Edward Kanterian: Domnule Profesor Hösle, opera dumneavoastră filosofică abordează toate subiectele majore ale filosofiei, fie că este vorba de moralitate, politică, istorie, metafizică, estetică, religie sau ecologie.[1] V-ați manifestat și ca comentator politic, cel mai recent cu două cărți remarcabile despre războiul din Ucraina și despre geopolitică, Cu Rusia în spate. Războiul din Ucraina și greșelile Occidentului (2022) și Forțele centrifuge globale – o cartografiere istorico-filosofică a prezentului (2021)[2].
Să începem cu războiul din Ucraina. Timo Chrupalla, co-liderul partidului de extremă dreaptă AfD (Alternative für Deutschland), declara recent la televiziunea germană că lui personal Putin nu i-a făcut niciun rău și că în prezent nu vede niciun pericol din partea Rusiei pentru Germania. În schimb, adăuga el, „Polonia poate fi un pericol pentru noi”. Astfel de voci se aud și în Europa de Est, fie în Ungaria lui Orbán, fie printre așa-numiții „suveraniști” români. Pe de altă parte, Germania și Franța tocmai au reintrodus serviciul militar, inițial pe bază voluntară, pentru a se pregăti pentru un posibil război cu Rusia. Ce să gândim despre aceste perspective foarte diferite?
Vittorio Hösle: Da, asistăm la o ascensiune globală a „suveraniștilor”. În timp ce SUA își vor face singuri rău chiar și pe termen mediu cu această abordare, pe termen scurt aceasta poate părea un triumf al egoismului național pragmatic, un refuz de a fi „exploatați” de lume – așa cum a spus actualul secretar al Apărării, Hegseth: „Unchiul Sam nu mai este Unchiul fraier”. Pentru statele mai mici, însă, consecințele negative vor deveni mult mai repede evidente. Nu mă refer doar la țări precum Ungaria și România. Nici Germania nu mai este o mare putere. Statele europene se confruntă astăzi cu trei mari puteri: SUA, Rusia și China. Prima prezintă în prezent tendințe izolaționiste (sau se va concentra mai mult pe emisfera vestică – o intervenție iminentă în Venezuela este pe deplin posibilă), a doua nutrește ambiții neo-imperiale evidente, iar a treia așteaptă și va ataca (Taiwanul) atunci când îi va conveni. Pe termen lung, China, pe baza populației, puterii economice, culturii străvechi și IQ-ului ridicat al poporului său, are șanse bune să devină cel mai puternic stat din lume. Poate chiar în câteva decenii. Timpul este de partea lor – nu de partea rușilor, care, prin urmare, au atacat în 2022. Având în vedere dezinteresul crescând al SUA față de Europa – țara se pregătește pentru un conflict major în Pacific – statele europene trebuie să înțeleagă că pot respinge un atac rusesc doar împreună. Dacă Ucraina cade, Moldova și statele baltice sunt următoarele pe listă.
Remarca lui Chrupalla este iresponsabilă. Este imorală, deoarece este greșit să întorci spatele sau chiar să devii complice la nedreptatea împotriva altora, așa cum a făcut Polonia în 1938 în timpul împărțirii Cehoslovaciei, pentru care, în decurs de un an, a plătit un preț teribil. Iar echivalarea Rusiei cu Polonia de astăzi demonstrează nu numai o neînțelegere completă a obligațiilor Germaniei față de un aliat, ci și o ignoranță înfiorătoare a motivelor care au stat la baza agresiunii ruse.
EK: Ați avertizat într-un eseu din 2015 (retipărit în cartea dumneavoastră Cu Rusia în spate) că Rusia de astăzi este mai periculoasă decât Uniunea Sovietică din anii șaptezeci. Care sunt motivele dumneavoastră pentru această afirmație, care la vremea respectivă era împărtășită de foarte puțini?
VH: Am exprimat argumentul de bază deja în lucrarea mea principală, Moralitate și politică, în 1997[3], după ce speranțele de transformare a Rusiei într-o democrație fuseseră practic spulberate în 1993 odată cu asaltul Kremlinului asupra parlamentului: dizolvarea Uniunii Sovietice ar „dezlănțui încercări de compensare, precum cele observate în Germania după înfrângerea sa în Primul Război Mondial, deși miza era mult mai mică atunci”. La care adăugam: „Slăbiciunea temporară a Rusiei nu ar trebui să ascundă faptul că, datorită dimensiunii, populației, nivelului științific și puterii militare, ea rămâne o mare putere și că ignorarea țării pe scena internațională […] ar putea declanșa evoluții politice interne care pun în pericol pacea mondială”. Odată cu demisia lui Elțin, acum 26 de ani, a început era Putin. El a reușit să stabilizeze economia, să desființeze în mare măsură separarea puterilor în stat și, pe această bază, să pregătească un mare război revanșist, nu foarte diferit de cel al lui Hitler din anii ’30, dar mai lent și, prin urmare, mai puțin evident.
De ce era deja clar în 2015 – după atacul asupra Georgiei din 2008, anexarea Crimeii și începutul războiului în estul Ucrainei în 2014 – încotro se îndreptau lucrurile? În 2015, am oferit cinci motive pentru teza mea conform căreia Rusia era mult mai periculoasă decât fosta Uniune Sovietică: În primul rând, marxismul fusese o ideologie universalistă – dar această viziune asupra lumii fusese înlocuită ulterior de o atitudine cinică conform căreia puterea este tot ce contează. În al doilea rând, fosta Uniune Sovietică nu fusese expansionistă, pe când Rusia lui Putin era, deși cu justificarea probabil subiectiv sinceră că era vorba de recuperarea unor teritorii pierdute aparent pe nedrept. Faptul că prăbușirea Uniunii Sovietice a fost în esență opera lui Elțin a fost ignorat în mod convenabil. În al treilea rând, Putin deține o concentrare de putere cum nu s-a mai văzut în Rusia de la Stalin încoace, iar inteligența sa ridicată este dublată de un secret absolut în jurul planurilor sale. În al patrulea rând, lupta este purtată deosebit de aprig ca o bătălie pentru recunoaștere împotriva Occidentului – rușii vor să facă Europa să plătească pentru umilința percepută a Rusiei. Astfel de conflicte sunt mult mai periculoase decât vechile războaie de cabinet, deoarece nu se bazează pe analize costuri-beneficii sobre. Și în al cincilea rând, Occidentul este perceput ca fiind slab și divizat. În timp ce reacția transatlantică din 2022 a fost mult mai unită decât anticipase Rusia, obiectivul Rusiei de a diviza SUA și UE și de a consolida forțele centrifuge din cadrul UE rămâne neschimbat.
De ce a fost ignorat acest lucru atât de mult timp? Pentru că era mult mai convenabil să se importe energie ieftină din Rusia și să nu se ia în considerare cum, în loc să se continue risipa dividendului păcii, cheltuielile sociale ar trebui reduse în favoarea cheltuielilor militare pentru a acumula armament și a oferi un factor de descurajare credibil.
EK: În cărțile dumneavoastră, îl menționați pe Alexander Dughin, a cărui lucrare din 1997, Fundamentele politicii mondiale, servește drept manual pentru ofițerii de stat major ruși, dar și pe unii ideologi mai puțin cunoscuți în Occident, precum pe Alexander Prokhanov și Nikita Mihalkov. Ce susțin acești ideologi și ce influență au avut asupra proiectului revanșard al Rusiei?
VH: Alexander Dughin este acum cunoscut și în Occident, cu siguranță datorită tentativei de asasinat a serviciilor secrete ucrainene împotriva sa, care, din cauza unui schimb de mașini cu tatăl său, i-a ucis în schimb fiica, Daria. Viziunea asupra lumii a lui Dughin este puternic influențată de acei gânditori care resping universalismul modern, cum ar fi drepturile omului, ca un produs occidental impus pe nedrept altor culturi. Rusia și Europa a slavofilului și panslavistului Nikolai Danilevsky l-a inspirat, iar în tradiția germană Heidegger este eroul său, ceea ce nu poate să ne surprindă. Dughin simte pe bună dreptate că regimul pentru care a pledat Heidegger (în 1933) împărtășește o afinitate profundă cu cel pentru care luptă el. Să nu uităm că Dughin a co-fondat Partidul Național Bolșevic în 1993, după ce fusese disident anticomunist în anii ’80, chiar dacă tatăl său era general-locotenent în serviciul militar de informații. Toate acestea amintesc de fuziunea ideilor socialiste cu un naționalism agresiv la Mussolini și Hitler. Constanta în evoluția acestor figuri este, desigur, ura lor față de liberalism și individualism.
Pe de altă parte, Alexander Prokhanov a fost întotdeauna un comunist loial. În iulie 1991, a cosemnat și probabil a scris manifestul „Un cuvânt către popor”, în care deplângea potențiala prăbușire a Uniunii Sovietice ca pe o catastrofă și le oferea legitimitate organizatorilor loviturii de stat din august care l-au detronat pe Gorbaciov pentru câteva zile. Sub Elțin, a fost în opoziție, dar începând cu al doilea mandat al lui Putin, s-a apropiat mult de omul pe care îl atacase inițial. Cu sprijinul Kremlinului, Prokhanov a fondat Clubul Izborsk în 2012, care susține o linie revanșistă și naționalistă și consideră globalizarea liberalismului drept cea mai mare amenințare la adresa Rusiei și a lumii.
În cele din urmă, Nikita Mihalkov – unul dintre cei mai importanți regizori ai Uniunii Sovietice târzie, dar între timp mai activ politic decât artistic – și-a exprimat clar respingerea gândirii occidentale, printre altele prin repatrierea rămășițelor gânditorului slavofil, monarhist și simpatizant al fascismului Ivan Ilin, care a murit în Elveția în 1954.
În ce măsură exercită acești gânditori o influență concretă asupra lui Putin? Această întrebare este dificil de răspuns, dar ceea ce este cert este că Putin și ei împărtășesc valori cruciale: Rusia trebuie să continue tradiția imperială care a caracterizat-o, în special de la domnia țarului Ivan al IV-lea până la Stalin.
EK: Menționați și rolul politic și cultural al Bisericii Ortodoxe, care, după interregnum-ul comunist, se afirmă din nou în societatea rusă. Conștiința ruso-ortodoxă a „misiunii globale” este articulată încă în Jurnalul unui scriitor a lui Dostoievski. Ce viziune „metaistorică” urmărește această Biserică?
VH: Cititorii lui Dostoievski își vor aminti de Ivan Șatov din Demonii, cât și de doctrina sa despre poporul rus ca „popor purtător de Dumnezeu”. Deși acest lucru s-ar fi putut înțelege încă într-un sens spiritual în cazul său, în ortodoxia contemporană a Patriarhului Chiril, doctrina conform căreia Rusia este scutul împotriva otrăvii liberalismului occidental este o justificare pentru cucerirea Ucrainei, care trebuie curățată de influența occidentală, și un cec în alb pentru crima unui război de agresiune. Mă grăbesc să adaug că acest lucru nu se aplică tuturor clericilor ortodocși. Dar asasinarea preotului ortodox liberal Alexander Men în 1990 a demonstrat deja rezistența la care trebuie să se aștepte orice reformă liberală a ortodoxiei ruse.
EK: Ați trăit Uniunea Sovietică cu un an înainte de destrămarea acesteia, când ați ținut prelegeri despre filosofia ecologiei la Moscova în 1990.[4] Descrieți acele patru luni petrecute în țară ca fiind probabil cele mai fericite din viața dumneavoastră. Este trist când ne gândim că o astfel de Rusie nu va mai exista în viitorul apropriat. Ce v-a impresionat atât de mult atunci?
VH: Trei lucruri au fost impresionante în 1990: dispariția fricii față de aparatul de stat represiv, curiozitatea față de Occident, cu care acum erau posibile întâlniri autentice, și discuțiile deschise, chiar dacă uneori excentrice, despre calea pe care Rusia ar trebui să o urmeze de aici înainte. Alternativele la ideologia de stat marxist-leninistă puteau fi discutate acum, chiar justificate în public; și, din moment ce aceste discuții aveau consecințe enorme asupra structurării societății, acestea nu erau discuții din turnul de fildeș, așa cum se întâmplă adesea în filosofia academică occidentală. Cu toate acestea, trebuie să mărturisesc că, la fel ca mulți alți intelectuali occidentali din acea vreme, am fost naiv – pentru că interlocutorii mei erau în primul rând colegi cu studii superioare și inteligenți. Umilința traumatică pe care prăbușirea Uniunii Sovietice a însemnat-o pentru conștiința de sine a Rusiei, cât și răspândirea sărăciei în masă în anii ’90, în special sub Elțin, ne-au dovedit abia mai târziu că segmente foarte mari ale populației, nicidecum vechile elite din partid și stat, suferiseră pierderi în principal din cauza Perestroikăi și Glasnost-ului, deoarece își pierduseră securitatea ideologică și socială și, prin urmare, nu puteau beneficia de noile oportunități de călătorie și de contactele internaționale. Aceasta a creat acea masă de oameni nemulțumiți, într-adevăr disperați, de care are nevoie orice autocrat.
EK: Conform argumentului susținut de dumneavoastră, agresorul imperialist rus se confruntă cu un Occident slăbit. În acest context, subliniați eroziunea Uniunii Europene, creată, de pildă, de Brexit și ascensiunea populiștilor de dreapta pe continent, precum și de neguvernabilitatea crescândă a SUA, în special începând cu prima președinție a lui Trump. Ce soluții există pentru aceste crize multiple? Cu alte cuvinte, cum putem reveni la o democrație liberală combativ-rezistentă?[5]
VH: Asistăm astăzi la o erodare lentă a fundamentelor intelectuale ale liberalismului clasic. Aceste fundamente sunt foarte solicitante din punct de vedere intelectual și moral – și funcționează doar dacă se poate presupune că și ceilalți le înțeleg și acționează în consecință. De ce ar trebui cineva să se abțină de la un comportament corupt dacă știe că cealaltă parte se va comporta corupt? Văd următoarele cauze pentru ascensiunea populiștilor la nivel mondial: În primul rând, globalizarea a redus coeficientul lui Gini al venitului la nivel global, reducând astfel inegalitatea globală,[6] iar acest lucru a fost prezis corect și a devenit un argument moral important pentru globalizare. Dar, mână în mână cu aceasta, a venit și o creștere a inegalității interne în multe țări. Utilizarea roboților a accelerat declinul clasei muncitoare, care s-a îndepărtat de partidele de stânga care nu mai vorbeau limba lor. Aceasta a fost sursa de inspirație pe care populiștii de dreapta au putut-o exploata. Iar recrudescența tot mai puternică a analfabetismului, facilitată de telefoanele mobile, erodează din ce în ce mai mult abilitățile critice și analitice ale votanților.
În plus, Uniunea Europeană nu a reușit să dezvolte o politică de apărare comună, parțial din cauza lungii istorii de războaie din Europa și parțial din cauza încrederii în NATO. Însă SUA sub Trump par din ce în ce mai puțin un partener de încredere. Este oare posibil ca Trump să ajungă la un acord cu Putin în detrimentul Ucrainei și al Europei? Cu siguranță, iar atunci Europa va fi lăsată să se descurce singură. Va trebui apoi să ia rapid decizii dificile și nu poate pretinde că a fost luată prin surprindere. Această criză se profilează în mod clar și inconfundabil încă de la prima alegere ale lui Trump, în 2016.
Deci, ce-i de făcut? Cel puțin trei lucruri: crearea unei alianțe militare a Uniunii Europene fără SUA; asigurarea că, pe plan intern, instanțele judecătorești blochează accesul la puterea politică al dușmanilor constituției; în sfârșit, predarea argumentelor substanțiale și istorice în favoarea liberalismului la cei tinerii, prin sistemul de învățământ. Pe scurt: armată unită, stat de drept, educație politică. Astfel, Europa va avea o șansă bună.
Notă: Țin să-i mulțumesc nu numai lui Vittorio Hösle pentru interviul acordat, dar și lui Maxim Kantor (pe care Hösle l-a cunoscut în timpul vizitei sale din 1990 în Rusia) pentru permisia de a reproduce câteva exemple ale operei sale remarcabile. Kantor este un important pictor și intelectual rus, care este obligat să trăiască în exil, datorită atitudinii sale critice la adresa regimului putinist. Pagina sa poate fi găsită aici: http://www.maximkantor.com/
Vittorio Hösle – scurtă biografie
Vittorio Hösle (n. 1960, Milano) este un filosof și eseist germano-italian, cunoscut pentru contribuțiile sale în etică, filosofie politică, metafizică și teoria cunoașterii. Format la Universitatea din Tübingen, unde și-a obținut doctoratul la doar 23 de ani, Hösle și-a construit o carieră internațională, predând în Germania, Italia și Statele Unite. Din anii 2000 este profesor la University of Notre Dame.
Opera sa se remarcă prin ambiția de a reconstrui o filosofie sistematică într-o epocă dominată de specializare. Hösle apără obiectivitatea valorilor morale, critică relativismul contemporan și susține responsabilitatea generațiilor actuale față de viitor, în special în contextul crizei ecologice.
Printre lucrările importante se numără Moral und Politik, Die Krise der Gegenwart, Objective Idealism și Morality and the Environmental Crisis. Stilul său combină rigoarea tradiției germane cu o deschidere interdisciplinară rară.
[1] A se vedea https://vittorio-hoesle.de/.
[2] Ambele publicate in limba germană, la editura Karl Alber.
[3] Publicată la editura Beck în ediția a doua în 2019, iar tradusă în engleză ca Morals and Politics la Notre Dame University Press în 2004.
[4] Prelegerile au fost publicate ca Philosophie der ökologischen Krise: Moskauer Vorträge (Editura Beck, 1991).
[5] Mă refer aici la noțiunea germană de „wehrhafte, streitbare Demokratie”. https://de.wikipedia.org/wiki/Streitbare_Demokratie
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Calea Chinei catre dominatie mondiala trece prin Siberia, nu Taiwan. Ideea ca incearca sa faca un razboi in Pacific poate fi o mare inducere in eroare condusa de Beijing. Cauza razboiului din Ucraina poate fi tocmai un plan concret al Chinei care vizeaza Siberia. Putin incearca sa para periculos si ce poate fi mai periculos decat un stat adaptat la razboi? Rezultatul insa ar fi cel mult o amanare a planurilor Chinei. Solutia pentru Rusia e apropierea de NATO si UE. Altfel, rusii pot spune pa Siberiei. Din pacate la Washington nu sunt ascultati analistii care inteleg niste lucruri, ci baby Strumpf. SUA trimite la negocieri cu Rusia un agent imobiliar, care discuta cu diplomati supraspecializati si cu experienta de decenii…
Cred ca sinteti pe dinafara. China are nevoie de Rusia, nu sa inceapa un razboi impotriva Rusiei.
China si Rusia sunt ambele puteri continentale, nu coloniale. Se extind in apropiere, nu la distanta. Fiind vecine si cam de aceeasi marime, rezulta ca sunt inamici naturali. China nu are treaba cu SUA, dar are un interes vital in Siberia. Rusia nu are treaba nici cu NATO, nici cu Ucraina, are tot ce ii trebuie, mai putin populatie iar NATO a aratat ca nu vrea sa invadeze Rusia.
Insa ramane handicapul major al Rusiei: populatia. Daca pune mana pe Europa de Est, isi dubleaza populatia, asta poate fi un obiectiv. Si ramane pericolul vital care vine din China, nu din alta parte.
Totusi Rusia nu va fi salvata de o populatie dubla. Chinezii sunt de 10 ori mai multi. Europa ii poate asigura spatele Rusiei daca ultima termina cu prostiile (razboiul din Ucraina) si eventual il trimite pe Putin sa viziteze niste zone frumoase din Siberia (Magadanul e superb toamna). Altfel, Rusia e pa si Siberia trece la limba chineza. Mai devreme sau mai tarziu, dar tot trece.
Putler deja cedeaza pe linie in fata Chinei, in numele razboiului cu Occidentul.
(yuanizarea economiei, export unidirectional, vanzarea de actiuni de yuani, vanzarea zacamintelor, firme chinezesti si cetateni chinezi prezenti masiv in sudul Siberiei si extremul Est etc.)
Din razboiul cu Ucraina China iese mai puternica. In dauna Rusiei. Si va ura SUA, indepartata de Europa.
Trump trebuie sa puna piciorul in prag in Ucraina, si sa-l oblige pe Putler sa plece acasa cat mai repede.
Va stopa ascensiunea Chinei si isi va pastra aliatul european.
Nu sunt sigur ca Putin cedeaza in fata Chinei. Aparent asa e, dar de ce o face? Poate pentru ca are un as in mana. Un „trump card”, cum s-ar spune. Oare politica lui Trump in privinta Chinei e a lui sau a Kremlinului?
China castiga orice ar fi. Au resursa umana si au elanul. Doar Partidul poate lovi decisiv in tara aia. Rusia va pierde si ea. Daca nu in Ucraina, atunci in Siberia. Putin a gresit cu razboiul asta dar pentru el poate avea un scop si aia e ce trebuie sa priceapa occidentalii. Altfel, ne trezim ca razboiul continua mult timp de acum incolo, indiferent ce se intampla in Ucraina.
@Gigel _ „…un plan concret al Chinei care vizeaza Siberia”
Rusia este deja un vasal al Chinei, chiar dacă D Trump se străduiește să facă Rusia „mare putere”. (Putin îl împachetează pe Trump cum vrea și se va afla cândva, probabil, de ce.)
