marți, septembrie 28, 2021

Cei din umbră

Cu noua situație de gâlceavă (și) pe fondurile europene, am observat că, printre comentariile cititorilor la diversele articole ce tratează acest subiect, au revenit întrebările referitoare la care este sursa banilor din aceste fonduri și cum funcționează sistemul. În mare parte mecanismul formării fondurilor și distribuției acestora către una sau alta din țări este aproape necunoscut cetățenilor. De aceea voi încerca să prezint, punctul meu de vedere, într-un mod simplu și clar acest mecanism (focalizat pe țările est-europene).

În urmă cu mulți ani am fost implicat și chiar am condus, ceea ce se numea, un „incubator de afaceri” finanțat din fonduri U.E. Din păcate acesta a beneficiat de o foarte slabă susținere și contribuție financiară locală, dar în schimb, a fost permanent subiectul unor rivalități sterile între diferitele personalități politice și antreprenoriale locale a căror singură contribuție au fost vorbele multe, faptele inexistente și încercarea permanentă de a profita, în orice mod, de avantajele oferite de banii gratuiți primiți de la U.E. Așa șchiop cum a funcționat, incubatorul a ajutat câteva afaceri locale (care funcționează și astăzi – bravo lor!) să se dezvolte – din păcate prea puține.

Această experiență m-a ajutat să înțeleg cum funcționează sistemul, din ambele părți – atât din partea U.E. cât și din partea țării care beneficiază de aceste finanțări. De asemenea, în decursul timpului, am ajutat întreprinzători români să acceseze fonduri nerambursabile și am învățat ce înseamnă birocrația și mecanismele implicate în acordarea acestora fonduri.

Explicațiile de mai jos nu sunt nici științifice, nici filosofice și nici complete. În schimb, aspectele pe care le voi prezenta sper să fie clare, fără echivoc și fără „zgomote de fond”. Pentru că vorbim de bani, trebuie să abordăm subiectul într-un mod pragmatic și, urmărind banii, să vedem cine sunt cei care câștigă din acest mecanism financiar.

Sursa

Sursa fondurilor europene sunt taxele plătite de cetățenii și întreprinderile din țările Uniunii Europene. După un algoritm stabilit, fiecare țară a U.E. trebuie să plătească o anumită sumă anuală pentru ca să poată fi executat bugetul aprobat al U.E. Asta într-o lume ideală, corectă. Acest tip de lume nu există. Pe cale de consecință, cei care controlează banii pot crea bani, din nimic. Astfel, o altă sursă de bani europeni sunt cei tipăriți de Banca Centrală Europeană. Când sunt tipăriți acești bani? Când se hotărăște că este nevoie de ei. De exemplu, în pandemie. Sunt și alte situații, de exemplu când fundația sistemului financiar începe să se clatine, din cauza speculațiilor financiare. Cetățenii obișnuiți ai Uniunii Europene sunt implicați în acest mecanism doar cu obligația de a-și plăti taxele.

Discrepanțele

Fondurile europene sunt alocate pentru a compensa discrepanțele la nivelul U.E. pe diferite „piețe” naționale și „media” europeană.

Dar de ce există aceste discrepanțe? Nu fac aici nicio analiză a cauzelor, însă răspunsul simplu și evident este: din cauza nivelului de dezvoltare diferit din fiecare țară. Din această cauză (alături și de numărul populației) nivelul contribuției fiecărui stat către bugetul U.E. este diferit.

Aceste fonduri sunt folosite de guvern și de privați pentru a realiza diferite investiții, pe care, în lipsa acestor fonduri, nu le-ar putea face.

La nivelul unei țări est-europene (dar nu numai, de exemplu și Spania și Portugalia au fost și poate mai sunt în această situație) acest lucru se traduce astfel: guvernul nu dispune de resursele financiare necesare realizării, de exemplu, a unei autostrăzii, pentru că nu a adunat suficiente taxe de la cetățenii săi. Drept pentru care apelează la fondurile europene pentru a compensa această discrepanță între „dorință” și „putință”.

La nivelul unei întreprinderi acest lucru se traduce astfel: întreprinderea nu dispune de resurse financiare pentru a investi, de exemplu, într-un echipament modern, pentru că sumele disponibile sub forma de profit nu sunt suficiente din cauza nivelului modest al vânzărilor înregistrate pe o piață slab dezvoltată. Pentru a investi într-un echipament modern, care să reducă costurile pentru a permite mai apoi scăderea prețurilor și astfel pentru a face produsul mai accesibil consumatorilor, întreprinderea apelează la fonduri europene.

