Ce a mai rămas de distrus?

Când ne-am folosit noi cultura? Nu! Niciodată. Poporul unui poet tragic, nouă întotdeauna ne-a fost suficientă vestea cea bună că avem și noi un suflet. Dar când interogația acestui suflet a interesat pe aici vreo masă critică? Poporul de la Est, născut din șansa unei necesități de la Vest, înaintează „lăturiș” prin istorie, în timp ce sufletul e pasat convenabil în grija altora, „mai cu carte”. Cum ar fi putu fi mai mult decât o birocrație învățământul unei astfel de lumi? Dacă în ’90 aplicai legile capitalismului peste praful „Epocii de Aur” România trebuia închisă cu zece yale și cheile aruncate în Dunăre. Exact, fără alte datorii externe. Nu. Noi nu ne-am născut încă. Acum, când mai e puțin și vom regurgita democrația, singura care nu ne-a fost băgată pe gât, acum vom vedea dezastrul spălării paharului pe dinafară. Vom fi cum am mai fost: mândri că suntem… în regulă cu toate actele imposturii. Dumnezeu? „Dumnezeu când și-a întors privirea de la Sine, atunci a creat lumea.” Trebuia să fi fost asemenea lui. N-a fost să fie.

Înseamnă că stam bine…….

În ce privește baza si suprastructură, rolul lor nu a fost niciodata bine stabilit. Pentru ca bază determina suprastructura, dar suprastructura influențează baza . Conform Marx.
Pînă la urmă, evolutivă relațiilor interumane nu ține cont de baza de producție. În societățile super tehnologizate vedem întoarceri la forme primitive de organizare socială. La suprastructuri de mult uitate. Se vede în societatea contemporană..

perfect adevarat. As adauga faptul ca tinerii au din ce in ce mai mult o mentalitate de tip corporatist (traducerea gandirii „ultimului om” in limbejul secolului XXI) ceea ce in vest macar este eficient economic pe cand in lumea noastra a „formelor fara fond” este catastrofal. Sunt curios cum vor evolua toate pentru ca resursele lui „merge si asa” sunt pe cale sa se epuizeze.

Forme fara fond, cam asta e „viziunea” la noi. Adica sa te acoperi de hartii, dar ca activitate concreta f.putin. IN timpul asta studentii sunt din ce in ce mai slabi si mai dezinteresati, nu invata nimic, toti se gandesc doar cum sa fenteze sistemul, iar profesorii sunt multi vai de capul lor.
Varfurile sunt marginalizate, cercetarea e finantata cu aproape 0% din PIB, cand in orice stat normal cercetarea primeste fonduri uriase pe criterii transparente.
Deja de mai multi ani nu e nicio competitie de proiecte de cercetare serioase PCE cu evaluatori internationali, ultima a fost in 2023 cand bugetul a fost ridicol de mic. La fel si la proiectele de tinere echipe sau postdoctorale. Educatia, cercetarea, stiinta, cultura sunt la noi desconsiderate si mult subfinantate. Ce e si cu astia, doar vor bani, dar ce produc?! cam asa gandesc majoritatea din decidenti, gandire de grota, zero viziune …
Pe urma ne miram ca 50% din populatie sunt analfabeti functional si aproape 75% analfabeti stiintific, ca lumea nu citeste, ca avem printre cele mai mici piete de carte din UE, si ca atat de multi pun botul la manipulari mincinoase, deliruri si conspirationisme de 2 lei.

foarte frumos, bravo domnule Maci!
Leonardo, Michelangelo, Goya incinta privirea, Beethoven, Bach, Mozart gidila urechea. au urmat apoi liniile strimbe, chipurile fara ochi si zgomotele acustice ce ti zguduie creierul. se cheama modernism. ia i „studentului” de azi iPhonul din mina si nu stie cum il cheama. declinul/scara inversata a valorilor Romaniei de azi isi are obirsia in milioanele de romani fugiti (unii bazindu se pe inteligenta altii mai mult pe harnicie) si lighioanele semianalfabete, puturoase, hoate si nerusinate ramase sa mulga si administreze tara.

Ultimul om e ”băiatul” ajuns ”șef”,adica David , Aurel Pop etc. care au fost perfect portretizati.
Cat despre Romania care aloca cercetarii 0.08 la suta din PIB cum sa ii sa spunem? Congo?
Nu e nevoie de Nietzsche, de Heidegger ca sa vezi ca lumea s-a manelizat,si e plina de melteni. E lumea lor ,a celor care voteza , care umplu TicTok cu tampenii,aberatii,ura,frustrare venite din imensa lor mediocritate de care sunt mandrii.
E un cantec acum: Cand rinocerii pe youtube …deschideti tv pe programele de stiri si o sa vedeti rinocerii imediat!

Excelent (ca de obicei)!

excelent

Pe cât de ipocrite pe atât de hilare sunt lamentările cu privire la căderea în irelevanță a valorilor fie că vin din culturile mari sau de la noi. Nostalgia asta după o pretinsă vărstă de aur a civilizației în care valorile erau cultivate și respectate fără să și spună în mod clar care erau păturile sociale și instituțiile responsabile pentru promovarea valorilor. Să fie vorba despre feudalii care își stăpâneau cu mână de fier subiecții sau poate clerul care îî slujea pe feudali și puneau dogma și obediența înainte de orice. Omul obișnuit, împovărat de grijile traiului zilnic , nu poate să pună geană pe geană noaptea de grija valorilor universale pesemne. Cât despre cei care reușesc în viață făcând toate compromisurile posibile, îmi închipui că atunci când iau o pauză din a le face mizerabilă viața celor din jur , citesc și adnotează clasicii literaturii și filosofiei universale, vizitează marile muzee și ostenesc făcând acte caritabile. Cât de departe ar trebui să ne întoarcem în trecut ca să readucem vârsta de aur a civilizației, o readucem la pachet cu sclavia , bunul plac al stăpânilor zilei și mizeria generalizată a imensei majorități ? Chestia asta cu nostalgia după vremurile bune e de fapt modul ascuns în care unii regretă faptul că i s-a ridicat plebei libertatea la cap. Cât despre slăbiciunile învățământului universitar post socialism bolșevic cred că este naiv să fi avut alte așteptări ținând cont de ce s-a întâmplat din 1990 încoace. Să fi justificat calitaea intelectuală și umană a majorității lumii academice la ieșirea din ultima dictatură speranța că învățământul universitar va fi altfel decât mocirla în care ne zbatem aproape fără ieșire?

„În schimb sarabanda ”metodelor și tehnicilor”, ce se schimbă tot mai repede – în ritmul în care americanii inventează tehnologii și europenii metodologii –, are ceva neserios.”

F bun articol. Adevarurile spuse de aplica nu numai in Ro, ci in toata Europa cel putin.
Tragic e ca stiinta se confunda cu activismul gen Greta, descoperirile epocale se confunda cu morile de vint si solarele fabricat de chinezi.
Cine, in ziua de azi e in stare sa priceapa constructia unui telefon mobil? Cine e in stare sa proiecteze un cip si sa-l mai si fabrice? Citi profesori de specialitate pot explica aceste mistere?
Tehnologia ne-a depasit, devenim tot mai dependenti de citiva, f putini, care reusesc aceste adevarate minuni.

Intr-un mare concern s-a folosit si se foloseste un program de calcul dezvoltat cu multi ani in urma. Din anumite motive a fost necesara adaugarea unor optiuni necesare unor noi materiale. Nimeni nu a stiut ce continea programul vechi, nici documentarea acestuia nu era prea bine facuta.

Cam asa stam, habar nu avem nici macar ce au facut tatii nostri, de unde sa mai fim in stare sa inventam ceva nou?
Desigur ramin citiva chinezi, japonezi, americani, in rest sufla vintul!

,,Ultimul om e ”băiatul” ajuns ”șef”. Va scrie ”proiecte” pentru a face ”fișe”, va completa ”fișe” și ”raportări”; când trebuie, îi va amenința pe cei care nu le completează și cînd nu trebuie, le va face șmecherește cu ochiul; când va vorbi de ”marea cultură” vocea i se mlădia în tremolo, dar orele în care-ar trebui să o explice i le va da unui tânăr doctorand (cu o mică fracție din salariu); va fi – mereu – la toate tribunele, cu un aer patern și înțelept, pentru a trage concluziile și, apoi, va invita oaspeții la ”protocol”. Dacă va fi nevoie, va înșela, va turna, va supraveghea și va face orice, având grijă – totuși – să-și mențină și relațiile cu Biserica, căci nu se știe nicicând ce și cum. Ideea e să fie mereu și peste tot șef, să-i intre bănuțul în cont și să-și vadă de-ale lui satisfăcut și punându-i pe ceilalți la lucru.” Cât de actual! Și cât de mulți ,,ultimi oameni” sunt în jur!

Apreciez ironia stilată, domnule Maci. Aș pune alături un gând de-al imoralistului : „Luați aminte, voi, filozofi și prieteni ai cunoașterii, și feriți-vă de martiriu! Feriți-vă să suferiți de dragul adevărului! (Dincolo de bine și de rău, p. 35)”. Gânduri bune !

Revin cu mesaj .Vad ca sunteti un fan al dlui Bolojan,ziceti matematician de formatie. Dar matematicienii fac si calcule gresite. Cateva exemeple: cati bani castiga bugetul Romaniei impozitatand cu cass cei 500 de veterani care ne-au ramas? Cati bani castiga bugetul Romaniei taind bursele olimpicilor si studentilor? Cati bani castiga bugetul Romaniei ajustand pensia de serviciu si asa uriasa a a magistratilor? Domnul Bolojan sufera si la capitolul logica.O decizie CCR spune ca poti cumula pensia si salariul.Dl.Bolojan vrea sa propuna in pachetul 3 exact opusul deciziei CCR. Pe cale de consecinta, se poate ca si decizia CCR de anulare alegerilor la 2 ,e gresita si si dati turul 2 inapoi! Asta vreti ?
Facturile de electricitate mari(Romania e tara unde electriciataea costa de 30 ori mai mult ca in Germania! ) vor scumpi nu numai viata noastra de la facturi ,alimente , dar vor face si economia si mai neferformanta ajungand rapid la un buget nesustenabil,adica sa nu mai fata fata platilor. Junk va fi Romania inainte sa ne spuna agentiile de rating.
Pe scurt dl. Bolojan e un matematician slab ,dar un ins populist pe val fiindca a gasit vinovatii bugetului : vetaranii,pensionarii,elevii studenti, batrani profesori,medeci,cercetatori fara de care tara asta ar semana cu acesti domni autori care scriu pagini intregi despre Nietzsche ,Heidegger ca sa justifice ce? Mediocritatea lor ,insi cu index 2-3 ajunsi pe la 50 de ani, scriitori digitali pe la diverse gazete.
Da,Bolojan si-a facut prost calculele lui intr-un oras de provincie ploios, si a gasit vinovatii fara vina care dau gaura bugetului. Nu stie ca traderii de energie din România au profituri de trei ori mai mari decât în celelalte state europene? Nu ,vinovati sunt elevii ,studentii,pensionarii, judecatorii, olimpinicii veteranii!
Nu stie ca Romania nu recupereaza 30 la suta din TVA? Nu ,vinovati sunt elevii ,studentii,pensionarii, judecatorii, olimpinicii,veteranii!
Nu stie dlBolojan ce salarii uriase sunt in firmele de stat falimentare? Nu ,vinovati sunt elevii ,studentii,pensionarii, judecatorii, olimpinicii veteranii!
Nu mai continui. Nu cred ca acest text va fi publicat ca nu e pe linia de partid si de stat.
Luati-l Bolojan inapoi la Oradea,nu e matematician, e un populist de duzina,si e cel mare agent electoral al partidului AUR care va aduna toata nemultumirea reala a majoritatii oamenilor facuti vinovati fara vina in timp ce partidele junk PSD si PNLne ranjesc seara de seara la televizor si ne ameninta cu agentiile de rating ceea ce este fals. Romania nu e in situatia Greciei,mai exact nu e inca!

Bună analiză!! Cam lunga dar merita timpul acordat!!

„Dispariția valorilor ne lasă într-o lume fără repere…”

Remarcabil acest pasaj din articolul domnului Mihai Maci, el reflectă o situație de o cumplită tristețe din învățământul [superior] românesc.

…Dar artizanii acestei stări de lucruri sunt în mare măsură profesorii înșiși, în contextul în care problemele fundamentale în educație sunt subfinanțarea și excesiva politizare.

Spre exemplu, la Universitatea din Oradea, este susținut în funcția de Rector domnul Constantin Bungău, târșâit prin tribunale ani de-a rândul pentru procese de corupție, un foarte apropiat de PSD. Ei bine, cadrele disactice ale Universității din Oradea îl sprijină neîncetat, cu efuziune.

https://newsweek.ro/educatie/rector-milionar-cu-4-mandate-la-universitatea-ce-adaposteste-politicieni-plagiatori-6000eur-venituri

Excelenta analiza!

„…te pensionezi rapid (40 +) și cu grad mare; imediat te reangajezi (și cumulezi pensia cu salariul) și, pe lângă, mai faci una – două – trei afaceri profitabile (și, evident, legate de slujbă).
Cuiva nu-i place: domnului Bolojan. De aceea se-ncrută tot mai mult și vorbește tot mai apăsat de tăieri la stat.”

Dl. Bolojan nu e acolo de capul lui, e parte dintro coalitie NEREFORMATA de POMPIERI-PIROMANI (partial) pe post de INTERFATA cu publicul bun-platnic de tarife, taxe si accize caruia i se cere nitica rabdare pen’ca luminita de la capatul tunelului nu se vede deoarece exista o curba cu obstructie vizuala pe traseu :)).

Coalitia mentionata ori se reformeaza profund, ADICA ejectarea permanenta la lada de gunoi a istoriei (si unii la inchisoare cu consficari extinse) pentru toti grindenii, badalaii, ciucii, catzii, dumitrestii, buzatii, cacaraii, hrebenciucii, mocioalcii, stanestii etc. si rudele lor sugative de bani publici, ori dispare la urmatoarele alegeri (da, sunt optimist, cred ca vor mai fi alegeri euro-parlamentare :)).

Lipseste SEPARAREA REALA A PUTERILOR IN STAT SI SOCIETATE, d-aia e cum e (nu numai) la noi.
Dpmdv si NEexhaustiv dar esential pentru separarea mentionata, cateva masuri legislative necesare, care ar trebui sa fie puse in practica eficace si adecvat:
– interdictia angajarii la stat(local, judetean, national/central) a rudelor pana la gradul 4 a celor deja angajati la stat, inclusiv demnitarii/cei alesi prin vot public
– interdictia accesarii de bani publici pentru persoane juridice de orice fel(inclusiv non-profit) care au angajati SI/SAU actionari SI/SAU beneficiari finali reali ce sunt rude pana la gradul 4 cu angajati la stat, inclusiv demnitarii/cei alesi prin vot public
– interdictia acumularii pensiei cu salariul pentru angajatii la stat, DACA pensia e platita din fondurile publice ale RO, inclusiv pilonul 2 si demnitarii/cei alesi prin vot public
– interdictia angajarii la stat in functii cu PUTERE DECIZIONALA pentru persoanele care detin una sau mai multe cetatenii si/sau vize preferentiale
– finantarea partidelor si candidatilor independenti INTRE SI IN (pre)campaniile electorale NUMAI din fonduri publice SI in baza unui procentaj subunitar din incasarile ANAF – orice alta sursa si forma purtatoare de valoare trebuie scoase inafara legii.

Of, Doamne! Drumul spre Iad este pardosit cu cele mai bune intenții….
Repet ce am mai spus pe aici: în România NIMENI nu știe ce trebuie făcut în domeniul educației/instrucției. Nici în România, nici în Lume. Așa că toate aceste lamentații mi se par ridicole sau ipocrite.
Dar totul se va rezolva în curând prin mijloace tehnologice. La naștere ți se va face o analiză ADN din care va rezulta ce predispoziții ereditare ai pentru o anumită activitate/profesie apoi ți se va implanta un cip cu informații generale și de specialitate, inclusiv un PC și un telefon inclus. Nu prea este SF și nici o glumă proastă…

Foarte bun articolul.

Salvarea sistemului universitar romanesc va fi aceeasi care a fost si in occident: aducerea de cohorte de studenti straini care sa suplineasca deficitul. Pentru un loc la camin, o masa la cantina, si o diploma europeana(!) obtinuta usor se gasesc destui doritori.
In felul acesta cei 40.000 de profesori isi vor pastra obiectul muncii iar Ministerul de Externe se va mandri cu un nou record in ceea ce priveste diplomatia culturala.

Functioneaza, fiti optimist!
Modelul a fost deja testat in occident, nici la capitolul acesta nu trebuie sa inventam noi ceva nou.

Mna, ce să spun. Nu documentezi, nu exiști. Nu publici, nu faci cercetare, nu exiști.

Citeam lateral cum se plângea un „diplomat” de numărul fișierelor pe care trebuie sa le tina updatate an de an. Fișiere de la Universitate, de la Facultate, pe parte pedagogică, pe parte de cercetare. Dar …nu documentezi, nu exiști.

Nu înțeleg de ce munca acesta, de completat documente, este privită atât de „vai, cat de multe se cer de la noi!?”. Frate, nu ai documentat, nu exiști! Nu ai updatat fișierul, nu exista contribuție.

De aceea există și sintagma: „daca nu este măsurabil, nu poate fi evaluat!?”. Nu poate fi măsurabil daca nu este updatat.

Mda, poate că astăzi imi exprim și eu frustrarea că tinerii nu înțeleg importanța documentării. In industrie, testele, daca nu sunt documentate, nu exista! Se pot plânge tinerii de overtime, de munca multa, de orice. Dar dacă nu documentează (corect), munca lor nu exista.

Probabil aceasta lipsă a exercițiului documentării începe în Universitate, cu profesorii care se plâng de „cat de mult muncesc, dar de ce mai trebuie să și documentez!?”

Mulțumesc domnule Maci, adaug și eu un minus, la lunga lipsă a competențelor așteptate de la studenti. Lipsa exercițiului documentării.

Sunt complet de acord cu mesajul si cu ideile din text dar parerea mea e ca Nietzsche e cel mai putin potrivit ca ´ghid´ pt. redescoperirea sau ´revalorizarea valorilor´. Nu sunt un purist si nu ´il urasc (nici) pe Rousseau´, cum afirma un ilustru intelectual roman. Sigur, Nietzsche a fost interpretat si rastalmacit in toate felurile, a fost ´martirizat´, fiecare a scos ce a vrut din el, l-au facut fascist, anarhist ( probabil cel mai aproape de adevar ), ´conservator´, liberal ( Kaufmann, care l-a americanizat ) sau ´libertarian´. Nu mai stiu cine spusese, pe la inc. sec. 20, ca putea scoate un citat din Nietzsche pt. orice cauza si ocazie. Nietzsche e depozitul ideal de ziceri, de aforisme si sentinte, nici nu se ferea de contradictii, mai ales ca a trecut prin cateva faze destul de diferite. Dar, probabil ca au dreptate cei care vad in el un tip de ´reactionar´ nihilist. Un ´moralist´ nihilist, in sensul acelui moralism ´fiziologic´, ce demistifica, reduce ´idealurile´ la instincte si omul la animal, descoperind josnicia preaumanului – asadar, un moralism decadent.
Perspectiva nietzscheana e foarte putin inteleasa, multi conservatori il considera, complet gresit, unul de-al lor, deoarece se opresc la partea lui de ´critica culturala´, mai superficiala, nu au acces sau pur si simplu nu ii intereseaza miezul filosofiei lui – in general nu ii intereseaza decat ceea ce le confirma cele cateva idei fixe ideologice. Care e un ´nihilism activ´, revolutionar. Nietzsche critica ´nihilismul pasiv´, inconstient, al societatii burgheze, ´fara suflet´, ipocrite, ´fara Dzeu´, dar nu pt. ca ar fi fost un sustinator sau aparator al valorilor traditionale, a fost mai pe la inceputuri, in faza schopenhauerian-wagneriana, admiratorul unor ´idealuri´ idealiste crepusculare, muzicale si patriotice – era fundamental un spirit estetic, – mai degraba de cazarma prusaca decat aristocratice. In realitate, tocmai aceste valori platonico-iudeo-crestine, ´idealiste´ ( ´apolinice´) ar fi fost, dupa el, cauzele ´degenerarii´ vietii – le confunda usor cu socialismul epocii -, ce au dus la lumea moderna ´fara suflet´, dezvrajita, secularizata, iar Weber era si el un nietzschean, in felul lui, Nietzsche a fost ´profetul´ unei epoci. Lipsa de valori sau valorile muribunde, reziduale, ale lumii burgheze si ´socialiste´ ar fi doar devalorizarea valorilor crestine, coruptibile din fasa. De aceea, o ´genealogie´ a moralei, ´morala sclavilor´, ce avea sa duca la revolta ´ultimilor oameni´. Nietzsche nu era un aparator al Dzeului ´mort´´, Dionysos era pt. el un anti-Dzeu si nu e deloc intamplator ca avea fizionomia Satanului romantic, era un cult romantic obisnuit al lui Satan-Lucifer, obisnuit si la unii anarhisti. Viata lui a fost o lupta cu Dezul crestin, o revolta, ´existentialista´. Nietzsche l-a citit foarte atent pe Dostoievski, pare iesit dintre filele lui Dostoievski, care i-a anticipat argumentele si cuvintele, in ´omul din subterana´, un Ivan si, mai ales, Raskolnikov, un ´Napoleon´ palid. Interesant, povestirile despre ingenuncherea ultima lui Nietzsche la vederea unui cal cazut e una apocrifa, dar semnificativa, o repetare a visului lui Raskolnikov, care probabil il impresionase foarte mult si ii afectase nervii epuizati.
Nietzsche avea o imagine fantezista, romantica, despre o era eroica precrestina, aristocratica, o paganitate ´barbara´ de supraoameni, numiti uneori chiar ´arieni´, un paganism inteles cam ca in felul lui Machiavelli, estetic, polemic fata de Crestinism ca religie universala si slaba, un paganism ca religie mundana, a puterii, politica – homo totus polticus. Pe gustul neoconservatorilor de mai tarziu, carora le placea sa se inchpuie urmasii romanilor. Machiavelli avea ex. contemporane in micile tiranii italiene, mercenarii, condotierii, al lui C. Borgia, exemplar suprauman si pt. Nietzsche ( alaturi de Alcibiade, Napoleon sau Goethe). Supraomul e un ´om prometeic´, revoltat impotriva lui Dzeu. Ceea ce nu inseamna ´ateist´, pana in ultima clipa Nietzsche a tot conversat cu ´Rastignitul´ – cu care a ajuns chiar sa se identifice, s-a tot certat cu Sf. Pavel si cu Socrate, vocile constiintei lucide. Sa nu uitam ca a fost un apostat, tatal lui, care murise in tinerete de o boala asem. cu a lui, si credea ca fusese blestemat, fusese pastor. Deci a pastrat ceva din aceasta formatie timpurie ´preoteasca´, ca si Heidegger, a continuat sa predice o religie ´fara Dzeu´, a ´supraomului´.
Deci Nietzsche opunea presupusului nihilism vulgar, al maselor, un nihilism, mult mai real sau autentic, aristocratic, ´dionisiac´, visa uneori chiar la un Crestinism dionisiac, frenetic, pe care poate ca l-ar fi recunoscut in fundamentalismele de azi. Valorile care stau sa cada trebuie ajutate sa cada, ca in parabola cu pastorul si cu sarpele ( interesant, e similara cu un mit al lui Shiva , asimilat inca din Antichitate cu Dionisos), o asimilare si distilare a ´veninului´ nihilist, ceea ce nu te omoara te face mai puternic, etc. Seamana, de asemenea, si cu monologurile lui Kirilov : ´Daca nu exista Dzeu, eu sunt Dzeu!´, ceea ce trebuie dovedit, printr-un act de suprema revolta, sinuciderea. Ce nu trebuie neaparat sa fie ´fizica´. In locul lasat gol de Iahweh isi face aparitia Dionysos, un zeu ´diadic´, al contradictiei ( al ´diferentei´ , cum ar spune nietzscheenii mai rafinati ). Deci Nietzsche nu deplange vechile valori, corupte pt. ca erau coruptibile, se bucura de devalorizarea lor, de moartea lui Dzeu, pe care chiar l-ar ajuta sa moara definitiv, un deicid. Nietzsche e apostolul autodivinizarii omului, ca ´supraom´, ´credincios pamantului´, solipsism – coroana lui de spini e ´eterna reintoarcere´- , care sa ia locul vechiului Dzeu apolinic si tiranic, e aici si un fel de ´gnosticism´. Nici nu era foarte original, aceste conceptii fiind destul de obisnuite in subteranele romantismului, formula ´mortii lui Dzeu´ o gasise la Ph. Mainlander. El se inscrie cumva si in traditia criticii istorice a Crestinismului a tinerilor hegelieni. Avea o conceptie naturalista, ´fiziologica´, materialista, destul de banala, deci foarte moderna in spirit, ´stiintifica´, despre acea epoca antica eroica, ideala, in care ´morala stapanilor´ era un fel de ´morala naturala´, chiar darwinista, desi criticase darwinismul prea englez si burghez, sa zicem, un darwinism alternativ. Nietzsche criticase, desigur, antisemitismul ´vulgar´, dar filosemitismul lui era foarte ambivalent, prin ´transvaluarea valorilor´ prin care ceea ce trecea negativ devenea pozitiv, de fapt o inversare a valorilor, o pozitivare a negativului, in stilul nocturn al romanticilor, stereotipuri traditionale despre ´evrei´, mercantilism, siretenie razbatatoare, rezistenta ( sugerand ceva ca un sobolan ) etc., erau ´transvaluate´, pozitivate, ´evreul´ era un trickster, ´evreul ratacitor´. Supraomul trebuia sa fie o incrucisare de ´arian´ si ´evreu´, de vultur si sarpe, de contrarii. Ceea ce a fost numit si un ciudat filosemitism antisemit, nu e singurul caz ( L. Bloy, Rozanov, dar multi ganditori religiosi, de diverse confesiuni, erau tributari unor prejudecati antisemite ´religioase´ char cand criticau antisemitismul ´biologic´, Maritain, Berdiaev si insusi Barth, dar unde era granita intre unul si celalalt ? , fara a mai adauga ca antisemitismul nazist nu era pur ´biologic´ ci si cultural , ca ´biologia´ si ´cultura´ nu se exclud, ci adesea se includ – o ´biologizare a spiritului´ ). Nietzsche nu era un nostalgic al traditiei crestine, medievale sau antice clasice, era dusmanul Crestinismului si Platonismului, aruncand vag banuiala ca Socrate nici nu ar fi fost grec ( si atunci, ce ar fi putur fi ? … ) . Visa la o varsta eroica presocratica nicicand existenta, o utopie retrospectiva, foarte moderna in spirit, o lume a supraoamenilor primitivi, a ´stapanilor´ eliberati de moralitatea decadenta, de ´spiritualitatea´ ce ar fi slabit ´viata´ si ´puterea´, o destul de banala si bolnavicioasa ´religie a vietii´, ´dionisiaca´, aproape ca un cult al electricitatii recent descoperite. Aceasta epoca avea sa reinvie, printr-o revolutie eugenista, supraomul colectiv, ca rasa viitoare. Nietzsche era profetul unui Protestantism inversat.
Intrebarea e, de ce rezoneaza Nietzscheanismul – in moduri poate deformate – in sufletele atatora dintre contemporanii nostri, de ce se recunosc in el, ai zice ca eonul nostru, ´post-metafizic´ ( ma rog, post-ontoteologic ), Zeitgeistul, este ´dionisiac´. Nietzsche a fost canonizat – desi se prefacea ca nu si-ar fi dorit, de ´ultimii supraoameni´ … In primul rand, desigur, pt. stilul sau, stilul, ultimul om e mai presus de toate un estet, lesina pt. arta, arta de dragul artei.
Invatatura lui e, in esenta, o eliberare de propria constiinta, el s-a luptat cu propria-i constiinta asa cum s-a luptat Iacob cu Ingerul, toata noaptea. O fi suferit vreo strafulgerare finala ? Posibil, dar avand in vedere ce a mai ramas din el … Dupa vechile mituri omul prometeic e fulgerat de Zeus, care ´mai intai ii ia mintile´.
am crezut ca aceste reflectii capricioase despre cel mai mare filosof al modernitatii tarzii ar putea interesa.
Cunoscuta formula : ´tot ce e bun e mostenire´, avea de fapt la Nietzsche un sens lamarkian, biologist, acela ca insusirile dobandite, individuale, se mostenesc, e normal sa satisfaca vanitatea urmasilor unor aristocrati sau personalitati, tot un soi de girafe sau macar gansaci cu gatul tot mai lung si cu nasul mai aproape de nori …

