410.html
[18] Ibidem
[19] https://hotnews.ro/gunvor-nu-mai-cumpara-activele-lukoil-din-strainatate-sua-au-transmis-ca-nu-vor-aproba-niciodata-un-acord-cu-marioneta-kremlinului-ce-se-intampla-cu-rafinaria-petrotel-si-benzinariilor-lukoil-d-2103941
[20] Ibidem
[21] https://hotnews.ro/mol-hellenic-petroleum-si-fondul-de-investitii-carlyle-interesate-sa-preia-activele-lukoil-romania-2108899
[22] https://cursdeguvernare.ro/reuters-germania-analizeaza-nationalizarea-filialei-rosneft-dupa-sanctiunile-impuse-de-sua.html
[23] https://ziare.com/energie/bogdan-ivan-ministrul-energiei-lukoil-sanctiuni-derogare-sua-2025-1977367
Chestia e ca cele cateva sute de milioane pe care LUKOIL le datoreaza la buget nu vor avea nici un impact pe situatia financiara a tarii dar e bine sa mentinem flacara aprinsa. Lumea are tendinta sa uite ca intrarea in Romania s-a produs in contextul in care la vremea respectiva se discuta despre posibilitatea preluarii LUKOIL de catre o firma americana(vorbim despre anii 90).
Bineinteles ca tema cu finantarea masinii de razboi prin petrol e si ea aici, tradand, ca de obicei, ignoranta celor care abordeaza subiectul a modului in care functioneaza economia rusa si a modului in care se construieste bugetul federal. Nu ma astept prea curand la progrese in acest domeniu, poate cei de la servicii sa aiba niscaiva analisti mai de doamne ajuta dar nu vad multe semne incurajatoare.
„Cestiunea” rafinariei Schwedt e ceva mai complicata, multa lume stie ca rafinariile nu sunt ca fabrica de lapte unde bagi lapte pe o parte si scoti telemea pe alta. De aici si dilemele nemtilor care, din cate stiu, au solicitat o derogare de la americani si au negociat deja exceptii, separat, cu britanicii(https://tvpworld.com/89647764/germany-wants-us-sanctions-exemption-for-rosneft-refineries-)
Bineinteles ca nimeni nu discuta despre oamenii care lucreaza la Petrotel, nici despre cei care lucreaza in benzinariile Lukoil, nici despre cei care lucreaza in lantul de aprovizionare. Sau poate discuta…
Articolele astea de tip „le aratam noi rusilor” fac bine la moralul unui grup de oameni detasati de realitate si cred ca este important ca acestia sa isi conserve sanatatea mintala cat mai bine, chiar si cu pretul raspandirii de aberatii care nu iau in considerare interesul national al Romaniei(da, Romania, tara in care traim)
Lukoil România avea 1606 angajați în 2020 și a ajuns la 203 în 2024.
Petrotel Lukoil avea 1608 angajați în anul 2020 și a ajuns la 203 în 2024.
Lukoil Overseas avea 13 angajați în 2020 și a ajuns la 9 în 2024.
Doar în cazul acestor trei companii deținute de Lukoil, numărul locurilor de muncă s-a redus cu 2812, sub administrarea managementului angajat de ruși. Au mai rămas 415 locuri de muncă ocupate. Atât.
Pe lângă această realitate, să o numim socială, nu aș bagateliza problema datoriilor către bugetul de stat, care este totuși contabilizată drept creanță a statului, nu s-a rătăcit prin evidențe și s-a pierdut.
Pe scurt, afacerea Lukoil nu a fost în niciun caz una câștigătoare pentru România. Instituiile statului trebuiau să intervină mult mai decis încă dinainte de invadarea Ucrainei, pentru a corecta derapajele acestui business.
