Cât de răspândită este corupția în 19 țări europene?

O introducere prin întrebări și răspunsuri sintetice

La întrebarea din titlu se poate răspunde diferit, funcție de perspectiva adoptată și datele disponibile. În cazul de față am pornit de la o întrebare de sondaj, la nivelul Uniunii Europene (EU), care solicită subiecților o aprecierea în legătură cu răspândirea corupției în propria țară.

             Și despre care corupție este vorba?

Termenul este, ca și fenomenul în discuție, cu limite imprecise, vag. Aici va fi vorba de corupția percepută, așa cum indică datele unui sondaj european (Eurobaromerul special 99.2[1]), de răspunsurile pe care le dau cei intervievați. Sigur că în răspunsurile lor, subiecții au în vedere, în primul rând, propriul sens acordat „corupției”. Este dat un sens de chestionar al cuvântului[2], dar nu e sigur că toți subiecții au avut în vedere acel sens. Specificarea preia, din literatura de specialitate, o precizare esențială prin care se menționează că prin corupție se înțelege și „orice abuz de putere pentru a avea câștiguri personale”.

Și este oportun să încercați identificarea extensiei pe care o are fenomenul în diferite spații europene pornind de la o definiție vagă?

Da, am pornit de la premisele că în EU există o comunicare din ce în ce mai intensă, și de la vechea teorie a lui William Thomas care susține  că frecvent lucrurile se  întâmplă așa cum consideră oamenii că se întâmplă. („profeție care se auto-împlinește”). Valoarea cognitivă a unui număr mare de răspunsuri este probabil că are consistențe. Am avut, însă, grijă să validăm ipotezele prin metode adecvate. Evidențe empirice legate de structurarea corupției ca „profeție care se auto-împlinește” există deja (Corbacho et al. 2016). 

Uniunea Europeană are, în prezent, 27 de țări. Le aveți pe toate în vedere?  

Nu, pentru că ne interesează foarte mult comparațiile. Or, astfel de comparații între țări mari sau mijlocii, pe de o parte, și țări mici, pe de altă parte, pe tema în discuție, guvernare, sau dezvoltare, sunt riscante. Strategiile de guvernare, spre exemplu, diferă considerabil și în funcție de mărimea demografică a societății. Este motivul pentru care am limitat analiza la cele 19 țări care au cel puțin 4.5 milioane de locuitori fiecare, în ideea că astfel pot fi mai ușor comparate. (Pe un astfel de criteriu am omis țările Baltice,  republica Cipru, Malta, Croația, Slovenia și Luxemburg.)  Desigur, pragul este relativ convențional, dar vom vedea cum este cu validarea analizei.

Și ce-ați aflat?  

Că populația din țările nordice ale continentului European tinde să aprecieze că fenomenele de corupție de acolo sunt de intensitate relativ redusă. În schimb, populațiile din unele țări estice sau sudice tind să aprecieze că fenomenele de corupție sunt extinse. Regularitatea este deosebit de puternică și  este înregistrată atât cu date de sondaj cât și folosind date complet diferite, precum cele produse de Transparency International prin cunoscutul indice de percepere a corupției (CPI).

Un prim tablou descriptiv

Să pornim de la localizare corupției în una dintre țările europene care ar putea interesa mai mult, cel puțin din considerente de limbă, România. Cu datele de sondaj, agregate la nivel de țară, aceasta apare în grupa celor cu nivel maxim de corupție, împreună cu țări din Europa de Est, Central-Estică și din Sud(Tabel 1). Țările din nrdul Europei înregistrează corupția minimă. Regularitățile menționate se manifestă nu numai cu date de sondaj agregate la nivel de țară, ci și cu date ale Transparency International (CPI). În plus, constatăm o verificare directă și a aplicabilității teoremei lui Thomas, în sensul că percepția corupției pare să fie mai mică acolo unde dezvoltarea este mai mare, în nordul EU, și mai mare acolo unde dezvoltarea este mai mică, respectiv în Estul, Centrul și Sudul EU.

Datele de EB sunt specificate  și la nivel de regiune, separat pentru Germania de Vest și pentru Germania de Est. Am putut calcula, separat, pentru cele două regiuni, și percepția dominantă, pornind de la datele aceluiași sondaj. Constatarea este  consistentă cu așteptările: acolo unde nivelul de dezvoltare este mai ridicat, în vestul Germaniei, corupția percepută este mai mică decât în estul Germanei, regiune cu nivel de dezvoltare mai redus.

Desigur, sunt și excepții  de țări care nu se conformează regularităților menționate. Este neclar, spre exemplu, de ce   Italia, cu situație economică mai bună decât Polonia, apare , sub aspectul percepției de corupție, mai prost (cu nivel de corupție mai mare)  decât Polonia. Un efect al compoziției populației?

Table 1. Measuring corruption in 19 countries of the European Union

În tabelul 2 am reluat analiza, cu date mai bogate, care să ne ducă mai aproape de răspunsurile valide. La rezultatele acestei analize ne vom referi în secțiunea următoare.

Determinanți sociali în percepția corupției

Modelul 1 de analiză din Tabelul 2 indică faptul că percepția socială a corupției nu este numai un fenomen „de țară”, ci și social, sau socio-demografic. Vom lua un exemplu ușor de urmărit, cel al intervievaților din cele 19 țări analizate aici care sunt nemulțumiți de viață. Aceștia, conform analizei din Tabelul 2, percep în mai mare măsură corupția din propria lor țară ca fiind extinsă. Constatarea este departe de a fi singulară. În modelul european de evaluare, corupția este percepută, caeteris paribus, mai mult de vârstnicii din sate, de către cei care se consideră ca fiind cu o situație mai proastă pe scara socială a propriei societăți.

În plus, fundamental pentru validarea analizei este faptul că cei care percep corupția din țară ca fiind extinsă fac parte din  societăți care, cu date complet diferite (CPI elaborat și măsurat de Transparency International), acuză corupție ridicată în propria țară. Este greu de găsit o validare mai clară pentru faptul că datele EB pe care le folosim aici sunt relevante nu numai pentru percepția corupției la nivel social ci și pentru intensitatea fenomenului în societatea de referință.

Modelul 2 din Tabelul 2 include, în afara predictorilor socio-demografici anterior menționați și țara  sau societatea de rezidență. În această variantă de analiză avem, de fapt, modelul cel mai bine specificat. Deși modelul de analiză este  mult mai elaborat decât cel din Tabelul 1, rezultatele la nivel de țară sunt, în bună măsură, conform așteptărilor: în țările nordice, de tipul DK, FI, SE, se percepe un nivel mult mai mic de corupție, comparativ nivelul ridicat al corupției din fostele state socialiste sau din sudul continentului, mai puțin dezvoltate. Regularitatea ar fi mai puțin probabilă dacă percepția corupției nu ar fi însoțită și de intensitatea corupției ca atare, așa cum prevedeam, pe baza teoremei lui Thomas, menționată la începutul materialului.

Și în tabelul 2, ca și în tabelul 1, corupția este percepută ca fiind mai puternică în fostele țări comuniste și țin sudul continentului.

În ambele modele din tabelul 2, corupția este percepută ca fiind mai ridicată de către cei care au experimentat direct situații de corupție.

Table 2. Two models of predicting the social perception of corrution in the country

Concluzii

Materialul prezintă, în prim draft de analiză, percepția corupției în 19 țări ale Uniunii Europene, folosind date din Eurobarometrul Standard 99.2. Principala noutate în seria rezultatelor este că datele analizate indică faptul că percepția corupției, așa cum o raportează cei intervievați, este nu numai un fenomen subiectiv ci, foarte probabil, și unul de intensitate a corupției. Dacă lucrurile stau așa, am putea susține ipoteza unui efect de tip Thomas (Oedip) în domeniu, în sensul că percepția merge împreună cu intensitatea corupției la nivel de țară. Tot în sprijinul acestei ipoteze interpretative este și constatarea că cei care au experimentat situații de corupție apreciază că propria țară este confruntată cu un nivel mai ridicat de corupție. Sigur, ipoteza interpretativă trebuie supusă în continuare unui proces de validare. Țările nordice par să aibă un nivel de corupție consistent mai mic decât cel resimțit în alte țări ale Uniunii Europene. Nivelul maxim al corupției percepute se înregistrează în Estul și în Sudul Uniunii Europene.

Validarea regularităților formulate este realizată prin analize descriptive și explicative, prin abordări multinivel. Pentru a putea distinge între diferitele tipuri de  canale prin care se realizează o relativă concordanță între percepția unei corupții extinse în țară și fenomenul de corupție puternic structurată (cunoaștere, „profeție care se auto-împlinește”, un gen de „spirala tăcerii” în răspunsuri etc.) analizele trebuie continuate.

Note

[1] Pentru detalii asupra sondajului vezi European Union, 2023.

[2] Setul de întrebări despre corupție este precedat, în chestionar, de o precizare pe care o dăm în engleză: „From now on, when we mention corruption, we mean it in a broad sense, including offering, giving, requesting or accepting bribes or kickbacks, valuable gifts or important favours, as well as any abuse of power for private gain. Please note, it is important that you consider the following answers based on your own experience.”

Referințe

Corbacho, A., Gingerich, D. W., Oliveros, V., & Ruiz‐Vega, M. (2016). Corruption as a self‐fulfilling prophecy: Evidence from a survey experiment in Costa Rica. American Journal of Political Science, 60(4), 1077-1092.

 European Union, Eurobarometer, S., & Fieldwork, A. (2023). Citizens’ Attitudes towards Corruption in the EU in 2023. Brussels, Belgium.

Megías, A., De Sousa, L., & Jiménez-Sánchez, F. (2023). Deontological and consequentialist ethics and attitudes towards corruption: A survey data analysis. Social Indicators Research, 170(2), 507-541

Baze de date

Eurostat Data Basis: https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tec00114/default/table?lang=en

Special Eurobarometer 99.2: https://www.gesis.org/en/eurobarometer-data-service/about/news/article/special-eb-992-released

Transparency International, CPI Corruption Perception Index, 2023 https://www.transparency.org/en/news/cpi-2023-highlights-insights-corruption-injustice