„Soluția” pentru Rusia de a se apropia de NATO și UE este să elibereze popoarele asiatice din Federație, iar partea sa europeană să se democratizeze cu adevărat.
Cât timp asta este improbabil, apropierea Rusiei de NATO și UE este improbabilă, chiar dacă are susținători prin statele membre UE și/sau NATO (a se vedea AfD, spre exemplu, ori „suveraniștii” români, sau „orbaniștii” din Ungaria, „trumpiștii” MAGA din SUA șamd.).
DA!
Europa trebuie sa aiba o singura armata, un singur minister de externe, un singur minister de finante, un singur minister al energiei si un singur serviciu secret!
Si mai trebuie sa gaseasca modalitati de a eluda dreptul de veto al tarilor cai troieni ai altor puteri din afara Europei.
Nu cred ca trebuie acuzata SUA. Doar administratia Trump. Poate SUA vor schimba seful si va reveni. Dar Trump a facut un mare serviciu Europei, trezind-o din somnul de dupa ww2.
In momentul in care unchiul Sam crede ca va putea duce o viata fericita si linistita cand pilonul principal al democratie (Europa) va cadea sub dictaturi fascisto-comuniste, inseamna ca a devenit unchiul Prost. Si va deveni urmatoarea tinta. Asa se intimpla cand militarii fac politica.
@mongolul _ „Europa trebuie sa aiba…”
Adică, vreți să spuneți o [con]federație?
Un pas spre Statele Unite ale Europei.
Tinta trebuie sa depaseasca simpla confederatie
1. Un al treilea război mondial ar însemna moartea civilizației umane.
2. Europa trebuie să-și ia soarta în propriile mâini, dacă nu, moare.
3. Istoria Europei este sângeroasă, amintim numai colonialismul, imperialismul și cele două războaie mondiale.
4. Europa ar trebui să găsească o structură politică și militară comună care să o propulseze la statutul de MARE PUTERE comparabilă cu SUA, China, India. Economic are putere, trebuie să transforme puterea economică în putere politică și militară.
5. Ca părere, Europa NU va putea face ce am spus la pct. 4. De ce? Din cauza propriei Istorii. Există traume uriașe între statele europene, există multe popoare revanșarde și revizioniste. Credeți că Germania uită că a pierdut două războaie mondiale, pierzând Pomerania, Silezia și Prusia Orientală? Iată Hungaria latră contra Trianonului și revendică teritorii de prin România, Ucraina, Slovacia, Serbia. Nici România nu uită de cele 2/3 din Maramureș, Bucovina de Nord, Basarabia+Bugeac, Cadrilater.
6. Așa că sunt sceptic că Europa va găsi o soluție de conviețuire. Dacă nu o va găsi, moare.
Pasul 1, cea mai mare urgenta europeana: armata UE. Cu buget, structura militara de comanda, legislatie, unitati militare, soldati si echipament. Apoi mai discutam.
Citit rapid in metrou in drum spre casa acest interviu eveniment. Felicitari celor l-au realizat , felicitari editorului Contributors ca a facut posibil acest lucru. Europa?Mica Europa exporta anual cat China ,sau cat USA care sunt ca suprafate de 3 ori mai mari,iar Rusia care nu intra in acest clasament al exporturilor si este de 4 ori mai mare ca UE.
Cine vreti sa ne iubeasca ,daca concuram cu tari atat de mari, atat de agresive?
Interviul are o urmare: Noua strategie de securitate națională a SUA,:
https://hotnews.ro/administratia-trump-sustine-ca-europa-se-confrunta-cu-disparitia-civilizatiei-si-ataca-frontal-ue-intr-un-document-exploziv-noua-strategie-de-securitate-nationala-a-sua-2122811
Daca citesti ce scrie acolo credeti ca fost scrisa de Vadim Tudor ,de Georgescu, sau chiar de Vladimir Putin!
Donald Trump a declarat UE dusmanul USA din primul mandat. Nu e o surpriza!
„UE subminează democrația, blochează pacea în Ucraina și se confruntă cu „dispariția civilizației” din cauza migrației ridicate și a scăderii natalității” sau din gandirea anului 2025 a lui Trump si a echipei sale care are mari afinatati cu Putin si nu cu noi. E clar?
Si nu va fi o surpriza ca NATO se va desfiinta in curand. Atunci ,si anume repede,UE trebuie sa devina o forat militara, si este foarte aproape.
PS Acest intr-adevar mare filozof nu are nici o carte publicata in romana,putine in engleza.
„În al doilea rând, fosta Uniune Sovietică nu fusese expansionistă”. Oare dl. Vittorio Hösle are lacune de istorie ?!?
Păi Basarabia, Bucovina, insula Șerpilor, arhipelagul Kurile, părți din Manchuria, estul Finlandei, Kaliningrad si jumatatea estică a PL astazi vestul UKR ce sunt ?!? Dar încercările bolșevice din PL in anii ’20 ?!? Dar cum rămâne cu estul Europei unde conducea de facto URSS ? Dar cu declarația/intenția programatică privind revoluția mondială cu ajutorul URSS ?
„instanțele judecătorești blochează accesul la puterea politică al dușmanilor constituției;” Sincer nu știu cum să calific această opinie. Să interpretăm orice frază provocatoare/neconvenabilă drept o declarație de dușmănie împotriva constituției ? Hmmm…… Cum să apreciem starea de dușmănie?!? In sens larg unde orice manifestare a furiei împotriva unei stări lucruri/a establishment-ului e un atac la constituție?
