…sau cum se pot mari veniturile si scadea cheltuielile statului in mod inteligent
- Inflatia (moderata) – prietena Finantelor. In Romania inflatia este semnificativ mai mare decat in zona euro si EU iar in urmatorii ani diferenta va continua sa fie in jur de 2-3%. Acest fapt se poate folosi in mod inteligent pentru a diminua atat cheltuielile curente dar mai ales obligatiile viitoare ale statului (in special cele sociale). In mod clar este mult mai usor de implementat o masura de inghetare de salarii, pensii, beneficii, etc decat a le taia cu 25% si a le creste din nou cu 15% peste un an. Cresterea cheltuielilor sub rata inflatiei aduc reduceri semnificative in termeni reali pe perioade lungi. De exemplu, Ministrul de Finante din Marea Britanie George Osbourne a introdus o schimbare foarte tehnica si subtila in celebra Spending Review din Octombrie 2010 (in esenta bugetul pe 5 ani) prin care pensiile se indexeaza la Consumer Price Index („CPI”) in loc de Retail Price Index („RPI”). RPI si CPI sunt doua modalitati diferite de calcul a inflatiei si istoric vorbind RPI a fost mai mare decat CPI, diferenta fiind de 1.5% in prezent. Se estimeaza ca pe termen lung aceasta masura ar reduce obligatiile de pensii ale statului cu pana la 25%. Astfel de masuri insa, desi mult mai usor de implementat si explicat publicului, necesita consistenta politicii bugetare pe perioade lungi de timp!
- Masurarea obiectiva a investitiilor. Un recent raport al Bancii Mondiale mentiona ca Romania cheltuie pentru mentenanta periodica a drumurilor, in medie, 40,000 euro pe kilometru in timp ce in media in alte sase tari europene este de maxim 9,000 euro. Diferenta este evident cauzata de ineficienta si coruptie, in proportii exacte greu de determinat. De aceea, orice proiect de investitie, fie la nivel local fie central ar trebui sa contina o verificare de specialitate care sa confirme acuratetea costurile propuse in raport cu o serie de repere relevante. Foarte important, pentru a evita conflictul de interese, aceste verificari trebuie elaborate de institutii private independente de puterea politica. De exemplu, in Romania activeaza filiale locale ale unor prestigioase firme globale de consultanta a costurilor in constructii. O astfel de firma are o baza de data la nivel global si poate produce cu usurinta o evaluare a costului pe metru patrat de renovare a unei scoli sau a costului pe kilometru de asfaltare a unui drum judetean. Aceeasi firma poate apoi inspecta lucrarile la diferite etape de executie pentru a confirma cheltuirea banilor conform proiectului verificat si aprobat.
- Transparenta proiectului de buget. Nu cred ca exista multi oameni in Romania care pot descifra si reconcilia cifrele prezentate in proiectul de buget pe 2011 si in legile care se discuta pe bucati in parlament si comisiile de specialitate. Desi in mod laudabil toate aceste documente sunt disponibile pe situl Ministerului de Finante, descifrarea si interpretarea lor este practic imposibila. Pentru un exemplu de cum ar putea fi „transparentizat” acest proces recomand citirea descrierii Spending Review (bugetul 2010-2015) de pe situl HM Treasury: http://www.hm-treasury.gov.uk/spend_index.htm
- Remunerarea unitara a funtionarilor publici pe baza de performanta. Legea salarizarii unice care se discuta in prezent in Parlament este o idee fundamental buna pentru ca unifica si transparentizeaza grila de plata a functionarilor publici din toata tara dar ar trebui sa contina in plus un element de „plata pentru performanta” in special in conditiile in care numarul functionarilor publici se va reduce in anii urmatori. Pentru a evita ca administratiile locale, agentiile si ministerele sa fie populate exclusiv de prieteni, rude si membrii partidului la putere trebuie introdus un sistem obiectiv de evaluare profesionala. Desi pare o sarcina sisifica in realitate exista sisteme flexibile, folosite la nivel global, de evaluare a performantei profesionale care pot fi adaptate si implementate rapid. Din nou este esentiala folosirea unor firme de specialitate, independente de puterea politica, pentru administrarea unor astfel de programe.
- Delegarea si asumarea responsabilitatii cheltuielilor. Una din cele mai mari probleme ale guvernului este ca, la sfarsitul anului, sumele cheltuite sunt invariabil mai mari decat cele planificate cu un an inainte. Pentru a elimina in mare parte aceasta discrepanta se poate introduce un sistem relativ simplu de responsabilizare a cheltuielilor la diferitele nivele de guvernare. Romania are deja un sistem rudimentar (al ordonatorilor de credite) care insa poate fi rafinat si imbunatatit. O data stabilita alocatia bugetara pentru ministere si agentii aceste sume se pot defalca mai departe pe directii, departamente, etc prin desemnarea unor limite de cheltuieli in responsabilitatea specifica ale conducatorilor respectivi. De exemplu, orice proiect in valoare de mai mult de 5% din bugetul unui minister trebuie semnat si aprobat specific de ministrul relevant, pana la 1% din buget se poate aproba de secretar de stat, pana la 0.5% de sef directie, etc. La sfarsitul anului ministrul in cauza trebuie sa explice si este direct responsabil de suma cheltuielilor facute de organizatia pe care o conduce. Un astfel de sistem poate avea multe variante posibile dar ideea principala este de a desemna o serie de responsabili care isi asuma aprobarea si monitorizarea cheltuielilor publice in limite pre-agreate.
- Simplificare sistemului de taxe. Cinci categorii de taxe (TVA, accize, profit, venit si sociale) contribuie 78% din veniturile statului. La inceputul anului 2009 premierul declara ca numarul total al taxelor si impozitelor din Romania este de 558. Este clar ca costurile administrarii majoritatii acestor taxe depasesc veniturile aduse de ele la buget. Din cate stiu aceasta idee a fost discutata la nivel guvernamental dar fara nici un rezultat concret pana acum.
- Amnistie fiscala. In Septembrie 2009 Italia a introdus o amnistie fiscala pe 3 luni (ulterior extinsa la 7 luni) prin care au putut fi repatriati bani din strainatate (in principal Elvetia) si efectiv „spalati” contra unui cost care a variat intre 5% si 7% din suma repatriata. O astfel de masura ar fi evident controversata in Romania pentru ca ar permite legalizarea unor sume mari de bani obtinute in mare parte prin abuzul banilor publici. Cu toate acestea beneficile unui act tip „punct si de la capat” ar putea fi substantiale. Un calcul rapid ne arata ca PIB-ul cumulat al Romaniei in perioada 2005-2010 este de aproximativ 600 miliarde euro. Daca aproximam „sifonarea” de bani publici in afara tarii la 5% din PIB rezulta o potentiala suma de 30 de miliarde de euro care ar putea fi repatriati (apropos, Italia a reusit sa repatrieze 80 de miliarde prin amnistia din 2009-2010). Daca jumate din bani participa la aministie si ei sunt taxati la 10% rezulta un venit bugetar de 1.5 miliarde de euro plus introducerea in economia oficiala unei sume echivalente cu 10% din PIB!
- Taxarea averilor nejustificabile. Concomitent cu finalizarea unei amnistii fiscale trebuie implementat un sistem de taxare obligatorie a averilor nejustificabile. Stim cu totii exemple de cetateni care pe hartie castiga o suma (taxabila) net inferioara nivelului de viata pe care il duc. Astfel de legi exista in Franta si in Statele Unite si le permit autoritatilor sa taxeze sau chiar sa dea in judecata persoane care nu pot justifica stilul de viata. Cum poate un secretar de stat, de exemplu, cu un salariu net de 1,200 euro pe luna sa aiba in proprietate case, masini si alte bunuri de lux evaluate la sute de mii si milioane de euro? In astfel de cazuri si mai ales dupa ce amnistia fiscala a oferit o sansa de legalizare, legea ar trebui sa permita taxarea acestor bunuri si chiar raspunderea penala a proprietarilor in cazul lipsei justificarii originii.
- Eficientizarea ajutoarelor sociale. Romania cheltuie sume mari de bani relativ la capacitatea ei de generare de venituri bugetare pentru ajutorarea categoriilor sociale defavorizate (batrani, someri, saraci, etc). Eficienta cheltuirii acestor sume nu se poate evalua decat prin masurarea regulata ale efectelor. De exemplu, Brazilia a pus in aplicare programul Bolsa Familia prin care parintii familiilor sarace primesc un ajutor lunar in bani atat timp cat pot dovedi ca copii lor sunt vaccinati si merg regulat la scoala. Banii sunt platibili mamelor pentru fiecare copil (pana la 3 maximum) atat timp cat veniturile familiei sunt sub limita saraciei. Platile se fac intr-un cont bancar special desemnat si operat cu un card de debit. Lista nationala a tuturor recipientilor este publica si disponibila pe situl Ministerului Muncii. In Romania un astfel de mecanism de distribuire ar avea multiple avantaje in plus fata de tintirea exacta a unei categorii defavorizate – ar obliga inregistrarea identitatii membrilor familiei, disocierea ajutorului de un partid sau politician specific si accesul de baza la ingrijire medicala, scolarizare si servicii bancare.
- Reducerea pe termen lung a CAS. Chiar daca in plina criza economica si bugetara Romania nu isi permite sa reduca taxele sociale platibile de angajator si angajati, reducerea progresiva a CAS va incuraja cresterea fortei de munca oficiale (si taxabile). Finantarea inevitabilei descresteri de venituri bugetare aferente, cel putin pana cand va fi acoperita de cresterea fortei de munca, se poate face in cadrul acordului cu FMI si ar trebui sa fie complimentata si de eliminarea unor mecanisme actualmente legale de evitare a taxelor precum microintreprinderile si statutul PFA.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
de acord cu aproape toate masurile evidentiate de tine ,la care as nuanta cate ceva.
1.inflatia poate corecta unele excese ale cheltuielior sociale sau nu.dar scopul bugetului este de a distribui corect venitul national in scopul satisfacerii nevoilor colective si individuale ale membrilor sai..parca asa ceva nu?daca presupunem o distributie corecta a venitului national si nu pe baze de coruptie si arbitrariu, putem folosi inflatia pe langa rolul ei sa zicem stimulativ si cu rol de reglaj fin si pe termen lung.
2.ok
3.e aici e aici, la transparenta.as propune in cadrul departamentului de buget din cadrul mf, angajarea unei firme it care sa creeze un program flexibil de buget si care sa modifice programul la cererea celui care elaboreaza bugetul.acolo ar trebui facute scenarii si bugete alternative.acolo ar trebui sa fie un centru de comanda care sa creeze tactici si strategii pe baza de buget.care pe langa functia de prognoz,a sa valorifice si executia bugetara si sa o integreze in ea. cat ar putea costa un asemenea centru de comanda populat cu computere performante,personal it si consultanti financiari care sa furnizeze informatia nu numai guvernului si puterii ci si opozitiei,eventual guvernului din umbra?
asa cred ca nu ar mai fi fixat domnul gherghina pentru vecie in rolul de parinte al bugetului.
4ok.
5.ok cu specificarea ca bugetarea multianuala ar elimina cheltuirea fara masura si ineficienta a banilor in luna decembrie,pe motivul ca si asa daca nu cheltuim ii pierdem ,barem sa apucam sa luam ceva..
6.ok.e si normal ca un buget sa aduca mai multe venituri decat costa colectarea acestora.nu mai vorbim de starea de disconfort social provocata de numarul mare de taxe.
7. si 8. de acord cu amnistia fiscala „amendata”cu o taxa modica.dar din acest punct toti vom avea o declaratie initiala de avere si de aici incolo sa se poata face eficient controlul averilor.sa nu mai apara matusa tamara sau soacra lui geoana sau cine mai cine.
penalizarile aici sa fie cu procent din cifra de afaceri si penal ptr administratori in functie de suma sustrasa..dar minim 3 ani si maximum 50..
9.de acord cu conditionarea ajutoarelor sociale cu probleme care sa duca la integrarea indivizilor de la marginea societatii,educarea lor,prevenirea unor boli contagioase.nu as fi de acord cu conditionarea lor prin munca in folosul comunitatii ptr ca ar insemna un fel de sclavie sau iobagie.
10.aici ar fi de discutat.ar trebui gasita o formula de impartire echitabila a taxarii ptr asigurari sociale intre angajat si angajator.o reducere a taxarii ptr contributii sociale,treptat, ptr ca nu sunt surse care sa permita o reducere brusca a acestora.
asta asociata cu combaterea muncii la negru prin metode punitive de ex. cine primeste un muncitor si urmeaza ai incheia contract de munca, sa anunte inainte de primirea acestuia la lucru, itm-ul prin mail,sms o linie verde,etc..
cei care care sunt prinsi ca incalca legea si practica munca la negru sa fie amendati cu 5% din cifra de afaceri ptr fiecare persoana care nu este angajata.administratorul societatii sa fie actionat penal si sa primeasca cate 6 luni de puscarie ptr fiecare persoana care lucreaza la negru.sunt curios cati ar mai risca.
un articol pe cinste.comentariile foarte bune as spune ca aproape fac parte din articol sau se comleteaza foarte bine.vreau sa adaug aici ca la noi sa ajuns atat de departe cu jaful banului public incat au reusit cu chiu cu vai intr-o comuna vai de capul ei sa faca un wc la o scoala cu 7 miliarde de lei.felicitari si un an nou plin de inpliniri profesionale.