Piața căsătoriei și situațiile de dezechilibru numeric între sexe
Menționam că marile schimbări survenite în timp în structura căsătoriilor după vârsta corelată a soților pot fi rezultatul acțiunii a 4 grupe de factori și prima era (i)-mărimea populației feminine și masculine de la vârstele de căsătorie, dependentă de mărimea generațiilor din care provin. Ne aflăm în cazul Românei într-o situație de excepție asupra rolului pe care l-a jucat acest factor. Este potrivit acum să vorbim despre piața căsătoriei. Termenul este foarte vechi în literatura de specialitate, în sociologia familiei și în demografie, cea de limba engleză îndeosebi. Probabil, nu tuturor le place acest termen. Dar piața căsătoriei este o realitate, acolo apare cererea și oferta iar alegerea perechii parcurge un lung, sinuos și delicat drum până la starea civilă. Sunt locuri, circumstanțe în care se întâlnesc cei care au vârsta de căsătorie, femei și bărbați, necăsătoriți și care doresc să se căsătorească. Piața este compusă dintr-o multitudine de cercuri de căsătorie în care se adună femei și bărbați care au trăsături similare. Cele fizice, dar și profesionale, strat social, educație, situație economică, inteligență și atractivitate, religie, etnie, nivel cultural, limbaj, opțiuni politice, gusturi, planuri de viitor, inclusiv asupra copiilor. Alegerea este deci prin asortare (de tip asortativ). Cercurile pot fi liceul, facultatea, locul de muncă, metroul, cluburile, mari restaurante cu seri de muzică și dans, vacanțe comune (Costinești, Vama Veche, 2 Mai) și multe altele. Nu mai vorbim de agenții matrimoniale și explozia întâlnirilor aranjate prin internet (dating-ul), cu tot ce au bun și mai puțin bun. Contextul demografic normal este considerat a fi unul de stabilitate a natalității ori regres sau progres moderat și etalat în timp, fără a afecta semnificativ echilibrul numeric dintre genuri pe vârste. Ce se întâmplă însă după situații de creștere bruscă și masivă a natalității? Este cazul țării noastre. Unul unic în Europa după război. Creșterea masiva a numărului de născuți în anii 1967-68 și menținerea unui număr ridicat în anii următori a dus la dezechilibre numerice flagrante după 20 de ani, după 1989 îndeosebi, când generațiile respective au ajuns la vârste de căsătorie. Într-o astfel de situație termenul de specialitate care o definește este cel de marriage squeeze. Semnifică dezechilibre numerice între populația masculină și cea feminină necăsătorită având vârste de căsătorie, intrată pe piața căsătoriei. Deficit relativ de bărbați față de femei ori deficit relativ de femei față de bărbați pe piața căsătoriei. Aceste dezechilibre pun presiune pe alegerea vârstei partenerului, modifică vârstele corelate ale celor doi soți, putând duce la situații de mismatching, nepotrivire și influențând în unele cazuri stabilitatea familiei, producător și consumator de bunuri și servicii. De asemenea, pot favoriza celibatul la ambele genuri. Termenul în limba romană poate fi restrângerea căsătoriilor.
Situațiile de marriage squeeze apar în general după războaie sau tulburări sociale violente cu multe victime în rândul bărbaților tineri. România este însă altfel spune istoricul și marile dezechilibre între numărul bărbaților și al femeilor la vârste de căsătorie pe piața căsătoriei au apărut brutal în ani de pace, după măsurile forțate de creștere a natalității luate în octombrie 1966 și apoi în anii 1974 și 1984 de vechiul regim.
În figura 9 pot fi văzute proporțiile dezechilibrului numeric între bărbați și femei în anul 1990 și pot fi prevăzute urmările asupra nupțialității unor generații. De pildă, când femeile născute în anul 1967 au ajuns la vârsta exactă de 22 ani, în anul 1989, la A, căutau parteneri cu 3 ani mai în vârstă, ca valoare medie, iar oferta era doar jumătate ca mărime, bărbații din generația 1964, la B. În astfel de situații ale generațiilor feminine se ajunge la o reorientare spre bărbați mai tineri, colegi de generație și, posibil, la majorarea celibatului definitiv. Dacă privim lucrurile din perspectiva bărbaților din generația 1964, având 25 ce ani în anul 1989, situația este total opusă și oferta feminină la vârsta de 22 ani este mai mult decât generoasă. Un raționament similar se poate avansa pentru situațiile din C și D, de amploare redusă însă.
Este bine de adăugat că și în anii 1950 și 1960 au existat dezechilibre numerice între bărbați și femei la vârste cu nupțialitate importantă, cauzate de mortalitatea ridicată a bărbaților și natalitatea mai mică din anii războiului. Situația de marriage squeeze s-a instalat. La recensământul din anul 1956 femeilor în vârstă sub 20 ani, ca și celor in vârstă de 20-24 ani, le corespundeau efective echilibrate la populația masculină în vârstă de 20-24 și 25-29 ani și alegerea perechii nu era în dificultate. Nu și în cazul femeilor în vârstă de 25-29 ani, cărora le corespundeau efective masculine la 30-34 ani cu 15 la sută mai mici. Acest dezechilibru se extinde în anii următori prin atingerea vârstelor de căsătorie de generațiile mai mici născute în anii războiului și datele recensământului din anul 1966 o confirmă. Femeile sub 20 de ani, din generațiile 1946-1951, relativ mari, găseau un număr de bărbați apreciabil mai mic în grupa de vârstă 20-24 ani, din generațiile mai mici 1942-1946. Reorientarea spre parteneri din aceleași generații s-a impus. Dar a venit și revanșa, femeile în vârstă de 24-24 ani, din generațiile 1942-1946, aveau în față bărbați în vârstă de 25-29 ani, din generațiile 1937-1941, mai numeroși.
La începutul anului 2023, se poate vedea în figură, structurile sunt re-echilibrate, fiind vorba de generațiile „liniștite” 1992-2007, fără risc de marriage squeeze.
Generațiile 1967-1968, îndeosebi, dar și următoarele, au avut enorm de suferit datorită efectivului lor excepțional nu numai în privința asistenței medicale nepregătite pentru o dublare a numărului de născuți în anii 1967 și 1968, lipsei de locuri în creșe și grădinițe, lipsei spațiilor corespunzătoare în toate formele de învățământ preuniversitar, lipsei locurilor de muncă. Generații sacrificate într-un anumit fel de un regim totalitar incapabil de viziune prospectivă în deciziile sale afectând copilul, femeia, mama, familia. Pare neverosimil, dar generațiile respective au suferit și peste 2-3 decenii când au ajuns la vârstele de căsătorie prin marile dezechilibre din structura pe vârste provocată de o politică brutală și forțată de creștere a natalității.
Probabilitățile de căsătorie
Probabilitățile de căsătorie cuantifică forța dorinței de căsătorie pe vârste: din 1000 de bărbați necăsătoriți și din 1000 femei necăsătorite care ating vârsta exactă (aniversare) de x ani câți/câte se căsătoresc până la atingerea vârste exacte de x+1 ani. În figura 10 am reținut doar probabilitățile pe vârste cele mai mari și cele mai mici, proprii anilor 2018 și 2020, și probabilitățile din anul 2022.
Iată observațiile care se pot desprinde din examinarea curbele probabilităților. Restricțiile impuse de pandemie în ceea ace privește circulația persoanelor și izolarea au diminuat drastic numărul căsătoriilor, probabilitățile din anul 2000 oglindind dimensiunea declinului. La modul general, probabilitățile cresc rapid și ferm de la vârste mai mici de 20 ani și la bărbați și la femei, valorile cele mai ridicate fiind consemnate la 26 ani la bărbați și 24 ani la femei. Se pot reține valorile maximale superioare la femei. Figura dedicată anului 2022 arată că aceste valori mai ridicate sunt în mod firesc la vârste mai tinere. Propensiunea spre căsătorie este, comparativ pe vârste, mai mare la femeile tinere. Dacă privim nivelul celor două curbe în anii 2018 și 2019 se observă valori mai mici în anul din urmă, posibil semn al unei dorințe mai diminuate pentru căsătorie.
Ce perspective?
Nupțialitatea s-a menținut și se menține încă în România la un nivel relativ ridicat față de cele mai multe dintre populațiile UE-27 prin erodarea mai lentă a modelului căsătoriei tradiționale și instalarea mai lentă a formelor alternative ale familiei. Într-o populație care trăiește în proporție de 45 la sută în mediul rural aceste procese nu au avut și nu au încă amploarea din populațiile cu grad foarte ridicat de urbanizare. Pe de altă parte, o contribuție o au biserica și religia.
Schimbările sunt însă inevitabile și rata nupțialității își va urma cursul descendent. Legătura pozitivă strânsă care a existat în timp între nivelul nupțialității și cel al natalității s-a diluat ireversibil.
Masiva emigrare a populației tinere a afectat și ea piața căsătoriei și nupțialitatea. Investigații sumare asupra evoluțiilor populației de vârste mariabile pe sexe în deceniile care vin, după proiectările Eurostat, nu conturează apariția unor posibile situații de marriage squeeze, cu toate consecințele lor. Excluzând situații imprevizibile.
Stimularea căsătoriilor tradiționale, însemnând și stimularea natalității, ar putea avea rezultate pozitive dacă măsurile vor fi bine concepute, substanțiale și monitorizate în aplicare și în rezultate. S-ar putea diminua doar proporțiile declinului populației și ale depopulării țării.
Cine să le ia? Au tinerele cupluri locuri de muncă cu venituri pentru un trai decent? Au tinerele familii facilități suportabile pentru construirea ori cumpărarea unei locuințe în care vor fi așteptați și copii? Au tinerele familii garanția locurilor în creșe, grădinițe, școli cu masă caldă și servicii după școală pentru copiii care vor veni? Au tinerele familii garanția unei asistențe medicale accesibile și de calitate pentru copii lor? Nu au. Și suntem în anul 2024, an care va fi din nou plin de promisiuni deșarte. Și alegătorii, în mare parte, le vor accepta deoarece prin murdare strategii si planuri partidele și guvernele i-au făcut dependenți de acel puțin, suficient doar pentru supraviețuire pentru multă populație, pe care îl direcționează după scheme bine exersate de decenii.
- Citeste si prima parte a articolului: Căsătoriile în România. Mai frecvente, încă, decât în țările UE-27!
ANEXA
Formele coabitării în România și în alte 9 țări europene
În anul 2014 în European Journal of Demography (EJD) trei demografi olandezi au publicat un inedit articol asupra formelor coabitării în 10 țări europene, inclusiv în România [A]. Se preciza că datele provin din 10 țări europene care au participat la programul de cercetări Generations and Gender Surveys, în cadrul Generations and Gender Programme (GGP), coordonatorul programului fiind din anul 2013 profesoara Anne H. Gauthier de la Netherlands Interdisciplinary Demographic Institute (NIDI) Haga, unde se află și sediul programului.
Cele șase tipuri de coabitare identificate de autori rezultă din întrebări asupra intențiilor de a se căsători, atitudini față de căsătorie și aprecieri asupra rolului factorilor economici.
După 9 ani (!), la 20 decembrie 2023, cei trei autori revin asupra articolului din anul 2014 și corectează datele din principalul tabel cu rezultatele asupra proporțiilor celor 6 forme de coabitare în cele 10 țări într-un scurt articol publicat tot în EJD: „Correction to: Understanding Diversity in the Meaning of Cohabitation Across Europe” [B]. O admirabilă expresie a deontologiei profesionale și respectului față de cititori.
Distribuția relativă a răspândirii celor 6 tipuri de coabitare în cele 10 țări este cea din tabelul care urmează.
Distribuția procentuală (ponderată) a diferitelor sensuri ale coabitării (Sursa: [7])
Iată o sinteză a autorilor asupra rezultatelor din tabel: „Rezultatele sugerează că coabitanții constituie un grup eterogen. Pentru mulți, căsătoria este importantă și coabitarea servește ca perioadă anterioară căsătoriei. Coabitarea ca alternativă la căsătorie este mai răspândită în Europa de Vest și de Nord, unde ratele de coabitare sunt ridicate. Grupul de coabitanți care intenționează să se căsătorească în ciuda unei atitudini nefavorabile față de instituția căsătoriei este deosebit de mare în țările din Europa Centrală și de Est, unde coabitarea este mai puțin răspândită”.
Avem date comparative asupra coabitării, pe tipuri, în 10 țări și putem vedea diferențele, foarte mari. La modul general ele pot avea originea în tradiții seculare, măsura în care biserica și religia își pun amprenta pe instituția căsătoriei, densitatea populației și gradul de urbanizare, existența marilor aglomerații urbane, amploarea influenței rețelelor de socializare și comunicare, legislațiile naționale asupra căsătoriei și formelor alternative ale acesteia, alți factori. Ceea ce surprinde la datele pentru România, în abordare comparativă, sunt proporțiile foarte mari la tipurile de coabitare Preludiu la căsătorie și Căsătoria este irelevantă.
Datele se cuvin a fi privite cu prudență și rezerve, fie și numai dacă luăm în considerare eșantioanele necorelate cu numărul populației țărilor din tabel.
[A] Hiekel, N., Liefbroer, A.C. & Poortman, AR. Understanding Diversity in the Meaning of Cohabitation Across
Europe. Eur J Population 30, 391–410 (2014) (https://doi.org/10.1007/s10680-014-9321-1).
[B]) Hiekel, N., Liefbroer, A.C. & Portman, AR. Correction to: Understanding Diversity in the Meaning of
Cohabitation Across Europe. Eur J Population 40, 2 (2024). (https://doi.org/10.1007/s10680-023-09688 x
https://link.springer.com/article/10.1007/s10680-023-09688-x?utm_source=toc&utm_medium=email&utm_campaign=toc_10680_40_1&utm_content=etoc_springer_20231221).
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Sunt multe de spus la acest subiect. Căsătoria a fost o necesitate naturală (de procreare, de continuare a speciei, din rațiuni economice și sociale, etc), preluată de religie, de stat, etc. Azi, căsătoria nu mai este o necesitate, este mai mult o convenție de tip conservator. Pusă astfel problema, apare imediat problema economică și socială a demografiei, respectiv a numărului de nou născuți. Trista concluzie este: în țările sărace natalitatea crește, în țările bogate natalitatea scade. Așa că apar tot felul de probleme ciudate, de exemplu lipsa forței de muncă în țările bogate și fenomene de foamete, sănătate, conflicte sociale și migrație în țările sărace. Este probabil problema principală a sec.XXI.
Soluția? Aproape nu există. Importul de forță de muncă din țările sărace produce unele efecte extrem de complicate, chiar periculoase pentru societățile gazdă (vezi cazurile SUA, dar și în Europa de Vest.
Ce-i de făcut? Cum creștem natalitatea?
O soluție odioasă este ca statele să preia problema, în sensul obligativității (cum a făcut Ceaușescu). Dar CINE va vota „democratic” pentru o astfel de constrângere?
Ar mai fi și alte soluții îngrozitoare pe care evit să le prezint.
Nenorocirea este că trebuie făcut ceva până nu este prea târziu. Dar CINE și CUM, nici Dumnezeu nu știe….
„Căsătoria a fost o necesitate naturală ”
Gresit!
Coreligionarii mei au crezut ca:
Casatoria insotita de documente cu valoare legala doveditoare dar si conditionale o sa intareasca legatura dintre miri/soti
Noi barbatii am sperat ca o sa primim sex gratis cu frecventa ridicata :))
Mare greseala de conceptie! Nu este asa si ca sa continue platim cu vizite repetate la mall.Si trebuie sa ne spalam si pe picioare in loc sa asteptam fapte crestinesti pe tema asta,
Nu mai este nevoie de spectacole repetate de Imblanzirea Scorpiei.
Un subiect interesant.
Dar cand vorbim de casatorii, trebuie sa ne ocupam si de alte forme de coabitare (inclusiv coabitarea dintre gay) si -mai ales- de divort.
„Piata casatoriei” era un termen corect. La englezi afisarea dotei a fost o regula de baza a casatoriei. Mult timp. Si nu doar le ei. La noi, comunismul a trivializat ideea, dar… si in comunism fetele aveau mobila, masini etc drept zestre. Progresistele din Occident au atacat violent aceasta practica, desi… inca se mentine. Doar ca acum au aparut declaratiile prenuptiale pentru posesie. Zestrea ei e bunul ei. Bunurile lui, sunt tot ale ei… mde. (Incercam o gluma, nu trageti!)
Cununiile civile in Romania vor fi din ce in ce mai mult evitate de oameni . Pentru ca tot mai multi dintre ei inteleg faptul ca cununia civila este o modalitate prin care institutiile bugetare isi introduc miinile lor abjecte in buzunarele celor ce se cununa civil .
Cununia civila e un jug pe care ,,Cezarul ” il pune pe gitul celor ce se insotesc , sot si sotie .
Cununia religioasa este o alta discutie .
Cat mai este valoarea dotei in ziua de azi?
Aranjamente pre-nuptiale sunt raspandite in Romania?
Furatul miresei are reguli? Cat costa rascumpararea?
UE nu are vreo Directiva pe temele astea?
:))
Multumesc autorului pentru studiul foarte bine documentat.
Un lucru este de vazut de la mare distanta. Departe de ce doresc BOR si partidele traditionaliste, societatea romaneasca arata disolutia treptata a familiei „traditionale”, si nu exista nici o posibilitate de redresare.
Ma uit la tinerii de azi si nu vad nici un fel de apetenta in general pentru casatorie sau lucru la greu. Toate crizele economice sau pandemia din ultimii 10-15 ani au lovit la greu milenialii si mai nou Generatia Z si i-au facut sceptici la abordari traditionale. E foarte comun zilele astea tineretul sa stea pana la 35 de ani si chiar mai mult cu parintii.
Se pare ca dvs susțineți o forma de parazitism in care tinerii stau pe capul părinților pana la 40 de ani, după care ii pun pe babaci intr-un așezământ tip Voluntari sau așteaptă decesul celor care i-au sprijinit o viata ca sa le moștenească amărâtul de apartament.
Dispariția căsătoriei tradiționale (cuvântul traditinal introduce un pleonasm, noile forme de „căsătorie” sau concubinaj sunt niste aranjamente artificiale) este un prim pas spre disoluția civilizației occidentale. Sper ca lumea sa se întoarcă la valorile vechi înainte ca „barbarii” sa și le impună pe ale lor.
La „barbarii” veniți din Africa sau Asia se sud nu exista invenții precum teenage mum, single mum, single sex parents. Tare ma tem ca acesti „barbari” vor fi câștigătorii luptei dintre civilizații.
”Ma uit la tinerii de azi si nu vad nici un fel de apetenta in general pentru casatorie sau lucru la greu”
Nicio muncă de birou și nicio carieră academică nu reprezintă ”lucru la greu”, indiferent ce cred cei care își câștigă traiul din așa ceva. În zilele noastre, o femeie poate foarte bine să opteze și ea pentru o carieră academică, din care să-și câștige traiul. Ce nevoie mai are de un soț și de niște copii?
Economia modernă e bazată pe bani, nu pe muncă reală. Munca reală a fost transferată în Asia și în Africa, iar societățile europene sunt preocupate să împartă cât mai ”corect” rezultatele muncii asiaticilor și africanilor.
Comportamentul tinerilor de azi este perfect explicabil, dată fiind realitatea pe care o trăiesc ei. Însă această realitate (crize, pandemie etc.) este opera bătrânilor învechiți în rele. Nu ne-a lovit niciun asteroid, nu au avut loc erupții vulcanice devastatoare, nimic din toate astea. Bătrânii marxiști învechiți în rele au organizat lucrurile conform idealurilor lor, așa s-a ajuns la situația actuală.
Hai să ne căsătorim sâmbătă seară…
Felicitări, un articol rece, analitic, factual. Ceea ce apreciez cel mai mult este actualitatea temei.
Urmează o perioada in care aceasta problema, conectata de natalitate va trebui discutata intens, pentru ca situatia este grava la nivel national si international. Vorbim de o criza care redefini societatea umana, va schimba din radacini sistemul economic naational si international. Va fi o presiune enorma spre imigrație, pe măsură ce foamea de talente in Germania, Italia in special (aproape de noi), le va transforma in aspiratoare avide de muncitori, contribuabili, oameni capabili de reproductie. La nivel mondial situația este grava si exceptând cateva tari din Africa intreaga lume are probleme. Studiati un pic Detroit si veti vedea un arhetip al viitorului daca problemele nu se rezolva. De fapt puteti studia deja si mai multe orase mici din Romania, in mod special fostele zone miniere. E adevarat ca acolo cauzele au fost relocarea sau restrangerea locurilor de munca, dar efectul natalitatii scazute va fi acelasi, doar ca la o scara mult mai larga.