Urechea de tinichea a justiţiei române nu se dezminte: oamenii care n-au reuşit de atâţia ani de zile să producă public o motivaţie convingătoare pentru regimul lor special de pensionare, ci doar discuţii colaterale infantile şi argumente ilogice, enervând la culme întreaga societate şi delegitimând profesia ca atare, dau iar cu bâta în baltă. Cei trei judecători supremi din dosarul Ursu nu s-au putut abţine să-şi semnalizeze incultura istorică – iar într-un sens mai larg, chiar profesională – şi au redactat o motivare ofensatoare intelectual pentru cine e interesat chiar şi la nivel amator de viaţa publică în post-comunism. Partea tragică e că după toate semnele nici măcar nu-s rău intenţionaţi, ci pur şi simplu nu pot depăşi o anume mediocritate de grup datorată ochelarilor de cal cu care cresc de când sunt mici, în facultate şi pe băncile INM.
Sunt două planuri de analiză aici. Unul e strict cel care ţine de faptele indivizilor incriminaţi şi care se pare că “n-au putut fi dovedite”. E posibil, eu n-am informaţiile pentru a-mi face o părere pentru că, onest, n-am parcurs filă cu filă dosarul. S-a judecat prost, ori procurorii au instrumentat prost? Orice e posibil. Sau, poate, nu era din start realist ca pe legile actuale cei care patronau din partea Securităţii comuniste un sistem represiv şi dădeau Miliţiei sugestii discrete dar obligatorii să fie făcuţi responsabili legal, dacă n-au pus mâna direct la comiterea crimei ori n-au semnat acte “torturaţi-l pe ăla” (evident, nimeni nu făcea asta în anii ’80). Dacă o fi aşa, atunci mai curând către Parlament trebuie să arătăm cu degetul, pentru că în 30 de ani nu a făcut legi mai clare. (Şi să nu uităm că totuşi în cazul Ursu doi colonei de Miliţie şi un killer-borfaş au fost condamnaţi definitiv şi au plătit despăgubiri, deci nu e un dosar muşamalizat cum spun unii; făptaşii direcţi au fost pedepsiţi).
Dacă judecătorii supremi n-au găsit conexiunea cu cei aflaţi deasupra miliţienilor, asta e: şi în alte ţări au mai fost achitări de lideri politici sau din poliţia secretă. Problema mare apare însă la catastrofala motivare pe care a redactat-o completul, care e pe alăturea cu drumul şi trădează într-un plan mai general ignoranţa de care vorbeam. Mai precis, acele consideraţii privind contextul în care a trăit inginerul Ursu până a ajuns “infractor de drept comun” pentru deţinere de valută, faptă pentru care a fost ucis în custodia statului. Presupun că în mintea celor trei judecători toate detaliile astea le susţin soluţia de achitare; de fapt, e chiar pe dos.
Statul comunist român a preluat de la sovietici vechea cutumă de a legifera draconic, cu prevederi dure dar nerealiste şi greu de aplicat în practică, iar apoi de a tolera pe scară largă abaterea de la reguli, la care închideau ochii chiar membri importanţi ai sistemului, pentru că enforcement uniform oricum nu se putea face. Doar că atunci când punea ţinta pe cineva, dizident activ sau nefericit căzut în plasă folosit pentru a da din când în când un exemplu, statul poliţienesc de tip sovietic devenea nemilos şi aplica legile la sânge, brutal şi disproporţionat cu relevanţa socială a abaterii.
Acesta e mecanismul justiţiei selective (JS) utilizat pe scară largă în statele comuniste (sau alte dictaturi) pentru a crea în societate incertitudine, teamă difuză şi finalmente supunere fără mare efort şi cu consum mic de resurse. E de fapt un mecanism al puterii discreţionare. JS constituie o abatere sistematică şi planificată, nu întâmplătoare, de la principiile normale ale statului de drept – şi pică biblioteca pe noi cu câte articole şi cărţi s-au scris pe subiect (nu de jurişti români, fireşte, care se vede că au zero interes pentru asemenea teme de theory building). Cum ar spune azi inginerii de sistem, justiţia selectivă sub Ceauşescu era a feature, not a bug, şi de aceea nu poate fi tratată azi cu seriozitate de un magistrat ca formă legitimă de a face dreptate în epoca respectivă. Ea era parte componentă a sistemul de represiune: şi prin acţiune, şi prin non-acţiune.
Inginerul Ursu a avut ghinionul să pice fix într-o astfel de situaţie: luat de Securitate de acasă pentru că a scris ce nu trebuia în jurnal, i s-a căutat nod în papură cu alte chestii ne-politice ca să nu se vadă prost dosarul din afară şi a fost apoi pasat animalelor de la Miliţie ca să-i aranjeze ăia o mamă de bătaie. Fapta incriminată e că-i rămăsese prin buzunare de la nişte călătorii externe ceva valută de ordinul 40 mărci germane şi vreo 20 dolari, adică o chestie de râsul curcilor: la ora aia atât celor doi colonei de miliţie care au făcut puşcărie, cât şi celor doi ofiţeri securişti care nu vor face, le trecuse cu siguranţă prin mână mai multă valută decât au găsit la Ursu, ori se alimentau direct cu produse de contrabandă sau sifonate din magazinele speciale pentru turiştii străini, fără să mai pună ei mâna pe valută. Toţi nomenklaturiştii din comerţul exterior al lui Ceauşescu aveau acasă fişicurile de valută iar gaşca de beizadele vesele din jurul lui Nicu Ceauşescu zvârlea la vedere cu dolărei în chelneri la celebrele petreceri. Toată lumea care putea, călca legea asta din toate poziţiile, inclusiv agenţii statului, dar asta nu împiedica numitul stat să se zburlească brusc şi s-o aplice ridicol de disproporţionat, ca ciomag politic, atunci când avea nevoie să reprime pe careva.
Sistemul bine rodat al justiţiei selective comuniste reprezintă exact dovada pe care n-au găsit-o judecătorii supremi că cei doi securişti care l-au săltat pe Ursu pe un delict de opinie l-au băgat cu intenţie în malaxor, ştiind ce fac şi anticipând rezultatul: distrugerea ca om, profesional şi social, pentru a servi drept exemplu altora. Faptul că inginerul Ursu era foarte vizibil în societate, inclusiv în boema vremii, şi avusese privilegiul să călătorească în Vest, îl făcea exact victima perfectă pentru rolul ăsta exemplar: să se vadă că nici ăia favorizaţi de soartă la un moment dat nu-s de neatins iar partidul îţi ia totul înapoi dacă o faci pe nebunul. Ceea ce judecătorii de azi au considerat o circumstanţă pentru securişti (non-dizidenţa) e de fapt o agravantă, pentru că devoalează chiar sistemul ca intreg. Nici măcar nu trebuia să fii mare opozant al regimului ca să dispari absurd, iar cei care orchestrau chestia asta erau, normal securiştii. Moartea nu fusese cel mai probabil planificată de ei in acest caz, dar sunt responsabili de omor prin imprudenţă pentru că ştiau ce le poate pielea ălora de la Miliţie când l-au pasat cu indicaţia (tacită, evident) “băgaţi-l niţel la tocat ca să le dăm o lecţie intelectualilor cu gărgăuni în cap care scriu texte ostile”.
Nu pretind eu că, pe legile actuale, se poate face încadrare cu asta pentru a obţine o condamnare. Aici magistraţii cu ochelari de cal ştiu mai bine decât mine ce instrumente au drept sub nas şi pot utiliza sau nu. Dar spun că măcar acele pasaje explicative din motivare, care se referă la un caz izolat şi lipsa represiunii directe a “întregii populaţii active” (oare ce trebuia să fi fost România, Cambodgia lui Pol Pot?) puteau lipsi, iar în loc să fi avut din partea lor câteva reflecţii înţelepte despre sistemul de atunci, fără să-l mai compare nărod cu cel actual (“metodele sunt folosite şi azi”).
N-au avut temei legal să condamne? Ok, e trist, dar asta aş putea înţelege în caz că textele de lege nu-i ajută. Dar se puteau abţine cel puţin să calce în străchini dincolo de asta, cu atât mai mult cu cât au totuşi la îndemână instrumentul numit Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste (Raportul Tismăneanu). Ştiu, nu e un text de lege după care să condamni, dar e totuşi un document oficial votat în Parlamentul României, direct relevant pentru subiectul judecăţii şi care putea fi citat măcar pentru acel cadru atât de greşit interpretat.
Am zero pretenţii ca cineva din nobila profesie a magistraţilor să scrie vreodată ceva inteligent pe subiectul fundamental etico-politic al justiţiei de tranziţie (transitional justice): cum ne raportăm la o fostă dictatură şi cei care au servit-o, după ce ne-am democratizat? Pe cine putem ierta şi cine trebuie condamnat, deşi “a ascultat doar ordinele şi a lucrat cu legile în vigoare atunci”? Care e compromisul rezonabil, deşi inconfortabil moral, care trebuie făcut între victime şi călăi, atunci când ultimii au fost cu sutele de mii şi încă deţin pârghii de putere, ca să putem merge mai departe iar aceştia să nu blocheze procesul şi să provoace haos? Cum şi pe cine compensăm dintre victime şi la ce valoare?
Ai fi zis că după explozia facultăţilor de drept în ultimele decenii, de când avem literalmente mii de Prof. Univ. Dr., mulţi plătiţi de la buget, iar în bibliorafturi zeci de mii de teze în Drept, măcar un volum interesant cu asemenea analize s-ar putea produce şi în România, deoarece în alte părţi acesta e subiect-vedetă şi se poate. Însă e greu să aştepţi ceva de la o şcoală naţională de drept ai cărei reprezentanţi de top sunt căzuţi în stupoare că obiectele se încălzesc la soare şi apa curge la vale.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Ferma animalelor” NU este o nuvelă distopică scrisă de George Orwell, ci este realitatea pe care o trăim în statul eșuat (după cum spune Președintele Republicii), numit România.
…Este un exemplul fidel, cred eu, de cleptocrație. Negarea acestei evidențe ne împiedică să identificăm cauzele reale ale situației în care ne aflăm și să schimbăm lucrurile în bine.
…din pacate daca nu intelegem de ce ceva se intampla este deobicei pentru ca suntem prosti, iar prostii intotdeauna au asteptari deplasate. In primul rand comunismul a avut grija sa curete societatea de toti oamenii onesti capabili sa conduca (in Romania la fel ca in URSS si in mai tot blocul estic) sau …sa ii corupa. In consecinta nu a existat o alta masa critica in Romania post revolutionara capabila sa conduca tara decat fosta nomenclatura. S-au cautat la un moment dat 1000 de specialisti intr-o gluma buna, print strain a doua oara nu a fost sa fie deci s-a facut ce s-a putut. Ca viata nu este dreapta ar trebui sa fie o evidenta, la fel sa vrei ce nu se poate ar trebui sa fie o nebunie.
Vad o multime care critica magistratii pentru o decizie imorala… judecatorii nu au dreptul sa faca dreptate in afara legii ci doar in interiorul ei, revenim deci la punctul anterior, cand nu intelegi ai pretentii absurde. S-a trezit societatea civila ca justitia da sentinte injuste dupa ce timp de 30 de ani nu am auzit prea multi sa aiba pretentii pe tema asta de la legiuitor (Paralament) si nici chiar acum nu vad pe nimeni sa il gaseasca ca mare vinovat.
Este posibil ca tot tam-tam-ul acesta aberant din punct de vedere rational care este in presa sa aiba un efect emotional in societate si sa se intample ceva benefic dupa toata povestea dar cum spune proverbul …nu mor caii cand vor cainii si se pare ca nici invers.
Sa fim integri si sa judecam lucrurile diferentiat .Una este judecata politica si alta este judecata la tribunal .Nu putem cere unui regim Comunist sa fi judecat un cetatean , indiferent de faptele ce ii erau imputate , cu masuri democratice .Nu cunostem cu exactitate nici ce ce s-a intimplat atunci si nici daca masurile luate pot fi generalizate si pot fi aplicabile asupra intregii Securitati comuniste cum nici acum nu putem face altceva decit sa acceptam acest rezultat ,final, oferit noua de catre cei trei Judecatori si sa lasam Istoria sa condamne restul .
@esop _ „…nici daca masurile luate pot fi generalizate si pot fi aplicabile asupra intregii Securitati comuniste”
Securitatea a fost aparatul represiv criminal aflat la dispoziția Partidului Comunist.
Lucrurile sunt deja clarificate inclusiv pentru cei care nu au trăit perioada respectivă, cel puțin cu sprijinul manualului de istorie de clasa a VII-a (dacă refuză lectura, ori nu au acces la literatura bogată pe acest subiect) .
Esop faceti parte din fosta Securitate ?!! Gh. Ursu avea dreptul la o judecata dreapta si reabilitare post mortem. La 33 de ani de la Revolutie se putea face acest lucru. Dupa WW2 nu istoria ia condamnat pe fostii calai ci procesul de la Nurenbeg iar dupa 1995 la Haga pe cei din fosta Jugoslavie! Mai cititi istorie ca aveti nevoie!
Sunteti securist sau fiu de securist.
@Elena – Probabil și una și alta.
Din păcate, aveți dreptate! Societatea romanească a pierdut prilejul să extragă din rândurile ei aparatul represiv (si aici includ mai multe categorii profesionale, pentru că nu faptele milițienilor sau securiștilor m-au siderat, cât participarea unui medic în timpul anchetelor). Acum e prea tarziu să mai putem discerne cine ce a făcut. Nu avem decât să le platim pensiile și medicamentele, să ne uităm la ei cum se plimbă prin parcuri (bătrânei bonomi sau suferinzi, cărora le acordăm mila noastră) și să așteptăm să dispară biologic. Să sperăm că dincolo e o judecată divină. Ceea ce mă pune pe ganduri, este însă toată această campanie tinută de o serie de intelectuali (pe Andrei Ursu îl înțeleg și îl stimez pentru că vrea să răzbune moartea tatălui) dar restul, inclusiv autorul articolului de față, sunt suspecți în demersul lor, cu atât mai mult cu cât nu i-am văzut așa preocupați de securiști până acum.
PS. V-am scris dumneavoastră, pentru că era singurul mesaj care mi s-a părut mai temperat. Vă rog să mă scuzați de căpușare.
In principiu o decizie judecatoresca finala nu mai poate fi comentata chiar daca cititorul nu este de acord cu aceasta .Judecatorul este singurul in masura sa decida si este singurul care cunoste in intregime dosarul cu pricina .Noi cetatenii nu stin nici faptele asociate nici cuvintele asociate faptelor si nici alte fapte imputate sau imputabile celui judecat si din acest motiv multi dintre citititori au o imagine deformata in minte .Nu le foloseste decit sentimental .
Pai ca popor tot asta am facut si pe vremea comunistilor si mai ales dupa cand nu ne mai era frica de nimeni. Nu ne-am implicat in nici o situatie, n-am judecat pe nimeni fiindca nu cunosteam faptele si dosarul, ne-am vaut de treburile noastre dand dovada de totala nesimtire si independenta pentru nedreptatile facute altora si nu mai insist…Din aceasta cauza am ajuns in situatia actuala cand e greu sa mai facem ceva si daca ne vine mintea de pe urma. Din cauza neimplicarii pe care o propovaduiesc unii ca tine, avem legi care protejeaza trantorii si capusele de judecatori care dau sentinte dupa ureche, militieni care merg la serviciu ca sa aiba de unde se intoarce acasa, procurori care fac intentionat dosare cu nerespectarea procedurilor, armate de functionari agresivi si impostori care primesc sporuri pentru ca lucreaa pe calculator si pentru ca li se lateste curul de stat pe scaun si tot asa. Sa ne vedem de sfanta indolenta si nesimtire romaneasca, asta stim sa facem. Frumos indemn ne dai.
Excelent spus :”nu s-au putut abţine să-şi semnalizeze incultura istorică – iar într-un sens mai larg, chiar profesională – şi au redactat o motivare ofensatoare intelectual”.
Pai daca faci asa ceva ditamai judecator la ICCJ si nu la judecatoria Pocreaca, ce trebuie sa faci? Citesti inca odata comentariile lui Dongoroz si iti dai demisia ,fiindca faci o tara de ras mistificand istoria, din mediocritate zice dl Ionita ,din prostie zice Dongoroz
Nu e nicio ”incultură istorică” și nicio ”motivare ofensatoare intelectual”. Chiar pe platforma asta au fost mai multe incidente cu autori și comentatori care au epoleți și ochi albaștri.
Judecătorii aceia nu s-ar fi aflat acolo, dacă serviciile secrete care conduc azi România nu s-ar fi bazat pe loialitatea lor. Motivarea aceea transmite un mesaj clar, astfel încât cetățenii ”să-și bage mințile
în cap” și să înțeleagă cine conduce azi țara. Astăzi, nu pe vremea când a fost omorât inginerul Ursu.
Aparent fără legătură cu cazul, există un subiect simptomatic, apărut în mai multe rânduri în discuții: monumentul lui Trosca din Drumul Taberei. Când fostul șef de Stat Major de la USLA are monument în locul unde a murit, asta e dovada că tot serviciile secrete represive de-atunci conduc România și astăzi.
Trosca a fost o victima a banditului Militaru! de ce sa nu aiba monument? sau pretinzi ca toti cei care au lucrat in USA erau teroristi, tovule?
@Dan
„Pentru reconstituirea cazului uslașilor, de folos este declarația șefului USLA de la acea vreme, colonelul Gheorghe Ardeleanu.
(…)
În același interviu Ardeleanu povestește că el personal l-a nominalizat pe Trosca ca șef al echipei care va veni la M.Ap.N. (deci nu i-a fost impusă această numire de Militaru sau altcineva)
(…)
omul principal căruia i se raportau amănunte despre traseul urmat de uslași și cu care s-au stabilit semne de recunoaștere la sosirea în dispozitiv era Stănculescu, nu Militaru.
(…)
Ordinul general de a fi trimiși uslași pentru apărarea M.Ap.N. a fost dat, conform lui Ardeleanu, de generalul Militaru, în cadrul unui colectiv aflat la M.Ap.N. în care se aflau și Ion Iliescu, Victor Stănculescu, Iulian Vlad, Mihai Montanu. Însă nu Militaru a stabilit că Trosca trebuie să conducă echipa USLA, ci Ardeleanu personal, cum el însuși recunoaște.”
https://mariusmioc.wordpress.com/2014/12/16/cazul-trosca-si-implicarea-lui-victor-stanculescu/
„Ai fi zis că după explozia facultăţilor de drept în ultimele decenii,” Yo, my brother, mare parte dintre studenții aia care au terminat Dreptul sau Scoala superioara de magistatura sunt copii de foști magistrați sau de foști securiști, cu multe pile și relații, care au fost propulsati in tribunale, curți de apel și alte instituții de justiție tocmai pentru a continua sa-i protejeze pe aia „bătrâni”. Sunt tineri judecatori „educati” in spiritul justiției din anii 90. Excepțiile, sunt înlăturate rapid din procesele „importante” și judeca doar divorțuri și furturi în cel mai bun caz. Dacă acești criminali securiști , care l-au omorât pe Ursu și atâția romani , ar fi fost închiși, atunci s-ar fi creat un precedent, iar întreaga gașca securistica ar fi putut fi judecata, anchetata și închisă, inclusiv cei care au omorât mii de romani la Revoluție. România rămâne astfel un stat eșuat, ramane o tara care nu are nici o treaba cu Europa Occidentala, o tara care are lagăre pentru bătrâni pe teritoriul sau, o tara fără infrastructura, o tara în care ard oameni în spitale și în care explodează spitale, în fine, o tara saraca si fără moralitate.
@Dan – monumentele se fac pentru eroi. Dacă i-ai făcut monument lui Trosca, înseramnă că e eroul tău. Și înseamnă că faci parte dintre urmașii Securității, altfel nu îi luai apărarea acum.
Militaru avea păcatele lui, dar e mort de mult, slavă Domnului. Însă în zilele noastre, există un singur autor / comentator pe platforma asta, preocupat să impună teoria securiștilor buni, care l-ar fi înlăturat ei înșiși pe Ceaușescu. Acel autor / comentator scrie comentarii semnate cu numele meu, în care îl menționează mereu pe Militaru. Ultimul asemenea comentariu a apărut chiar ieri. Ce zici, te încadrezi în profilul descris? 😀
Ei lasa paranoia Mister H,nu te plinge ca si tu ai atacat mai mult sau mai putin josnic pe altii de n ori; ce securisti buni sau rai?!Basme si povesti nemuritoare!! DACA in complexul plan de rasturnare a regimului ceausist pus la cale cu aprobarea marilor capitale ale lumii si cu participarea mai mult sau mai putin directa a unor”tovarasi” maghiari si sovietici nu participa si o anumita factiune a Securitatii, Ceausescu NU cadea si PUNCT.
Sint destule dovezi doar trebuie sa fii rau intentionat ca sa nu le observi;cit despre cazul Trosca (de care esti atit de obsedat de tot o dai cu sofismul ridicol al falsei analogii) GRIGORE CARTIANU (spre deosebire de Mihoc, expertul in diversiuni a la Iliescu&comp) a lamurit cazul Trosca si NU e adevarat ca nu Militaru ar fi cerut expres sa vina Trosca .Trosca are pacatele lui dar NU a participat la represiunea de la Timisoara si la cea din P-ta Universitatii din nopatea de 21 dec 89.
Cit despre securistii cica „buni” si „rai” aha pai cum ramine (te-am mai intrebat si 0 argumente) cu Dan Voiculescu care se afla la Viena in perioada 25 26 dec 89 cind fratele lui Ceasca,gen. M. Ceausescu a murit in circumstantze neelucidate?!? (cel care se ocupa de gestionarea valutei din comertul exterior).S-a dovedit ulterior ca din conturile unor firme de comert exterior care tineau de fosta Securitate ar fi disparut in total (nu sint sigur de cifra exacta) cel putin 800 de milioane d e dolari; asta pt. fraierii care cred ca cei care au dat efectiv lovitura dindu-l jos pe Ceasca in dec. 89 ar fi facut-o dezinteresat si de dragul natiei,oau.
Cei din elita Securitatii stiau ca Ceasca nu mai e dorit la nivel inalt si f inalt (Nicu catre Gorby in dec. 89 la incherea reuniunii statelor membre ale pactului de la Varsovia:”ne vedem la reuniunea din ianuarie 90″ Gorby catre Nicu:”daca mai traim, Niculae,daca mai traim…” asa ca au avut grija sa se si autorasplateasca pt. efortul facut.
Cit despre Trosca (care alaturi de citiva nevinovati -putina decentza sa ai dar degeaba- a murit datorita unor rafuieli clasice),daca tot te supara bustul sau statuia lui, gindeste-te ca in curind cind tovarasul Iliescu cel „sarac si cinstit” isi va da duhul va avea parte de o inmormintare cu onorurile cuvenite unui fost sef de stat.(ha,ha,ha…).Si mai ales liber;deci daca tovarasul Iliescu va muri liber si de moarte buna cum se spune, DE CE ne mai miram de tortionarii lui Gh.Ursu?!?
PS: Trosca ORICUM TREBUIA sa faca parte din echipa respectiva.PUNCT.
nea Ionita, cei care au trait pe vremea aia credeau/cred ca era normal sa te bata militia. Vorba aia, ca masina de cusut. Si eu am primit citeva si altadata am evitat altele multumita vitezei mele de reactie de a sari niste garduri. Bunicu a avut mai putin noroc, a stat patru ani la canal si s-a intors fara un dinte. Socru-meu a stat doar doi.
Iar cu valuta era si mai cocosata. Multi prieteni care lucrau la TAROM au patit-o, desi plecau des in strainatate, trebuiau sa declare valuta in 48 de ore.
Dar ce se-ntimpla acum cu justitia e groasa rau. Deci orice incercare de a analiza, judeca, justifica, acuza e superflue. Nu inteleg de ce nu se face ca la fotbal, arbitrii straini, cu sau fara pensii speciale?
Da, pensiile joaca un rol important in aroganta justitiei, se considera niste zei.
Numai in Ro exista asemenea legi in care se obtin niste pensii exorbitante. Iata cum e in Ge https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2023/07/pensie-speciala.html
„Masina de scris” de fapt … 😕 ca sa restabilim adevarul istoric.
iar bancul era cam asa: pe coridoarele militiei un tip se agita cu o hartie in mana intreband daca stie cineva unde e o masina de scris cca are ceva de batut, la care un militian amabil i-a raspuns: nu cred ca gasiti, ca la noi se bate manual.
d-le ioniță, arestarea pt deținere de valută era un sistem.
discuție (acum vreo douăzeci de ani) cu un ex membru al securității (pensionat la începutul anilor ’80):
îi arestam când voiam noi; fără să ieșim în față.
pleca omu’ de acasă, intram, plantam câțiva dolari sau mărci, apoi le venea milițienilor ordin de percheziție, le spuneam proștilor (textual) unde să caute, găseau, arestau și gata, al nostru era. pe mille (constantin) ajungeau de obicei.
asta știu eu, un amărât de inginer cu pensie sub 2000 lei.
nu mă pot compara cu zeii justiției.
Asta era modul de operare, intr-adevar. Fiind incadrati la „detinuti de drept comun”, cetatentii vizati de securitate erau arestati pentru mai nimic si apoi erau „reeducati” de tovarasii de la secu – pensionarii nostri speciali care se straduie sa ne convinga astazi ca securitatea era buna si frumoasa.
Cat despre cele 3 judecatoare: ori is foarte slabe intelectual si profesional, ori sunt odrasle de securisti si politruci (au umplut sistemul de sus pana jos), ori au fost „convinse” cumva sa scrie aberatia aceea de hotarare.
Se pare ca manualele secu sunt inca in vigoare:
Bazele muncii de Securitate, 1974, editia a II – a.Mijloace si metode folosite in munca informativa.
https://www.mediafax.ro/editorialistii/istoria-fara-perdea-marius-oprea-bazele-muncii-de-securitate-valabile-si-in-ziua-de-azi-20494046
Nici avocații securiștilor din acest proces nu cred că au avut tupeul măgăresc să expună în pledoaria apărării argumente atît de trase de păr ca motivările cu care leprele astea judiciare i-au făcut scăpați pe inculpați! Pînă acum ne-au rîs în nas, acum e level-up, ne iau la mișto pe față și caterinca asta se numește ”justiție” (nu zic stabor, că ăia sînt oameni serioși și un bulibașă îi taie la deontologie pe toți pezevenghii ăștia care vor ”respect” numai fiindcă au fost înaintați la gradul de judecător).
Achitarea celor doi a fost atât în prima instanță cât și menținută în apel prin respingerea acestei căi de atac. Dar chiar în raport de faptele sesizate prin rechizitoriu de procuror, în limita cărora judecătorul este investit și obligat să judece,nu au fost menționate elemente de fapt cu valoare de probe ale participației inculpaților la comiterea infracțiunii? Măcar privind participația dacă nu proprie măcar improprie(ex.cazul culpei) a inculpaților la comiterea cu intenție de către milițieni și pușcăriaș a infracțiunii de omor.Caz în care se putea ajunge la condamnare. Dar atenție,foarte important conținutul rechizitoriului pentru că stabilește limitele sesizării instanței și ale dreptului instanței de a judeca .Pentru că un rechizitoriu făcut doar ,,pentru a se spala pe mâini ” că Pillat poate duce la așa ceva.
aici putem presupune existenta unei influente reale a Secu asupra Mili;
dar fiind totusi institutii diferite, inevitabil se ajunge la „ce-are sula cu Prefectura ?”;
eventual poate fi condamnata toata ierarhia de la Mili, dar celor de la Secu nu li se poate atribui mai mult decat un statut de observatori; caz in care influenta se reduce la instigare, nu la culpa;
nu tin sa am dreptate, dar logica nu poate functiona altfel;
erata: logica mea nu poate functiona altfel
Achitatorii unor tortionari nu sunt rau intentionati? Despre ce vorbesti? Judecatorii astia sunt putrezi pana in maduva oaselor, tot ce-i mai rau in Romania.
Inginerul Ursu, a fost în ultimă instanță victima unui omor premeditat și organizat.
Neimportant ( acum) că avea dolari prin casa.
Era o motivare idioata pentru a aresta un opozant al regimului.
Deci securiștii implicați, milițienii, ” colegii de celulă” erau toți complici in omorul premeditat și deosebit de grav.
Ursu a fost supus TORTURII prin bătaie. Alt agravant .
Asta refuza să vadă judecătorii sentinței definitive. Posibil niste nulități umane și profesionale.
Dar utile ( și se vede) sistemului dictaturii soft din Romania . ( cum alții erau utili dictaturii „pe fata” din RSR.)
Omorul premeditat.
De ce ” deosebit de grav” ?
Deoarece moartea are loc în o instituție a statului român. O pușcărie.
Și cum in 1975 statul român a semnat tratatul de la Helsinki ( unde in al treilea capitol erau enumerate drepturile omului ) e absolut evident, mai presus de oricare suspiciune, că toți cei implicați în moartea domnului Ursu in 1985, au încălcat voit și cu premeditare, documentul oficial semnat de cei mai înalți reprezentanți ai RSR.
Și asta e suficient pentru a condamna la pușcărie pentru complicitate in omor , cei doi securiști.
Cum erau salariați ai unei poliții politice a statului semnatar ( RSR) automat apare și agravantul complicitate in ” omor deosebit de grav”.
Adică conform legilor actuale, pușcărie pe viață (să nu ne iludem, statul clientelar a prevăzut că nu poate depăși 30 de ani durata privării de liberate).
In alternativa se poate aplica legea existenta în 1986.
Adică pedeapsa prevăzută de codul penal socialist pentru complicitate in omor deosebit de grav. Cei doi „patrioți” securiști, executați la Jilava.
Fără milă , remușcări sau îndoieli.
Să guste dulcele glonț al patriei și ca mulțumire pentru patriotismul demonstrat.
Și atenție:
In securitate ( ca și armata, miliție) corpul ofițerilor era voluntar.
Nu te obliga nimeni sa devii ofițer. O făceai de buna voie.
Că nimeni din ei nu se gândea și la responsabilități penale, e altceva.
Si nici măcar scuza că la baza erau cadre cu doar 4 sau maxim 8 clase ( adică inculți prin definiție) nu e admisibilă.
Legea NU admite necunoașterea legilor. Nici atunci și nici acum .
Domnii ” judecători” au cam chiulit la orele de drept elementar. Sau acționează la ordin, identic că înaintașii lor deveniți profesori de drept dar care (atunci) au studiat doar ” dreptul socialist”.
Care era o imitație de drept dar utila unui regim criminal dictatorial.
Omorul este „deosebit de grav” într-un dosar penal numai când legea îl
califică astfel, nu și atunci când ni se pare nouă că fapta „este deosebit de gravă, domnule”. Cazul Ursu II, pentru că despre asta este vorba, ridică, așa cum în mod timid a acceptat și autorul articolului să recunoască, problema calității LEGII. Restul sunt povești. Dacă legea penală și cea procesual penală nu îți permit să încadrezi o faptă într-o infracțiune și nu îți permit să administrezi probe noi direct în faza de judecată, nu înțeleg care este culpa judecătorilor. Dacă le pretindem să condamne pe bază de presupuneri, prezumții, contexte sociale etc., iar nu pe bază de probe, întoarcem justiția în perioada anterioară aderării la Conventia EDO. Până la urmă, autorul articolului este de acord că soluția este legală, dar are o problemă cu unele pasaje din motivare.
@cristinicaaaa,matale esti tanti Lia(savonea) ? Ca ti am vazut zambetul suav…
La fel ca în cazul inginerului Ursu (scos din cauză ca deținut politic și judecat ca un banal infractor…pentru posesie de valută) Securitatea le-a aplicat minerilor anticomunisști revoltați ai Văii Jiului în august 1977 aceleași metode: scoși din cauză ca participanți de frunte ai revoltei anticomuniste și condamnați pentru infracțiuni de drept comun (16 mineri, după ce au fost ”criticați” în adunări generale din exploatările miniere ale Văii Jiului – în prezența activiștilor de partid de la municipiul Petroșani și județul Hunedoara plus procurori și securiști, au fost condamnați la închisoare pentru infracțunea de drept comun: tulburare a liniștii și ordinii socialiste; 197 mineri, cărora mai întâi li s-au desfăcut contractele de muncă, după care au fost expulzați din Valea Jiului împreună cu familiile lor, soții și copii; iar eu, împreună cu soția și copilul nostru minor am fost strămutați din localitatea Vulcan, unde locuiam, în orașul Craiova de către Securitatea Județului Hunedoara, cu participarea directă a ofițerilor de securitate și cu mijloacele auto ale aceleiași instituții sinistre, în noaptea de 19 august 1977 – AM COPII DE PE ÎNSCRISURILE SECURITĂȚII, OBȚINUTE DE LA CNSAS, CARE PROBEAZĂ ACESTE REPRESIUNI, ȘTAMPILATE ȘI SEMNATE DE ȘEFUL SECURITĂȚII HUNEDOARA, COLONEL GOLEA DAVID).
Crimele Securității ceaușiste nu au fost cu nimic mai prejos față de crimele Securității pre-ceaușiste! Dimpotrivă! Securitatea ceaușistă doar înlocuise metodele grosolane de represiune din anii ’50, cu tot mai multe metode parșive de genul: presiune psihică, monitorizare permanentă prin filaje exasperante, luatul de pe stradă, chemarea repetată la sediul Miliției și Securității în timpul cărora se aplicau diverse tratamente de la avertizări și amenințăti până la la bătâi crunte, persuasiunea directă sau prin intermediari/colaboratori, punerea victimelor în discuția adunărilor generale din întreprinderile socialiste etc – metode parșive de hărțuiri nemiloase care în final conduceau mereu la condamnări false de drept comun, scoțând din cauză victimile ca deținuți politic și transformându-i în deținuți de drept comun (cazul inginerului Ursu și al minerilor revoltați ai Văii Jiului în august 1977).
CAZUL MINERILOR REVOLTAȚI AI VĂII JIULUI ÎN AUGUST 1977 (ca și cazul inginerului Ursu),, CONFRUNTAREA DIRECTĂ CU SECURIȘTII LOCALI AI JUDEȚULUI HUNEDOARA (șeful SECURITĂȚII JUDEȚULUI HUNEDOARA, col. Golea David și adjunctul acestuia) ȘI CEI DIN IERARHIA SUPERIOARĂ A DEPARTAMENTULUI SECURITĂȚII STATULUI – DSS (general maior Macri Emil, șeful Direcției a II-a a DSS și general colonel Nicolae Pleșiță, șeful DSS), CONFRUNTAREA DIRECTĂ CU ACTIVIȘTII COMUNISTI LOCALI AI MUNICIPIULUI PETROȘANI ȘI JUDEȚULUI HUNEDOARA, PRECUM ȘI CONFRUNTAREA DIRECTĂ CU CHIAR ACTIVIȘTII COMUNIȘTI CENTRALI ȘI DE STAT (Ilie Verdeț și Gheorghe Pană) ÎN FRUNTE CU NICOLAE CEAUȘESCU CONSTITUIE DOVADA SUPREMĂ ȘI DE NETĂGĂDUIT CĂ A EXISTAT O STARE DE CONFLICT ÎNTRE STAT ȘI SOCIETATE!
Cazul inginerului Ursu mă revoltă și mă îndeamnă la acțiune! Dacă domnul Adrei Ursu v-a merge la CEDO cu cazul tatălui domniei sale și dacă dorește, sunt dispus să depun mărturie scrisă la care voi atașa înscrisuri ale Securității și să mă prezint ca martor la CEDO.
Dacă domnul A. Ursu dorește să intre în contact cu mine, î-l invit să mă caute la adresa mea de email atașată la acest comentariu.
Constantin Dobre, fost lider al revoltei muncitorești anticomuniste din Valea Jiului – august 1977
Interesant: în folclorul din Lupeni-ul anilor ’80 umbla vorba că Constantin Dobre, cu talentul său de conducător și puterea de influență asupra maselor de oameni ai muncii, a fost făcut „mare, pe la partid, la Craiova”; acum, după patruj’ de ani și citind comentariul, nu pot să nu mă întreb cine avea interesul și capacitatea să răspîndească asemenea zvon?
Să fiți sănâtos, dle Constantin Dobre!
Înaintea acelui zvon, securiștii au transmis în Occident alt zvon mișelesc că am murit în urma unui accident de mașină pe defileul Bumbești – Livezeni (mai precis la Radio Free Europe și la Amnesty International). Din nefericire Amnesty Internațional a publicat acel zvon sub formă de alegație/allegation, însă efectul zvonului lansat de securiști a avut un efect minor pe plan internațional deoarece aceeași organizație internațională pentru apărarea drepturilor omului m-a adoptat ca prizoner de conștiință la data de 01 septembrie 1980 și a început campania despre cazul meu prin scrisori adresate Ambasadei României de la Londra, lui Nicolae Ceaușescu, către Ministrul de Interne al României, Homoșteanu, către parlamentarii britanici, etc. Din datele oficiale, transmise mie de către Amnesty International, rezultă că am fost adoptat ca prizonier de conștiință la data de 01 septembrie 1978 și că au fost trimise 12 scrisori către oficialii din România (inclusiv către Președintele Nicolae Ceaușescu / „including the President”), două scrisori către Autoritățile penitenciarelor din România, 14 scrisori către Ambasada României de la Londra, 12 scrisori către Autoritățile Britanice și membrii Parlamentului Britanic, două scrisori către presa scrisă și radio, fiind realizate 3 interviuri cu membri ai Parlamentului Britanic. În total, au fost trimise 42 de scrisori și au fost realizate 3 interviuri cu membri ai Parlamentului Britanic. La rubrica „răspunsuri” la scrisorile transmise de Amnesty International despre mine nu se consemnează niciun răspuns din partea autorităților din Romania sau din partea Ambasadei României din Londra. După anul 1990 am intrat în contact cu Amnesty International care a manifestat o largă deschidere în interacțiunea cu mine: mi-au transmis toate documentele deținute despre mine, și-au cerut scuze pentru eroarea cu publicarea alegației despre moartea mea în Raportul ei anual din anul 1980 și a corectat public acea eroare în luna mai 1997.
Prima parte din autobiagrafia mea (până la pleacarea în exil în octombrie 1990) se găsește în cartea Revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului : Lupeni, august 1977 – o biografie : autobiografia lui Constantin Dobre, liderul revoltei din 1977 / autor Marian Boboc. – Petroşani : Universitas, 2022, ISBN 978-973-741-840-1
Nu va agitati inutil, nu a fost o premiera, si Margaret Thatcher, fosta sefa a guvernului conservator de la Londra, a fost represiva cu minerii britanici in anii ’80, nu este nicio deosebire fata de Nicolae Ceausescu, dar prima a trecut in lumea de dincolo ca „democrata, iar cel de-al doilea ca „dictator”. Nu mai spun despre fictiunile cu „dinastia” si „printisorul” care ii erau imputate marlaneste presedintelui ales Nicolae Ceausescu, in Regatul Unit era si continua sa fie o realitate bine-mersi.
Comparați merele dulci cu perele pădurețe.
Partidul conservator de din UK nu era partid unic! Exista partidul laburist de opoziție și multe alte partide politice care acopereau tot spectrul politic! Într-un cuvânt exista democrație! Greva minerilor britanici s-a desfășurat în deplină transparență și libertate și s-a bucurat de o mediere amplă și de lungă durată atât în media națională cât și în cea internațională; ziariștii autohtoni și cei de peste hotare puteau lua interviuri liderilor minerilor; în parlamentul britanic au fost multiple dezbateri prelungite despre greva minerilor britanici.N-a existat cenzură statală despre greva minerilor, cum de altfel nici nu putea exista acea cenzură în sistemul democrati de atunci din Marea Britanie, cum de altfel nu există nici acum. Sistemul democratic britanic de atunci și de acum: totul a fost și este transparent! Asta înseamnă democrație! Clash-urile dintre minerii britanici și forțele de poliție (nu între minerii britanici și forțele speciale) au fost provocate de minerii britanici care voiau să răstoarne guvernul britanic (condus de prim ministrul Margaret Thatche) prin forță! Întregul eveniment a fost rulat și re-rulat la posturile de televiziune britanice de-a lungul a mai multor ani de zile, însoțite de dezbateri la care au participat atât foști lideri ai minerilor grevișt cât și diverse personalități și analiști din toate mediile posibile: politice, sindicate, administrative etc. L-e-am văzut și re-văzut și eu după ce-am ajuns la Londra în toamna anului 1990.
Spre deosebire de cele de mai sus în România anilor ’70 (când a avut loc revolta minerilor din Valea Jiului) și până în decembrie 1989, în România a fost o pură dictatură autocratică a lui Nicolae Ceaușescu și acoliților acestuia din partidul unic comunist. N-a fost un sistem politic pluripartidist, toți liderii politici comuniști, în frunte cu N.C. cumulau și funcții administrative de stat corespunzătoare rangului fiecărui din partidul unic comunist, inclusiv președintele Uniunii Generale al Sindicatelor din România avea funcții cumulative atât în ierarhia centrală a PCR cât și în admininistrația centrală a statului (așadar nu existau sindicate libere de comunism!), cenzura politică și statală era cruntă și omniprezentă. În România de atunci nu exista nici măcar un fel de spoială de democrație. În acele condiții crunte de dictatură autocratică a apărut revolta minerilor din Valea Jiului în august 1977 și represiunea diabolică ce a urmat asupra minerilor revoltați – revoltă lipsită de orice fel de sprijin și mediatizare internă și pe care autoritățile românești au încercat s-o prezinte Occidentelui ca pe o ”întâlnire de lucru” dintre minerii Văii Jiului și Nicolae Ceaușescu.
Nu domnule! Am spus-o și o repet: CAZUL MINERILOR REVOLTAȚI AI VĂII JIULUI ÎN AUGUST 1977 (ca și cazul inginerului Ursu),, CONFRUNTAREA DIRECTĂ CU SECURIȘTII LOCALI AI JUDEȚULUI HUNEDOARA (șeful SECURITĂȚII JUDEȚULUI HUNEDOARA, col. Golea David și adjunctul acestuia) ȘI CEI DIN IERARHIA SUPERIOARĂ A DEPARTAMENTULUI SECURITĂȚII STATULUI – DSS (general maior Macri Emil, șeful Direcției a II-a a DSS și general colonel Nicolae Pleșiță, șeful DSS), CONFRUNTAREA DIRECTĂ CU ACTIVIȘTII COMUNISTI LOCALI AI MUNICIPIULUI PETROȘANI ȘI JUDEȚULUI HUNEDOARA, PRECUM ȘI CONFRUNTAREA DIRECTĂ CU CHIAR ACTIVIȘTII COMUNIȘTI CENTRALI ȘI DE STAT (Ilie Verdeț și Gheorghe Pană) ÎN FRUNTE CU NICOLAE CEAUȘESCU CONSTITUIE DOVADA SUPREMĂ ȘI DE NETĂGĂDUIT CĂ A EXISTAT O STARE DE CONFLICT ÎNTRE STAT ȘI SOCIETATE!
Nici eu nu stiu daca materialul probator din dosar ar fi justificat condamnarea celor doi ofiteri ai Directiei de Cercetari Penale a Securitatii, dar problema este ca tot ce continea dosarul respectiv este complet irelevant. Atit magistratii Curtii de Apel Bucuresti, cit si cei ai Curtii Supreme au ignorat, in totalitate, continutul dosarului. Toata lumea spune ca ce prostii au scris oamenii aia, in motivare, dar prostiile astea n-au fost scrise nejustificat, ele au servit ca argument pentru a nu judeca, niciodata, fondul cauzei. Asta este, cu adevarat, marea problema, ca justitia romana nu a vrut nici macar sa se uite la dosarul respectiv. Apoi ar mai fi o problema, in motivare: instantele din Romania au ca principal rol aplicarea legii. Orice sentinta, de orice fel, trebuie sa se bazeze pe un text de lege, sa-l interpreteze, sa-l aplice ad-literam, daca se poate samd. Or, in motivarea celor doua instante, pe la care a trecut cazul Ursu, intilnim cu totul altceva. Ca sa justifice neaplicarea articolelor din Codul penal referitoare la tratamentele neomenoase. instantele in cauza se lanseaza in lungi discutii teoretice despre natura regimului comunist din Romania si, in final, Inalta Curte cel putin, dau si o definitie aberanta a „opozantului politic” regimului, decid ca Ursu nu se incadreaza in categorie si ca, in consecinta, nu mai are nici un rost sa examineze speta, ca atare, asa ca incheie judecata. Problema este ca definitia „opozantului politic” din motivare, dincolo de faptul ca este complet eronata – autorii de manifeste dusmanoase, de exemplu, si chiar cei care complotau, in secret, la rasturnarea regimului, nu sunt opozanti politici ai regimului comunist, dupa cea mai inalta instanta din Romania – ea nu are nici o acoperire legala. Ea nu apare in nici o lege, este complet inventata de instanta si, pe baza ei, instanta respectiva decide cauza. Asa ceva n-are absolut nimic de-a face cu aplicarea legii, in Romania. Nu-mi fac iluzii ca un judecator, de la orice instanta din Romania, chiar si cel de la judecatoria din cel mai umil orasel n-ar putea sa-si dea seama de faptul ca asa ceva este complet ilegal. Ilegal o fi, dar aceasta aberatie, impreuna cu toate panseurile instantei pe marginea naturii regimului comunist din anii 80 au servit unui scop esential: nu numai sa-i achite pe cei doi ofiteri de Securitate, dar sa nu examineze, nici un moment, speta, ca atare. Judecata s-a incheiat inainte de a incepe si nu s-a intrat niciodata in detaliile a ceea ce s-a intimplat dupa ce Gheorghe Ursu a fost arestat de MIlitie. Existau probe suficiente, care sa-i lege pe cei doi de ce s-a intimplat in arestul Militiei? Si eu ma indoiesc, fara sa stiu precis despre ce este acolo, asta pentru ca stiu ca Securitatea n-ar fi lasat niciodata hirtiile doveditoare pe mina civililor neinitiati. Nu trebuie uitat ca jurnalul lui Gheorghe Ursu a fost distrus, dupa 90, de catre ofiterii de Securitate ramasi la conducerea sistemului. Oricum ar fi, acestea sunt speculatii inutile, pentru ca instantele din Romania au refuzat categoric sa se uite, macar, sa vada daca se poate dovedi vinovatia unor ofiteri de Securitate, in aceasta poveste. Si au facut-o intr-un mod care le-a compromis complet si bazat pe niste argumente evident aberante. Faptul ca asa ceva a putut iesi de la niste judecatori ai instantei supreme din Romania, care trebuie sa fi stiut foarte bine ce fac, arata gradul de aservire a instantelor de la noi, fata de asa-zisele servicii de informatii, de fapt, copiii Securitatii batrine, care nu doresc nici macar sa ne apropiem, macar, de acuzarea lor, pentru porcariile pe care le-au facut inainte de 89, asta ca sa nu mai pomenim de cele ulterioare.
Prescripția este o excepție de maxima importanță într-un proces penal. Si da, daca constați ca z intervenit este IRELEVANT fondul dosarului. Nu ai de ce sa-l citesti cata vreme rezulta ca faptele sunt prescrise. Procedura bate fondul, zice o vorba celebra printre avocații pledanți.
Preș multe supoziții care așteaptă o eventuală confirmare și destule inexactități.
Din cate am înțeles eu doar milițienii au fost condamnați, iar de executat a executat doar adj Mihai Creanga și fostul coleg de celula înca în viata. Toată tevatura fiind cu referire la adevărații instigatori, ordonatori…, fără de care nu s-ar fi petrecut mare lucru, și pe care justiția din mâinile urmașilor acestora nu vrea in ruptul capului să-i facă răspunzători.
Jos labele de pe justiție, stimabililor! Cu tot respectul, dar într-un stat de drept cand instanța se pronunță definitiv, vulgul trebuie sa tacă si sa execute întocmai si la timp. Justiția definitiva are întotdeauna dreptate, nu doar atunci cand va convine (de ex. Dragna si Năstase la pușcărie). Învățați sa respectati justiția. Tovarasul Ioniță are cumva studii juridice? Cine ii da dreptul sa puna intre paranteze o hotărâre judecătorească definitivă?
ai mai spus asta o data. 2 x prostie nu face un adevar
e la fel ca povestile despre CCR! cand da o decizie care le place prohresijdilor, CCR e minunata; cand da altfel, incep urletele; amicul Ionita trebuie sa priceapa ca exista lume si viata in afara bulei sorosizde care-l hraneste pe el
Că tot e la modă clonarea username-urilor, e cazul să precizez că, deși i-am criticat ocazional pe „Harald” și pe alții din siajul acestuia, din varii motive subiective, în niciun caz nu am vreo legătură cu fanul Securității care comentează ca „Dan” la acest articol.
@DAN,tu din care/a cui bezna a destinului ai aparut mah nevolnicul mintii tale?
Să nu mi-o luați în nume de rău, vă dau eu un răspuns la ultima întrebare.
Logica nu este apanajul judecătorilor (fie ei de la cea mai înaltă instanță). Iar gîndirea logică nici atît.
Acum sar înapoi ca să ajung la începutul comentariului d-stră.
Pe ce vă bazați cînd scrieți că România este „un stat de drept”? Ce determină un stat să fie „de drept”: (i) Constituția și legile sale sau (ii) realitatea în care trăiesc cetățenii săi?
Pe ce ma bazez? Simplu: Romania este membru al UE si al NATO. Pentru ambele organizatii existența unui stat de drept, nu de „drepți”, este o condiție sine qua non. Ne-a fost ridicat inclusiv MCV. Prin urmare, nu există vreo dovada cat de mica din care sa rezulte opusul. Învățați sa respectați justitia definitiva, oameni buni! Nu va comportati ca țâncii care nu stiu sa piarda. Da, e ridicol ca acest dosar a fost lasat sa se prescrie, dar asa sunt regulile jocului. Luați-i la intrebari pe cei care au tărăgănat dosarul, dar nu pe fostii inculpati. Va salut cu respect!
@Nicolae Kardasev
Întrucît pare că mi-ați răspuns mie, îmi iau inima-n dinți să vă întreb (că se vede treaba că d-stră aveți toate răspunsurile): Polonia și Ungaria nu-s și ele membre UE și NATO (chiar mai cu vechime decît România!) și fără MCV? Că cică cam e contestat „statul de drept” al lor de către organismele astea… Asta una. A doaua: nu contest soluția instanței (am și scris, după CAB – alea iacta est) însă, la fel ca și pe autorul articolului, motivarea instanței este pur și simplu o luare la mișto a poporului care îngheța iarna de frig și-n toate anotimpurile de frica securității.
Cred că ești un mare glumeț, dom. ”Kardasev”! E bună grozav asta cu studiile autorului. Ca, adică, până la urmă, dacă n-ai studii de specialitate nu trebuie să emiți pretenții de a trăi într-o lume dreaptă. Mănânci ce ți se de. Orice ciorbă fac cei cu studii juridice. Ai pus binișor căruța înaintea cailor: lumea e a cetățenilor, a oamenilor și a umanului, iar cei cu studii juridice sunt numai tehnicienii care, plătiți, păzesc la gardul ăsta. Dar ca glumeț ești bun! Bravo!
Volodea, pasol na turbinka rusky mir. Mai descapatanezi matale cu duhul blandetii? ‘Re-ati ai drq de ticalosi!!!!
Cu tot respectul. Rog pe Nicolae Kardasev sa se duca la Sghet sa se documenteze , Sa studieze procesul lui Patrascanu, si daca are timp sa citeasca si dosarul ing. Ursu. Dupa care sa mai spuna odata „Jos labele de pe justitie, stimabililor” . Sa nu uitam, Parascanu a fost condamnat la moarte pentru ca a declarat ca „inainte de a fi comunist sunt roman” Celebru Piso in antichitate a fost condamnat la moarte pentru judecare superficiala. Nu am studii juridice, dar a fost omorat un OM in bataie iar complicii n-au nici o vina. Justitia fara morala e vorba in vant. Fiti linistit, acest caz se va rejudeca pentru ca asa cum a formulat G.W.Hegel „fiat justitia ne pereat mundus”. Societatea nu-si permite sa piara pentru ca un complet de judecata a judecat stramb. Noi toti comentatorii suntem OAMENI nu animale cu lade. Daca aveti o urma de bun simt trebuie sa cereti scuze acestui vulg, pentru ca din munca lor sunt platiti judecatorii sa judece nu sa simuleze.
Cand justiția vorbește in faza definitivă a procesului, cred ca e corect, civilizat sa taci si sa executi. Asa e in statul de drept.
Nu, doar sa executi. Dar nu sa taci, e ok sa comentezi
Eu nu-mi amintesc de comentarii negative publicate aici la farsele judiciare din perioada presedintelui Basescu, atunci cand justitia si „serviciile” colaborau ilegal. Sau , poate ele nici nu existau si toata lumea aprecia colaborarea?
Pare ca dv va referiti la una din scaderile democratiei- permite o diversitate excesiva de opinii …O posibila explicatie ar fi ca nu toata lumea a considerat acele dosare drept „farse judiciare „… Evident, un fapt regretabil ,atat timp cat eminentele personalitati vorbitoare de la A 3 & RTv au stabilit -definitiv- acest adevar indubitabil … Incurajator ar fi faptul ca lucrurile au fost indreptate si marea majoritate a inculpatilor/condamnatilor in prima instanta a scapat-recent- de dosare , prin prescriptia faptelor..Un succes rezultat prin eforturile comune ale dv-onestii parlamentari – cu integrii procurorii & judecatorii … Sigur, au existat cativa ghinionisti – poate 50, fata de cei 5000 de posibili infractori care au fost salvati de dv , oamenii de bine… , Totusi , Dreptatea a fost infaptuita !
1.”… una din scaderile democratiei- permite o diversitate excesiva de opinii …”.
Chiar asa de gresita e democrataia asta? Si , daca ar fi dupa dvs., cam la ce ar trebui sa se limiteze opiniile, pentru a nu mai fi asa de diverse?
2. „… nu toata lumea a considerat acele dosare drept „farse judiciare.”
Sigur ca nu toata lumea; doar unii + justitia ( da’ dupa Petrov – nume de cod Basescu). Dar eu ma refeream la macar un comentariu al celor -desigur, putini – care le-au considerat farse judiciare atunci cand inca mai functiona „binomu’ ” si care sa fi aparut pe-aici. Asa putzine, cum erau.
3.”…eminentele personalitati vorbitoare de la A 3 & RTv au stabilit -definitiv- acest adevar indubitabil”.
Nu retin- precum dvs.- ce-au stabilit susnumitii; eu stiu ce-a stabilit justitia de dupa presedintele Petrov ( nume de cod Basescu) , cu clasari pe linie. Chiar n-ati auzit de ele, inclusiv despre ani petrecuti in puscarie de pomana pe dosare fabricate la comanda politica?
3.”Sigur, au existat cativa ghinionisti – poate 50, fata de cei 5000 de posibili infractori care au fost salvati de dv , oamenii de bine…” Adevarat ” ghinion”! Sa-nteleg ca detineti aceste cifre din surse verificate si nu sunt doar niste estimari personale? Si despre ce „salvare” vorbiti? Sunt decizii definitive ale instantelor.
P.S. Poate n-ati remarcat, dar pe un site de aceasta calitate prefer o discutie serioasa, sarcasmului; si care, va asigur, nu-mi lipseste. Va propun sa-l evitati pe viitor, in cazu’ in care imi faceti onoarea de a-mi mai raspunde la comentarii.
At 18:49
1. Aici nu ati sesizat sarcasmul …
2. A impiedicat SI publicarea unui text cu continutul dorit de dv?
Administratorii contributors.ro au incalcat o obligatie pe care o aveau in acest sens ? Nu inteleg ce ii reprosati lui SI .
Cand faceti acest repros,luati in considerare dreptul la „diversitatea opiniilor” despre care vorbiti aici ?
Aveau dreptul SI / administratorii sa nu considere acele dosare „farse judiciare”
si sa ignore naratiunea respectiva ?
Daca aveau acest drept , ce rost are reprosul dv ?
3.Despre „argumentul” ‘ce a stabilit justitia’
– Radu Stefan Mazare
a)dosarul retrocedarilor
Prima instanta – 4 ani cu suspendare
Recurs -9 1/2 ani
b)dosarul 2 (vanzare Castel Mamaia ,cred)
Prima instanta – 6 1/2 ani
Recurs – achitare
-Popescu Piedone
Prima instanta – 8 1/2 ani
Recurs – 4 1/2 ani
Recurs in anulare – achitare
– Dosarul Revolutiei
– Dosarul Mineriadei
– Dosarul 18 august
– Dosarul Microsoft Florica & Pescariu , „rezolvat” de DNA sub eroina LCK – uimitoare coincidenta , prin atingerea termenului de prescriere a faptelor
…
Dv puteti explica aceste evolutii ?
In situatia data , e absurd sa invoci „argumentul autoritatii”- ‘ justitia a stabilit ‘.
Arata doar ca il consideri idiot pe cel caruia ii servesti acest „argument” .
Dv nu faceti diferenta intre achitarea in proces – cu stabilirea unui „adevar juridic” – si achitarea prin atingerea termenului de prescriere a faptelor -care nu clarifica acuzatiile puse in sarcina inculpatului ?
O fi corecta / morala aceasta echivalare ?
5.000 este cifra vehiculata in media ( am rotunjit eu putin , in sus ).
50 este estimarea mea ; ma refeream la cei care nu au fugit in strainatate si au executat/ executa pedeapsa.
Forma corecta era ” ghinionisti” .
Va multumesc pentru ca ca ati revenit la un dialog rezonabil.
1. Cand luati apararea lui SI ( corect, el n-are nicio obligatie de a publica ce nu-i convine) nu tineti cont de propozitia sa- la care m-am referit: „Dar nu sa taci, e ok sa comentezi”. Sigur ca e OK! Mai ales cand NU iti este publicat comentariul ( am expertiza in domeniu) ! Sigur ati auzit de cuvantul „ipocrizie”.
2. Ba, chiar fac deosebirea, dar ma si stiu ca justitia nu judeca dupa criterii morale ( atat de diferite de la om la om) ci dupa texte de lege. Aprecierile noastre „morale” nu trebuie sa se refere la deciziile justitiei ci, eventual, la textele de lege invocate. Cam cum ar aparea un judecator care ar stabili ca ” moral” un om e vinovat, incalcand – pentru asta- legile existente, care-l dezvinovatesc. Inclusiv ale prescriptiei?
Iar faptul ca- pe trepte ierarhice- se dau hotarari diferite, asta arata ca unii sunt mai putin pregatiti ( de aceea judeca la judecatorii de sector) – si altii mai rasariti, ajungand pana la Curtea suprema. Ca peste tot, exista ierarhii pe baza de pregatire si relatii.
At 20:43
Nu am fost clar .
Am vrut sa spun ca nu cred ca o achitare in urma atingerii termenului de prescriptie poate fi invocata ca ” decizie a justitiei ” .
Daca vrem sa fim seriosi .
Pentru ca doar inchide dosarul .
Nu clarifica cazul .
Nu cred ca e logic ca o non-decizie sa fie folosita ca referinta pentru ceva .
Ma tem ca explicatia pentru cele mai multe nefacute pe care le vedem in justitie nu tine de slaba pregatire a magistratilor .
Pentru ca – de obicei – exista o miza .
Materiala . Financiara .Mare .
Faptele ma impiedica sa le acord magistratilor prezumtia de buna credinta.
Nu pot sa consider ca magistratii din Ro – cu exceptiile de rigoare – isi inteleg / asuma responsabilitatea pe care o au in societate .
Am vrut sa spun ca – in conditiile date – nu se poate invoca drept argument ” justitia a hotarat ” .
Daca vrem sa fim seriosi .
1. „…nu se poate invoca drept argument ” justitia a hotarat ”.
Si totusi, da! Desigur, nu pot decat sa va dau dreptate – pe fond. Doar ca si judecata „fondului” se face respectand toate prevederile legale, inclusiv cele referitoare la termene . Ea nu se desfasoara in atemporalitate.
2. ” Faptele ma impiedica sa le acord magistratilor prezumtia de buna credinta.” Continuati sa ganditi ca justitia ar trebui sa infaptuiasca „dreptatea ” in afara intregului cadru legal; ceea ce niciun judecator onest nu o va face, indiferent ce gandeste in sinea sa despre vinovatia inculpatului.
Nu trebuie să vă supărați. Pana la urmă, repetiția este mama învățării. Vă salut cu respect!
Chiar dacă nu aveți bagajul de cunoștințe al celor care au pronunțat decizia? Vorbim de faza finală a unui proces de la înalta curte, nu de judecatoria de la Cucuieții din deal. E neplăcut ca a intervenit prescripția fara a fi judecato pe fond, insa e vina procurorilor ca au tărăgănat, nu a judecatorilor care erau obligați sa constate intervenirea prescriptiei. Parerea mea, hâc. :)
A, da, în STATUL DE DREPT, da, asa este…
Gaspadin Nicolaevici
Va rog sa puneti in Balanta salariul anual vs bunurile din declaratiile de avere aferente Celor Trei care au Absolvit Securitatea de vreo vina. Ganditi va ça au si cheltuieli curente aferente vietii si familiei. Ceva nu iese matematic. Apoi recititi Ispravule lor de a achita juridic figuri contestate social. Aveti tabloul complet? Astia sunt magistrati?
Nu, mulțumesc. Nu ma interesează averile celor trei. Nu despre asta e vorba in propoziție. Daca sunt ilegale, sa fie cercetati dupa lege. In acest dosar e vorba de prescripție. Aceasta instituție trebuie aplicata de fiecare data cand legea constata ca a intervenit. Sa se faca dreptate si de-ar fi sa piară lumea. Justiția este extrem de importanta într-un stat de drept. Aplicati-o chiar si atunci cand nu va convine. Cu deosebita consideratie!
Unii spun ca asa este doar in ” statul de drepti „… Unii s-ar intreba daca opinia dv – admirabil de ferma & lipsita de dubii – este consecinta detinerii unei pozitii de comanda in „statul de drepti” sau ilustreaza doar reflexe pavloviene ,de modest executant al ordinelor…Unii ar spune ca dv promovati – cu oarece exces
de entuziasm – mentalitatea de sluga , care isi inchipuie ca este ” corecta , civilizata ” daca ” tace si executa”, oricat de grosolan ar fi abuzata … Unii spun ca ar fi util sa nu uitam ca in statul de drept exista (si) „libertatea de opinie”,” libertatea cuvantului ” ,… Desigur , nimeni nu ne obliga sa uzam de aceste libertati …Chestie de gust , poate …Sau de caracter …
Sunteți liber sa credeti ce doriți, insa atunci cand a CONTAT instanța i-a achitat cu scuzele de rigoare pe cei trei. Ceea ce ma bucura enorm este faptul ca in statul de drept indivizii care nu stiu sa piardă nu poate decat sa scrie pe internet. Puteti umple pagini intregi pe net, dar asta nu va schimba decizia instanței. Pare ca va supara aplicarea legii in litera si in spiritul ei. Ghinion! De ce nu plecați din tara asta daca simtiti ca nu este dreptate? Cu respect!
Tovarase plutonier , sunteti atat de generos !
Va sunt foarte recunoscator pentru faptul ca imi permiteti sa cred ce doresc !
Dv dovediti ca cei care spun ca securistii sunt toti niste ghertzoi jegosi nu au dreptate – cel putin in cazul celor ca dv , sarmanii cu grade inferioare,tzucalari,curieri,batausi.
Este surprinzator faptul ca o persoana ca dv – evident dotata cu o inteligenta muuuult peste medie , etalata cu admirabila generozitate aici, in postari deosebit de … inteligente – nu intelege de ce nu plec din tara .
Foarte simplu : imi place sa-i vad pe prosti cum se mira :”De ce nu plecati …”
Cam bizar faptul ca dv va ocupati timpul cu postari …inteligente ; un securist cu adevarat sincer s-ar fi alaturat demult tovarasilor lui putleristi , la ucis si jefuit civili in Ucraina …
@Paul Butoi
Să nu vă fie cu bănat, la sfîrșitul comentariului ați comis o „eronată”. Cu Moskva merg doar acei securiști pe care sistemul i-a excomunicat; cei cu greutate, cei care conteaza cu adevărat, cei care fac jocurile în România „noastră”, „păpușarii” – dacă acceptați, că noi restu’ suntem decît marionete, inclusiv cînd comentăm „liber” (cîinii latră, „cezarii în faeton de gală trec”). P.S. Cît privește motivul articolului, aici nu avem o luptă între securiști ci între ei și noi, restu’; specia face orice spre a evita extincția.
Un articol cu adevărat excelent, scris de un om nu doar foarte inteligent, ci și citit si cu capacitate mare de analiza si sinteză. Felicitări!
A, da, în STATUL DE DREPT, da, asa este…
In statul de drept fix asa este. Peste tot există noțiunea prescripției. Va puteți supăra, insa la finalul zilei nu înseamnă ca aveti dreptate. Acceptati ca partida dvs. a pierdut in aceasta speță si militați ca in viitor procurorii sa bu mai tărăgăneze urnarirea penala. Cu stima!
Si care nu poate sa accepte ca asa este legea. Prescripția faptelor exista in toată lumea civilizată. Judecatorii de la înalta curte nu au facut nimic ilegal in aceasta speță. Atât doar ca unora nu le convine rezultatul; dar asta e problema lor, nu a judecatorilor care au pronunțat decizia. De ce mai organizam pricese penale daca vulgul stie mai bine ce merita inculpații? Hai sa acceptam ca vulgul din Romania nu e ‘chiar” foarte inteligent. Adica, nu am trimis nave in Cosmos, nu am creat ceva fabulos in zilele noastre. Prin urmare, intr-un proces penal parca m-as increde in judecatori, nu in vulgul de la noi. Cu respect!
Dar cumva predicatorii de profesie ai independentei justitiei, statului de drept, domniei legii, tot nu văd ca toate astea sunt sloganuri politice, cuvinte goale care se umplu de în funcție de partizanaturi, conjuncturi și oportunități de revoluții colorate și schimbari de regim. România, Rusia, Ungaria – justiția trebuie pusă la zid de alte foruri autodesemnate mai înalte și mai juste. SUA, Polonia, Israel – sistemul de justiție e perfect și populat cu îngeri care n-ar instrumentaliza justiția nici într-o fantezie împotriva unui om pe care îl detesta.
Și dacă ai avea volumele alea, băi Ionică, ce droolla loollei ai face cu ele?
Lăssând partea că-s tâmppițți de tâmppittani, rezultanta directă a deamoccei.
Tată, discuții ddă discuțelle despre ce vor decide niște dobitoci crescuți…prăsiți de către Cumătruxxx.
Scria Karkkallette ăsta p-aci…Andreescu ăssta…înainte să dea în ele băjenarii…SĂĂĂ….sperăm că NOOOO…omu…premergător, careseassăzikkă.
Zău, mă?
Diiiiciiiiieeeeeemăăăăăăă?? … Daa…diiciiieeemmmăăăăă?..
Nu e assta o blabbă dintre CELE MAI TRISTE?
Era abbssollom evident că vor face assta. Era absolut evident că vă veți blăbări cu tonții mai apoi ffo săptămânăă…cassăseassă.
Relax, băi doodooiellellor.
Ai sarit peste ora medicatiei.
Către dl Sorin Ioniță — insist să citiți până la capăt, mai ales provocarea
Domnule Ioniță,
De ce vă văitați? Tot articolul dvs este de a vă văita. Nu vă acuz de infantilism dar să nu credeți că „nu se vede” ciudățenia aparte.
De ce? Ce rezolvați dacă vă văitați sau îndemnați oamenii să se vaite? Dintr-o dată, dacă numitul Ursu face parte „din tabăra noastră”, gata, justiția e rea/securistă? Pe bune!?! Are dreptate, cel puțin pe nuanța asta, istoricul Mădălin Hodor…
Înțeleg noțiunea elementară de „dreptul la opinie” – văitatul nu este opinie.
Văitatul este o diatribă. Ce rezolvați, cu asta?
Răspuns: nimic.
De ce „nimic”? Vă trădează vârsta.
Nu vă separați de pensionarii din fața blocului, care stau să înjure, să blesteme, să „ce i-aș mai băga eu la canal să se învețe minte…”, diferența fiind că pensionarii respectivi nu au acces pe site-uri de părerologie generală. Dvs tocmai ați făcut asta, „aici și acum”.
Înțeleg că băiatul dvs are tangențe prin SUA, locuiește acolo, și dvs la fel aveți legături mai evidente sau mai puțin evidente cu ambasada(/le). Poate îi cereți să întrebe sau dumneavoastră să întrebați despre o chestiune.
Vă PROVOC să compuneți un articol sau câteva articole (știți dvs formatul: „episodul/partea I”, „episodul/partea II”…), cu tematica/subiectul următor: „De ce SUA/EUROPA/NATO nu a ajutat fostele țări comuniste să-și ‘lichideze’ cadrele (nomenclaturile în special) de partid comunist & cele ale serviciilor secrete, polițiilor secrete? De ce nu le-au ajutat pe bune dar sunt îndeajuns de stricte cu sau despre corupție?”
Au trecut +treizeci de ani, cred că merităm un răspuns pe bune, nu obișnuitele „victima (noi) e de vină că n-a vrut”, fără văitat.
Dacă ne văităm atât de mult de moștenirea grea și hibele aferente, în timp ce alții au stat și s-au uitat… înseamnă că Europa/SUA se îmbracă în negru pentru că românii nu sunt sclavi sub comunism & sunt, acum, sclavi pe minimul pe economie.
Înseamnă că, mergând tot pe concluzia sentinței date în privința lui Gh Ursu, Războiul Rece n-a fost mare scofală. A bun, deci am suferit (și suferim) degeaba. OK atunci, să auzim motivația, că nu se poate să acuzi o țară de corupție și tot tu să nu îi lichidezi pe criminali (și nu, mizeria cu „ne-am asumat un angajament să…” nu ține pe post de răspuns).
V-aș fi scris pe Facebook dar, surpriză, m-ați blocat (demult, mai demult, nu recent)…
Excelent comentariu. Cu care sint de acord 1000 la 100. Mai ales pentru ca reflecteaza perfect ce se intampla astazi in lume. Adica arata dificultatea in care se gaseste astazi „dreptul international”, aceasta iluzie aproape perfecta, construita de SUA in anii patruzeci, lumea fiind socata dupa doua razboaie mondiale catastrofale la 2 decenii distanta unul de celalalt, si care dureaza de aproape 80 de ani. „Ne-am asumat un angajament sa…” Excelent! Bravo! „Ne-am asumat un angajament sa…”, dar care sint clauzele din acest angajament? Ups. Clauzele sint nenumarate si sint scrise cu litere foarte, foarte mici in subsolul paginii. Sorry.
adică, 0,1 la sută?
tocmai ce v-ati vaitat si dvs. un pic, da’ e-n regula, ca suntem multi si uniti
De fapt, se devoalează – și cu turnesolul acestui dosar, încă o dată, aici la oarecare strânsoare – existența și funcționarea, în continuare cu succes, a cea ce se cheamă STAT PARALEL. Asta e!
Deci daca nu va convine hotararea instanței, traim într-un stat paralel. Dar daca dvs. sunteti cel in eroare? Aveti studii juridice? Stiti care e rolul prescripției in domeniul penal? Hai sa lasam lozincile. Instanța supremă s-a pronuntat definitiv in acest dosar. Si cu asta basta. Aveti probe ca judecatorii au fost corupti? Da? Ok, mergeți la DNA. Nu aveti probe? Ciocu’ mic si stati cuminte la locul dvs. Nu vreti totuși sa ÎNCERCAȚI sa performati in domeniul dvs.? Lasati justiția celor care se pricep. Cu stima!
” Faptul că inginerul Ursu era foarte vizibil în societate, inclusiv în boema vremii,…”
O afirmatie cel putin hazardata. Cam cati oameni apreciati ca auzisera macar de el; si cine era „boema” vremii care sa fi reprezentat ceva pentru marea masa? Pentru ca, din pacate, pe opozantii cat de cat cunoscuti ii putem numara pe degetele unei maini !
Cei care au executat și au instigat la tortura lui Gheorghe Ursu trebuie sa suporte consecințele legale. Dar nu trebuie sa uitam trecutul. Gheorghe Ursu a fost asasinat de regimul la a carui edificare a contribuit în anii tinereții. Fiu al unui prefect roșu instalat de Armata Sovietică eliberatoare, el însuși ilegalist PCR, apoi secretar UTM stalinist care ura cu patima partidele politice.
Cei mai vechi dintre noi nici nu se mai mira. Verdictul odios mi-aduce aminte de motto-ul din cartea Craii de Curtea Veche:
„Doamnelor si domnilor,
Ce doriti?! Suntem la portile Orientului unde totul e luat in bataie de joc”…
„Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes l’Orient, oú tout est pris á la légére.”
Am uitat:
D-le Ionita, sunteti printre foarte putinii oameni pe care ii citesc. Va felicit pentru competenta si acuratete. God bless you!
Prea multe articole pe un singur subiect, despre sutele de batrani si bolnavi din azile, nimic. Ursu in sus, Ursu in jos, nu mai puteti schimba nimic insa soarta celor inca in viata se poate schimba.
Prietene, sloganul cu „parintii si bunicii nostri” e psd-ist/pcr-ist, e banal si e pentru d-astia ca matale …
Ce vezi mnatale in azile e doar perpetuarea mentalitatii si a actiunilor unora care au facut la fel si in comunism … exact asa era azilu in comunism, exact asa era casa de copii, centrul de reeducare s.a.m.d.
Adica locuri de exterminare oficiala.
Azilul de azi exterminha pe baza de hartii emise de functionarii statului.
Azilul din comunism punea in practica politica statului.
Asa ca, prietene, este esential cazul Ursu pentru a intelege ce e cu azilele de azi … pricepi?
Eu pricep foarte bine despre ce este vorba insa numarul „inflationar” de articole pe o singura tematica nu va schimba cu absolut nimic cazul Ursu, sentinta este definitiva.
Important, ce va urma, vor mai fi asemnea cazuri ? raspunzatorii de cazurile din azile vor fi trasi la raspundere ? Cu demisiile a 2 ministri nu s-a rezolvat nimic.
Sistemul socio-politic romanesc va ramane in continuare asa cum este, este modelul pe care il dorim, democratie, asa cum este ea perceputa in Romania.
Daca vrem sa schimbam ceva , treburile trebuie schimbate din profunzime iar cei care comenteaza de pe margine ar fi bine sa se implice politic, daca vor.
9 variatiuni pe acceasi tema !! cam mult pe langa altele.
Este democratic sa comentezi, cum este de acord si S.I., dar nu si sa cenzurezi, cum cred si sper ca nu o face. Altfel, articolul va esua intr-un text scris la comanda politica sau platit cu bani sorosisti, cum deja se si vede in reactiile ostile la adresa independentei justitiei la cei care au fost si sunt pe statele lui Soros, tatal si fiul, George&Alexander. Sa nu se uite ca opozitia legitimeaza democratia, voltaireianul „Sunt gata sa mor pentru dreptul tau de a spune NU” trebuie actualizat si reactualizati in orice situatie cu pro si contra. Da, este un faliment, dar nu al profesionalismului si independentei justitiei, ci al emo-justitiei si al justitiei post-adevarului. Este un esec al mascaradei cu „tortionarii” si „ucigasii” unui detinut de drept comun, in niciun caz a unui „politic”, care era prea fricos sa spuna „NU!” si care de altfel nu reprezenta nicio amenintare politica pentru lider si sistem, „pericolul” pe care l-ar fi reprezentat Gheorghe Ursu, exaltat post-factum, ca de, dupa razboi multi viteji se arata, era zero, zero, zero. Presedintele Nicolae Ceausescu desfiintase categoria de detinuti politici, ii scosese din inchisori le stersese cazierele si interzisese tortura in anchete si in detentie, care au existat pana in 1965, ambele masuri fiind implementate prin lege. Miza mascaradei „rechizitoriului” Andrei Ursu este, ca si in cazul „raportului” Tismaneanu, o mutare de accent de pe perioada oribila a comunismului internationalist, care se vrea atenuat, sters si uitat, pe cea a comunismului national, demn si dedicat intereselor romanilor, si intimidarea si obstructionarea posibilitatii de aparitie a unor noi lideri nationali nativi si devotati binelui public. De fapt, autorii mascaradei G.U.&A.U. au speculat aceasta tema, pe care au luat-o de pe buzele mincinoase ale celor implicati in asasinarea in Ziua de Craciun, a Nasterii Domnului Isus Hristos, a presedintelui roman Nicolae Ceausescu. Ei si-au luat obiectul muncii din acele marturii mincinoase, dar este cazul sa ne asumam liderii patrioti, va fi o coincidenta perfecta intre adevar si justitie, iar atunci cand se va intampla acest lucru, speculatorii politici si ideologici vor ramane cu buzele umflate, nu vor mai avea obiectul muncii.
„Sunt gata sa mor pentru dreptul tau de a spune NU” O fraza care exprima cu adevarat dreptul la opinie.
In negura comunista romanii incercau sa gaseasca raspunsuri la intrebarile care-i framantau, la evolutia lumii in care traiau, sa faca analize si sinteze, sa incerce clarificari si sa formuleze concluzii, definitii si legitatea diverselor fenomene specifice societatii umane. Data fiind izolarea informationala si culturala in care traiam era aproape imposibila definirea cu acuratete cu a esentei fenomenelor, astfel incat dupa ’89 am fost coplesiti de volumul si claritatea unor adevaruri care ne erau ascunse. Cadoul pe care mult hulitul – de catre absolventii de la Stefan Gheorghiu – Ioan Ratiu l -a facut romanilor, a fost acesta definitie a democratiei: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“
Dar revelarea adevarului este intotdeauna o mare bucurie si
In functie de interese, trecut, compatibilitati si naravuri vom gasi aceasta fraza insusita si prezentata drept rezultatul gandirii personale, de catre diversi uzurpatori cu pretentii de suprem intelectualism. O gasim prezenta in discursurile lui Adrian Nastase, democrat din tata in fiu si din socru in cumnat.
Cu siguranta la Academia respectiva – S. G.- se discuta despre societatea socialista multilateral dezvoltata si nu prea aveau nici timp, nici interes si nici posibilitati de informare, atfel incat autoare reala a definitiei Evelyn_Beatrice_Hall nu avea cum sa fie cunoscuta. Despre Voltaire, nu cred ca baietii si fetele pregatite sa impinga Romania pe culmile statului mult laterall dezvoltat,auzisera vreodata; poate „decat” de strada cu acest nume.
„I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it,”\https://www.goodreads.com/author/show/4585909.Evelyn_Beatrice_Hall. Dar revelarea adevarului este intotdeauna o mare bucurie si romani sunt incantati sa afle ca presedintele Nicolae Ceausescu a fost un mare democrat care a distrus cazierele politice si a dat sanse de egalitate se afirmare tutulor cetatenilor din scumpa noastra patrie. Mai sunt rauvoitori care se incapataneaza sa afirme ca nu a fost chiar asa. Ca urmas de dusman al poporului la a 3-a generatie, recunosc ca vina pentru tinicheaua atarnata de coada imi aparine exclusiv . Am avut ocazia sa cunosc foarte multi detinuti politic, de o valoare morala si intelectuala extraordinara, marcati de o frica animalica, carora le era frica si de umbra lor, care alunecau ca umbrele pe langa ceilalti; fara aspiratii si fara speranta. Fara deosebire si-au incheiat viata amarati si marginalizati in pozitii profesionale situate sub nivelul lor intelectual si al competentelor profesionale. Isi mai aduce aminte cineva de Corneliu Coposu?! Democratia cizmarului era o societate a fricii si atacerii. Lauda adresata
” tovarasului presedinte” indica un dispret total fata de victimele represiunii nevazute.
Zilele trecute am luat masa cu un prieten inginer constructor, emigrat dupa ’90, care l-a cunoscut pe „Babu Ursu” si care imi spunea ca in mediul in care traia (arhitecti, constructori) opiniile sale erau cunoscute.
In plus, termenul de „a fi facut public”, cel putin in materie de proprietate intelectuala, se refera la existenta cel putin a unei persoane care sa aiba acces la informatia respectiva (https://new.epo.org/en/legal/case-law/2019/clr_i_c_3_3.html).
In dorinta Curtii de a se justifica mai bine judecatorii au sarit de la „au fost facute publice” la „nu a ajuns la cunoștința publicului larg pe vreo altă cale”. Termenii „a face public” si „public larg” nu sint acelasi lucru si in afara de faptul ca „larg” e un termen extrem de vag, introducerea sa creeaza un „two-step test” care ma indoiesc ca e sustinut de legislatia romaneasca (ori de cea europeana). Cu argumentatia judecatorilor un disident care arunca manifeste in piata si e vazut doar de citeva sute de oameni nu poate fi recunoscut ca disident fiindca doar citeva sute de trecatori dintr-o populatie de 22 milioane au fost martori la actul sau de disidenta.
Argumentatia ICCJ e scandaloasa si plina de multe alte gauri, nedemna de o curte de acest nivel.
„În acest context, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că victima H nu a fost un opozant al regimului comunist și nu s-a aflat în relații de adversitate cu organele de securitate ale statului, atât timp cât opiniile sale și dezacordul față de politica și conducerea de stat nu au fost făcute publice, nu a ajuns la cunoștința publicului larg pe vreo altă cale și nu au produs vreo consecință în realitatea exterioară (nu au fost de natură a propaga idei și concepții ostile ori de a instiga la acțiuni împotriva orânduirii socialiste). Astfel, victima nu si-a manifestat public dezacordul față de politica și conducerea de stat și partid, astfel încât să devină o persoană periculoasă pentru securitatea statului, din cauza posibilității de influențare a opiniei publice și de instigare a populației împotriva conducerii de stat și partid. Opiniile și nemulțumirile sale au fost exprimate fie în jurnalul său intim, dar nu a fost făcut public, fie prin materialele transmise la postul de radio „Europa Liberă” (așa cum a rezultat din declarațiile victimei), dar nu a fost menționat numele său, fie prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenția organelor de securitate, fiind arestat și deținut pentru infracțiuni de drept comun (infracțiunea de operațiuni interzise cu mijloace de plată străine). De altfel, la acel moment, ca și victima H, existau numeroși cetățeni români care, într-un cerc restrâns, își manifestau dezacordul cu privire la regimul comunist și conducerea statului, fără, însă, a manifesta o atitudine critică în prezența unui public larg de natură să influențeze sau să instige populația împotriva conducerii de stat și partid. Or, persoana aflată în conflict sau în relații de adversitate cu organele statului comunist este acea persoană care avea opinii opuse celor ale regimului comunist totalitar și care a avut și îndrăzneala de a le exprima public, deschis, punându-se astfel în opoziție față de puterea comunistă, iar „persoana căzută sub puterea adversarului” este persoana aflată în opoziție față de puterea comunistă, care este arestată sau cercetată de organele statului tocmai pentru aceste opinii.”, se mai arată în motivarea deciziei Curții Supreme.
S-ar părea că în acest caz, toți cei care au contribuit la moartea lui au făcut exces de zel.
Cel mai probabil deoarece au primit ordine și indicații de undeva de foarte de sus, de la cineva care ar fi putut să le facă mult bine”…
Adevărul e că Pârvulescu nu a fost ucis, iar Goma a scăpat doar cu barba smulsă.
Domnu’ Cazacu , un disident care incognito imprastie manifeste anti-regim si e arestat si condamnat luna urmatoare pentru furt , pentru Justitie e un infractor de drept comun , nu un disident.
Mult zgomot pentru (mai) nimic: e clar ca securitatea nu va putea fi condamnata, toate incercarile sunt sortite esecului. Cazul Ursu ar fi deschis, pentru securisti, o usa pe care o vor blocata pentru totdeauna!
S-ar părea că în acest caz, toți cei care au contribuit la moartea lui au făcut exces de zel.
Cel mai probabil deoarece au primit ordine și indicații de undeva de foarte de sus, de la cineva care ar fi putut să le facă mult bine”…
Adevărul e că Pârvulescu nu a fost ucis, iar Goma a scăpat doar cu barba smulsă.
Prazul de la cap se-mpute, mă rog…
Sa dam Cezarului ce -i al Cezarului si sa acceptam deciziile Judecatorilor ce au in fata cunosterea atasata adevarului . Nu putem decit sa ne dam cu pararea ceea ce , fara doar si poate , ne distanteza de realul lucrurilor . Atentie ! In acest caz, ca si in multe altele , sentimentele o iau inaintea realitatii .
Sentimente inaintea realitati?!
Domnule „esop”, realitatea e ca in Romania comunista s-a dat decretul 547/1969 care a ratificat Conventia ONU asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor contra umanitatii, asa cum au fost ele definite de Statutul Tribunalului Penal International de la Nuremberg din 8 august 1945 …
Stii ca persecutia din ratiuni politice e sanctionata ca o „crima impotriva umanitatii”?
Sa-ti mai zic ca asemenea fapta nu e necesar sa se comita „impotriva poporului”, fiind suficient sa se comita impotriva oricarei persoane?
Va explica tara si partidu chestiile astea?
Insa tara si partidu trebuie sa ia seama la articolul 2 din Conventie, pentru ca TOLERAREA crimelor indicate in Conventie atrage raspunderea lor juridica (penala) … si, chiar daca justitia tarii da ce decizii vrea ea, mai exista si justitia internationala in materie … chiar daca asta presupune mult timp si foarte multa suferinta.
Io zic ca in cazul Ursu nu e pe „sentimente” e pe ceva real, iar mistificarea produsa va iesi la iveala mai devreme sau mai tarziu si cei care au facut-o vor raspunde legal.
Comentariul lui Esop arata clar ca in Ro nu a fost o revolutie ci o lovitura de stat, pusa la cale de fosta securitate, alaturi de cativa generali din armata. Prin urmare, trebuie sa acceptam deciziile noi securitatii infiltrate in multe sisteme ale statului actual. Indiferent ca Gh. Ursu a fost un om cu alte mentalitati decat cele agreate de comunisti, calaii sai puteau fi condamnati macar simbolic, dar noua securitate si justitie a pus lacat pe alte demersuri de acest gen. Exemplul a fost si interventia in forta la 10 august.
Este o discututie lunga care nu cuprinde si crimele la care faceti referire .Asimilati un text de lege cu o presupusa crima .Sunti in eroare .
Daca sunteti jude, n-am nicio indoiala ca „discutia lunga” va e specifica … nu am asimilat nimic … doar am spus ca un decret era in vigoare si ca el era si este incident in poveste oricat de mult dvs si altii dintre dvs aveti impresia ca numai ce ziceti dvs e adevar …
Cand vor veni zilele cand se va raspunde pentru mistificarile din hotararile instantelor n-am niciun dubiu ca va veti fi dorit sa nu fiti detinatortii adevarului absolut …
Adica moartea lui Gh. Ursu este o presupusa crima?!!! Dle Esop, cred ca ati gresit blogul. Exista si criminali morali care si au pus subalternii sa faca crime la ordin. Ar fi firesc ca Contributors.ro sa va taie de pe lista comentatorilor. Duceti lumea in eroare.
Felicitări pentru expresia ” …animalelor din miliție…”!!!! Nu veți fi chemat în judecată de niciunul dintre animale. Nu au niciun sindicat, nicio voce. Pentru că șobolanii roșii nu ies la lumină.
Securitatea exercita violență instituțională (împotriva poporului român). Pensiile lor mari se încadrează în aceeași violență insituțională. Pe lângă alte forme de violență (fizică, propriu-zisă, ideologică). Poate-ar trebui să mai citim și noi cărți.
Ce face șeful partidului liberal, când actualitatea aduce în prim plan un caz de călcare în picioare a libertăților? A glăsuit ceva? Deținătorul a numeroase premii „pentru merite ]n avansarea construcției europene”, a zis ceva? Sau așteaptă să ne întoarcem în Eurasia sovietică pentru că suntem jegoși, nu ne spălăm pe dinți, suntem ortodocși și avem conducători de rahat (ca el)?
Nu credeam sa ajung vreodata, cum zice poetul, sa-l laud pe nea Ionita. Dar iata ca pe linga un articol deosebit de echilibrat, reuseste si sa lase discutia oarecum libera, discutie care da la iveala multe din tarele societatii. Vezi comentariile securiste Dan.
Pt ca din nefericire sunt f multi care il condamna pe ing Ursu, ca asa-i trebuia, ca trebuia sa se ingrijeasca de familie etc.
Ce inseamna faliment intelectual ?
Ce inseamna analiza unei act jurisdictional ?
Analiza se face cu sau fara raportare la textul examinat ?
Cum trebuia data solutia ?
Solutia trebuia data ca in cazurile de tortura si ucidere a suspectilor de la Abu Graib si Guantanamo.
Asa a si fost data . Doi militieni / sergenti au facut ceva puscarie si au platit despagubiri. Doar nu voiati sa-i condamne pe Bush et comp. Sau ?
Profesia de magistrat o fi fost nobilă pe vremuri de mult apuse. Acum e orium, numai nobilă nu. Cu siguranță e arghirofilă până în măduva oaselor
O voce adevarata, care nu prea incape pe aici https://www.tudoran.net/post/indiferen%C8%9Ba-depravat%C4%83
Cateva observatii in legatura cu mizeria produsa de 3 slugi( care se zice ca sunt judecatori) ale sistemului cleptocratic mafiot de origine securisto-comunista care isi bate joc de democratie si de dreptate in tara asta din 22 decembrie 1989 incoace.
– in 7 ianuarie 1990, cu mare graba, bestia comunista Ion Iliescu da un decret prin care este abolita pedeapsa cu moartea in Romania. De ce oare!? Pentru ca tovarasul Iliescu stia prea bine ca o mare parte a aparatului comunisto-securist era vinovat pentru crimele impotriva umanitatii produse in Romania dupa 1945, de catre comunisti si uneltele acestora si inca era temator ca nu cumva sa existe cativa procurori si judecatori autentici care sa incepa demersul de pedepsire a crimelor produse de comunisti si aparatul din subordine! S-a temut degeaba, asa cum urmatorii peste 33 de ani au demonstrat.
– incepand cu acea zi, cea mai importanta grija a grupurilor de origine securisto-comunista ce au dominat permanent Romania post 1989 a fost acea de a subjuga justitia, de a construi un sistem judiciar care sa nu le faca probleme nici pentru ceea ce au comis inainte de dec 1989, nici pentru marile hotii pe care aveau de gand sa le comita in anii ce urmau!
– toti ministrii de justitie emanati de clica FDSN-PDSR-PSD plus emanatiile Valeriu Stoica, Catalin Predoiu si alte unelte in slujba gruparilor de origine comunisto-securista livrate de asa zisul PNL nu au facut nimic altceva decat sa lucreze permanent in folosul impunitatii acestor criminali si infractori de mare anvergura nascuti din noroiul comunist, produsi de mizeria morala numita comunism!
– si totusi, le e inca frica, asa cum au dovedit-o de nenumarate ori in acesti ani! Le-a fost frica de fenomenul Piata Universitatii, le-a fost frica de Proclamatia de la Timisoara, le-a fost frica de manifestatia uriasa din 13 iulie 1990, la o luna dupa mineriada, le-a fost frica de perioada 1996-2000 si de cei din PNTCD, le-a fost frica de Traian Basescu si Monica Macovei, de Codruta Kovesi si procurorii corecti din DNA, le-a fost frica de cei ce au manifestat in august 2018 si acum, le e frica de USR! De aceea toate aceste fenomene si personaje pe care le-am enumerat mai sus au fost hulite, murdarite permanent in media, in media aceea dominata in proportie de aproape 90% de jigodiile astea provenite din sistemul comunisto-securist!
– la Codul Penal si legislatia privind justitia s-a „lucrat” cu mare atentie de catre slugile sistemului. De aceea astazi avem mai mult achitari, prescriptii, pedepse modice(in general cu suspendare), lipsa confiscarii efective atunci cand aceasta este decisa de un complet de judecata( oricum asta se produce destul de rar). Si in plus, acele mari mizerii cu „aplicarea legii celei mai favorabile”, „neluarea in considerare a inregistrarilor audio-video”, pedepse mici si necumularea acestora, eliberarea inainte de termen pe motive de tot rasul! Cand e cazul, intervin spagile, pilele si interventiile politice directe! Avocatii, marea lor majoritate, nu sunt aparatori ci complici ai infractorilor, purtatori de spaga catre procurori sau judacatori…asa apar NUP, „fapta nu exista”, etc!
– lipsa de reactie a gloatei( mi-e greu sa spun popor), prostia si lipsa de moralitate a acestor animale ce compun poporul roman in mod majoritar, au favorizat in mod evident impunitatea de care se bucura clicile de origine comunisto-securista.
CE SE POATE FACE ACUM IN CAZUL Gheorghe Ursu!
Este necesara adresarea catre Tribunalul Penal International( acolo unde a fost judecat si condamnat criminalul comunist Milosevici), nu catre Curtea Europena a Drepturilor Omului, care se misca greu si mai mult, e improbabil sa dea verdicte impotriva criminalilor comunisti, pentru ca exista pe acolo destui ORBETZI pentru care comunismul nu e un regim criminal! Nu sunt absolvent de drept, nu stiu cum se procedeaza, dar trebuie facut ceva, trebuie sa facem ceva.
Eu sunt dispus sa semnez orice act catre organisme internationale care sa intervina in slujba dreptatii in cazul Gheorghe Ursu, care caz este unul extrem de important pentru insanatosirea societatii romanesti, pentru aruncarea la gunoi a mizeriei si crimei de sorginte comunista!
Eu cred ca trebuie cumva formulat ceva si catre Comisia de la Venetia, catre Comisia Europeana! Chiar atat de lipsiti de reactie suntem sa lasam clica asta comunistoida criminala sa-si bata joc de noi in continuare!?
UE a stat cu ochii pe Romania pe seama legilor justiitie mai ceva decat pe altele si totusi ceva a scapat dupa cate inteleg.
Legislatia a devenit extrem de complicata, de multe ori nici specialistii nemaiavand intrutotul prezentarea generala.
Romania este o tara democrata, sub nici o forma comparabila cu ce a fost inainte de 89, insasi faptul ca putem scrie aici liber, ma rog cat permit moderatorii, sublineaza acest aspect.
Nu mai exista nici o securitate, ea mai bantuie in mintile unora. Daca ar exista serviciile partenerilor externi ar avea destule de obiectat, fapt care cel putin public nu se vede.
Greseala a fost facuta in 90 prin neaplicare Proclamatiei de la Timisoarea, neaplicarea legii lustratiei si multe altele insa lucrurie trebuie privite in contextul istoric de atunci, nu de astazi.
Astazi avem parghi, exista dupa cum mentionati institutii europene insa cazul este „prea marunt” sa fie rezolvat in timp rezonabil, oameni ca Ursu au existat cu miile in fostul lagar comunist fiecare tara in parte rezolvand aceste cazuri dupa propria legislatie.
Comisia de
la Venetia sau Comisia Europeana, nu este problema lor, nu sunt organe care pot interveni, ar fi extrem de grav.
Exista Curtea Europeana de Justitie la care se poate apela insa de cine poate intreprinde practic, acest demers ?
până acum aveam un oarecare stoicism când îmi plăteam taxele crezând că pensiile speciale din banii mei măcar îi țin pe judecătorii vechiului regim la pensie, departe de celebra balanță. Se pare însă că sistemul a găsit metode de a se reproduce asexuat; oamenii ăștia sunt mai tineri ca mine, au făcut deci facultatea „în libertate” și ca rezultat sunt și mai inepți ( motivarea e de necitit și nu știu cât ar fi luat la „Română” dacă ar fi fost subiect la Evaluare pentru că e plină de inadvertențe și fără cap și coadă ) și mai puțin „orientați” decât cei vechi, care cred că s-ar fi mulțumit să declare că „nu se poate proba” cauzalitatea, încercând să împace și capra interesului și varza opiniei publice, fără a declanșa un scandal pe chestiuni de principiu …
Ce naste din pisica, tot soareci mananca. Daca nu am avut o lege a lustratiei dupa 1990, daca invatamantul universitar nu s – a debarasat de profesorii adusi de vechiul sistem comunist, de vechii comunisti deveniti mari democrati, dv. vreti schimbari de substanta ?!! As da, de unde?!!! Manipularea subtila si coruptia, traficul de influenta merg mai departe !
Aparatul represiv comunist – chiar modelul sovietic – cuprindea in afara de securisti, judecatorii si procurorii ca sa dea aparenta de legalism, dar cele trei componente erau „ca unul”.
Actionau ca falcile unei mandrine, in care fortele se transmit de la una la alta si se inchid asupra obiectului de prelucrat. Fara oricare dintre ele, stransoarea nu are efect, iar obiectul scapa din prelucrare.
Iar (ca sa duc metafora pana la capat) cine roteste mandrina, cu putere aparent mica dar tenace, este insusi Marele Partid, Tatal a tot si toate (si a celor ce maine vor rade la soare)
In 90 s-a reusit o deviere a atentiei, pentru ca s-a apasat cumva ca numai Securitatea ar fi fost Raul.
O perdea de fum; o sacrificare de forma, mai ales ca securistii – oameni mai de actiune – stiau mai bine cum sa se ascunda in peisaj sa se transforme in oameni de afaceri sau securisti buni pentru democratia originala.
Judecatorii au ramas pe scaunele lor, la fel si procurorii, si s-au reprodus in continuare (intre ei), fara a fi nevoie sa se prefaca a fi altceva. Si fara ca gena sa se modifice – poate sa degenereze prin „consaguinizare” … dar lent, nu mai apucam noi…
Noua generatie este copie a vechii generatii, pentru ca nu vine din alt mediu.
Deci nu pot decat sa continue linia si nu pot sa condamne tocmai pe cei carora le datoreaza ce sunt acum.
da, sunt destul de bătrân, am prins căderea regimului ca student, știu cum funcționa. Ideea era că te-ai fi așteptat ca generația mai tânără să fi venit cu alte idei, chiar dacă sunt legați de predecesorii lor cu tot felul de fire măcar nu ar avea, așa cum aveau ei, prea multe schelete în dulap. Sunt sigur că niște generații de juriști corecți și mai deschiși la minte chiar au apărut, problema e însă că sistemul de selecție e cel care funcționează cu precizie de ceasornic și asigură reproducerea „sistemului”. De asta și remarcam că în plus cei de acum sunt și mai incompetenți, pentru că e greu să găsești persoane obediente și în același timp competente, baza de selecție s-a mai îngustat față de trecut din acest punct de vedere. În alte domenii cred că deja au ajuns la momentul în care nu au încotro și mai angajează și pe competență ( :) ) însă justiția e ce e drept un domeniu sensibil care nu poate fi lăsat prea ușor…
Eu am ceva mai mult, cu 10+ ani de experienta in epoca, am apucat sa lucrez si ca inginer si … de toate (de la saiba la cercetare🙃). Si am cunoscut si tineri (pe atunci) fii de nomenclaturisti. Ei vizau in primul rand facultatile de top si, destui, cu rezultate remarcabile.
Ca peste tot, caractere si … si…
Cei care nu au mers cu sistemul, s-au dat deoparte, nu s-au pus contra, nu s-au apucat sa-l reformeze; cunsoscandu-l destul de bine din interior au preferat sa-si vada de drum. In fond, ca fii ai parintilor lor, beneficiasera de conditii si resurse pentru educatie pe care noi, proletariatul nici nu le visam si pe care le-au valorificat pentru o viata personala.
Inainte de revolutie, chiar nici asta nu era usor, sa iesi din sistem cand vrei tu, fara urmari.
era in interesul lor sa minimalizeze scandalul;
care scandal insa se naste oricum, din nimic si creste cu ramificatii care se incalcesc intre ele, ba verdictul, ba motivarea, ba falsificarea istoriei, etc.
ce ma mira este ca oameni cu destula pregatire ignora chestiuni elementare; de ex.aici https://romania.europalibera.org/a/judec%C4%83tori-ursu-ignoranta-ticalosie-/32526354.html
e vorba de o istorie care urmeaza sa se nasca peste vreo 20de ani, cu voia dlui Iliescu si a celorlalti emanati; e ca un proces de la Nurnberg cu dosarele nazistilor secretizate;
nu e treaba judecatorilor sa se informeze asupra contextului istoric, decat in ce priveste legislatia epocii: de ex.constituitia RSR din 1965 si tratatele si conventiile internationale la care Ro a aderat;
dar in primul rand se ignora tocmai: „Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că nu este îndeplinită situația premisă…”
nu sunt jurist, dar stiu ca in limbajul lor „a retine” se traduce doar prin a scoate in prim-plan niste asertiuni din dosar, fara a li se atribui valoare de concluzie sau de adevar, dar care nici nu au putut fi invalidate de partea adversa, si care pot avea relevanta in motivatia ce de-abia urmeaza; cam asa incep toate motivarile;
eu cunosc atitudinea asta, cum că noi judecăm pe baza textelor, nu ne permitem să avem atitudini. Totuși viața noastră nu e un spațiu complet definit în sens matematic, nu avem un set de axiome pe care să le considerăm adevărate și tot restul să fie doar consecințe. Dacă ar fi așa am putea să înlocuim judecătorii cu niște calculatoare (fără AI) și am scuti niște pensii speciale, doar că în realitate rolul lor e tocmai acesta, să mai țină cont și de „spiritul legii”, nu numai de „litera” ei. Exact pentru asta ai nevoie de oameni și nu de mașini. E și atitudinea asta tot o moștenire a vechiului regim, eu confisc atelajul țăranului care fură de la CAP pentru că așa scrie la lege, nu mă gândesc că omul chiar murea de foame și pământul lui e tocmai cel de la CAP…
un exemplu de situatie in care instanta uzeaza de o evaluare subiectiva este cel de abuz de putere dominanta, in care iti va acorda o circumstanta favorabila daca te judeci cu o multinationala;
dar cand instanta uzeaza de dreptul sau de evaluare subiectiva foloseste exprimarea „instanta apreciaza ca…”, nu „instanta retine ca…”
e o prractica standard, dupa cum bine stiti si dvs.
@Mihai Badici
spiritul legii se aplica doar la „istoria” prezenta in dosar, judecatorii nu pot adauga alt context decat cel care efectiv reiese din dosar, deci e indoielnic ca au inventat contextul;
factorul uman intervine cand se tine cont de circumstante atenuante sau agravante, insa nu poate interveni luand drept reper morala, sau, cu atat mai grav, asocieri bazate pe probabilitate; amintiti-va de celebra postare a dlui Tismaneanu in care s-a gasit vinovatul, dar nici urma de victima, ci doar o presupusa asociere; tocmai ce am mai aflat de o speta civila in care un SC a trimis un draft de contract pe email la CEO unui partener care a dat un simplu reply cu un emoji cu degetul mare ridicat, care semnifica „ok”; cum pana la urma contractul nu a mai fost semnat, instanta a decis ca acel emoji a reprezentat o acceptare tacita a contractului si a calculat despagubiri serioase, desi scopul acelui emoji era doar sa confirme de primire;
ma tem sa nu cumva sa ajungem la „umanitatea” wokistilor
@Mihai Badici
un caz de condamnare pe baza de „atitudini” cred ca este cazul Piedone;
fiind intr-o bransa adiacenta, stiam dinainte de condamnare ca exista o prevedere legislativa „acceleratoare”, menita sa minimizeze birocratia, in baza careia, pentru emiterea unei autorizatii, era suficienta o declaratie pe propria raspundere;
daca autoritatea refuza emiterea autorizatiei, se incadra in situatie de abuz in serviciu; si iata ca un om a fost condamnat pentru abuz in serviciu pentru ca a refuzat sa comita un abuz in serviciu…
desigur ca, in indignarea generala, „amanuntul” a trecut neobservat.
aici nu e vorba de atitudini și procesul lui Piedone e diferit. E o chestiune de principiu că există un set de informații și considerații considerate „de bun simț” și luate ca atare în științele sociale, spre deosebire de cele exacte. De pildă un judecător nu va cere opinia unui geograf dacă într-un proces apare un teren lângă Jiu în județul Dolj, ci va considera un fapt cunoscut că Jiul chiar trece prin Dolj. Desigur, dacă vrea să dea o sentință sucită ca în acest caz ar putea să scrie că faptul că Jiul trece prin Dolj nu a fost probat suficient în timpul procesului, însă asta arată mai degrabă rea-voință decât rigoare. Faptul că regimul ceaușist era represiv este unul din acele fapte binecunoscute ( dealtfel a existat și decizia de condamnare din Parlament care putea fi invocată) ; judecătorii s-au făcut că ignoră acest aspect – ca să nu mai vorbim de interpretarea „crimelor la adresa umanității” în care arată că Ursu era unul singur deci nu era „umanitate” deși e evident pentru oricine că „umanitate” are cu totul alt sens aici, doar pentru a putea ulterior invoca prescripția. Reaua voință e evidentă în orice cheie ai citi motivarea; evident că și în vechiul regim se căuta să se dea o spoială de legalitate faptelor. Sigur că nu am urmărit procesul, dar dacă judecătorii nu erau convinși că vechiul regim era criminal puteau de pildă să îl întrebe pe Ciolacu, erou al revoluției, de ce s-a revoltat :)
nici securistii n-au negat politia politica, iar asta nu era doar un fapt „cunoscut”, ci era prezent in lege negru pe alb si, desigur, in fisa postului; dar de la urmarire pana la crima e o diferenta care nu se poate reduce la „fapt cunoscut” ; cat despre condamnarea comunismului, Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (2006), numit si Raportul Tismaneanu, face analiza intregii perioade comuniste, evidentiindu-se tocmai numele „grele” si represiunile crunte de pana in 1965, adica asa cum a apreciat si instanta, probabil tocmai pentru ca raportul chiar a fost invocat in dosar
@Mihai Badici
de fapt, teoretic putem avea urmatoarea situatie:
una dintre parti afirma ca Jiul trece prin Bucuresti, iar cealalta parte nu are nimic de obiectat;
atunci instanta poate „retine” ca Jiul trece prin Bucuresti, ceea ce e fundamental diferit de instanta „constata” sau „apreciaza” ca…
nu are valoare de adevar sau de concluzie, ci de presupunere, un sumar al contextului, inainte de analiza efectiva a faptelor;
nu e treaba instantei sa faca expertize sau declaratii de validare/invalidare, e treaba celor care sunt atestati (anchetatori, legisti, experti judiciari) sau acceptati ca martori relevanti (evaluatori, profesori, meseriasi, autoritati, etc)
exact asta e problema pe care dvs o confirmați. Din punct de vedere procedural posibil să fie corect ce ziceți dar principial nu prea sunt dispus să mă las judecat de cineva care poate considera că Jiul trece prin București și să mă și aștept să mă judece corect :)
Hm!
Adica, daca cineva afirma: „Jiul trece prin Bucuresti” dar instanta (care nu e din Noua Zeelanda sau de pe planeta Marte) stie ca Jiul NU trece prin Bucuresti, dar o lasa asa… noi trebuie sa credem ca instanta nu are un interes anume s-o lase asa, si ca asa trebuie sa ramana…
@donquihote
ma mir ca va mirati…
pai cum e atunci cand o proba evidenta este invalidata pentru ca, sa zicem, a fost prelevata cu ceva neomologat, sau fara un mandat ?
@Prototipescu
Poate ati avut in intentie o demonstratie prin reducere la absurd, dar mie nu mi se pare aceeasi situatie. Una e sa iei drept adevar ceva ce STII ca nu e adevarat si alta e sa nu poti lua drept adevar ceva ce stii ca poate fi adevarat, doar pentru ca nu este complet documentat – o proba este evidenta prin lege, daca poate fi validata. Desi sunt revoltat si eu de acele excluderi de probe, acolo problema e in lege, care e facuta de infractori sau de avocatii lor… iar discutia se poate extinde catre conflicttul de interese, cand cei vizati sunt imputerniciti sa faca legi sau chiar sa valideze constitutionalitatea legilor care ii privesc in mod direct
Faliment intelectual al magistratilor romani????
Pai cum?
Nu i-a format Luisa Macovei?
Nu! I-au format Petre Ninosu, Rodica Stanoiu, Catalin Predoiu, Mona Pivniceru, Robert Cazanciuc, Florin Iordache, Tudorel Toader, Ilie Botos, Lia Savonea si multe alte slugi ale sistemului cleptocratic de origine securisto-comunista care isi bate joc de Romania de 33 de ani!
In tara normalitatii, victima este vinovata pt ca a incasat bataie sau pt ca a decedat din cauza batailor. Evident, Gheorghe Ursu a acceptat tortura si chiar se face vinovat pentru ca a uitat sa multumeasca organelor pentru tratament si ospitalitate …in jurnalele sale. Iubitorii comunismului si ai torturii trebuie sa multumeasca duamnelor pt buna credinta si speranta de mai bine
Sigur ca poți chibița daca nu ai studii juridice, insa este rezonabil sa crezi ca opinia ta ar trebui sa aiba vreo valoare. A nu avea studii juridice si a pune intre paranteze o hotărâre judecătorească definitivă a Inaltei Curti, este ca si cum ai nega ca Einstein a avut dreptate cu cele două teorii ale relativitatii, in conditiile in care tu esti in primul an de școală in care se studiază fizica. Ideea de baza e in opinia mea ca daca nu te pricepi, nu e drept sa contesti ce spun niste somități in materie de drept. Cu stima!
Nikulai
Erori judiciare s-au facut de cind e lumea si pamintul, chiar de corifei ai dreptului. Legi nedrepte au existat de cind e lumea si pamintul. Erori stiitifice, tehnice s-au facut chiar de mari savanti.
Niciodata nu trebuie sa iei ceva pe nemestecate, ca te ineci!
Si a mai fi ceva, intre legal si moral e, uneori, o mare diferenta.
P:S Eu nu i-as injura numai pe judecatori, i-as injura si pe avocatii lui Ursu care nu au fost in stare sa prezinte un dosar beton.
Dupa zicala ” Pana la Dumnezeu de mananca sfintii” asa si cu legalitate versus moralitate, lucuri care cateodata merg mana in mana, de multe ori insa nu converg si poate este bine sa fie asa.
Despre legi se poate discuta mult si bine, depinde cine le scrie, adopta etc.etc.
Legea din Corea de Nord sau Rusia nu este similara cu cele europene , oameni morali sunt insa peste tot in lume, a-si afirma, majoritatea covarsitoare fiind morala, morala si etica fiind rezultatul dezvoltarii culturale.
In Arabia Saudita iti taie capul, in SUA te executa prin metode moderne, In Japonia sau Singapore te spanzura, 2 dinte aceste tari fiind democratii, una asa si asa iar prima, o tara fundamentalist religoasa care insa doreste sa prinda trenul, insa trenul a plecat de mult, poate cu multi bani ii poate mitui pe cei care pot schimba semnalul pe rosu.
Nu e nevoie de studii juridice pentru a vedea imediat ca motivarea e inexacta. Argumentele curtii cu privire la calitatea de ne-disident a lui Gh. Ursu sint absurde si rusinoase pt cineva care se pretinde inalt judecator. Ne spuneti dv, noua chibitilor, daca hotarirea e casabila sau nu ca urmare a unei motivatii eronate?
https://m.luju.ro//cazul-ursu-la-rece-pasajele-cheie-din-hotararile-cab-si-iccj-in-2014-dupa-aproape-30-de-ani-de-la-decesul-victimei-pentru-infractiunile-pentru-care-se-putea-dispune-tragerea-la-raspundere-de-abuz-in-serviciu-cercetare-abuziva-rele-tratamente-tortura-insti
Argumentatie juridica detaliata care insa nu face ca hotarirea ICCJ sa devina mai logica.
Foarte bine scris articolul. Dar e pacat ca justitia este populata masiv cu cei cu ochelari de cal.
Poate ca dupa unii sant si cinstit prinre ei dar eu nu vad nici unul care sa ia atitudine fata de de acesti profitori mafioti. . Dar vreau dovezi 1. si cel mai important toti din justitie sau obisnuit cu o groaza de arginti obtinuti iligegal si mafiot.Se scuza ca au castigat dreptul sa ia venituri ne justificate castigate, unde la Cotul donului, la podul inalt si-au pierdut vreo mana sau picior , pentru ca cap nu au. Sa ne spuna domni din justitie ce au facut ei pentru tara nu pentru interesul personal in acesti peste 30 de ani. Sa ne spuna cati dintre cei care au devalizat tara au fost inchisi si repuperat bani furati. Ca o concluzie sa nui va mai aud ca este dreptul vostru la pensiile nesimtite . Voi ar trebuii sa dati inapoi bani primiti ca remuneratii in acesti ani pentru ca rezultatele sant zero. Ce pensii speciale sa primiti pentru relutate zero dati banii inapoi nehalitilor.
Este corect sa ne exprimam parerea dar din pacate sau din fericire parerile cititorilor ,aparute in cazurile ce contin decizii juridice luate in Instantele de judecata catre Judecatori ,nu pot fi contestate si nu pot fi atacate decit pina in momentul aparitiei deciziei finale asa cum este si in cazul nostru .Asa cum se si vede in multe dintre textele ce contrazic vehement un principiu „ injuratura ”nu tine loc de cunostere . Judecatorul are dosarul„ pe masa” si este singurul indrituit sa ofere o sentinta . Si ca ne place si ca nu ne place aceasta este Democratia ce spre deosebire de Comunism ofera celor invinuti sanse multiple de aparare .Judecatorul nu pune decit in „pagina ” ceea ce are la indemina si este sarcina avocatului sau a inculpatului sa incerce a-si dovedi nevinovatia .In cazul nostru Justitia a decis .
Stii unde esti? La militie. Esti la securitate. Tot un drac. Nu e. ….. Odata ce ai intrat aici esti vinovat. Noi avem timp. Recunoaste ca esti criminal. Ba tu nu ai inteles asta, spui ca esti intelectual……… parca asa era dialogul din CEL MAI IUBIT DINTRE PAMINTENI- MARIN PREDA. Securitatea te aresta iar de batut erau cei de la militie. In rest nu trebuie sa ne resemnam. Nu stiu daca familia ing. Ursu are posibilitatea si taria sa mearga mai departe si daca e de competenta CEDO speta dar daca da ar trebui sa mearga acolo si unde sunt sanse mari sa castige DREPTATEA pentru un om ucis. Si daca la CEDO castiga ing. Ursu atunci judecatori romani ar trebui sa se lase de meserie.
Salariile mizerabile ale profesorilor și ale medicilor în comunism și fesenism nu se pot explica decât în acest context, al justiției selective. Îi obligai practic să-și completeze veniturile prin chestii în afara legii. ‘Almost everyone in is breaking some kind of law. In fact, the Russian system is designed that way for a reason – it’s easier to control people when they’re constantly one misstep away from being arrested.”
Decizie ticăloasă a judecătorilor ICCJ în cazul Ursu.
Judecătorii ICCJ nu au luat în considerație dovezile și probele concrete, nici nu au audiat toți martorii.
Judecătorii ICCJ au negat dictatura totalitară comunistă, Represiunea și crimele Securității la comanda dictatorului Ceaușescu.
Judecătorii ICCJ sunt inculți și ignoranți, nu cunosc istoria contemporană a țării în care trăiesc, sunt sub influența fostei Securități, au fost șantajați de SRI sau au executat o comandă politică.
Se impune demiterea judecătorilor ICCJ, după hotărârea unei instanțe europene în cazul inginerului Gheorghe Ursu.
Oricum judecătorii ICCJ au intrat în istoria rușinoasă a Justiției, împreună cu cei care au judecat procesul Revoluției, procesul Mineriadei 13-15 iunie și procesul Represiunii Manifestației 10 august 2018.
„sunt sub influența fostei Securități,” este o interpretare superficiala. Nu de frica Securitatii o faceau inainte de 89, ci pentru ca erau parte a sistemului opresiv.
Au fost parte egala a aceluiasi sistem cu Securitatea, … scaunul cu 3 picioare pe care se sprijinea Partidul.
Acum au ramas sa apere trecutul lor si perpetuarea clanurilor
a fost o crima politica deghizata in incaierare. Trebuiau pedepsiti toti vinovatii. Daca era judecat Dragnia se gaseau solutii de condamnare si pentru paznicii din fata cladirii in care s-a intamplat crima.