@dl.Felea
Fiind (și) un jucător de șah, aș indrazni să anticipez niște mișcări pe tabla de șah:
– intenția Petromidia/KazMunai de a iesi (sau vinde) 50% din participatii va determina:
– acțiune a MOL (HU) sa renunțe la PetrotelLukOil (”iși pierd interesul” – sanchi) și vor vrea ei Petromidia (deschidere la mare, mult mai mare decit mare Adriatica din Croația, vor sa fie pe traseul petrolului/gazelor din MN si OA…și uita așa HU devine riverana la marea neagra,,,daca mai punem si cablul subacvatic din Azerbaidjan – semnat de Peter Sijjarto…in lipsa lui Aurescu…ca tot vorbim de ”diplomatie energetica”
– s-ar putea să fie f. suparati OMV,,,care devin periculosi, desi, nu stiu cum va sta cu ”concentrarea pe piața”- dominanti, sa nu se zborșeasca Chiritoiu la ei, (sau CE) pe chestie concurența
Se intimpla multe chestii acum (feelingul e ca nu prea intimplatoare) și, nu stiu cine stie sa joace sah
Lukoil România avea 1606 angajați în 2020 și a ajuns la 203 în 2024.
Petrotel Lukoil avea 1608 angajați în anul 2020 și a ajuns la 203 în 2024.
Lukoil Overseas avea 13 angajați în 2020 și a ajuns la 9 în 2024.
Mr.Felea
insiruirea de cifre (plus comparatii) ar fi avut sens (valoare adaugata)
daca referinta ar fi fost momentul „privatizarii”
(cu tot cu „decidentii” si clauzele din „contract”-ul de „privatizare”)
Pe lângă această realitate, să o numim socială, nu aș bagateliza problema datoriilor către bugetul de stat, care este totuși contabilizată drept creanță a statului, nu s-a rătăcit prin evidențe și s-a pierdut.
Oare cati „menajeri” au ajuns la parnaie pentru penala deturnare de fonduri
(asta inseamna stopaj-la-sursa si folosirea sumelor in alte scopuri)
oare „joistitia” a recuperat vreodata sumele respective?
dar angajatii (care au beneficiat indirect de contributii
care, de fapt, n-au ajuns in bugetele respective)
…
„scutirile”/anularea/iertarea acestor sume a fost p*litica
in dec 89 a fost impuscat un cuplu care a subminat economia nationala
prin comparatie, nu cumva (i)responsabilitatea politica ar trebui spanzurata?
(cu sfoara scurta si fara sapun)
situația este ca la sah:
– in deschidere, in cca 15 mutari, exista 1 singura mutare care e buna sau greșita și stabileste cursul jocului ulterior …dupa asta tot jocul se desfasoara forțat , spre cistig sau spre pierdere, depinde de care parte esti.
așa și aici: miscarea gresită ”in deschidere”, a fost admiterea firmelor rusesti la procesul de ”privatizare” a industriei românesti (nu numai rafinarii)…iar acum, suntem fortati sa jucam un final…perdant !
se confirma 2 realități:
– capitalul are nationalitate
– Polonia a avut o ”deschidere” foarte buna: nu a admis nici o firma ruseasca in procesul de privatizare condus de Balczerovicz…desi a țipat ca din gura de sarpe Comisia EU, ca cica suntem in ”free market” si nu se fac discriminari (asta era pe vremea ”tangoului” tandru UE-Rusia, și ulterior, dansul, la fel de tandru al lui Putin cu ministreasa de externe a Austriei la maritișul cam tardiv al acesteia)
De unul Bombonel Năstase ați auzit? Că el și mătușa Tamara au fost meșterii privatizărilor către firmele rusești.
Ah, am uitat de Băsescu -Petrov care a înlesnit afacerea cu benzinăriile Lukoil prin notariatul fetei lu’ tata….
Mulțumiri pentru informații.
Decizia SUA și aplicarea ei în teren e in deriva.
Vom vedea ce vor face elitele noastre,dar și americanii.
Păi dacă LUKOIL este datoare Statului român să fie naționalizată pentru recuperarea datoriilor, apoi dată în administrarea unui operator independent. Cash-flow-ul poate fi asigurat prin garantarea de către stat a unor credite bancare. Unii zic că ar fi o afacere proastă, eu zic că ar fi o afacere bună. Așa cum ne chinuim să avem bănci cu capital românesc așa trebuie să avem și rafinării cu capital românesc.
Cât adevăr în predicția dvs. Deloc hazardată.
Fabulos material. Pentru care mă descopăr și mă înclin.
România nu a avut o relație de „love & hate” cu Lukoil.
Politicianul (mult spus!) român a avut doar o relație cu jaful in interes propriu, hoția și sfidarea.
Eu, din dosarele penale de la Ploiesti am reținut doar anii: 2014 și 2016. Dar problemele create de politruci, sub atenta atenție a Serviciilor și cu mâna întinsă de procurori și judecatori vine de la începuturile istoriei făurite de FSN-ul mult drag fetelor de la APACA, muncitorilor de la IMGB, minerilor Văii Jiului, gloatei de pensionari și oportunistilor aflați la putere. FSN s-a spart. Mai întâi în PDSR-PSD-PNL. Apoi în PD-PDL.
2000 – 2004 Guvern A.Năstase;
2005- 2008 Guverne PNL+PNTCD ( Ciorbea-R. Vasile);
2009- 2012 Guverne (Boc-Ungureanu etc.);
2013- 2015 Guvern Ponta-Tăriceanu
2016- 2020 Guvern Dracnea (Grindă-2doze-Dancilă)
2021- 2024 Guvernul „rocadă” (Ciu-Cio).
În prezent Guvern Bolojan.
Acum, alt nume: Marian Iancu. Mare combinator în energie. Senator sau deputat a jucat la multe mese. Zic eu câștigătoare pentru jucătorii care se aflau la ele.
Afaceri doar pentru ei. Mai bine zis hoții ordinare prin devalizarea economiei naționale.
Toate aceste guverne au avut miniștrii ai economiei? De la Coșea la Ivan.
Exon de ce a plecat? Pentru că lumea bună nu e învățată cu CIUBUCUL-cuvânt din limba turcă, n’așa?
NU se va face NIMIC, până vinovații nu vor fi nominalizați și pedepsiți.
Întrebarea e dacă să construim închisori sau să-i urcăm în barci și să-i ducem în larg și să-i lăsăm să se descurce. Asa cum erau lăsați bolnavii mentali pe vremea lui Shakespeare.
Aș alege a doua variantă. La pușcarie tot pe noi ne costă întreținerea napârcilor.
Felicitări! O foarte frumoasă și exacta sinteză. Mi-ar fi plăcut să fi fost în stare să o scriu eu.
Stiati ca majoritatea institutiilor de stat care au parc auto au contracte de alimentare cu combustibil exclusiv cu Lukoil? Cercetati si va mirati. Romania e ghidonata de rusi de la infiintare si pana in ziua de astazi…
In Ungaria se aude ca Victor Orban cand a fost la Washington printre altele ar fi discutat si de Lukoil, ca ar vrea să cumpere ei Lukoil ul din Europa, mai bine zis mafiotul de ginerică Istvan Tiborcz.
In românia se aude ca mai nou, au renuntat la LukOil si vor Petromidia….iesire la mare, acces la fel de fel de soiuri de petrol, asezata pe linga cablu ala submarin Azerabidjan-Ungaria (Romania fiind o sirma de tranzit…nu ramine 1 MWh in țară)…așa de vine HU riverana marii negre
Lukoil este cea mai mare companie de stat din Rusia.
Lukoil nu are ce cauta in Romania “pro europeana”.
Mentionati ca exista o relatie de “love and hate” intre Lukoil si statul Roman si… can atat.
Romania exploateaza un perimentru din Marea Neagra cu Lukoil. Culmea procentul Lukoil este dublu decat al statului roman.
Abureala mai mare despre Lukoil ul asta ca in Romania nu cred ca exista.
Puteti sa scrieti romane intregi despre Lukoil asta. The bottom line is: Lukoil este companie ruseasca cu care statul roman face afaceri indiferent de ce se intampla in Ucraina. Mie mi-ar fi rusine sa pup in c.. in halul asta.
A trebuit sa ne spuna americanii ca nu este in regula cu ce se intampla intre Lukoil si statul roman.
Prosti ne mai credeti, domle!
Are englezu o expresie – care in romaneste se poate traduce printr-un singur cuvant: abureala. Anume:
“To blow smoke up someone’s arse”.
Cam asta e…