De unde ideea asta că instanțele de judecată pot salva societățile de „pericolul” votului democractic ?!? Avem încredere in votul democratic doar atunci când totul e cool. Democrația de vremuri bune și atât?
Ciudate opinii din parte unui filosof de orientare liberală.
1. Primul război mondial , America intervine și se pune capăt războiului.
2. Al doilea război mondial , America intervine și se pune capăt războiului .
3. În perioada postbelică , America prin puterea ei economică , financiară și militară a asigurat protecția Europei față de Rusia ( URSS) .
4. Europa s-a reconstruit economic grație Planului Marshall dar a neglijat problema apărării .
5. Pentru America , pericolul chinez a devenit real și firesc își va apăra interesele .
6. Europa , buimacă nu știe ce să facă în fața noilor realități strategice și a agresivității Rusiei.
7. Perioada de ” dolce farniente ” a luat sfârșit. Este capabilă Europa să se trezească la realitate și să aibă o politică coerentă și comună față de Rusia ? Nu cred !
În rest , numai de bine.
Felicitari! Un comentariu simplu, corect, concis, precis si factual. Il consider relevant pentru ca desteleneste intelectual.
La fel de impartial.
1. 1775 Coloniile Americane declară independența. Franța intervine MASIV (!!) cu aj.in armament, specialiști militari, etc. Războiul se termină cu pacea de la Paris 1783…..dar FR already in the brink of bankruptcy/aproape de faliment ca urmare a cheltuielilor militare uriașe ptr.revolutia americană. Și iată una dintre cauzele majore ale tragediei revoluției franceze…..
2. 1812 Al doilea război de independență american, UK ocupă și incendiază Washington. Fr.intervine și infrange sever flota engleză la Chesapeake bay…..
3. US intervine in ww1 și participă la lupte din iulie până pe 11 noiembrie. Good for them, however. Greul războiului dus, in special, de FR&UK.
4. După ww1 Churchill, „eroul” de la Gallipoli, execută un alt act de vitejie la negocierile din ’20 de la Washington privind flotele. Adică procedează la reducerea drastică a flotei UK și cedează întâietatea maritimă către US. La insistențele acesteia, evident……
5. ww2. FDR&Churchill capitulează in fața lui Stalin si……a urmat ce a urmat.
6. Urmează disperare in industria US care in lipsa comenzilor de război vede apropiindu-se un nou crah ca în ’29.
George C.Marshall, la cererea președintelui Truman, alcătuiește planul care îi poartă numele. Consistă, in special, in credite de dezvoltare prin achiziționarea de echipamente ind.americane și produse agricole.
Performează major DE&FR. UK beneficiara directa a minimum 25%-34% (cifrele diferă) realizeaza un outcome net inferior DE&FR: DE beneficiara a 11% din total, FR 18%. Cititi despre planul Marshall și o să vedeți ce și cum.
7. UK&FR pierd imperiile coloniale ca urmare a presiunilor conjugate ale US&URSS. Acțiuni lăudabile ale celor 2 super-puteri.
8. Un pic pe repede înainte. FR&DE se opun intervenției/bombardamentelor din Yougoslavia, dar Bill Clinton are planurile lui.
Se opun din nou intervenției/razboiului din Irak 2003…….
9. De unde până unde rezultă că Europa a fost in dolce far niente până acum ?!? Ah, sigur că NU ar fi trebuit să țină seama de interesele americane și era necesar să-și construiască propria armată. Dar chiar și astăzi noi Ro., BG, etc suntem nu doar reticenți dar chiar ostili unei astfel de armate europene.
Citiți art.de pe contributors.ro de prin 2017, 2018 s.a.m.d. când Macron a avut inițiativa privind autonomia strategică europeană și o să vă convingeți. O să vedeți ce miștouri grele pe editorialiștii noștri. Ce bine prindea acum să fi început niscai demersuri de pe-atunci……
Apreciez atenția acordată comentariului meu și vă respect punctul de vedere . Am să fac unele precizări :
1. Fără a diminua importanța evenimentelor istorice anterioare Primului Război Mondial , mie mi se par irelevante pentru discuția actuală ;
2. Față de cele prezentate referitor la WW 1 și WW 2 aș nuanța puțin lucrurile. Churchill a rămas în memoria colectivă ca liderul care a condus Regatul Unit împotriva lui Hitler și nu cel care a eșuat în expediția de la Gallipoli .
3. Cred că sunteți convins că nimeni nu dă nimic pe gratis. Dar Planul Marshall a fost elementul cheie care a ajutat vestul Europei , devastată de război , să se redreseze.
4 . Când am scris ” Dolce far niente ” m-am referit la perioada de după căderea Cortinei de Fier . Europa ( Vestul Europei ) a beneficiat de scutul american , afaceri mari cu Rusia ( în special energie ieftină ) , o piață de desfacere consistentă și practic nema cheltuieli militare . Așa au susținut o politică a bunăstării sociale . Pericolul rus a fost ignorat . Chiar după 2014 , după anexarea Crimeii .
5. Rolul de lider al lumii libere nu a fost practic niciodată contestat . Cele câteva puseuri franceze erau o manifestare de orgoliu și nimic mai mult.
Esența comentariului meu este că în ultima sută de ani Europa a depins de America și nu invers!
Acum , când America își reevaluează strategia , Europa este ca un copil neajutorat.
Va reuși să realizeze o politică comună și coerentă de descurajare a Rusiei ? Nu cred ! Dacă dumneavoastră credeți vă respect opinia. Personal , cred că numai SUA pot asigura securitatea în zonă și în mod particular României.
În rest , numai de bine.
@impartial
Incep prin a spune ca apreciez raspunsul dvs.; chiar si doar prin disponibilitatea la dialog trebuie remarcat !
1. Sigur ca raportat strict la discutia actuala evenimentele anterioare ww1 pot parea irelevante. Dar in opinia mea au relevanta daca punem problema „datoriilor” morale/civilizationale ale unora fata de ceilalti. Mai precis, fara aportul FR la 1785&1812 US probabil ca nu ar fi fost in masura ca la ww1&ww2 sa intervina….
2. „Churchill a rămas în memoria colectivă ca liderul care a condus Regatul Unit împotriva lui Hitler și nu cel care a eșuat în expediția de la Gallipoli.” Asa este, dar sa stiti ca electoratul contemporan lui a reactionat in ’45 prin infrangerea in alegeri a lui Churchill….. Astazi trecem sub tacere chestiunile precum Gallipoli, demersurile pro-razboi din guvr.pre ww1&ww2, contributia f.solida la pierderea de catre UK a imperiului colonial si dominatiei marilor, etc. Memoria colectiva are si ea o meteahna: scurta si f.selectiva.
3. Da, evident ca planul Marshall a fost un element cheie si nu a fost un act de altruism ci izvorat din multiple interese geopolitice, economice, etc. Dar a fost un element esential al redresarii Europei.
Un aspect interesant: ES&PT NU au beneficiat de planul Marshall din considerente pur politice asta cu toate ca pozitia lor in ww2 a jucat un rol esential in infrangerea puterilor Axei. Dar istoria nu neparat dreapta….
4. „Europa ( Vestul Europei ) a beneficiat de scutul american , afaceri mari cu Rusia ( în special energie ieftină ) , o piață de desfacere consistentă și practic nema cheltuieli militare.[…] Pericolul rus a fost ignorat”. In primul rand trebuie precizat ca cele mai mari afaceri cu RUS, de dupa caderea URSS, in domeniile resurselor minerale/energetice le-au avut conglomeratele US&UK. Erau intermediarul de neocolit/obligatoriu ptr.orice tranzactii internationale in domeniile respective.
Dar reamintesc ceva f.important! La momentul respectiv in rel.internationale era dominanta teoria (venita direct from across the ocean!) conform careia cu cat mai deasa este tesatura leg.economice, cu cat schimburile comerciale sunt mai importante cu atat situatia geopolitica va fi mai destinsa deoarece cei care fac comert nu se ataca, iar interesele economice vor prima forever and ever.
Cum ar fi fost ca UE sa fi zis ca no way sa fie asa ?!? Sa spunem ca Schroder, Merkel, etc ar fi tinut-o langa cu aspectele geopolitice&geostrategice. Ce ar fi spus mass-media occidentala, teoreticienii destinderii prin comert (aceiasi care astazi sunt cei mai pro-razboi si care injura/blestema ipocrit DE ptr.ca a aplicat chiar teoriile lor) ?!? Nu ar fi fost acuzate UE&DE de blocare in mentalitatea razb.rece, de retard ideologic, etc ?!? Hai sa fim onesti !
5. „Rolul de lider al lumii libere nu a fost practic niciodată contestat . Cele câteva puseuri franceze erau o manifestare de orgoliu și nimic mai mult.” Credeti ?!? Mie mi se pare ca Macron cu initiativa sa privind autonomia strategica europeana a formulat chiar un PLAN, adica mult peste puseuri de orgoliu. Dar ce te faci cu noi cu estul european care vedea/vede asa ceva drept o erezie franceza intolerabila ?!?
„Acum , când America își reevaluează strategia”. Buna remarca! Sa stiti ca reevaluarea strategiei are in vedere, direct si neechivoc, interesele US. Un negot geopolitic nu e deloc exclus. Cum procedam daca administratia actuala trece la reducerea si/sau reorientarea chelt.de aparare ? Sau daca Deveselu&co vor fi pe masa de negociere cu RUS ?
Complicate chestiuni, nu ?!?
Vă salut ! Am citit cu atenție răspunsul dvs. și voi face câteva precizări suplimentare privind opiniile schimbate .
1. Referitor la datoria morală a Americii față de Europa am o opinie diferită . E adevărat ca bazele societății americane au fost puse de imigranți europeni , dar filozofia pe care a fost construită America , grație Părinților Fondatori , a fost total diferită de cea europeană.
Societatea americană are în prim plan INDIVIDUL , cu toate drepturile lui, inclusiv acela de a fi fericit. De la această piatră de temelie a fost construit edificiul societății americane , bazat pe libertatea individului , libera exprimare ,libertatea de gândire , liberă inițiativă , egalitate în fața legii , etc. Procesul a fost unul de jos în sus .
În Europa încă erau monarhii absolute și doar Anglia avea un model social- politic diferit de restul Europei. Democrația statelor europene nu a pornit de la individ ( cetățean ) ci de la cedări succesive din partea monarhiilor , statul devenind democratic treptat .
În Europa procesul a fost de sus în jos.
Aceasta diferență explică și deosebirea de mentalitate între americani și europeni.
Canada și Australia , care au fost sub suzeranitate britanica , cu toate ca sunt țări de imigranți precum America , sunt apropiate de spiritul european și nu de cel american.
2. Cred că după anul 2014 Europa și în special Germania trebuiau să schimbe atitudinea față de Rusia. Era clar că Rusia era agresivă , era de așteptat să facă pași pentru a realiza Nova Rosiia și totuși doamna Merkel ( și nu numai ) a continuat aceeași politică. Mai mult a trecut la construirea Nord Stream 2 .
3. În ultimii 20 de ani Europa a înregistrat un declin continuu din punct de vedere economic și tehnologic , spre deosebire de SUA și China. Când mă refer la descurajarea
Rusiei , am in vedere capabilități militare clasice. Marea Britanie și Franța au capabilități nucleare , dar în caz de război nuclear , cred că SUA nu vor lăsa Europa singura în fața Rusiei. Până la războiul nuclear trebuie să ai forța necesară să descurajezi adversarul.
4. Numai o Europă puternică economic și militar va conta în orice discuții la nivel mondial.
Eu nu am încredere în coeziunea , determinarea și înțelepciunea conducătorilor europeni.
Cu stimă
În rest , numai de bine.
@impartial _ „Europa s-a reconstruit economic grație Planului Marshall dar a neglijat problema apărării .”
Nu înțeleg cum de membrii Trump Fan-club își pot închipui că Germania nu ar fi putut construi arme nucleare! Doar le-a proiectat înaintea SUA, cum să nu poată?
Sau că Italia nu putea avea arme nucleare…Sau Japonia Șamd.
După Al Doilea Război Mondial unor state din Europa le-a fost interzis pur și simplu să se înarmeze.
Apărarea Europei de Vest a fost asumată de SUA. Scrie în manualul de istorie…
Apoi,
Statele Unite sunt ceea ce sunt astăzi (sau, ceea ce au fost până astăzi) cu ajutorul Europei. Proiectarea spiritului liber și democratic în Europa și întreaga lume a adus SUA beneficii, putere, inclusiv economică.
https://www.g4media.ro/cu-franchete-si-onestitate-despre-domnul-trump-si-doctrina-sa.html
1.Vasele comerciale ale SUA sunt torpilate de Germania si Germania doreste sa atraga SUA intr-un razboi cu Mexicul; America intra in razboi pentru a-si apara interesele; Germania capituleaza nu datorita americanikor, ci datorita faptului ca a ajuns la limita economica; tratativele sunt semnate de politicieni germani.
2.SUA sunt dominate de ideea neutralitatii. Nici macar FDR nu indrazneste sa inalce dorinta americanilor. Japonia ataca prosteste (Yamamoto i-a prevenit sa nu trezeasca uriasul adormit) si Hitler (ca si Antonescu) se grabesc sa declare razboi SUA; ceea ce e un tembelism incomensurabil; dupa lupte grele in Africa, Italia si Franta, dublind frontul german in fata URSS, Germania nazista este infrinta total. Capitularea neconditionata semnata de armata germana.
3.In fata distrugerilor provocate de razboi, stinga ia avint in Europa . Marchall realizeaza ca pentru a stopa stinga si a apara democratia europeana, dig pentru democratia americana, e nevoie de investitii masive, care sa reconstruiasca si sa ridice nivelul de trai al populatiei.
4.Europa s-a refacut, dar in domeniul apararii nu puteau produce decat ce dadeau voie americanii, care erau lideri economici, militari, politici.
5.SUA ajuta China sa se ridice economic, pentru a o opune URSS.
6.Prabusirea URSS ai a comunismului european aduce Europa pe culmile anesteziei; se dezarmeaza, reduce industria de razboi.
7.Putler reia politica imperialista, de amenintari si razboi. Europa este unita, dar prinsa pe picior gresit economic si militar.
8.Europa stringe rindurile; desi tradata de Trump. ia masurile necesare pentru a reporni industria de razboi si a-si reface armata. Pina atunci, sprijina total -dupa o ezitare initiala- Ucraina (militar si diplomatic) care rezista eroic si administreaza lovituri dure Rusiei.
Va rezista Rusia? (Numai intr-o noapte, pe 200 km de front, cu o adincime de 80km, U a produs Rusiei 18.000 de morti. Se pare ca U a introdus dronele cu AI. La inceputul lui noiembrie. Mult dupa eliberarea Pokrovsk Nu mai vorbim de rafinariile si terminalele portuare bombardate etc.)
In rest, numai de bine!
O mică adăugire: Europa de Vest a fost principala beneficiară a imploziei URSS, extinzându-se de la Berlin până dincolo de Nipru( deci vreo 1500-2000 de km!). Apoi, Europa se dădea șmecheră, se extindea, făcea afaceri cu Rusia, visa la o Uniune Euro-Asiatica de la Lisabona la Vladivostok (!), dar în același timp nu cheltuia nimic pentru apărare că, deh, ne apără americanii pe banii lor că ei „e” proști. Uite acum a venit vremea scadenței.
Europa (ca si NATO) nu s-au extins. Popoarele asuprite de rusi au cautat sa intre in cele doua sisteme, ca sa scape de coruptii ce veneau de la Moscova.
Unirea de la Atalntic la Vladivostock era favorabila Rusiei, caci era o infuzie de capital, tehnologe si democratie. (Ca veni vorba, americanii au dorit tot timpul sa separe tehnologia si capitalul -vest-german de Rusia. A reusit Putler s-o faca?!!!)
Ultimul rus inteligent in politica (Gorbaciov) dorea „Casa comuna” cu Europa.
Dar duracii de imperialisti isi iau revansa si distrug totul. Inclusiv viitorl Rusiei. Prin asasinate si razboaie prostesti. Pe care le pierd, de altfel, pentru ca sunt mult ramasi in urma si corupti pina in maduva oaselor