Stimate Domnule Ștefan,

nu știu ce să spun cu documentarea asta. Mă tem că sunt lucruri esențiale ale vieții care nu pot fi documentate. Dacă v-ar întreba cine cum documentați faptul că vă iubiți copilul, ce i-ați răspunde? I-ați duce lista cheltuielilor de la bloc, unde apare și el? Ați merge împreună la doctor să vă înregistreze variația bătăilor inimii când vă îmbrățișează? Eu cum pot documenta faptul că-mi petrec nopțile citind? Citând a doua zi ce am citit? Umblând ziua cu cartea subliniată noaptea la mine? Paradoxul e acela că cea mai bună documentare ar fi înregistrarea non-stop a vieților noastre de la naștere la moarte și punerea – în timp real – a înregistrării la dispoziția tutor, pentru a putea verifica (prin măsurători exacte) orice. Atunci, într-adevăr, tot ce există va fi măsurabil. Cred că în direcția asta bat chinezii, cu ”creditele sociale”.
Pe de altă parte, e uimitor câte lucruri care nu există pot fi documentate. De pildă întreaga industrie socialistă cu ”performanțele” ei. Dacă pot fi documentate, înseamnă că erau. Raportul lui Ceaușescu de la Congresul al XIV-lea – din noiembrie ’89 – care ne spunea că trăim mai bine ca niciodată în istoria noastră, se baza pe date tehnice, culese de instituții specializate, în care lucrau oameni calificați pentru aceste activități. De ce nu l-am crede? Nimeni n-a demonstrat vreodată, punct cu punct, pe baza altei documentări – mai bune – că se-nșela sau mințea. Și ”performanțele” educației actuale sunt perfect documentate la Minister. Să știți că nu stăm deloc rău cu documentarea. ”Ce se cere”, aia se dă. Marea noastră tristețe – ca țară – e că nu putem trăi numai din documentare.
Aș avea și o rugăminte: să-mi documentați pe ”mna” și pe ”mda” în limba română. Eu nu le-am găsit în ultima variantă disponibilă a ”Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane” (Editura Univers Enciclopedic, București, 2022 – pentru documentare).

Cu toată considerația,

Mihai Maci

„Fișele acestea nu sunt făcute, la nivel central (al Ministerului) nici din generozitate, nici din interes pentru ce se face în universități. Ele se fac pe bani frumoși, din tot soiul de ”proiecte”. De pildă, cred eu, cele trei cuvinte ”relaționează cu părțile interesate” costă cam 20 000 de euro. ”
meserie grea consultanta in birocratia europeana, comparabila cu magistratura;
„Mereu se mai adaugă ceva, câte o nouă ”abilitate”, ”competență” sau mai știu eu ce.”
pai la cate s-au tot adaugat, e nvoie sa se reia adaugirile anterioare ca is greu de regasit in lista devenita prea lunga:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32020H1202(01)
textele astea ar trebuie sa aiba bulina rosie, pot fi traumatizante pentru ce-i ce-si amintesc de cel de-al XIV-lea Congres
Poate ca ar fi bine sa incepeti cu sfarsitul (de evitat ANEXELE cu Indicatorii)
„36. Asigurarea unei monitorizări calitative și cantitative în conformitate cu obiectivele comune definite în prezenta recomandare, precum și cu alte date relevante, inclusiv date referitoare la investiții, și utilizarea acestor date în semestrul european și în cadrele europene de monitorizare și de raportare relevante, precum și raportarea către Consiliu cu privire la punerea în aplicare a recomandării, la fiecare cinci ani, pe baza datelor disponibile la nivel național și la nivel european și pe baza monitorizării anuale de către Cedefop.”

Domnule Maci, chiar va respect! Apreciez foarte mult opiniile dumneavoastră și cred că ați stabilit în precedent curajos, pentru învățământul universitar. Aveți curajul a va expune public părerile. Ganditi-va la mulțimea de universitari care nu au curajul propriilor opinii, in afara sălii de curs. Opinii orale, nedocumentate. Opinii pe care ei le considera „legi” sau „axiome”, de necombătut, dar care nu se regăsesc nicăieri, decât în mintea lor. Nici măcar în cursurile lor publicate, unde totul strălucește corect.

Revenind la ale noastre, poate că nu toate dovezile de iubire trebuie documentate. Taj Mahalul exista acolo, tocmai pentru a documenta iubirea.
Acum știm, documentat, că sunt 5 limbaje ale iubirii, și poate fiecare se regăsește în relația cu părinții, intr-unul din acele limbaje.

Sigur, multe lucruri care nu exista pot fi documentate. Începând cu scrierile antice, povesti și basme. Chiar a existat Ghilgameș? Dar documentarea poveștii lui a ajutat, cumva omenirea, punandu-si, generație după generație, aceleași probleme și frici, in fața morții. Codul de conduită a lui Confucius, Arta războiului a lui SunTzu, documentarea din interiorul religiilor. Marile biblioteci ale Vaticanului. De ce sa ne oprim la trecutul apropiat?

V-ați pus problema, vreun moment: daca documentarea privind recolta la hectar era corecta? Știu și eu că nu era, dar măcar se tindea către. (Acum recolta este mult mai mare, datorita agriculturii de masa).
A, încă un exemplu: dupa retragerea romana a rămas un „gap” nedocumentat pe teritoriul actualei Românii. Se caută acum marturii documentate prin bibliotecile din vest, poate, poate, cineva pomenește de populația romana.

Probabil documentarea pare inutilă, ne-necesara. Obositoare chiar. Dar documentarea nu este pentru generațiile actuale, este pentru generațiile viitoare. Ganditi-va la nepoții, nepoților dumneavoastră, cum vor găsi documente despre dumneavoastră. Poate nimic despre alți frați sau surori din familiei. Dar articolele dumneavoastră vor rămâne peste generații.

Ok, îmi cer scuze pentru „mda” și pentru „mna”. Dar citirea și înțelegerea unei documentații, de oricare tip: contract de munca, contract cu banca, contract la apa/canal, etc. Precum și documentarea muncii, rezultatelor, testelor, ar trebui sa fie printre cele mai importante competente de dezvoltat la elevi / studenți. Da, documentarea sub forma de rezumat al unei cărți citite, documentarea ca și review pe Internet, documentarea că și părere susținută public.

Părerile mele nu exista daca nu le public/documentez, sub forma de comentarii, la articolele dumneavoastră.

Sper că m-am făcut înțeles.

Undeva, la punctul 5, al treilea paragraf: „fi-e-mi îngăduit”. Sper că a fost doar o scăpare. Totuși, ar fi fost preferabil să recitiți ce-ați scris, pentru a nu exista astfel de greșeli.
Sunt de acord cu multe dintre ideile expuse, în special cele privind nivelul de „cultură” al studenților, cu vânătoarea de diplome și mediocritatea, nu și cu laudele aduse domnului Bolohan, care face erori grave, impardonabile. Din această perspectivă sunt întru totul de acord cu ce a scris „Matrix”!

Bolojan (am recitit și eu, acum, dar autocorectorul meu a fost mai rapid, din păcate) Și nu știu de ce îmi corectează mereu din Bolojan – Bolohan…:)))

Am citit multe din articolele superbe ale domnului Maci insa acesta este scris in asa fel incat poate fi retinut in proportie de 99% de la prima lectura fara nici un efort. Altfel, un articol pe care daca il citesti rupt de oboseala inlocuieste cu succes cel mai odihnitor somn. Felicitari domnule Maci!
Cu privire la punctul 2 al articolului, cu permisiunea domnului Maci as dori sa fac urmatorul comentariu: imediat dupa alegerile din anul 2000 cred ca a inceput sa fie usor perceptibil la nivelul societatii romanesti ca invatamantului superior s-a aliniat unui comandament politic axat pe protejarea mediocritatii interne (angajati) si a mediocritatii externe (student si absolvent) prin contributia de tip cap intors a universitatilor la facilitarea obtinerii facile a unei diplome din care absolventul si-a construit un zid cu care s-a inconjurat pentru ca oricine ar dori sa il extraga din spatele zidului pentru o discutie profesionala aplicata sa aiba o sarcina grea. Masteratele si doctoratele au creat inca doua ziduri in jurul absolventului si numeroasele cursuri finalizate cu diplome de participare au imunizat absolventul in fata oricarei incercari de a identifica la ce poate fi folosit cu adevarat in viata profesionala reala. Nici o universitate din Romania nu ar fi putut contribui la crearea, protejarea si ridicarea pe piediestal a analfabetului functional fara sprijin politic activ de la varful clasei politice romanesti sprijin bazat pe intelegerea exacta de catre clasa politica romaneasca a faptului ca pe pasivitatea societatii romanesti te poti baza fara sa gresesti 4 ani fara o zi. La ce a folosit transformarea universitatii in gardianul mediocritatii? La un lucru simplu respectiv la inundarea a orice insemna valoare autentica sau forma de meritocratie si inecarea ei in oceanul analfabetismului functional deoarece in perioada 1996-1999 Romania incepuse sa devina atractiva pentru romanii educati in Occident si intoarcerea lor in pozitii de decizie profesionala prin concursuri autentice si transparente, ameninta cel putin sa fragilizeze daca nu chiar sa distruga morisca universitara autohtona deja creata pentru a produce in serie analfabeti functionali cu staif. Daca credeti ca macar 10% din ce afirm ar putea fi adevarat atunci argumentatia mea ar putea reprezenta un punct de reflexie pentru explicarea plecarilor masive peste hotare a celor care nici nu mai doresc si nici nu mai vor sa isi piarda vremea pentru a face apostolat din propria competenta in Romania. Pana la urma cel care a facut in Romania efortul corect si deseori nu usor cerut de dezideratul realizarii profesionale doreste sa se implineasca profesional si in extenso si in viata privata nu sa lupte in zadar pentru o cauza care nu se doreste castigata de majoritatea celor care se indreapta in fiecare dimineata spre universitati doar ca sa aiba de unde merge acasa si la camin.
In legatura cu capitolul care vorbeste despre cercetare sunt convins ca cele comunicate in acest articol pe aceasta tema reprezinta fondul real al situatiei. Din contactul direct si indirect cu procesul de cercetare desfasurat in una din marile companii occidentale pot doar spune ca tot procesul este legat, in principal, de ce solicita piata (clientul) iar universitatile indiferent de forma lor de organizare a procesului de cercetare nu pot evita sa raspunda prezent atunci cand le bate piata la usa pentru ca atunci cand piata iti bate la usa nu vine niciodata cu mana goala.
Domnule Maci, punctele 4,5 si 6 ale articolului cred ca sunt de o factualitate, concizie, claritate, precizie si relevanta greu de egalat. Felicitari, inca o data.

Am scris f. mult aici – imi dau dureros seama cat e de ´indecent´, m-am mutat putin mai jos, poate scap neobservat, imi promit ca e pt. ultima oara – dar tot nu am reusit sa exprim ceea ce voiam. Am facut aluzie mai sus la ´a pedepsi si a supraveghea´ a lui Foucault. Oamenii prinsi intr-un anumit ´sistem´ sunt ca pestii in apa, il respira inconstient, daca ii scoti se sufoca, nu pot nici macar sa conceapa altceva. Pt. azteci, cu sacrificiile lor umane, aceea era normalitatea, iti venea randul, te prezentai, sau ca in ´Masina timpului´. Acest ´sistem´, nu stiu cum sa ii zic altfel, pt. simplificare, e utopic si distopic, comunismul, pe care il cunoastem ( si putini realizau si atunci absurditatea lui totala, nici in inchipuire nu indrazneau ) e ca o supraacentuare sau supralicitare a acestuia, parodica. Si, intr-un fel, revelatoare. Dar au cam aceleasi premise, pozitivism, materialism, evolutionism etc. , intr-o dezolare spirituala, intr-un fel de teologie scientista materialista. Interiorul omului e interzis, confiscat, absorbit sau contrafacut, a devenit o camera de tortura. Pt. ceea ce ne intereseaza insa, se pun prea multe poveri pe capul omului, omul e superstresat, incepand de la scoala, viata lui e supraincarcata, parca pt. a nu-i lasa timp pt. altceva, pt. reflectie, e´supravegheata´, disciplinata, aceasta parca ar fi adevarata ratiune a programului S.f. de ´educatie´, de a disciplina, de a face din om o fiinta supusa, ´integrata social´, neproblematica, ca o furnicuta. Una care in scurtele ragazuri sa se creada avion, racheta. Nu conteaza ce si cat inveti – nu intereseaza pe nimeni ce naiba stii tu despre univers si legile lui, destul sa stii sa tabla inmultirii – nu si pe cea a impartirii, sa scrii cat de cat, socotesc altii si pt. tine , – important e sa crezi in dogma oficiala, sa nu mai fii curios, e uciderea pasiunii – , sa inveti sa asculti si sa respecti regulile. Cum era in Comunism? , sa fii prezent la scoala, la serviciu, chiar daca nu stii nimic, nu faci nimic, nesupunerea era pacatul cel mai grav, punea ´sistemul´ in pericol, toti anticorpii erau alertati. Statul ca ´zeu pamantesc´, ca ´super-eu´, pedagog, chiar daca mai din fundal, mai discret, mai soft, dar cu atat mai eficace. ´Statul vrajitor´. Acum totul e colorat in pastel si roz, cu niste zambete foarte mari si artificiale, cu atat mai inspaimantatoare, parca pt. a adormi vigilenta, teroarea pura e ineficienta – s-a incercat, e nevoie de niste dozaje foarte fine. Dar nu merge nici cu blandetea caci e nevoie si de ´muncitori´, de soldati, de sudoare, de sange, de spermatozoizi sanatosi. Nu e vreun conspirationism, ci ceva mult, mult mai adanc, in ´firescul´ lucrurilor, indiferent de ´regim´. Conspirationismele, milenarismele, spontane, sunt ca un nor de fum ce se ridica, atacuri colective de panica, tresariri spasmodice. Valorificate prompt de pradatorii din subterane, evident. S-a tot spus ca ´statul´ ( intre ghilimele ) isi trateaza supusii ca pe potentiali inamici, o masinarie impersonala, ´rece´, nonumana. E o anxietate generala, de fond, se adauga micile griji zilnice, care sufoca, stai mereu cu spaima ca ti se poate lua totul a doua zi, ca oricum esti insignifiant, ca oricum nu poti realiza nimic important, ca nu ai timp, esti strivit, impartit, multiplicat, disectionat, ca intr-un insectar. Iar gadgeturile informatice au dus acest sistem la o sofisticare infinit mai insidioasa si mai eficienta decat aceea orwelliana, brutala, primitiva, din primele experimente, e o hipnoza in masa si epuizarea ultimelor resurse nervoase, am devenit propriile noastre ´avataruri´, am intrat inapoi in propriile gaoace putrede, suntem pe cale de a deveni armate de strigoi, morti vii. C. Ginzburg povestea de acele adunari nocturne in care ´dublurile´ unor asa-zisi vrajitori se bateau nu mai stiu cu ce, cu trestii, pana la epuizarea totala, in ceea ce se crede a fi fost niste rituri ´de fertilitate´. Tot imaginarul interzis era defulat. Intre timp, s-au inventat receptacule diurne si mult mai performante ale inconstientului, cu aceleasi scopuri ´fertilizatoare´, pe seama resurselor noastre vitale. Daca lumea noastra ar fi sincera si consecventa, daca mai-marii ei, clericii, strategii, binevoitorii, ar fi in conformitate cu idealurile predicate, ar insemna ca tot ceea ce vedem si ascultam sa fi arta si stiinta pura, geometrie pura, in schimb, respiram prin toti porii ´pornografia´, in plina zi si aproape public, si la propriu si la figurat.
Groaza ca cineva poate intra dimineata peste tine in casa si te va ridica, in pijamale, cu rusinea ca esti si un pic murdar, ca poate ai sosetele rupte, sa-ti zgarme printre lucrurile intime in dulap, sa ti le imprastie, cu usile deschise la perete, sub privirile curioase, sa-ti intenteze cine stie ce ´proces´ existential absurd, totul ca un mare si nesfarsit ´proces´ in care dai socoteala pt. insasi existenta ta. Un fel de ´totalitarism´ ontologic, asa cum il percepeau, poate, gnosticii, antici sau moderni, ca ar exista niste ´arhonti´, niste ´veghetori´ sau supraveghetori, ca esti urmarit pas cu pas, ca tot ceea ce faci, vorbesti si gandesti e undeva vazut si ascultat, ca cineva e f. interesat de existenta ta insignifianta. Sentimente pe care le ai din primele zile de scoala, cel putin noi, care am apucat comunismul, aveam o frica teribila la scoala, tremuram ca varga in banci, cu mainile la spate, apoi toate etapele prin care treci, pana pe patul de spital, in care te simti ca un hot, prins, in sfarsit, fara scapare, ti se joaca viata si moartea la zaruri, in acel alb sinistru, intr-o galagie ca in gara, agonizezi cu usi izbite, strigate, rasete, femei de serivciu care tot intra si ies cautand nu se stie ce, bucatarese, hoti de buzunare … ( In America, patria indepartata a viselor noastre, totul e pe bani, pe multi bani, ai macar satisfactia ca uneori si bogatii crapa … ) Sigur, erau si cativa carora le placea, intotdeauna sunt, ii vedeai prin uzinele alea monstruoase, adevarate iaduri, cum erau fascinati de tot felul de fieratanii, balauri de cosmar scotand flacari. Ieseai de acolo definitiv traumatizat, ca din infern, te urmareau si noaptea, podurile alea uriase care urlau si tot izbeau, zogmotul, mai ales zgomotul de fiare, lumea viitorului !, dar pana la urma incepeai sa te obisnuiesti, cu simturile amortite, asteptai, placid, sa se termine toate odata … Tot ceea ce doreai era sa treci neobservat, mai era elixirul binecuvantat, alcoolul.

Si totul e o masinarie kafkiana, cu sensibilitatea lui, asta a vrut sa descrie Kafka, absurdul pe care il respiram inconstient. Si multi oameni sunt niste rotite bine unse, le vedeai chipurile, incruntate sau degajate, pandind, gata sa se repeada, ca ulii, de dupa geamuri, in unele locuri aceasta birocratie structurala e doar mai stridenta si imprudenta, s-a perfectionat, e ascunsa vederii, camuflata, supraveghetoarele sunt acum la mini, iti fac cu ochiul gales, cosmarul a dobandit culori perverse, sondand in adancurile inconstientului, ofera acel ambient linistitor, matern, embrionar, adormitor – doar putini au aceasta sensibilitate si si mai putini o constientizeaza si o si rationalizeza, acestia trec drept a-sociali sau direct nebuni sau niste anarhisti mistici, exista si pt. toti acestia culoare speciale ce dau in insule amenajate de ´contra-cultura´, droguri, prin care sa-si satisfaca fanteziile si sa-si descarce frustrarile. Nu vreau sa spun ca ar fi fost vreodata mai bine, in ´evul mediu´ ( si pana si Foucault era un nostalgic, un ´medievalist´, oricum, in felul lui complicat, admira ceea ce critica, ´puterea´ , ceea ce e cu atat mai valabil pt. mentorul lui, Nietzsche, cum presimtise, inghitit de monstrul-vartej … ). Lumea crestina era hipermoralista, puritana – multi viseaza, sado-masochist, sa ne intoarcem acolo, intr-un Ev mediu cadaveric resuscitat, postmodern – , cum s-a spus, a vrut sa impuna un ideal de sfintenie, ascetic, tuturor. Un ideal ´eroic´, apoi, de perfectiune, imposibil, sa faca ´oameni noi´, ingeri intrupati, tot pe banda sau pe scara rulanta, impersonali, copiati la indigo, oi in tarcurile ceresti si ´mirese ale Domnului´ hiperviril, taurul ceresc, si e f. adevarat ca cine imita ingerul ajunge fiara. Sau´bestia blonda´. Sau rumegatoare. Intr-un fel, lumea seculara, cu toate ´mecanismele´ ei impersonale, e doar defularea, revarsarea, tsunamiul ce mesteca totul, in raport cu lumea crestina, medievala – nu am iesit din cadrele ei, doar am inversat – atat de paranoica, asa cum manualele inchizitiei, tratatele de ´vrajitorie´, erau adevarate genuri pornografice. Totul era deja ´inventat´, gaseai tot ceea ce visai in secret acolo – sau ti se sugera, fructele interzise, incaperile sigilate -, si mult mai mult, totul era permis, in anumite imprejurari, ca in saturnalii sau bachanale, o complicitate secreta intre inchizitori si eretici sau ´vrajitoare´, care parca li se aratau traseele, cadrele, interpretarile, ´mijloacele´, intr-un misticism ´dionisiac´. Cu industria New-Age nu ne-am indepartat foarte mult, totul a fost in schimb oficializat. E o teocratie pe dos, cu susul in jos, dezafectata, amestec straniu de puritanism si libertinism, de disciplina si permisivitate, de angelism si demonism, amintesc inca o data metafora foarte puternica a ´Cumatrei Lumi´, Frau Welt, de pe catedralele medievale, vazuta din fata, ca o Matroana f. respectabila, binevoitoare, pudica precum o burgheza victoriana, din spate, despicata, plina de cele mai respingatoare lighioane …
La inceputurile calatoriei sale la capatul noptii are Celine, hatrul si complicatul Celine, o imagine izbitoare: sub bombardament, o sarmana oaie cazuta pe marginea santului, lovita de obuz si cu maruntaiele iesite, continua linistita sa rumege iarba rosie …

Cred că dta, contributorule trebuie să fii tare pesimist..

La această analiză filozofal-supercalifragilistică, s-ar putea răspunde pe scurt: DA, a mai rămas câte ceva de distrus. Tot timpul mai rămâne câte ceva de distrus.

Apoi punctual:
1. Dumnezeu n-a murit.
2. Universitățile se ocupă cu „rezistența”. Unele chiar sub formă de „prostituție”
3. Tot timpul și niciodată
4. Sistemul nu este o butaforie. El chiar este.
5. „Bordurile” se pun peste tot. Plan de țară: Nimic fără „borduri”
6. Ultimul om e de fapt printre primii. Uite la sistem: ultimii oameni sunt la butoane. E bine să fii ultimul om.

Apropo de „Problema e aceea că-n aceste arii de cercetare faptul de-a gândi ceva e validat, aproape instataneu, de posibilitatea de a-l realiza în cadrul unei industrii. De asta contează cercetarea în Occident: pentru că, printr-un mecanism adaptativ, noul gândit e testat și ceea ce funcționează e realizat în industrie, producând avansul tehnologic.” Mai e un factor foarte important: in mediul universitar de azi avem conferentiari si profesori care nu au lucrat nici macar o zi in „industrie”, in lumea reala. Ei/ele predau doar din carti, fara a avea experienta proprie a domeniului, limitarile si nevoile lui. De aceea, multi nici nu ar putea inova, in sensul de a transforma cunoasterea teoretica intr-un obiect nou sau semnificativ imbunatatit. Si chiar daca unii pot face acest demers cognitiv, nu au nici cea mai mica idee despre cum acest produs sau serviciu nou trebuie pus in practica, industrializat.
Si un al doilea aspect, din pacate in intreaga Europa universitatile s-au contaminat de aceasta goana dupa „articole cu index” indepartandu-se de inovatia de produs. Consiliul European pt Cercetare (European Research Council) a finantat peste 17,000 de proiecte incepand din 2007. Estimand 1 million € per project, finantarea totala depaseste 17 miliarde €. Rezultatele practice: peste 200,000 de articole stiintifice si 2,200 patents. Adica aproape 100 de articole stiintifice la un patent si 8 million € per patent din finantarea European Research Council! Aceasta inseamna ca doar 1% din toate rezultatele produc drepturi de proprietate intelectuala. Prin urmare, intreaga Uniune Europeana se indeparteaza de aspectele practice si deci nu e de mirare ca UE e depasita de SUA, China, Coreea de Sud.