sâmbătă, mai 21, 2022

Ce înseamnă instabilitate? 

În ultima vreme, dl Dragnea, împreună cu mandarinii și „mandarinele” sale, au încetat să mai vînture misnomer-ul „statului paralel”. Au adoptat însă conștiincios, fără îndoială „pe linie de partid”, o altă gogoriță: cu toții am avea de pierdut din cauza protestelor – din nou ample – din România, care oferă imaginea „instabilității”. Declară așadar, cu neabătut patriotism, dna Andronescu, către Digi24, după protestele masive din țară de pe 20 ianuarie: „Dacă aceste demonstrații acreditează ideea că în România este instabilitate, că România este o țară neguvernabilă, toată lumea are de pierdut. (…) Nici un român nu se poate bucura de o imagine nefericită care pleacă din țară spre afară.”

Doamna Andronescu se înșeală. Protestele civice din ultimul an n-au deteriorat, ci au ameliorat imaginea României în lume. E poate pentru prima oară, după multe decenii, cînd „afară” ți se zîmbește mai destins dacă spui că ești din România, cînd ”Bucharest” nu mai înseamnă o obscură văgăună est-europeană confundată de obicei cu ”Budapest” sau fostul fief al unui dictator stalinist – un anumit Ceaușescu –, ci un reper pe harta democrației. Noțiunea dnei Andronescu de „instabilitate” e, în plus, anacronică. Într-o democrație, protestul civic nu înseamnă neapărat „instabilitate”. Poate însemna, așa cum e cazul acum, în țara noastră, că politicienii au încălcat regulile jocului, concentrînd cam multă putere în propriile mîini și că o parte dintre noi, cetățenii, suntem foarte nemulțumiți de asta. Adevărata instabilitate politică, guvernamentală e produsă în România chiar de partidul dnei Andronescu, care a schimbat cîteva guverne și prim-miniștri în mai puțin de un an, generînd tot atîtea crize politice.

Tema instabilității a fost, nu întîmplător, invocată și de dl Dragnea săptămîna trecută, după nominalizarea Vioricăi Dăncilă în funcția de premier de către președintele Iohannis. Dragnea a lăudat atunci faptul că „președintele a ales stabilitatea” (ceea ce a sunat neliniștitor pentru noi toți – cînd te laudă cineva ca Dragnea, e semn că ai feștelit-o destul de rău). Din nou, s-ar părea că dl Dragnea sugerează în subtext că „instabilitatea” redresată înțelept de Klaus Iohannis ar fi exterioară propriului său partid. Ceea ce, la nivel politic, e absurd, din motivele deja precizate – PSD își răstoarnă singur guvernele, din cauza discordiilor sale interne, fără a avea nevoie de vreun impuls exterior. Iar, la nivelul nemulțumirii cetățenilor, tot PSD, cu tentativa sa de a impune prin fiat executiv legalizarea corupției, prin faimoasa Ordonanță 13/2017, a creat „instabilitate”, forțînd (moral) oamenii să iasă în stradă. La fel cum, în cazul „statului paralel”, grupul infracțional organizat condus de Il padrino a încercat să-și arunce propria vinovăție asupra adversarilor săi (cetățenii din stradă, Soros, multinaționalele, pe atunci și Iohannis), încearcă și acum să acrediteze ideea că altcineva decît PSD ar fi sursa instabilității din România.

O a doua marotă a PSD este, așa cum am văzut din declarațiile dnei Andronescu, presupusa inconștiență a cetățenilor care protestează în stradă împotriva politicilor actualei Puteri și care compromit indirect „imaginea” țării. Dar să luăm de pildă Iranul, o dictatură teocratică față de care România e, deocamdată cel puțin, o țară rezonabil de democratică. A gîndit oare vreunul din noi mai prost despre Iran după protestele civice din 2009 sau după cele care au răbufnit de curînd, în urma adîncirii crizei economice interne? Dimpotrivă, am privit cu admirație curajul celor care au protestat într-o asemenea țară, plătind prețul oprimării dintr-un regim ostil libertăților civice. „Imaginea” Iranului, mai precis a societății civile iraniene, e evident ameliorată de aceste proteste. Nu însă și din perspectiva celor care gîndesc la fel ca ayatolahii – liderii supremi ai Iranului. Poate că asta a vrut să spună de fapt dna Andronescu, foarte iubitoare, așa cum a părut de multe ori în spațiul public, de hegemonie a clerului ortodox și de educație religioasă obligatorie.

„Imaginea” României în lume este așadar, din perspectiva susținătorilor democrației, nu ai teocrației sau oligarhiei mafiote, mult mai bună acum datorită cetățenilor ei protestatari – în marea lor majoritate, de altfel, oameni școliți, ce au în spate cariere profesionale – decît datorită puzderiei de politruci agramați ai PSD, care mai de care mai căpătuit cu diplome la distanță și doctorate plagiate. Și, dacă manifestanții din România de azi nu se confruntă cu represiunea – deși nu lipsesc incidentele cu jandarmii – în mod sigur înfruntă elementele naturii:

Imagine de la protestul de sîmbătă seara, 20 ianuarie a.c., în care protestatarii se adună în Piața Universității din București pe o ninsoare abundentă.

Imaginea unor cetățeni în majoritate educați care ies în stradă pe orice vreme să apere domnia legii transmite mesajul demnității civice și al atașamentului robust pentru valori amenințate de o clică politică fără scrupule. Este, în mod cert, o imagine incomparabil mai benignă a României decît cea pe care a reușit PSD să o ofere propunînd ”prima femeie prim-ministru”, o anonimă despre care dl Dragnea afirmă ar fi foarte respectată la Bruxelles, unde e europarlamentar din 2009. Ah, da, să ne amintim, parcă a existat cineva cu acest nume care a trimis acum un an tuturor celor 750 de MEP de la Bruxelles un e-mail cu o scrisoare în care explica de ce Ordonanța 13/2017 era în realitate o decizie bună și democratică. Un efort contracarat imediat de asistenta româncă a unei MEP britanice, ce a scris o contra-scrisoare în care demonta punct cu punct pledoaria ambarasantă a dnei Dăncilă pentru Ordonanța 13. Și, cum majoritatea europarlamentarilor de la Bruxelles ”au susținut” desigur energic Ordonanța 13 a Guvernului Grindeanu, firește că dna Dăncilă a avut atunci prilejul să devină respectată… Probabil la fel de respectată ca atunci cînd a dezvăluit publicului geografia ei europeană suprarealistă, ce include Iranul și Pakistanul – vorbind românește, căci, dacă o auzi citind în engleză, te întrebi, la început, cu ce limbă străină se luptă doamna. Dna Dăncilă oferă, din cauza inabilităților și stîngăciilor ei, o imagine dezolantă, caricaturală a României. Nu vreau să mă gîndesc la posibila ei prestație la reuniunea șefilor de stat sau de guvern din Consiliul European, ca reprezentantă a României. Cu PSD în fruntea țării, suntem siliți să apărem mereu cu noi personaje pitorești, propulsate stînjenitor în roluri foarte vizibile. Vă închipuiți, de pildă, o reuniune a Consiliului UE pe probleme de agricultură la care suntem reprezentați de ministrul Daea?

Baronul Münchausen von Alexandria n-are totuși doar intenția de a falsifica faptele și atît, atunci cînd încearcă să răstoarne lumea cu susul în jos și să-i acuze, direct sau prin interpuși, pe adversari de toate culpele PSD-ului. El perpetuează prin asta strategia propagandei PSD-PCR moștenită de la predecesori via Ion Iliescu. Dar Dragnea face și ”gesturi politice” pentru electoratul său. El știe că, chiar dacă PSD oferă instabilitate României, actualii săi adversari din Opoziție nu sunt în stare nici măcar de atît. Ce făcea PNL, după declarațiile dlui Ludovic Orban, cînd PSD se canonea să justifice numirea unei „premiere” din clanul lui „Daddy”? Pariuri. Nu e o glumă. PNL nu s-a deranjat nici măcar de formă să-i propună președintelui Iohannis un contra-candidat mai credibil pentru funcția de prim-ministru. În schimb, PNL-iștii au fost ocupați să parieze între ei că PSD va propune pe „cineva din Teleorman”. Cam tristă activitate. Bănui că electoratul PNL nu e prea încîntat de frivolitățile aleșilor săi, cînd țara piere. Dacă PSD produce tumult social, PNL doarme și pare că ar dori să ofere somnifere și susținătorilor săi. „Daddy” e conștient de asta și e mulțumit de sine. El produce sofisme, dă vina pe alții, se victimizează, pervertește sensurile cuvintelor, întoarce o țară întreagă cu susul în jos – dar măcar nu doarme în front. Și electoratul său e, după cîte se pare, încîntat. „Dragnea e singurul care poate conduce guvernul”, spun unii dintre votanții săi, văzînd cît e de „activ”. Doar n-o să voteze cu „mortăciunile alea” din Opoziție. Oare PNL va continua să facă pariuri, chibițînd la marginea politicului, și cînd Dragnea își va fi răsturnat și cel de-al 12-lea guvern?

Între timp, cum harta planetară nu începe și nu se termină în județul Teleorman, în lume se mai petrec și alte lucruri neplăcute. Evident, tindem să uităm de ele, cînd țara e în primejdie din cauza unor gangsteri deveniți dregători. Dar s-ar putea să nu uite ele de noi. De pildă, undeva în Asia de Sud, în Coreea de Nord, un dictator paranoic se tot înarmează nuclear. Tensiunea și amenințările dintre Fenian și Washington au tot escaladat în 2017. În 2018 se împlinește, de altfel, centenarul izbucnirii Primului Război Mondial. Tensiunea militară fără precedent dintre SUA și Coreea de Nord e o „instabilitate” majoră, care ar trebui să îngrijoreze orice lider politic cu picioarele pe pămînt din lume.

Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că liderii noștri politici sunt în general mărunți e că nu suflă de obicei nici o vorbă despre amenințările globale. Ei par să gîndească, orice s-ar întîmpla, la scara micului județ Teleorman, condus de regele Liviu cel Mare. La noi în județ e soare – deci, să ne bucurăm și să-i slujim cu osanale. (Ironia e că, în județul Teleorman, lucrurile de fapt nu merg și e sărăcie lucie – așa încît supunerea e cam absurdă.)

Chiar dacă, ceea ce nu putem garanta cu lideri ca Trump și Jong-Un, într-un asemenea război nu s-ar recurge la armele cele mai distrugătoare, tot ar fi, indirect cel puțin, un pericol pentru noi toți – inclusiv pentru județul Teleorman. Dacă Statele Unite s-ar angaja într-un război cu Coreea de Nord, ar putea oare în același timp să mai stăvilească ambițiile expansioniste ale Rusiei în Europa de Est? Să ne amintim că Trump nu e Roosevelt, care a purtat simultan lupte pe două fronturi îndepărtate, în Germania și în Japonia. Există riscul ca Trump, care și așa a fost reținut cu angajamentele față de aliații din NATO (Articolul 5), să treacă problema rusească pe planul doi în cazul unui conflict militar în Peninsula Coreeană. Și, în timp ce Unchiul Sam s-ar concentra asupra războiului din sudul Asiei, Rusia ar putea profita de moment să mai înșface o bucată din teritoriul pierdut după destrămarea Uniunii Sovietice. Așa ne-am putea trezi din nou învecinați cu imperiul de la răsărit. Cu care, desigur, Dragnea sau altcineva din dinastia Von Teleorman ar putea încheia o nouă „alianță” tovărășească, eliberînd România de statutul de ”colonie” a Uniunii Europene și a NATO. Și așa mai departe. Dar, din perspectiva lor, desigur, asta nu se cheamă „instabilitate”, ci „continuitate”. Nici o primejdie așadar pentru ”Daddy” și cohortele sale de supuși.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. – „Există riscul ca Trump, care și așa a fost reținut cu angajamentele față de aliații din NATO (Articolul 5)”
    „Presedintele american Donald Trump si-a reafirmat atasamentul fata de articolul 5 din Tratatul de aparare NATO, intr-o vizita la Varsovia in care a facut apel la apararea „civilizatiei noastre” occidentale care se confrunta, potrivit acestuia, cu amenintari existentiale, scrie AFP.”
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-21860338-discursul-lui-donald-trump-varsovia-principalele-puncte-critici-deschise-fata-rusia-sprijin-ferm-pentru-articolul-5-din-nato-plus-setea-dumnezeu.htm
    „SUA își reafirmă angajamentul față de articolul 5 al Tratatului NATO, ce prevede apărarea militară colectivă membrilor alianței. ”Statele Unite sprijină ferm articolul 5 al Tratatului NATO”, a precizat, joi, preşedintele american Donald Trump prezent la Varșovia. ”
    https://www.rfi.ro/politica-96313-trump-varsovia-NATO-articolul-5

    Unde o fi retinerea fata de art. 5 dupa asemenea declaratii?

    _ „Rusia ar putea profita de moment să mai înșface o bucată din teritoriul pierdut”.
    Pai, daca tot il blagoslovim pe Trump apocalipticul, ce pretentii mai avem de la el sa ne apere de rusi? nu sint francezii si germanii nucleul dur al UE?

  2. „…dl Dragnea, împreună cu mandarinii și “mandarinele” sale, au încetat să mai vînture misnomer-ul “statului paralel”. ”

    Este posibil ca unii colegi ceva mai bine informați din grupul de apropiați ai d-lui Dragnea să-i fi spus acestuia că în științele sociale există de ceva mai mult timp conceptul „stat paralel”, dar are o cu totul altă semnificație decât dea dată de domniile-lor.

  3. Rusii se tem de NATO si NU vor ataca. Vor lasa restul Ucrainei ca tampon. Orice s-ar zice, decat noi pe tampoane, mai bine Ucraina pana la noi perspective si la loc comanda!
    NU vor ataca daca li se opune o rezistenta, oarecum, destula, sa ne intelegem bine. Iar asta vine de la NATO si eventual din partea UE (definita ca ca inamic geo de catre Putin in persoana, nu CONCURENT)
    Respectivul fenomen „TeLe tine de iresponsAbilitatea PSD vis-avis de Romania in general si statalitatea ei obscura, de faptul ca n-o iubesc, ca se considera doar ei ca fiind ROMANIA.

  4. PSD-ul, cu exponentul său Daddy, este o grupare de infractori semidocti, tupeisti, grobieni, infatuati a căror țintă este de a scăpa de răspundere penală pentru fapte trecute, prezente și viitoare, știm asta. Alde la fel. Însă oare PNL și UDMR nu au aceeași țintă? Am impresia că stau pe tușă, cuminți, așteptând că puterea să își realizeze obiectivul. Se pare că îi și bat pe umăr (mai pe șest): hai, băieții, că sunteți aproape de reușită, vă ținem pumnii. Poate greșesc, dar mi se pare blat maxim. De ce nu au propus un prim-ministru? Ca nu cumva KJ din greșeală sau dintr-o revoltă de moment să-l nominalizeze. Și atunci se puteau duce de râpă modificările legilor justiției, ei neavând cum să le promoveze. E blat, nu mai avem nici o șansă.

  5. ” În 2018 se împlinește, de altfel, centenarul izbucnirii Primului Război Mondial. ” ????????
    Primul Razboi Mondial a inceput in 1914 si s-a terminat in 1918.

    Cat despre Iran, UE a fost foarte rezervata in declaratii, iar Suedia chiar a spus ca nu trebuie sa se amestece in treburile interne ale acestei tari. E un artico foarte bun pe pagina DW, in limba romana…

    Am corectat doar unele lucruri prezentate de dvs. deoarece consider ca daca prezentati gresit niste informatii cunoscute/arhi cunoscute, nu veti mai fi credibila cu restul. Iar protestele din Romania chiar au schimbat in bine imaginea tarii.

  6. Felicitari pentru articolele din ultimele luni! Faceti un mare bine multor minti lucide din tara.

    Vorbind despre dimensiunea internationala a politicilor partidelor de la guvernare, nu trebuie sa cautam mai departe de vizita recenta a premierului japonez…(la capitolul „progres” putem doar spune ca nu mai avem maidanezii care au omorat un diplomat din aceeasi tara…) nu cred ca s-a mai intamplat asa ceva in istoria diplomatiei europene moderne…asta a aratat clar ca in afara problemei infrastructurii avem probleme politice majore (care le preced pe cele materiale)
    Legat de nord-coreeni, singurul mod de a provoca razboiul este de a ataca nuclear, caz in care ar fi spulberati fara retineri, cu consecinte negative majore pentru economiile asiatice, iar asta nu cred ca isi doreste nici o putere regionala
    In privinta Rusiei, singurele incursiuni armate spre Vest au fost dupa invazii (tratatul de la Varsovia a existat cu binecuvantarea Vestului), si cred ca acum exista intelegerea clara ca de fiecare data razboiul in Europa a fost urmat de schimbari politice si sociale importante pe care putini si le doresc (pe scurt: cine ridica sabia…)

    Ne intoarcem la politica locala, unde se pare ca singurul deziderat este de a distruge o tara pentru beneficiul unor putini – neofeudalism ar fi un termen potrivit pentru actuala „strategie politica” insa nu cred ca trebuie onorata cu eticheta unei ideologii o serie de mutari primite in plic.
    Intrebarea importanta este: cat timp oare va putea merge Romania inapoi iar EU inainte fara sa se produca o ruptura ireparabila? 2018 este anul alegerilor importante.

    • Vă multumesc pentru reactii.
      In privinta UE, eram vulnerabili oricum (Raportul MCV pe 2017 arata deja ingrijorator). E important insa sa transmitem catre Europa si lume un mesaj diferit de cel „retrograd” al Puterii. Dar nu stiu daca vocea noastra si a tuturor rezistentilor civici poate opri, de una singura, cursul dorit de noii fanarioti. Ar fi nevoie si de o mobilizare politica, de o Opozitie mult mai redutabilă. Nu trebuie sa ne descurajam, dar nici sa ne supraestimam sansele de a combate singuri grupul mafiot. Anul trecut au retras Ordonanta 13 numai in perspectiva cinică a reluarii ei in Parlament prin „legile justiției”. Nu se asteptau insa sa iesim cu zecile de mii in strada si pe lapovita, simbata trecuta… Ca in orice lupta de gherila, a contat „the element of surprise”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro