vineri, iunie 14, 2024

Câteva cuvinte în amintirea lui Mircea Carp

La data de 23 ianuarie 2023, publicam pe site-ul contributors.ro următorul text prilejuit de faptul că Mircea Carp, unul dintre cei mai vechi și mai cunoscuți redactori ai Europei libere în limba română împlinea 100 de ani. L-am recitit azi-noapte, după ce am aflat că aseară, la ora 20,20, dl. Carp a trecut la cele veșnice.

Îl republic acum, cu această tristă ocazie, dar și cu speranța că într-o zi vom auzi și de bine.

“Până prin 1978, Programul politic, una dintre principalele emisiuni cu difuzare zilnică ale Departamentului românesc de la Radio Europa Liberă, a fost prezentat de cel pe care întreaga redacție de la München îl numea Iani Popa.  

Pentru ascultătorii din România, Ioan/Iani Popa, fostul secretar general de redacție de la Curentul, se numea Ion Măgureanu. Era, din câte se pare, un bonom și de fiecare dată începea programul cu formula de adresare Doamnelor și domnilor, dragi ascultători, iubiți prieteni!  Iani Popa avea, din câte mi s-a povestit, ceva de bunic poate și fiindcă albise prematur, avea și darul povestirii, fapt care îl obliga foarte adesea pe Noel Bernard, directorul de atunci al postului, să îi mai ceară câteodată să-și scurteze intervențiile cu care introducea subiectele în principal de politică externă.

Când Iani Popa a ieșit la pensie, pentru o vreme Programul politic a fost prezentat fie de Victor Cernescu (Romilo Lemonidis), fie de Radu Vrancea (Cornel Ianatoș), acesta din urmă transferat de la Radiomagazin. Aceasta până într-o zi când la microfon a apărut cineva care s-a recomandat cu numele de Mihai Șoimu. Noul venit avea o dicție impecabilă, aducea cu sine o anume sobrietate, chiar solemnitate și cu toate acestea izbutea să nu pară nicidecum rece. El a fost cel care a rostit pe post un salut care nu doar că l-a făcut pe el celebru, ci a ajuns chiar să devină parte din marca de identificare a Europei Libere în românește. E vorba despre acel S-auzim numai de bine! Care, de la un moment dat încolo, a început să le dea fiori cenzorilor comuniști. S-auzim numai de bine! se transformase într-un fel de parolă. Devenise ceva subversiv. Țin minte că S-auzim numai de bine!, altminteri un vechi salut românesc, apărea într-una dintre piesele lui D. R. Popescu. La vizionarea de dinaintea premierei spectacolului cu piesa respectivă, secretara cu propaganda a exclamat și speriată, și furioasă Asta e de la Europa Liberă. Se taie!

La scurt timp după ce a preluat Programul politic, enigmaticul Mihai Șoimu a reușit să îl convingă pe Noel Bernard că e nevoie de câteva modificări în arhitectura emisiunii. S-a renunțat la comentariul din deschidere, cel mai adesea pe teme românești, pentru simplul motiv că Actualitatea românească se consolidase, controversatului Emil Georgescu alăturându-i-se Neculai Constantin Munteanu, iar ceva mai încolo Șerban Orăscu. Revista presei internaționale  a fost mutată la sfârșitul emisiunii de politică externă. Și, în fine, Mihai Șoimu avea să fie înlocuit de Mircea Carp. Adevăratul nume al realizatorului care vreme de ani buni servise mai înainte sub numele de Dan Mircescu la Vocea Americii. Iar cum Vocea Americii era un post de radio guvernamental, ziaristul nu a ratat ocazia de a reveni de vreo 14 ori în România. A făcut parte dintre jurnaliștii ce l-au însoțit pe Richard Nixon în istorica lui vizită la București. În 5 martie 1977 era la București, făcând drumul de la Belgrad în Capitala României devastată de cutremur într-o mașină închiriată. Și cu toate că severul Cod deontologic ce trebuia respectat cu sfințenie le interzicea angajaților complexului Europa Liberă-Libertatea să dea prea multe detalii despre propria persoană, noi, ascultătorii din România, aveam să aflăm în timp că Mircea Carp absolvise Liceul Militar de la Mânăstirea Dealu, că fusese ofițer de carieră, că luptase în cel de-al Doilea Război Mondial și că persecuțiile de la începutul regimului comunist care deveniseră cum nu se poate mai severe în privința militarilor mult prea fideli Regelui și Coroanei îl determinaseră să aleagă calea libertății. O libertate pentru care avea să lupte mai departe cu o altă armă. Aceea a cuvântului.

Când Mircea Carp a ajuns la vârsta pensiei, directorul Vlad Georgescu a înțeles că postul nu se poate despărți definitiv de domnul S-auzim numai de bine!. I-a oferit prezentarea edițiilor de week -end ale Programului politic. Decesul oarecum neaștepat, intervenit în data 13 noiembrie 1988 al aceluiași Vlad Georgescu a însemnat un moment de cumpănă pentru Europa Liberă în românește. Așa că direcția americană a decis rechemarea completă în serviciu a d- lui Mircea Carp.

 Nu voi insista aici asupra istoriei care a făcut ca Mircea Carp să fie doar director adjunct. Povestea a fost relatată cu extrem de multă discreție și eleganță de Mircea Carp însuși în una dintre cărțile sale. De la începutul lui 1989 Mircea Carp le-a fost secund succesiv lui Nicolae Stroescu, Emil Hurezeanu și Nestor Ratesh. Acesta din urmă rechemat de la Washington pentru a asigura dificila mutare a Departamentului de la München la Praga. Iar când ora încheierii definitive a operațiunilor de la München a venit, Mircea Carp a fost acela care a prezentat ultimul Program politic transmis din Capitala Bavariei. Și împreună cu regretata Edelina Stoian ce redactase ultimul Buletin de știri, Mircea Carp a stins lumina studiourilor din Gradina Englezească.

Fostul director adjunct al Departamentului românesc al Europei Libere a continuat și după iunie 1995 să fie prezent în actualitatea românească. A apărut în emisiuni de televiziune, a acordat interviuri, a scris cărți”.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
    Ce raze de speranțe ascultate în surdină:
    „Aici Radio Europa Liberă!” cu binecunoscuta melodie „Rapsodie Română” – George Enescu
    https://www.youtube.com/watch?v=OoDDA_HVAHw

    Ce puteai vedea și asculta în România la sfârșitul Epocii de Aur comuniste:

    ”Deplina unitate în patria română: versuri patriotice, revoluționare”.
    ”Cântece muncitorești: „Un singur când, o singură voință”.
    „Congresul al XIV-lea. Congresul marilor victorii socialiste, programul partidului – program de muncă şi de viaţă al întregului popor”.

    https://www.cancan.ro/cum-arata-programul-tv-pe-vremea-lui-nicolae-ceausescu-ce-se-intampla-de-fapt-dupa-ora-2200-20575973

  2. Multumiri pentru rememorare, Domnule Morariu. Pe vremea aia ascultam doar Europa Libera si Vocea Americii. Inconfundabila voce Domnului Carp. Macar, cum imi povestea Domnul Petre Iancu despre bunicul lui din Iasi, a apucat sa-l vada pe nenorocit impuscat. O consolare pentru multi.
    Sa-i fie tarana usoara!

  3. Multi ani am ascultat Radio Eropa Libera, zilnic. De la 17.10 Metronomul (am cnci caiter pline de albume presentate de Radu, precum si By Request-uri), apoi Programul Politic de la 18.10. Uneori BBC, care inecepea tot la 18.00, dar preferam programul politic. Da, intr-o perioada era transmis „Articolul Zilei”, imi amintesc de cele semnate ziaristul Victor Maier, specialist in Europa de Est. De la 19.10 era Actualitatea Romaneasca….iar la 20.00 schimbam pe Vocea Amercii, uneori pe DW, dar preferam VoA. Ani de zile deci l’am auzit pe dl. colonel Mircea Carp, ascultam cu tatal meu. Ce nu stiam, si am aflat doar dupa 1989, e ca el fusese coleg cu tatal meu la scoala de ofiteri din Germania. Tatal meu nu a apucat din pacate sa afle. Printr-un prieten am reusit sa primesc incuviintarea si am avut placerea sa-l sun si sa vb cu domnia sa la Munchen. Nu va povestesc ce emotii cand l-am sunat de aici din Montreal si am auzit adresandu-mi-se in direct vocea pe care o ascultasem ani de zile la radio. A fost foarte amabil cu mine, si-a amintit de tatal meu. Mi-a promis si o carte a domniei sale, pe care n-o aveam, am primit-o, impreuna cu o dedicatie si o carte de vizita. Cred ca inca nu ne dam seama in totalitate de personalitatea d-lui colonel, continuatorul unor vechi familii din romania, implicate mai ales in armata. Si de rolul deosebit jucata in anii „aceia”, cand singura sursa de informare adevarata erau posturile occidentale de radio. Un adevarat luptator pentru libertate. Moartea lui e si ea simbolica, a intervenit imediat dupa implinirea a 80 de ani de la D-Day, simbolul inceperii luptei pentru redobandirea libertatii. Libertate pentru care dl. colonel a luptat toata viata. Sa se odihnesca in pace !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro