joi, august 6, 2020

Câinelui de pază i s-au tocit dinții online

Într-o postare recentă pe site-ul New York Review, Michael Massing se întreabă cât de bun este jurnalismul digital, ce beneficii și ce prejudicii aduce. The New York Times tocmai a pus pe liber o sută din cei mai vechi ziariști și editorialiști ai săi, iar Washington Post, după o supremație de durată pe piața presei politice, riscă să fie depășit în audiență de Politico, o publicație online născută din spuma mării digitale. Nici televiziunile americane NBC, ABC, NPR etc. nu se mai simt sigure navigând în apele lor tradiționale. Digitalul reprezintă ”o ruptură creativă, dar cu manifestări oribile pe termen scurt”, precizează analistul Ken Doctor într-un interviu. Atenția tuturor se îndreaptă spre înnoirea tehnologică și adaptarea la aceasta, businessul media face eforturi să investească în echipamente și softuri, pentru a profita de avantajele vitezei și audienței globale a informației circulate pe Internet. Simplificarea producției și distribuția instantanee a știrilor dă speranțe noului gen de business la profituri mari în viitor, mai ales că piața online se află în creștere. În Europa, de exemplu, publicitatea online a crescut cu 11,6% , la peste 30 miliarde Euro în 2014 față de anul precedent, conform IAB Europe. Ce ne facem, totuși, cu calitatea jurnalismului digital? Dar cu etica profesiei de jurnalist, căreia îi dispare, sub ochii noștri, identitatea consacrată, se întreabă analiștii media. Dean Starkman de la Universitatea Columbia sesizează un risc iminent: înlocuirea jurnalismului responsabil, practicat de profesioniști, cu jurnalismul accesibil, unde oricine poate produce și distribui conținut media. De ce este considerată un risc această deschidere? Fiindcă, spune profesorul Starkman, diferența de abordare a temelor jurnalistice va reduce la tăcere câinele de pază al societății, o dată cu dispariția investigației și a spiritului critic care țineau standardul presei tradiționale. Cum este posibil ca mass-media să fie oarbă și surdă la criza băncilor, la marile fraude de pe Wall Street, de ce câinele de pază  n-a lătrat ? Jurnalismul accesibil instaurat de digitalizare înseamnă produs jurnalistic rapid, scurt, cantitativ, din surse de elită, cu unghiuri convenționale, orientat spre investitor/patron și spre piață. Jurnalismul responsabil, care a instalat în conștiința publică imaginea de ”watchdog”, își justifică existența prin interesul și binele public, propunând unghiuri neortodoxe, uneori din surse disidente, care necesită timp lung de prelucrare, dar oferă material jurnalistic de calitate, respectând principii etice, destinat publicului de masă. ”Fără responsabilitate, jurnalismul este lipsit de punct, centru și finalitate”, spune Starkman.

Îngrijorările globale legate de soarta mass-media au temei. Fie și The Huffington Post, cea mai populară publicație online, cu 100 de milioane de vizitatori unici pe lună (Pew Research Center), își pune problema unei schimbări creative, după 10 ani de succes. Nu mai este suficientă agregarea de știri din surse diverse, e nevoie de conținut original, de știri neuzate, de investigație. The Huffington Post, ca și alte publicații deștepte, și-a constituit propria agenție de știri, incluzând echipe de investigație independente. Cu astfel de măsuri, jurnalismul digital are șanse să crească în calitate, dar încă nu sunt înlăturate impedimente de alt ordin. Devenit ”consumator”, publicul dorește acces imediat și nelimitat. Numărul smartphone-urilor depășește azi 2 miliarde pe planetă, iar deținătorii unui telefon mobil conectat îl consultă în medie de o sută de ori pe zi. Conținutul preluat pe Internet circulă liber, motoarele de căutare iau în stăpânire informația, iar avantajele traficului se simt în buzunarele Google, Facebook etc. Încercările unor publicații online de a impune taxe pentru preluarea unor articole, news sau interviuri, au eșuat. Concernul german VG Media a dat Google în judecată în 2014 pentru ”ciupirea” unor articole produse de cele 12 edituri deținute, încercând să impună o convenție de plată, dar a renunțat repede datorită ”forței copleșitoare de piață a Google”.Grupuri de lobby media spaniole au reușit temporar să impună prin lege plata link-urilor, dar situația financiară a publicațiilor online din Spania nu s-a ameliorat. Semnalele au avut însă impact. Giganții Google și Facebook și-au regândit poziția și au imaginat proiecte de colaborare generos finanțate. Google a lansat Digital News Inițiative pentru jurnalism online de calitate în Europa, cu un buget de 150 milioane de Euro, asociindu-și opt mari publicații europene: Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), Die Zeit, Financial Times, The Guardian, Les Echos, El País, La Stampa, NRC Media, ca si asociatiile European Journalism Centre, Global Editors Network si International News Media Association. Managementul Facebook negociază cu câteva companii media ca The New York Times, BuzzFeed, National Geographic găzduirea pe platforma sa, pentru un acces mai rapid la conținutul online al acestora.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. ”Jurnalismul responsabil” nu era deloc responsabil în State în urmă cu vreo 100-140 de ani, pe vremea când devenise accesibil. ”Jurnalismul responsabil” nu era deloc responsabil în țările comuniste, ajunsese aservit trup și suflet statului.

    Jurnalismul digital aduce și o anumită doză de iresponsabilitate, într-adevăr, dar ăsta e doar un efect secundar, care va dispărea pe măsura maturizării. Ceea ce aduce jurnalismul digital este reconectarea la realitate, la oamenii simpli, la oamenii normali. ”Jurnalismul responsabil” devenise de un elitism insuportabil. Cam asta-i.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Şapte ani de la moartea lui Silviu Olariu – fizicianul care s-a opus proiectului „marelui laser”

Silviu Olariu (1955 - 2013) a fost unul dintre cei mai dotați cercetători români care s-au afirmat din anii '70 încoace. A...

Colegii, coledzii și capturarea statului (I și II)

Motto: “Ei ar vrea să fie niște oameni care se ajută unii pe...

Despre “prigonirea” creștinilor în pandemie și fenomene conexe

Strategia de comunicare marginală vizând faptul că Biserica ar fi fost “prigonită” în pandemie denotă limpede ruperea de prezent a multor credincioși....

Portret robot al coronascepticului

Nu există un portret robot al coronascepticului. Unii sunt ne-educați, alții sunt experți. Unii sunt excluși social, alții sunt vedete. Unii nu...

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.