vineri, mai 7, 2021

Ce fel de rector pentru ce fel de universitate?

Am citit cu interes articolul publicat de colegul Bogdan Murgescu în Contributors ”De ce-l votez ca rector pe Marian Preda. Scrisoare deschisă către membrii comunității academice a Universității din București”. Am citit cu egal interes comentariul publicat de colega Madeea Axinciuc tot în mediul virtual ”De ce votez cu domnul Laurențiu Vlad?” Diferențele de opinie sunt nu numai firești, sunt, într-un fel, salutare: ele ne ajută pe toți să înțelegem mai bine alternativele care ne stau în față atunci când ne înarmăm cu ștampila de vot.

Remarc, în această privință, a ameliorare sensibilă a felului în care, la patru ani o dată, se desfășoară alegerile în Universitatea din București. Ele sunt precedate de numeroase întâlniri ale candidaților cu votanții din facultăți și din departamente, de dezbateri publice consistente, preluate on line – pe scurt, de o intensă informare privind intențiile și capabilitățile candidaților.

Lucrul acesta are două avantaje majore. Primul, evident, privind electoratul, este acela al unor alegeri informate. Cel de al doilea, poate mai puțin clar, privește asumarea ”promisiunilor” candidaților, întărită de contactul extins dintre aceștia și colegii votanți.

Nu îmi voi expune și nici argumenta aici propria opțiune electorală, chiar dacă sunt în poziția privilegiată a celui cu o bogată experiență managerială (opt ani decan și opt ani prorector) pe de o parte și, pe de cealaltă parte, fără vreun interes personal în momentul de față, de vreme ce am decis ferm să nu mai fac parte din administrația centrală a UB, indiferent de rezultatul alegerilor.

Nu mă voi referi deci la ce fel de universitate îmi doresc pentru următorii, tot mai puțini, ani de activitate profesorală și de cercetare, nici la ce fel de rector mi-aș dori pentru universitatea pe care o visez. Este, într-o atare răscruce, vorba nu doar despre dorințe. Este vorba, cel puțin la fel de mult, despre șanse și despre probabilități.

Din punctul meu de vedere, ar trebui să ne așteptăm la vremuri deloc comode pentru universitățile din România. Mai exact, cu atât mai incomode cu cât în discuție vor fi universitățile românești din eșaloanele superioare.

Poate o parte dintre colegii noștri au auzit de recenta apartenență a UB la consorțiul european CIVIS, alături de universitățile din Madrid, Roma, Stockholm, Bruxelles, Aix Marseille, Tübingen și Atena. Sunt însă convins că și cei care știu de acest lucru conștientizează cu greu dimensiunea și importanța evenimentului. Mai degrabă se crede că e ceva în genul familiar al mult trâmbițatelor acorduri internaționale – UB are vreo 300 – în urma cărora rămâne, foarte adesea, o gracilă dâră de fum.

CIVIS, constituit în baza proiectului ”universităților europene” lansat de președintele Macron, este o inițiativă de un cu totul alt ordin. Doar câteva repere sugestive: CIVIS, ca și celelalte consorții similare recunoscute pe plan european, ar trebui ca în timp să devină O entitate, cu statut juridic propriu, cu mecanisme decizionale și instanțe manageriale proprii, cu o comunitate academică reunind aproape 400.000 de studenți și mii de cadre didactice etc. etc.

Din punctul meu de vedere, ceea ce a însemnat pentru România șansa aderării europene înseamnă acum proiectul extrem de îndrăzneț al construirii universităților europene pentru învățământul superior românesc, cu precădere pentru instituțiile de vârf ale acestuia, precum Universitatea din București.

Pentru buna fructificare a unei astfel de șanse e nevoie, întâi de toate, de suplețe administrativă și de dinamism instituțional. Integrarea nu va simplă și nici ușoară și va impune cu certitudine depășirea unor hibe ”istorice” pentru universitățile românești, pentru UB în speță.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Foarte rău că nu menționați și scrisoarea deschisa a d-lui profesor Florin Țurcanu pe aceeași tema. Dansul e coleg cu dl. Vlad și a luat atitudine publica. Merita felicitat, cred eu, la fel ca și d-na Axinciuc. Dar din poziția d-voastră de Prorector și coleg cu dl. Vlad, poate ma ajutați sa înțeleg cum domnia sa a reușit performanta unica în istoria (doar recenta ?) a Universitatii din București de a parcurge toate treptele didactice, de la asistent la profesor, în numai 8 (opt) ani. Poate ma ajutați sa înțeleg și cum dl. Vlad, semnatar al unei Scrisori publice de susținere a lui Victor Ponta (sper ca nu ati uitat faimoasa disputa în problema plagiatului) a ajuns Secretar de Stat în Ministerul Educației intr-un guvern „Reformist”, sub un Ministru al Educației, dl. Mircea Dumitru, care se pronunțase vehement și tot public în direcția contrară.
    Pana când primesc un răspuns convingător, eu unul cred ca voi vota anti-Vlad, fie și pentru ca nu agreez postul TV Antena 3 și pe patronul acestuia,cu care iarăși vad ca dl. Vlad a avut legături strânse. Stiu bine ca boala neo-marxismului infantil a contaminat multe universitati vestice, nu vreau sa vad UniBuc in aceeasi situatie. Asta e democrația, nu ? Marian Ivan, Unibuc.

    • Toti rectorii, prorectorii, decanii si prodecanii pana in 2004 au fost numiti cu „binecuvantarea” Securitatii. Apoi celorlalte servicii le-a suras afacerea ( diplome fara cunostinte de specialitate ) si i-au preluat.
      Nu puteti vedea in aceste functii romani (cadre universitare) din facultatile din occident. din aceasta cauza universitatile din Romania nu vor fi in niciun top, doar in cel al fostilor securisti.
      Cand in toate statele occidentale programul Confucius este de finit ca sursa a serviciilor chinezesti, in facultatile din Romania se cauta noi stapani prin acest program, care sa aduca dictatura.

  2. Iisuse Hristoase!

    Când aud chestii din astea încep să-mi vâjâie urechile. Era student sfâtșitul anului III. Făceam practică într-o intreprindere pe trei sferturi falită ce producea mașini textile și pentru industria alimentară. Era pe atunci ceva program al Băncii Mondiale sau al UE (nu mai rețin) prin care veneau gratis consultanți în fostele fabrici comuniste să le ajute să ajungă rentabile. Acolo venise un inginer candian pensionat. De bine de rău ăla pricepea ceva din engleza mea și eu ceva din a lui așa încât am fost promovat rapid translator. Tipul au umblat vreo săptămână hăbăuc prin fabrică cu mine după el. I-am tradus de am amețit devize și facturi. În ultima zi în biroul directorului era adunată toată „seniorimea” ex-comunistă cu toa’șu’ dom’ director în frunte. Erau radioși convinși că canadianul le va indica fără greș ce trebuie să facă ca să devină fabrica mai rentabilă ca Ford :)

    Canadianul a întrebat unde-i întrerupătorul general? Am tradus. Directorul a întgrebat mirat: De ce? Canadianul săracu’ a gemut în pragul apoplexiei: „Turnit it off now!!!”

    Cam asta cred că ar fi cea mai indicată soluție și pentru măreața universitate din Bükreş (aflată undeva prin top 10000 mondial :) ), căreia arde de ales rectori. E ca ăla cu membrele cangreante care iși caută febril un frizer…

    • Cam așa. Dar trebuie să vedeți un progres: de la așteptarea unui rector mesianic care ne va scoate din mocirlă prin noi înșine, prin măsuri inteligente etc-bla-bla-bla, s-a trecut la cultul cargo (la așteptarea unor străini consorționiști și salvatori).
      E greu de înțeles ce înseamnă campanie electorală în universitate: este interzis prozelitismul religios, este interzisă ideologia (excepție cea dominantă!), se promovează cică independența comercială (dar se face publicitate ne- sau semimascată), dar permitem unor persoane să folosească o instituție a statului pentru a se promova pe sine! Din punct de vedere economic: o maimuțăreală de firmă, din punct de vedere al resursei umane: o maimuțăreală politică. Din punct de vedere academic: top 10000. Din punct de vedere al universităților occidentale: teatru levantin și bizantinism.

      • Aveti dreptate dar e păcat ca se prefera sensul peiorativ al unor cuvinte, datorat coruptiei din aceste locuri. Bizanț, Levant…au avut totuși multe realizari: credința, cultură, medicină, economie, eficienta militara, longevitate…

        • Știm ce-a însemnat Bizanțul, dar azi, urmașii cruciaților (care au intrat cu caii în Agia Sophia și au așezat o prostituată în jilțul patriarhului) au încărcat de peiorativ termenii. Cred că azi nici creștinii din Istambul nu mai știu ce-a fost Bizanțul, iar noi nu privim către Apus, de unde vine lumina și prin ale cărui grații orice musulman ne poate vizita când vrea el (musulmanul).

  3. Ma cam ia cu fiori initiativa asta a lui Macron. Sunt de la coada vacii si probabil de aceea nu vad cum poate fi manageriat eficient „o comunitate academică reunind aproape 400.000 de studenți și mii de cadre didactice etc. etc.”. De ce trebuie o astfel de mega-societate universitara? Universitatea inseamna semninare, formare individuala, edificarea unor personalitati, legaturi personale profesor-student. Cum o sa se vada persoana sau ideea unuia mic in masinaria asta mare? Nu vreau rapsunsuri de experti cu indicatori si chestii complicate, ci ceva omenesc si credibil (daca se va publica comentariul).

    • Nu este ideea lui Macron, ci a altora care lovesc în sistemul european cu câte-o măsură luminată (gen procesul Bologna, citări doar în anumite reviste, ratingul universităților) de zici că-l vor dispărut (în favoarea marilor universități private pentru care Bologna nu există, au revistele cu citările care contează și au rating la constituirea căruia au lucrat creiere din toată lumea de vreo sută de ani).
      Macron este un argat al mondialiștilor: uniformizare, depopulare, mediocritate, distrugerea tuturor structurilor care ar putea aduna putere și s-ar putea opune voinței stăpânilor. Un imens terci în locul noodiversității. Proști, dar specializați, nu oameni de o oarecare culturăi. Oligofreni performanți economic, nu cetățeni. Mai bine-ar numi-o îngustitate, nu universitate.

  4. „Fostul ministru spune că, “pentru a-i da susținerea mea, însă, Marian Preda trebuie să ne arate că a înțeles un lucru esențial: a conduce Universitatea din Bucureşti azi, în plin cataclism educațional, înseamnă a conduce refondarea morală a universităților din România”, și enunță cele 10 măsuri pe care le consideră obligatorii pentru viitorul mandat de rector al Universității din București.”
    https://www.g4media.ro/verificarea-de-plagiat-a-tezelor-dupa-89-si-sanctionarea-conditionarii-studentelor-de-favoruri-sexuale-printre-conditiile-anuntate-de-daniel-funeriu-pentru-a-l-sustine-pe-marian-pr.html

  5. Buna ziua,
    Imi cer scuze , cred ca nici unul din cei doi nu merita aceasta functie.Cred ca singurul lucru care ii mana in lupta este salariul mult mai mare decat al Presedintelui Romaniei.Si-au construit un sediu luxos si studentii ingheata de frig in caminele insalubre.Si-au angajat prieteni, cunostinte (PCR) , pe salarii destul de mari fata de media din Romania.Interesul studentilor , al invatamantului romanesc- pentru ei nu exista.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Liviu Papadima
Liviu Papadima
Doctor în filologie în 1999, cu o teză despre literatură şi comunicare. Studii postuniversitare şi stagii de cercetare în România (Bucureşti, Colegiul Noua Europă) şi în străinătate (Universitatea din Viena, Vrije Universiteit, Amsterdam). Absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro