joi, aprilie 30, 2026

Când cade un tavan în capul Școlii

Ce relatează presa în ultima vreme sunt, desigur, incidente. Izolate? În câte-o școală, abia renovată (unele și prin PNRR), mai cade o bucată sau un tavan. Copiii sunt în clasă. Foarte rar, nu sunt. Dar sunt și alte…tavane care cad. Ele se numesc plagiate, mai ales în teze de doctorat. Când apar la lumină, prăbușirea lor în capul „doctorilor” din politică, dar nu numai, dincolo de molozul „intelectual” produs, indică fisuri în toată construcția numită Școală.

Un „tavan’ care a căzut acum s-a spart în capul ministrului Justiției, în al partidului din care acesta face parte, în al guvernului. N-ar fi prima oară. O parte a publicului român e stupefiată: adică nu mai e vorba de un prim-ministru sau de un ministru oarecare, ci de cel al Justiției. El se jură că nu fură, dar fu prins cu teza-n gură. Și neagă evidența. N-ar fi singurul. Cea mai bună armă, în situații din astea, e să spui că așa ceva nu există, că negrul e alb, că dezvăluirea plagiatului e o operațiune politică (ca și cum, astfel, dacă e politică, plagiatul nu mai există). Poate fi. Problema e simplă: c-a fost sau nu politică, că de ce acum?, n-are importanță. Fapta contează. Să privim fapta și să judecăm consecințele ei.

Opinia publică probabil că e sastisită de scandalurile de plagiat doctoral al demnitarilor care ajung să reprezinte votul oamenilor. E o performanță rară asta: să fii ministru al Justiției și să ți se pună în fața publicului dovezile faptei comise, blamabilă în grad înalt. A luat ce nu era al lui și l-a folosit ca și cum era al lui. „Să nu furi!” Desigur, alții sunt de vină. Coordonatorul științific, comisia de îndrumare, consiliul școlii doctorale a facultății, decanul, CNATDCU, ministrul Educației i-au dat verde și omul e acum doctor. De ce i-au dat verde? Simplu: fie pentru că nu și-au făcut treaba, fie că nu au vrut să-și facă treaba, fie că au fost complici la impostura intelectuală. Numai un sistem de complicități politic și universitar produce astfel de anomalii și indică un regres moral al Școlii. Au fost miniștri ai educației care au favorizat infractorii academici, dl. Cîmpeanu fiind șef de bandă. Reținem: nu trebuie pus tot blamul pe politicieni care sunt în divorț cu morala, etica. Comunitățile academice au partea lor de vină. Reticența lor e notorie față de Etica și Integritatea Academică ca practică a vieții cotidiene în universitate.

Mai puțin se observă că, în situații din acestea, mai e vorba și de impostura intelectuală. Am mai văzut asta și în cazul altora (V. Ponta, O. Vasilescu, G. Oprea, L.Bode etc.). Abia când tavanul plagiatului cade în capul unora ca aceștia, începem să realizăm nu numai deficiențe de sistem, ci chiar abulia sistemului, înglodarea în birocrația și lipsa de viziune privind misiunea Școlii (a Universității în acest caz) care produc impostura intelectuală. Tu, om matur, ajungi să(vrei să) îți dai doctoratul, dar n-ai avut până atunci, și (cum se va vedea) nici după aceea, rezultate în cercetare. Nimic. Nada. Nothing. Rien. Desigur, e dreptul oricui la studii. Dar de ce școlile doctorale primesc astfel de candidați? Care n-au legătură cu Educația? Mai grav e când ei au avut sau au legătură. Cum e și în acest din urmă caz.

Argumentul premierului că fapta ministrului Justiției s-a petrecut nu în timpul manadatului de ministru e tot ce a putut spune la repezeală. Asta îmi aduce aminte de un caz al Comisiei de etică unde am primit o sesizare, documentată, privind comportamentul agresiv al unui prof față de studentul său: cerând punctul de vedere al facultății profului, răspunsul a fost că nu îl pot da pentru că fapta nu s-a petrecut în clădirea facultății, ci în a alteia (adevărat)! deci, implicit, facultatea (de…Drept) recunoștea că un prof poate fi violent, dar nu „acasă” la el, nu în facultatea sa. Cam atât despre valori morale și etică academică!

Premierul numai de asta nu avea nevoie acum când a trebuit să-și asume și interimatul la Educație. Plecarea ministrului Daniel David, ce ne e prezentată cu iz de victorie  à la Pyrrhus (nu vedem „victoria”, scump plătită, dar îl vedem pe „Pyrrhus” care s-a sacrificat și căruia i se mulțumește; ok?!), contribuie la adâncirea fisurilor din edificiul Educației. Ce vedem e că, pe de o parte, nimeni „nu se înghesuie” să ocupe postul de ministru al Educației, iar, pe de altă, parte vedem că unii vor, dar mai mult sau mai puțin ostentativ: dacă dl. rector-politican M. Pirtea ne aruncă propuneri de politici educaționale, precum colaci da salvare a sistemului, ca să ne asigure de competența sa (mai puțin de integritatea sa: vezi plagiate în articole științifice și „contribuția” sa în Consiliul național al rectorilor condus de dl. Cîmpeanu), dl. Sorin Costreie, din poziția de consilier prezidențial, „actor” guvernamental în mai multe rânduri, nu o spune, dar nu s-ar da la o parte dacă ar fi invitat la dans. De acord cu el că e nevoie de cineva care să poată avea un mandat de măcar doi, dacă nu de patru ani. Misterioasa doamnă L. Antoci nu apare la bal căci are treabă la guvern. Din ce am citit spus de fiecare dintre ei, nu am văzut vreodată să garanteze că…nu va mai cădea vreu tavan în capul Școlii, ba chiar al copiilor. Mai ales dacă școala aceea a fost renovată prin PNRR.

Acum, despre bani. Am două situații. Prima, când prin ordin de ministru, s-au acordat universităților fonduri să digitalizeze tezele de doctorat și să le verifice de plagiat, ba chiar li s-a ordonat crearea unui serviciu/birou dedicat activității. A doua, când programul prezidențial „România educată” a fost pus în mișcare națională acum câțiva ani. Nu am putut găsi cifre privind cheltuielile și rezultatul lor în prima situație. Universitățile sunt…timide în această privință. În cazul al doilea i-am ceut ajutorul lui ChatGPT. După multe secunde de căutări îmi dă acest răspuns: „„România educată” nu are cost total oficial consolidat, pentru că nu este program bugetar distinct; este implementată prin bugetele anuale ale educației + PNRR.” OK. Desigur. Dar vreo evaluare a rezultatelor? „România educată” are, însă, deadline 2030 pentru a vedea rezultatele. În condițiile restrângerii bugetare de acum ce se va întâmpla? Nu știm. Sunt „zmeie” înălțate pe cerul patriei care dispar în văzduh. Ca banii, care nu se lovesc de vreun tavan, dar provoacă prăbușirea lui peste Școala românească.

Senzația e acum ca în Meșterul Manole: eșecul repetat al construcției cere sacrificiul cuiva. O Ana care să fie cimentuită în zidul Educației. Ca să nu mai cadă vreun tavan. Aici am ajuns? (articol apărut inițial pe blogul autorului)

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. pai dau o lege sa nu mai cada tencuielile si alta sa nu fie copii in clasa cand cad;
    si au rezolvat!

    Asa stiu politrucii nostri sa rezolve problemele.

  2. Prea multe cercetări în doctorate care sunt ” confirmate” dar în realitate dispar meseriile.
    Cum pot oamenii domeniului să lucreze titulari de la 8.00-16.00 în două/trei instituții și să aibă rezultate pentru societate????

    • Rezultatele nu sint pentru societate ci pentru ei si familiile lor . Sint unii care nu inteleg de ce li se intimpla lor anumite lucruri rele …. ,, Parintii maninca agurida si copiilor li se strepezesc dintii ” . Pacatul este transmis genetic ; stiu ca exista multi care nu cred asta dar eu nu am ce le face . A trai frumos inseamna a trai moral . Iar moral de cele mai multe ori nu inseamna imbuibare si calcare pe libertatile si drepturile altora .

  3. Sa vedeti ce catastrofa in domeniul tezelor de diploma va fi atunci cind se va generaliza ChatGPT!

    Cel putin in domeniul tehnic cred ca nu ar mai trebui acceptate lucrari de doctorat care nu au un patent de inventie/inovatie atasat. Controlul patentelor e poate cel mai sigur mod de a atesta originalitatea unei lucrari.

    Cred ca in domeniul social ar trebui desfiintat privilegiul detinatorilor de doctorate de a avea salatiu marit. Astfle isi vor face doctorate numai aceeia care intradevar au chemarea stiintei, a cercetarii si nu vinatoriii de zestre!

    • Va dau perfecta dreptate! Dar in Ro cine sa aplice aceste idei, impostorii si coruptii?!! Personal pt doctorat, am facut teren, doi ani la rand, in concediile de odihna de 30 zile, cu rucsac in spate, si luand autobuzul in fiecare dimineata, la ora 7, pentru a ajunge in comunele si orasele incluse in cercetare, toate pe banii mei.

      • Cineva, f apropiat mie, a luptat 4-5 ani pt obtinerea doctoratului, obtinut simultan atit in Germania, cit si in USA. Uneori pleca de acasa in miez de noapte, la sf de saptamina sa verifice aparatura care lucra pt anumite experimente.
        In plus tiparirea lucrarii s-a facut pe banii doctorantului. Si lucrarea a obtinut si un patent de inventie!

    • In mod normal, atat originalitatea rezultatelor cat si faptul ca acestea nu sunt doar o adaptare minima a unor rezultate cunoscute sunt validate prin publicarea in reviste de specialitate, avand reputatie in domeniul in care sunt propuse spre publicare acele rezultate. Pubilcarea in astfel de reviste se face in urma unui proces riguros de evaluare.

      Exista domenii in care posibilitatea de a avea patente este limitata, ca sa nu spun imposibila. Publicatiile ar trebui sa ramana un criteriu esential.

      • Gresit… (1) un idee publicata nu prea mai are sanse sa obtina protectie prin patent. (2) multe reviste publica doar contra unor taxe, taxe destul de piperate. (3) De abia dupa obtinerea doctoratului se poate publica in reviste de specialitate. De altfel toate doctoratele sunt publicate, cum spuneam pe banii doctorantului.

      • Publicitatea a devenit instrument de manipulare . Tehnici de manipulare pentru a determina cetateanul ( pe cale constienta si inconstienta ) sa cumpere ca un dobitoc . Publicitatea trebuie sa aibe un singur scop si rol ; de informare asupra caracteristicilor produsului . Iar pentru asta este suficienta afisarea fisei tehnice a produsului . Restul este manipulare primitiva .

  4. Romanul,are o capacitate extraordinara de a minti si de a da vina pe altcineva. Prins cu mâța-n sac,romanul stie cum sa se apere..mata este singura vinovata sau sacul a fost pus intenționat ori avea mâncare in el. El doar s a uitat si nu a facut nimic. A vrut doar sa il mute.

  5. La fel de vinovat este conducatorul tezei de doctorat. Singura solutie este sa fie si el sanctionat daca o teza este bazata pe plagiat. Tare ma tem ca majoritatea plagiatelor se fac cu complicitatea conducatorilor tezelor.

  6. Reala cauza, fundamentala este de fapt alta,
    dle profesor Marian Popescu
    „educatia” romaneasca este tarata de „filosofia” bicefala:
    crede si nu cerceta
    memoreaza/stocheaza si reproduce

    Senzația e acum ca în Meșterul Manole: eșecul repetat al construcției cere sacrificiul cuiva. O Ana care să fie cimentuită în zidul Educației. Ca să nu mai cadă vreun tavan. Aici am ajuns?

    Cand fundamentul/temelia este gresit/a
    nu mai conteaza cate Ane zidesti intre caramizi/boltari
    nici macar marimea-tsatselor/latimea-soldurilor
    cosmelia tot se va prabusi

    iar cand faceti apel la tot felul de organisme/comitete/comitii…
    probabil c-ati uitat ca aceste „foruri”
    blagoslovisera cismaru analfabet cu multiple „doctor-honoris-causa”
    si/sau cum aceleasi foruri o transformasera pe tza’ leana
    in „savanta” de „renume”-mondial

  7. „Țara care, prin aplicarea instituțiilor ei, încurajează ignoranța, neconsecvența, lipsa de caracter, ba le decorează chiar, dovedește că e în descompunere deplină …” Mihai Eminescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marian Popescu
Marian Popescu
Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în etică și integritate academică, comunicare, artele spectacolului și politici culturale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

anunt

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Societatea română pentru Istoria Religiilor organizează la București, în perioada 20-25 septembrie 2026, Congresul mondial al disciplinei.

Tema generală a Congresului – Religions 360° – va reuni sute de savanți din șase continente, care vor prezenta cercetările actuale desfășurate în toate centrele semnificative ale discipline la nivel global – vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro