Indexul democrației pe 2025, publicat recent de The Economist Intelligence Unit (EIU)[i], repoziționează România în categoria statelor cu democrație deficitară (flawed democracy), după ce episodul anulării alegerilor în 2024 au retrogradat-o pentru prima dată din 2006 în categoria regimurilor hibride. Scorul de 5,99 în 2024 a poziţionat România în zona gri, pentru ca în 2025, scorul de 6,11 (pe o scală de la 1 la 10, unde 10 este cel mai înalt grad de democraţie[ii]), deşi doar în uşoară creştere, a mai stabilizat situația României. Şi la nivel global, indexul pe 2025 arată, pentru prima dată după aproapre un deceniu, nu neapărat salturi spectaculoase în ceea ce priveşte numărul şi calitatea democraţiilor, dar o oarecare stabilizare sau ceea ce s-a numit finalul „recesiunii democratice”[iii].
Sursa: https://www.eiu.com/
Alte măsurători anuale recente arată scenarii mai pesimiste decât indexul The Economist. De exemplu, V-Dem Institute Democracy Report 2026[iv] indică o creștere a numărului autocrațiilor la nivel mondial în 2025, în timp ce The Freedom House Report 2026[v] arată „cea mai dură prăbușire globală a democrației în ultimii 20 de ani”. Diferențele sunt date de indicatorii difieriți măsurați, dar poate și de faptul că măsurătorile non-scalare folosite de cele două entităţi sunt mai puțin exacte şi mai fluide.
România: între democrație deficitară, democrație electorală și autocratizare
În timp ce în indexul The Economist, România a cunoscut în 2025 un ușor revirimemt la capitolul „proces electoral”, V-Dem Institute Democracy îi conferă eticheta de democraţie electorală[vi], ca și până acum, dar o surprinde într-un proces de autocratizare; ceea ce nu înseamnă că România ar fi o autocrație, ci că ar trece printr-o etapă de de-democratizare (inversă democratizării). Acest aspect poate fi confirmat şi de scorurile în scădere în anii 2023-2024-2025 (6,45 – 5,99 – 6,11) ale The Economist, faţă de 6,38-6,45 între 2017-2023 şi chiar scorul de 7 în anii 2006-2007.
Potrivit V-Dem, România s-a democratizat din 2019, dar „reautocratizarea” ar fi început din 2021, “prin intimidarea opoziției, suprimarea societăţii civile, atacurile asupra mass-media și frecvenţa intervenţiilor serviciilor de informaţii externe” (V-Dem, 2026). La acestea se adaugă Curtea Constituțională a României care a luat măsura fără precedent de a anula rezultatele alegerilor prezidențiale din 2024. România a revenit la urne în 2025, înregistrând un mic reviriment și restabilirea încrederii în procesul electoral, mai indică Raportul V-Dem[vii].
Poate părea că cele două măsurători au rezultate contradictorii, însă diferenţele sunt date de faptul că urmăresc indicatori diferiţi. Ambele măsurători, Indexul Economist şi Raportul V-Dem Institute, operează cu o definiție a democraţiei ce îmbină elemente minimaliste cu elemente maximaliste. Iar faptul că V-Dem cataloghează România drept democraţie electorală ar putea fi echivalat cu scorul de 6,11 oferit de The Economist, având în vedere că scorul-limită de 6 este cel care face diferenţa între o democrație deficitară (scor 6-8) şi un regim hibrid (scor 4-6).
Citind combinat cele două măsurători, România este în continuare considerată o democrație electorală. Cu precizarea că motivele anulării alegerilor rămân în continuare insuficient explicate și cei de la The Economist insistă pe acest aspect[viii]. Şi cu precizarea că motivele pentru a califica România în proces de autocratizare de către Rapoartele V-Dem rămân şi ele oarecum neclare.
După ce măsurătoare ne orientăm?
Aceste măsurători care se fac la nivel internaţional au caracter de orientare și de obiectivare a unui concept atât de fluid precum este democrația. Ele au însă şi dezavantajul unei lipse de nuanţări în cazul unor indicatori sau al lipsei relevanţei altora în diverse momente punctuale. De exemplu, a fost relevant pentru România indicatorul “proces electoral” în anii 2024 şi 2025, dar rămâne deschisă înterbarea ce relevanţă va mai avea acest indicator în 2026, an neelectoral?
În esență și cu unele nuanțări, cele două măsurători oferă ambele cam aceeași fotografie a unei democrații electorale sau procedurale în România, cu o stabilizare fragilă în 2025. Adică, cu paranteza anului 2024, avem elemente de bază, de democrație minimalistă, precum alegeri libere, corecte și periodice (momentul mai 2025), dar stăm prost la funcționarea guvernului și încă și mai prost la participare sau cultura politică.
Totuşi, măsurătorile scalare bazate pe scoruri, de tipul celor de la The Economist, au avantajul de a oferi o imagine mult mai nuanțată în cadrul categoriilor de regimuri. Adică una e să fii democraţie deficitară cu un scor de 7.90, de exemplu, şi alta e să fii democraţie deficitară cu un scor de 6,11, cum e România. De aceea, pentru un plus de exactitate, mă voi raporta în continuare la Indexul celor de la The Economist, ce oferă avantajul unei abordări scalare şi al unei analize granulare, detaliate[ix].
Indexul The Economist pentru 2025: sfârşitul “recesiunii democratice”; Europa de Vest, în continuare cel mai mare scor al democrației la nivel global
The Economist arată că, la nivel global, democrația cunoaște o oarecare stabilitate (scor global de 5,19 în 2025 faţă de 5,16 în 2024), deşi cu ochiul liber poate ar părea că democraţia este în declin, ca în ultimii 8-9 ani. Această percepţie este dată, spune The Economist, de faptul că media s-a focusat foarte mult pe SUA și mandatul lui Donald Trump, extrapolând starea de aici la climatul global al democraţiei. Dar alte zone din lume, cum ar fi America Latină (proces electoral, pluralism, participare, libertăți civile) sau Europa de Vest (Danemarca – funcționarea guvernului), America de Nord (funcţionarea guvernului sau participare politică) au cunoscut unele progrese.
Sursa: https://www.eiu.com/
Proclamarea sfârșitului „recesiunii democratice” de către Indexul The Economist este susținută de faptul că 5 din 7 schimbări au fost pozitive la nivelul anului 2025. De exemplu, Franța a trecut de la democrație deficitară la democrație deplină, în timp ce România, Senegal, Paraguay, Malawi au trecut de la regimuri hibride la democrații deficitare etc.
Totuşi, scorul regional în Europa de Est (calculat la pachet cu Asia Centrală) este în declin, în 2025, pentru al treilea an consecutiv (5,33), cele mai mari provocări fiind neîncrederea în guvern și în partidele politice, dar și influența populismelor radicale de dreapta sau de stânga.
Cu un scor de ușoară creștere, de la 8.38 în 2024 la 8,43 în 2025, Europa de Vest rămâne regiunea cu cel mai mare scor democratic din lume, în care trei sferturi din țări sunt democraţii depline.
Cu 8,38 în 2025, America de Nord rămâne și ea regiunea cu cel mai mare scor democratic după Europa de Vest. SUA, cu 7,65 de puncte, este în continuare în scădere şi are statut de democraţie deficitară.
Ce înseamnă pentru România că nu mai este regim hibrid? Fragilitate şi optimism rezervat
Revenind la România, deși nu mai e calificată regim hibrid în Indexul pe 2025, se poate spune că e într-o stabilizare fragilă, aflându-se în continuare la granița fină cu acest tip de regim. Cu alte cuvinte, dacă unii ar răsufla ușurați, poate că mai potrivită at fi situarea în zona unui optimism rezervat.
6,11, scorul din 2025 nu e prea departe de 5,99 (pe o scală de la 0 la 10), cât a avut România în 2024. Și dacă momentul electoral din 2025, considerat un proces electoral corect, a condus la pragul psihologic de 6 și un pic, asta nu înseamnă că România este la un scor încurajator. Ea este în continuare aproape de graniţa cu regimul hibrid. Pentru a da un exemplu total opus, SUA este etichetată democraţie deficitară, dar cu scorul de 7,65, apropiat mai degrabă de categoria democraţiilor depline.
Iar România este în această zonă fragilă, nu doar ca urmare a incidentului 2024. Scoruri mici se înregistrează și în ceea ce privește funcţionarea guvernului, participarea politică sau cultura politică. Iar la aceşti ultim doi indicatori, participare şi cultură politică, România a avut în mod constant scoruri de sub 6, respectiv sub 4 puncte. Deci, atenţia trebuie concentrată şi asupra celorlalţi indicatori.
Retrogradarea României la regim hibrid a avut totuşi, în 2024, un impact puternic, pentru că democraţia a fost afectată, nu în indicatorii săi maximalişti (culură, participare politică), ci în cei minim necesari pentru existenţa unei democraţii: alegeri libere, corecte, periodice.
S-a vorbit mult despre erodarea democrației ca urmare a anulării alegerilor, dar discuția nu s-a purtat în jurul explicaţiilor pe marginea motivelor pentru care s-au anulat. Ori, și cei de la The Economist insistă tocmai pe această nuanță care nu este un fapt și atât. Ea duce la adâncirea neîncrederii în instituții, în partide și în sistemul politic. Iar concentrarea atenției exclusiv înspre etichetarea „răului” (partide și actori populişti) şi crearea de polarizare politică, fără a face efortul de vedea cauzele, nu ajută.
Aşadar, problemele cu care se confruntă România în prezent trebuie puse în context global și regional, fiind legate în mare parte de fragmentarea opțiunilor politice care poate conduce la: instabilitate guvernamentală (ce reprezintă o problemă mai ales în context geopolitic); lipsa coerenţei politicilor publice; polarizare; adâncirea neîncrederii în sistemul politic, în partide etc, fapt ce duce la adâncirea crizei de reprezentare şi a democraţiilor reprezentative.
[i] https://www.eiu.com/n/blogs/democracy-index-2025-market-risk/
[ii] Indexul anual al Democraţiei realizat de The Economist foloseşte 5 indicatori principali (şi alte câteva zeci de sub-indicatori) pentru măsurarea democraţiei: pluralismul și procesele electorale, funcționarea guvernului, participarea politică a cetățenilor, cultura politică și libertățile civile. De asemenea, clasifică regimurile în 4 categorii: regimuri autoritare (scor: 0-4 pe o scală de la 0 la 10); regimuri hibride; scor: 4-6); democraţii deficitare (flawed democracies; scor: 6-8); democraţii depline (scor: 8-10); [1] https://www.eiu.com.
[iii] Larry Diamond a fost cel care folosit termenul de „recesiune democratică” în 2015 pentru a vorbi despre faptul că lumea se află într-o prăbuşire consitnuă a stării democraţiei începând cu anul 2006. Această recesiune ar fi reprezentată de o scădere a calităţii şi stabilităţii democraţiei mai ales în „swing states”, de adâncirea autoritarismului în unele state sau de existenţa unor probleme în democraţiile consacrate, cum ar fi SUA. Potrivit lui Diamond, între 1974 și sfârșitul anului 2014, 29% din toate democrațiile din lume s-ar fi prăbușit, identificând 25 de state cu prăbuşiri între 2000 şi 2014; Larry Diamond, „Facing up to the democratic recession”, Journal of Democracy, Vol. 26, Nr. 1, 2015; https://www.journalofdemocracy.org/wp-content/uploads/2015/01/Diamond-26-1_0.pdf.
[iv] Conform Raportului V-Dem 2026, în 2025, ţările erau clasificate în 92 de democrații și 87 de autocrații. Iar America de Nord și Europa de Vest, două cele mai democratice regiuni, în mod tradițional, cunosc cele mai scăzute niveluri de democrație din ultimii 50 de ani. Dacă începând cu 1975, s-a vorbit despre al treilea val de democratizare, începând cu 2025 se vorbește de reversul acestui val, numit „al treielea val de autocratizare” (V-Dem). Mai multe țări se află în episoade de autocratizare decât de democratizare, cea mai afectată componentă a democrației fiind libertatea de exprimare; “Unraveling The Democratic Era?”, Democratic report 2026, V-Dem Institute; https://www.v-dem.net/documents/75/V-Dem_Institute_Democracy_Report_2026_lowres.pdf.
[v] “The Growing Shadow of Autocracy, martie 2026; https://freedomhouse.org/sites/default/files/2026-03/FIW2026_final_digital%20%281%29.pdf.
[vi] V-Dem Institute clasifică regimurile în 4 categorii: democraţii liberale, democraţii electorale, autocraţii liberale şi autocraţii închise. Indicatorii măsuraţi sunt: electoral, liberal, egalitar, participativ și deliberativ.
[vii] “Unraveling The Democratic Era?”, Democratic Report 2026, V-Dem Institute; https://www.v-dem.net/documents/75/V-Dem_Institute_Democracy_Report_2026_lowres.pdf; pp. 25.
[viii] Interviu cu experta EIU Joan Hoey, care conduce echipa de analiști ce acoperă Europa în Indexul Economist Intelligence Unit, dar care se referă la raportul din 2024, nu la cel din 2025, care nu fusese publicat la data realizării interviului; https://www.cotidianul.ro/video-anularea-alegerilor-a-prabusit-democratia-din-romania-la-categoria-hibrida-cine-aprinde-chibritul-si-ce-nu-fac-partidele-mainstream-interviu/.
[ix] Christopher Claassen, Kathrin Ackermann, Eri Bertsou etc, “Conceptualizing and Measuring Support for Democracy: A New Approach”, Comparative Political Studies, 2025, Vol. 58(6) 1171–1198; https://openresearch.ceu.edu/server/api/core/bitstreams/8799fab0-88f0-49b3-916b-deea805856d9/content.
In fapt, suntem o cleptocratie, ridicata de Moscova, care doreste sa schimbe liderii cumparati de Bruxelles.
Ce vina avem noi?
E vorba de raportul de forte dintre Est si Vest.
Lupta cu Putrler nu se da doar in Ucraina. Ar trebui sa se stie asta.
Poate că România este o cleptocraţie, eu însă nu aş avea date să afirm asta. Cleptocraţia fiind o opţiune de definitie normativă. Eu prefer definiţiile empirice :)
Cetăţenii, desigur nu au nicio vină pentru eventualele derapaje democratice sau scorurile proaste ale dmocraţiei. Dar ar putea cetăţenii să se implice politc mai mult, crescând astfel scorul total. Pe de altă parte, recentele sondaje arată mai degrabă atitudini de dezangajare şi de anti-sistem în rândul populaţiei:
https://www.g4media.ro/aproape-40-dintre-romani-considera-ca-sistemul-politic-trebuie-inlocuit-complet-potrivi-unui-sondaj-al-agentiei-de-rating-politic.html
„eu însă nu aş avea date să afirm asta. ”
…oare pentru că s-au furat și datele? :)
acu serios. un singur exemplu:
„Între 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noului Cod Penal) și 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a OUG 71 / 2022, care a corectat problema legislativă) nu există întreruperea prescripției speciale.”
„Într-un răspuns pentru Europa Liberă, Direcția Națională Anticorupție (DNA) spune că, între 2022 și 2024, a clasat 75 de dosare strict ca urmare a aplicării Deciziilor CCR 297/2018 și 358/2022 și a Deciziei ÎCCJ din data de 25 octombrie 2022”
In care se dovedește clar cum tâlharii din parlament plus tovarășii lor din ccr și-au asigurat impunitatea.
Dar dacă doriți, cred că puteți găsi zeci, sute de exemple de legi comise intru favorizarea infractorului din politică, administrație, structuri. Plus mii de hotărîri judecătorești tot in favoarea lor. Cam asta inseamnă, bănuiesc, definirea empirică a cleptocrației: câte norme speciale au specialii și ce procent de achitări/nupuri/casări din numărul e dosar deschise (oricum infim probabil față de numărul de infracțiuni comise in sistem).
la intrebarea din titlu se poate raspunde ca nu inseamna nimic. a fost clasificata si declasificata de acelasi organism irelevant . regimul nostru este securist. justitia este controlata tot de un sistem nu de societate. fiecare parlament de la referendumul pentru 300 de parlamentari a fost ilegal constituit etc
:))
de ce credeţi că organismul care a generat clasificarea este irelevant?
Cumpărarea presei si si mass mediei conventionale nu sunt caracteristici ale țărilor democratice.
Fie ca se întâmplă în Azerbaidjan, Botswana ori în România.
in păcate, Indexul la care m-am referit nu măsoara şi acest indicator. Cred ca ar putea fi consultat raportul Freedom House în acest sens.
Buna sa-ti fie inima, dar cum crezi ca ar trebui sa fie presa? Ce caracateristici ar trebui sa aiba presa independenta, ca banuiesc ca pe calea asta o s-o apuci? Cu ce ar trebui sa se ocupe si din banii cui?
„…fragmentarea opțiunilor politice care poate conduce la: instabilitate guvernamentală (ce reprezintă o problemă mai ales în context geopolitic); lipsa coerenţei politicilor publice; polarizare; adâncirea neîncrederii în sistemul politic, în partide etc, fapt ce duce la adâncirea crizei de reprezentare şi a democraţiilor reprezentative.”
Eu observ dimpotrivă, o consecvență a României și o lipsă de reacție a acesteia la modificările contextuale regionale.
România este de 35 de ani și rămâne o cleptocrație.
(Fapt pe care The Economist, cu eleganță, nu-l remarcă.)
…Indiferent de evoluțiile politice regionale și globale.
Chiar cu această modestă evoluție, România rămâne, însă, statul cu cel mai mic scor din Uniunea Europeană în clasamentul The Economist.
Opinia mea este că micuța ridicare în clasament a României s-a făcut mai degrabă de rușine, motivul pentru care a fost înlăturat și MCV, de altfel, decât din cauza unei evoluții reale a democrației românești.
De asemenea, cred că a contat și lobby-ul pentru admiterea României în OCDE, proces absurd în cazul în care România ar fi fost considerată în continuare un stat cu un regim hibrid.
Cei de la The Economist spun că au ridicat puţin scorul, datorită alegerilor din mai 2025, despre care se crede că au fost corecte şi organizate bine. Foarte bună observaţia dvs cu OCDE. Este foarte posibil să fie aşa.
Nu inseamna nimic.
Este aceeasi societate semi-feudala, putred de corupta si la nivel de Malawi si Senegal.
De la 5,99 la 6,11 pentru ca nu s-au mai anulat alegeri si in 2025. Asta e singura diferenta si nu schimba cu absolut nimic societatea romaneasca.
Nu se schimbă mare lucru, aşa văd şi eu. Dar unde ar trebui să fie schimbarea, la politic sau la societate? Dvs amintiţi de societate.
Cat timp societatea accepta in majoritate escroci si analfabeti drept politicieni care sa le faca legi si sa-i guverneze, sistemul va primi in continuare 5,99 sau 6,11.
Democratia este tot atat de buna pe cat este majoritatea societatii.
Romania a avut si are cea mai primitiva societate din UE. Si conform prognozelor demografice sunt sanse foarte mari sa ramana exact cum e acum.
Romania nu se va reforma decat cand va intra in faliment si atunci o va face de nevoie si incomplet.
Emigratia si banii pleasca de la UE au fost supapele prin care s-a degajat toata presiunea sociala care in alte conditii ar fi fortat reforma statului. Fereastra aia de oportunitate s-a inchis.
Ca părere, percepția populației asupra sistemelor democratice este că democrația este în scădere, ineficientă ca mecanism de conducere socială și că ar fi preferabil un regim mai autoritar. Se vede asta nu numai în SUA ci și prin Europa unde tendințele naționaliste vehiculează discuția despre partide populiste și autoritare. Acutizarea fenomenului este cauzată și de puterea mass-media și rețelelor sociale care împing lumea spre anarhie. Iar răspunsul la anarhie este autoritarismul/dictatura.
România? România nu a înțeles încă mecanismul democratic al conducerii sociale. Democrația pare un fel de vorbă goală și de tragere pe sfoară. Românii deja s-au săturat de democrație și vor altceva, de tipul Ceaușescu, Georgescu, Simion, Șoșoacă. Culmea este că și românii din diaspora gândesc la fel.
Foarte bună nuanţa sugerată de dvs: aceea de a face diferenţa între cum este democraţia în fapt şi care sunt percepţiile despre acest tip de regim. Eu, personal, nu aş vedea că populaţiile percep că democraţiiele sunt sisteme ineficiente. Ci că partidele tradiţionale nu mai au capacitatea de a asigura optim mecanismele de reprezentare specifice democraţiilor reprezentative.
Nu numai partidele sunt de vină ci și societatea. Iată monștrii democratici produși de America, țara libertății și a democrației.
„Potrivit V-Dem, România s-a democratizat din 2019, dar „reautocratizarea” ar fi început din 2021, “prin intimidarea opoziției, suprimarea societăţii civile, atacurile asupra mass-media și frecvenţa intervenţiilor serviciilor de informaţii externe” (V-Dem, 2026). La acestea se adaugă Curtea Constituțională a României care a luat măsura fără precedent de a anula rezultatele alegerilor prezidențiale din 2024. România a revenit la urne în 2025, înregistrând un mic reviriment și restabilirea încrederii în procesul electoral, mai indică Raportul V-Dem[vii”
Serios? Cine sunt amatorii ăștia? E intimidata opoziția? 😂 E suprimata societatea civila? CE AU FUMAT? DAR DVS DE DISTRIBUITI INEPTIILE ASTEA?
Asta au spus cei de la V-Dem. Si se pare ca ei si-au bazat unele concluzii chiar pe declaratii politice.
De aceea, eu am si completat, spunand: „Şi cu precizarea că motivele pentru a califica România în proces de autocratizare de către Rapoartele V-Dem rămân şi ele oarecum neclare.”
In plus, am si exprimat optiunea pt masuratoarea celor de la The Economist, parandu-mi-se mai obiectiva.
In Ro, asa cum a fost eliminat McV desi nu trebuia la cata coruptie si justitie lesinata avem, nici chestia cu democratia hibrida nu trebuia eliminata. Atata timp cat multe masuri nu sunt in dezbatere publica, atata timp cat institutiile publice, inclusiv primariile nu iau masuri sau nu raspund la sesizarile cetatenilor, nu putem vorbi de democratie. Toata mass media ne intoxica cu ce fac politicienii, ministrii, dar nu dezbat probleme ale localitatilor si cetatenilor. Asa ca pana la o democratie reala o sa mai treaca 100 de ani……
Cunosc cateva cazuri in care o primărie refuza de peste 10 ani sa aplice o hotărâre judecătorească definitiva și nu exista nici un mecanism de a o forța să o facă.
România este un stat mafiot iar autoarea ne vorbește de iesirea din democratică hibrida și trecerea la o etapa superioara.
Agenda media nu e intotdeauna agenda cetateanului. Dimpotriva, agenda pare sa fie influentata in mare masura de agenda politica, de ce livreaza actorii politici.
Va rog frumos sa vizionati, TV5, France 24, mai ales buletinele de stiri, dar si alte emsiuni precum Le Point si veti vedea ca mass media, adica redactori de TV dar si cei ale marilor cotidiene franceza dezbat probleme curente ale tarii. La noi, doar ce spune si face I.Bolojan, K.Hunor, ori S.Grindeanu….
În decembrie ’89, prin „revoluția condusă din TVR”, în afară de dizidenții anti-ceaușiști (și anti-comuniști) curați (Doina Cornea, Ana Blandiana, seniorii liberali și țărăniști, foștii deținuți politici anticomuniști ș.a.) ne-a fost prezentat un alt tip de dizidenți: anti-ceaușiștii aliniați intereselor U.R.S.S., care vroiau să-i ia locul lui Ceaușescu, dar să mențină România pe „calea luminoasă a comunismului” și sub influența U.R.S.S. Aceștia din urmă, colaboratori și agenți K.G.B. și G.R.U. (Ceaușescu îi marginalizase, dar nu-i putuse închide sau elimina, fiindcă aveau înaltă protecție sovietică), în frunte cu Ilici Iliescu, au instaurat, în România, o „democrație originală” mocirloasă, în care ne bălăcim și astăzi. O „democrație originală” din care, iată, forțe politice precum PSD, AUR, POT, SOS ne împiedică să ieșim.
Ori de câte ori, ca urmare a tenacității lui Bolojan, România a făcut un cât de mic pas în față (un rating, o scădere de cheluieli etc.), Tov. Grindeanu-frână-de-mână a ieși pe sticlă cu amenințări și populisme. Acum, că suntem pe cale să intrăm în O.C.D.E., PSD -ul trece la lucruri serioase – vrea să-l dea jos pe Bolojan. În „buna” tradiție moștenită de la Iliescu, Brucan & Co,, pesediștii fac tot ce pot să mențină România în selecta companie a țărilor bananiere.
Ăștia suntem, atâ înțelegem și atât putem. Și primim ce merităm.
Corect. România nu poate/știe/vrea să scape de naționalism-comunismul tip PCR. Polonia, Ungaria, etc AU SCĂPAT de partidele urmașe ale partidelor comuniste, România nu. Ăsta am votat, asta avem!
Asta cu „democratia originala” a fost o realitatea a anilor 90 si inceput de 2000, cand, intr-adevar, clivaujul neo-comunisti vs anti-comunisti exista. Eu cred ca dupa aceasta perioada, am intrat in alta realitate :))
Ceea ce crezi, nu corespunde realitatii, Ionela Gavril. Se poate spune ca am intrat intr-o alta realitate dupa 2000, in sensul ca clica neo-comunista ( care in mare masura nu era deloc neo-comunista, personajele ce o compuneau fiind jigodii comuniste autentice ale regimului Ceausescu) a reusit sa induca in eroare dupa 2000 o buna parte din lumea politica la nivel mondial, pozand in aparatori ai democratiei.
In fapt clica nu a facut nimic altceva decat sa se „reproduca”, completandu-se cu fel si fel de personaje pentru care infractiunea, minciuna si ticalosia reprezinta un mod de viata. In acesti ultimi 26 de ani, cu mici sincope datorate unor oameni politici lucizi si onesti( Basescu, Monica Macovei, cei de la USR, Bolojan), gastile de origine securisto-comunista au acaparat tot ceea ce se putea acapara: justitie, administratie locala si centrala, pozitii cheie in structuri economico-financiare, inclusiv private, pozitii influente in invatamant si in domeniul sanatatii.
Din punct de vedere al puterii pe care aceste gasti de provenienta securisto-comunista o au astazi, putem spune ca influenta lor este mult mai mare decat in anii 90. In anii 90 au fost inca speriati, traiau cu teama ca oricand se poate regenera o revolta de mare amploare ca cea din dec 89 si vor fi stersi de pe fata pamantului, asa cum meritau aceste jigodii rosii, acesti urmasi de mocofani pentru care parvenirea este singurul scop in viata. Apoi s-au linistit cand au realizat ca majoritatea romanilor sunt o masa de idioti care nu le vor face probleme.
„Din punct de vedere al puterii pe care aceste gasti de provenienta securisto-comunista o au astazi, putem spune ca influenta lor este mult mai mare decat in anii 90. In anii 90 au fost inca speriati, traiau cu teama ca oricand se poate regenera o revolta de mare amploare ca cea din dec 89 si vor fi stersi de pe fata pamantului, asa cum meritau aceste jigodii rosii, acesti urmasi de mocofani pentru care parvenirea este singurul scop in viata. Apoi s-au linistit cand au realizat ca majoritatea romanilor sunt o masa de idioti care nu le vor face probleme.”
perfect sintetizat domnule LS, oricât de crunt ar suna. întru totul de acord.
“Scoruri mici se înregistrează și în ceea ce privește funcţionarea guvernului, participarea politică sau cultura politică. Iar la aceşti ultim doi indicatori, participare şi cultură politică, România a avut în mod constant scoruri de sub 6, respectiv sub 4 puncte.”
Poate pare simplist dar cam așa văd eu lucrurile, neica nimeni, votant și plătitor de impozite :
1. Partidele politice primesc finanțare de la bugetul statului, finanțare cu care partidele își cumpără presă favorabilă
2. Partidele politice dau rente viagere, pardon, pensii speciale la 48 de anișori judecătorilor, și altora puși de societate să ne păzească și să împartă dreptatea, tot de la bugetul statului. Rezultă de aici o atitudine binevoitoare a sistemului de justiție față de politicienii prinși cu cioara vopsită, chiar albiți
3. CCR are judecători numiți politic, care păzesc interesele celor ce i-au numit, nu litera și spiritul Constituției
4. Se fac înțelegeri de rotativă pt poziția de prim ministru și alianțe politice total contraproductive pentru electorat. Apariția/cresterea Aur, Pot a fost nășită de atitudinea PSD, PNL, USR . Un votant PSD nu a votat o alianță cu PNL sau viceversa. Nici votanții USR nu au votat ca ei să fie fete mari, și sa se retragă de la guvernare în opoziție, votând împreună cu AUR moțiune împotriva guvernului din care făceau parte în septembrie 2021, ci să aducă cu adevărat altceva în politica din România.
5. Parlamentul României e o adunătură de indivizi puși pe liste și poziții eligibile de partid, și votează conform interesului găștii care i-a pus acolo.
Parlamentarismul și legea electorală în România au devenit un banc prost, politicienii “mituiesc” presa cu bani cumpărând/plătind indulgentă, dacă nu complicitatea presei, idem în cazul justiției, prin vârste de pensionare ridicole și pensii absurde.
Nimeni nu verifică listele de semnături pt alegeri sau surse de finanțare a campaniilor electorale
USR și august 2018 nu au apărut din neant ci din dorința de participare politică.
Presa în loc să fie câinele de pază al democrației, e câinele de pază al politicienilor.
Parlamentul ar trebui să fie un loc în care curentele și ideile politice să se contrabalanseze unele pe celelalte, și să producă legi coerente și clare, în limitele constituției, constituție a cărui litera și spirit să fie păzit de CCR, e un loc unde primează interesul găștii de partid. Ccr fiind constituit tot prin numiri de la partid….
România: democrație deficitară, democrație electorală, autocratizare?
Nu, doamna Gavril.
Are dreptate @mongolul
Cleptocrație e cea mai bună definitie, din păcate.
:))
Măcar v-ați amuzat un pic….