Desigur, fondurile europene nu se referă doar la compensarea discrepanțelor și nu se acordă doar țărilor est-europene, dar în mare măsură, pentru aceste țări, fondurile europene au o astfel de componentă marcantă.

Integrarea

Este o realitate faptul că, după căderea comunismului, soluția tuturor economiilor est-europene a fost conectarea acestora cu economia occidentală. Ceea ce este un lucru bun.

Întreprinderile occidentale au văzut această situație ca pe o oportunitate majoră în a-și crește profiturile și influența pe piețe. Piețele erau libere pentru a fi „ocupate”. După accesul limitat și controlat pe piața muncii din China, țările est-europene au reprezentat un dublu sau chiar triplu câștig. Acces nelimitat pe piața muncii, acces nelimitat gradual, dar rapid, pe toate piețele consumatorilor și pe cele ale materiilor prime.

Marele avantaj al utilizării forței de muncă din țările est-europene a fost oferirea, pentru aceeași muncă, a unui salar la început chiar și de 10 ori mai mic decât în țara de origine. După 30 de ani, decalajul se menține la oferirea unor salarii de 2-3-4 ori mai mici decât în țările occidentale.

Acest lucru are consecințe directe asupra modului de dezvoltare (ce generează structura economiei unei țări, un lucru extrem de important) și al nivelului de dezvoltare ce poate fi astfel atins în țările est-europene. Plătind salarii de 2-3-4 ori mai mici, taxele echivalente plătite către guvernele țărilor est-europene, sunt și ele mai mici, privând guvernele respective de surse de finanțare ale diferitelor proiecte naționale.

Morala și etica

În timp ce s-a menținut un decalaj între plata muncii din țările occidentale și țările est-europene, piețele de consum și cele de materii prime au fost deschise într-un ritm susținut. De decalajul de pe piața muncii au profitat la început antreprenorii-investitori, reprezentanți ai capitalismului de tip antreprenorial (un fel de clasă de mijloc în lumea afacerilor) și mai apoi investitorii-investitori, reprezentanți ai capitalismului marilor corporații (un fel de clasă superioară, cu interese, influență și tratament diferit din partea autorităților statale, oriunde în lume).

Acest lucru a avut consecințe asupra întreprinderilor locale, care, fiind sub-capitalizate, nu au reușit să concureze cu cele occidentale pe piața liberă locală. În același timp foarte puține întreprinderi est-europene au reușit să penetreze cu adevărat piața occidentală din cauze ce țin în primul rând de sub-capitalizare dar și de alte „bariere netarifare” ridicate subtil în calea lor.

Aici nu fac o judecată referitoare la morala și etica acestor situații, pentru că în afaceri nu există nici morală și nici etică.

Compensarea

Existența fondurilor europene este o dovadă, poate indirectă și nedeclarată, a existenței acestor situații de inechitate sau dezechilibre generate de oportunitatea majoră a includerii țărilor est-europene în mecanismul economic european. Pentru țările est-europene nu a existat și nu cred că există nici în acest moment vreo altă soluție decât încercarea de a ajunge din urmă, cel puțin la nivelul pozițiilor de negociere și decizie (președinția rotativă a Consiliului UE – e o încercare în acest sens), dacă nu a puterii economice și politice, țările occidentale.

PIB-ul în creștere al țărilor est-europene, bunăstarea cetățenilor este generată în mare parte de integrarea cu economiile țărilor occidentale și este o bunăstare „derivată”, dependentă într-o mare măsură de elemente externe, asupra cărora țările est-europene nu au niciun control. Mult prea puține produse și servicii prezente pe piețele occidentale sunt originare din țările est-europene față de produsele și serviciile cu origine occidentală, sau controlate de entități occidentale, prezente pe piețele est-europene. Integrarea prea mare a economiilor fără a avea putere reală, economică, ar putea fi considerată de unii, ca o pierdere de suveranitate generatoare, pe termen mediu și lung, de dependență cronică.

Cu un buget a cărui venituri depind de o performanță economică „derivată” (adică, dacă economia statului x performează, performează și economia statului y) și de fondurile europene pentru compensarea „dezechilibrelor”, politica țării dependente se va rezuma la o continuă și surdă bătălie pe cum să se împartă aceste sume (de cele mai multe ori după criterii subiective – ce țin de interesele de moment ale partidelor și nu obiective – ce țin de interesele strategice ale țării) care – din păcate – nu sunt rezultatul propriilor politici pro-active economice naționale ci sunt, într-o foarte mare măsură, politici re-active (un fel de nimic, un fel de non-politici, care au rolul de a preveni reacțiile negative ale populației și de a menține la putere anumite grupuri de interese. Din această cauză aceste non-politici nu pot să dezvolte cu adevărat țara). Pentru a trece peste această situație este necesar ca guvernul țărilor în această situație să fie competent, corect și stabil (ceea ce s-a dovedit a fi o foarte mare dificultate în cei peste 30 de ani de la căderea „blocului estic”).

Pentru a înțelege mai bine pe ce sume se duce bătălia, trebuie spus că țările est-europene au, în general, PIB-uri care sunt comparabile sau sunt chiar sub cifra de afaceri a unor corporații occidentale. De exemplu, PIB-ul României (1) a fost în 2019 de 249,67 miliarde de EUR, iar cel al Ungariei (2) a fost de 163,5 miliarde EUR, în timp ce cifra de afaceri a grupului Daimler (3) a fost de 172,7 miliarde de EUR, iar cea a grupului Schwarz (4) – care deține lanțurile de magazine Lidl și Kaufland – a fost, în ultimul exercițiu financiar, de 125,3 miliarde de EUR.

Cât de importantă mai este sau ce substanță mai are suveranitatea într-o lume globalizată, este un alt subiect de discuție interesant.

Pentru că anumite țări (est-europene) sunt private de încasarea anumitor sume, de exemplu, din cauza discrepanțelor pe piața muncii (și nu numai), fondurile europene încearcă să umple aceste goluri.

Aceste fonduri, pentru că sunt nerambursabile, reprezintă o oportunitate pentru țările respective, pentru cetățenii acestora adică, dar și pentru profitori de tot felul, reprezentați de (unii) politicieni, funcționari publici și beneficiari implicați în procesul de acordare a acestor fonduri. Dacă pentru cetățeni rezultatul acestor fonduri este vizibil doar după realizarea investițiilor pentru profitori avantajele sunt imediate.

Coruperea

„Coruperea” fondurilor poate fi făcută doar de cei care le gestionează (guvern, minister și autoritățile de management) și de beneficiarii acestora. Atunci când fondurile nerambursabile sunt „corupte”, adică neutilizate acolo unde a fost declarat că se utilizează sau facturile sunt umflate, de cele mai multe ori politicienii și funcționarii publici implicați mizează, alături de tupeu, și pe cunoașterea acestor inechități de tratament a țărilor lor. Ei știu că fură din banii cetățenilor europeni, dar știu și că întreprinderile și interesele politicienilor din vest nu au cea mai morală sau cea mai etică poziție privind cetățenii țărilor din est, mizând pe faptul că nimeni sau puțini dintre concetățenii lor îi vor acuza.

Controlând prin corupție sistemul de justiție, prin mită directă și acordarea de favoruri, din păcate acceptate prea ușor de cei din sistem, politicienii implicați în scandaluri de corupție, rămân nedovediți, nepedepsiți și continuă să dețină putere în toate țările est-europene (dar nu numai). În rarele ocazii când sunt dovediți și pedepsiți acestora le este ușor să acuze amestecul unor forțe străine în treburile „țărișoarei” lor și să-și construiască o aură de haiduci care fură de la cei bogați, adoptând imediat discursul naționalist.

Condiționarea

Pentru că, în mod normal, cheltuirea banilor trebuie să fie justificată în fața cetățenilor europeni, fondurile nerambursabile se acordă țărilor ce au nevoie, dar nu oricum, ci în anumite condiții. Cheltuirea fondurilor nerambursabile nu este lăsată la bunul plac al guvernele țărilor gazdă, așa cum ar putea-o face dacă ar fi încasat banii, de exemplu, din taxele pe forța de muncă sau din impozitele plătite de firmele naționale care ar fi putut avea o cotă mai mare de piață, dacă ar fi fost mai competitive în condițiile în care ar fi fost capitalizate. De aceea se introduc tot felul de mecanisme de control.

Structura

Lista fondurilor europene o găsiți aici https://ec.europa.eu/info/overview-funding-programmes_ro .

Dintre acestea există așa numitele Fonduri structurale și de investiții, pe care le găsiți aici https://ec.europa.eu/info/funding-tenders/funding-opportunities/funding-programmes/overview-funding-programmes/european-structural-and-investment-funds_ro . La nivelul U.E. acestea formează așa numitul Cadru Strategic Comun.

Fiecare țară semnează un acord de parteneriat în acest Cadru Strategic Comun și apoi, la nivel național, după ce își stabilește „obiective tematice”, generează așa numitele Programe Operaționale. Acestea sunt finanțate din unul sau mai multe fondurile structurale și de investiții.

Fiecare Program Operațional are definite câteva „Axe prioritare”. În cadrul fiecărei Axe se generează celebrele sesiuni de proiecte de finanțare (nerambursabilă), pe care concurează „potențiali beneficiari”.

Verificarea

Gestionarea Proiectelor Operaționale este făcută de așa numitele „Autorități de management” organizate și controlate la nivelul diferitelor ministere din cadrul guvernului. Adică de guvern. La rândul lor aceste Autorități de management sunt verificate de instituțiile ale U.E. (de exemplu OLAF).

Cu cât activitatea Autorităților de management este mai corectă și imparțială, cu atât fondurile nerambursabile plătite din taxele tuturor cetățenilor europeni, sunt folosite în beneficiul cetățenilor din țările, de exemplu est-europene, afectați, să nu uităm, de discrepanța de pe piața muncii, aceștia fiind plătiți de 2-3-4 ori mai puțin, pentru aceeași muncă, față de cetățenii țărilor occidentale. Dacă din taxele lor nu se pot construi autostrăzi, iată, cu ajutorul fondurilor europene nerambursabili, se pot, iar acest lucru este (și) în beneficiul cetățenilor.

Din întreg procesul de accesare al fondurilor europene, activitățile de verificare sunt cele mai neplăcute. Într-o lume perfectă acestea ar trebui să fie independente și obiective. Din ce informații circulă prin media acestea nu sunt ceea ce ar trebui să fie. Nu vor fi niciodată perfecte, nici la nivelul Autorităților de management și nici la nivelul instituțiilor europene, deoarece acestea sunt controlate politic (și nici nu poate fi altfel).

Cu cât se pun mai multe condiții, cu atât există posibilitatea de a greși, deci de a „frauda” fondurile. Pe lângă condițiile puse de autoritățile europene, guvernele adaugă propriile lor condiții pentru accesarea fondurilor. Acestea, uneori sunt atât de imposibile încât aproape că nu pot fi respectate. Această situație este ideală pentru „corupere”. Închiderea ochilor în schimbul unor sume de bani, umflarea facturilor, utilizarea banilor pentru alte scopuri decât cele declarate sunt câteva din metodele de deturnare a fondurilor europene.

Mai multe condiții puse în calea accesării fondurilor generează mai multă corupție. Suspiciunea generează suspiciune.

Cei din umbră

La început am văzut care este sursa fondurilor europene – taxele cetățenilor și întreprinderilor europene (plătite anual de guvernele U.E.), am văzut că obiectivul fondurilor este atenuarea discrepanțelor dintre țări și regiuni, am continuat cu procesul de finanțare și structura acestora și am văzut cine sunt cei implicați în proces. Am vorbit despre profitori, despre cei ce „corup” fondurile, despre cei ce le „vămuiesc”. Dar n-am vorbit încă, sau am vorbit prea puțin, despre cei care sunt cei avantajați net de piața comună a U.E. N-am vorbit despre „cei din umbră”.

Profitând de deschiderea totală a piețelor (stare numită „concurențială” – vezi ultima deschidere „totală” a pieței de energie din România) mult mai rapidă decât alinierea salariilor forței de muncă, investitorii au realizat și acumulat rapid profituri la care nici nu visau înainte de 1989.

Vândută permanent ca fiind o „forță de muncă calificată” cetățenii din țările est-europene au fost și sunt încă plătiți, pentru aceeași muncă, cu salarii de 2-3-4 ori mai mici decât salariile plătite de investitori în țările de origine.

Argumentarea permanentă a acestui nivel de salarizare ca fiind generat de „lipsa de productivitate” a acestei „forțe de muncă calificate” este discutabilă. Cum să existe productivitate dacă întreprinderile naționale sunt sub-capitalizate? Profitând de lipsa de profitabilitate din întreprinderile locale, investitorii au plătit și plătesc – pentru muncă egală – salarii și taxe de 2-3-4 ori mai mici decât în țara lor de origine (argumentând că acesta este nivelul și că se respectă principiul cererii și ofertei). Oare în propriile lor întreprinderi în care au investit înregistrează niveluri de productivitate slabe? Probabil că nu, altfel s-ar fi retras de mult.

Pe această stare de fapt, deschiderea piețelor de consum mai repede decât echilibrarea pieței muncii, investitorii au înregistrat și înregistrează profituri. Lucrând în lohn, investițiile lor sunt precum o investiție într-o secție de producție, nu reprezintă o afacere de sine stătătoare, sustenabilă, de cele mai multe ori. Profiturile sunt sistematic retrase spre țara de origine și nu de puține ori, nici măcar acolo, ci către paradisuri financiare.

Pentru că nu există morală și nici etică în afacerile din ziua de astăzi, când totul este posibil, discrepanțele trebuie atenuate pentru ca sistemul economic actual să nu se prăbușească. Aici intervine U.E. care prin acordarea acestor fonduri structurale nerambursabile încercă să mențină sistemul economic european în echilibru.

Într-un fel ceea ce trebuia plătit de marii investitori în țările est-europene dacă ar fi fost un echilibru pe piața muncii, este plătit prin fondurile europene. În plus, vrând-nevrând, aceste fonduri reprezintă un mod de control a țărilor beneficiare (negociat și acceptat de acestea).

Aceste fonduri sunt plătite din banii tuturor cetățenilor europeni, deci și din banii cetățenilor din țara de origine a investitorilor. Desigur și din taxele plătite de investitori în aceste țări.

Cei din umbră nu plătesc nici într-o parte – generând și menținând dezechilibre în țările est-europene, dar nici în cealaltă parte – unde o bună parte din contribuția lor este acoperită de proprii lor cetățeni. Astfel, cei din umbră își adună profiturile din ambele talere ale balanței economiei europene (și nu numai), într-o lume în care lăcomia tuturor nu mai are margini.


(1) https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD?locations=HU

(2) https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD?locations=RO

(3) https://www.daimler.com/investoren/berichte-news/geschaeftsberichte/2020/

(4) https://www.esmmagazine.com/retail/lidl-kaufland-owner-sees-double-digit-revenue-increase-140197

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Traim intr-o societate capitalista , o societate in care capitalul , forta de munca , libertatea alegerilor personale , piata libera ce stabileste preturile si non interventia statului , ce are alte atributii , este vizibil benefica pentru noi toti .Banii europeni si accesul la fondurile europene sunt si ele formule economice ce permit dezvoltarea . Nu te poti dezvolta fara a avea banii necesari .Tendinta actuala , a formulelor ce tin de obtinerea acestor fonduri ,are un numitor comun si anume controlul cheltuirii banilor imprumutati , cu dobizi extrem de mici si cu termene laxe de returanare si accesul la fonduri , partial ,pe masura punerii in aplicare a proiectelor de dezvoltare .O alta latura ce permite dezvoltarea tarilor membre ,conform unor proiecte unanim aceptate de toate tarile ,contine aceste forme de imprumut dar si bani oferiti sub forma de granturi .De multe ori se prezinta forta unor mari companii internationale ca paguboasa , cu referire la externalizarea profitului acestora . Sa nu uitam totusi ca aceste entitati economice sunt jucatori economici globali care au nevoi diferite in momente diferite ce trebuiesc rapid acoperite ca parte a dezvoltarii acestor entitati , fara de care nu poti rezista in piata libera .In contrapartida toate aceste mari entitati economice ofera locuri de munca bine platite (taxele aferenta ) ofera locatii si tehnologii de virf , ofera scolarizare si modernizare , ofera practic tot cea ce societatile foste comuniste nu au avut .Echilibrul este si el parte a nevoii de supravietuire fara acest echilibru global si European totul poate fi spulberat si haosul abia asteapta . „Prietenii ” stau si ei gata sa exploateze orisice slabiciune . Cine crede ca este usor sau la indemina unui simplu Stat sa isi impuna o anume forma de vointa fie doar si pentru ca cineva sa isi pastreze puterea se inseala .

    • Ceea ce marchează autorul articolului nu este contrar observațiilor dvs.
      Ceea ce subliniază autorul este că, datorită situației prezentate, politicienii țărilor ex-comuniste nu au un interes clar în dezvoltarea economică reală, nu dependentă de Occident. Iar pe de altă parte, corporațiile occidentale sunt avantajate net de situație – muncă plătită cu salarii mult mai mici decât în țările lor de origine.
      Aceste decalaje trebuie depășite – dar depinde DOAR de politicienii locali – și aici vedeți ce mult se zbat ai noștri politrucieni să creeze un program de reală dezvoltare… inspirat de Dragnea și al său PNDL….

  2. Fara fondurile europene si fara investitiile antreprenorilor din Vest (a celor din umbra) nivelul de trai al romanilor, ungarilor, polonezilor, etc, se afla pe acelasi calapod cu cel al ucrainienilor, albanezilor, basarabenilor, etc. Astazi, Romania era probabil un fel de Albanie mai Mare, sau un fel de Belarus, dar fara industria aia bolsevica pe care o mai are Belarusul. https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_European_countries_by_average_wage

    Se pare ca membrii UE din Nord au facut o eroare, probabil ca trebuia sa consolideze Sudul dpdv economic (Grecia, Italia, Spania, Portugalia) inainte de a se extinde spre Est. Dar nici acum nu este prea tarziu sa isi mute liniile de productie in Sud. Consolidarea UE cu oameni formati in spatele cortinei de fier este o misiune imposibila, in primul rand datorita diferentei uriase de mentalitati, perceptii, mod de gandire, etc.

    P.S. competitivitatea romanilor consta in salarii mici si in preturi mici la energie, asa cum zisese Geniul Carpatin (cel mai longetitiv guvernator de banca centrala)? Chiar asa domnilor?

    • hahaha … „trebuia sa consolideze Sudul dpdv economic (Grecia, Italia, Spania, Portugalia) inainte de a se extinde spre Est.”
      Mai ales dupa ce au introdus euro care avantajeaza Germania si Olanda sa spolieze tarile PIGS.
      Dupa ce acelasi guvern a lui Merkel a impus Greciei o situatie in care a fost obligata sa puna pe piata obligatiuni de stat cu dobonda de 8+% ca sa nu piarda fondurile de pensii si mutuale din tarile din vestul Europei si pentru ca au mentalitate de hausfrau de oroare de orice risc legat de actiuni.
      Curat „solidaritate europeana”. Irlanda, starul dezvoltarii in UE in ultima criza financiara a avut bancile salvate de UK nu de UE.
      Si acum aceeasi Irlanda face jocul UE cu Brexitul.
      Sunt absolut convins ca o sa ajunga sa le para rau, dar o sa mai dureze asta.
      Lasa ca administratia Biden o sa „reseteze” relatia cu UE! hahahahahahahaha …

  3. Aderarea Ro la UE a adus in prim plan si programele de finantare cu zeci de subprograme si axe. Din pacate din 2007 absorbtia prin proiecte a banilor a fost greoaie, cu multa birocratie inutila. In plus, unitatile de management din ministerele din Ro au pus suplimentar alte piedici. De asemenea multe proiecte nu au ajutat cu nimic localitatile urbane si rurale sa depaseasca starea de subdezvoltare si au fost surse de coruptie. Aceste instrumente de finantare ale UE au fost departe de realitatile din fostele tari socialiste. Cu cele de acum nu se va putea reduce decalajul de infrastructura, productie, transporturi, agricultura, sanatate dintre tarile dezv.din UE si fostele tari socialiste, vor trebui cel putin inca jumatate de secol. In plus, alegerea domeniilor de finantare nu a fost facuta dupa nevoile reale ale populatiei, ci dupa dorintele de a face afaceri ale partidelor aflate la guvernare.

  4. Un articol foarte bun si la obiect. E timpul sa mai vorbim si despre lucruri reale din ecomonia globala ca de clisee ne-am saturat cu totii. Felicitari.

  5. Bun articolul!
    Puteti sa avansati o estimare a costurilor eurobirocratiei si a interpusilor locali gen USR care stiu sa „vorbeasca” limba eurocratica bruxeleza?
    Este 2/5/7/10 % sau mai mult?
    Imprumuturi la dobanzile derizorii actuale de pe piata justifica peschesurile bruxeleze si locale?
    Directiile de dezvoltare de la Bruxelles sunt adecvate estului Europei sau doar osifica avantajele comerciale ale tarilor din vestul UE?

    • Interesant, din 2007 pina acum, politicienii care au avut pe mina managementul fondurilor europene nu au fost de prin USR, ca doar nici primari nu prea au si nici prin guvern nu prea au fost ( plus ca au aparut destul de recent in politica romaneasca ), dar cumva, ei sint etalonul la „interpusi locali”. Cel putin in universul/realitatea dumneavoastra.

  6. De la firul ierbii se vede asa: „statul” detine peste 70% din capital cu care produce sub 30% din PIB. Cifrele pot sa difere dupa cum numeri dar pe fond sint corecte. Restul de 70% din PIB e produs de privati, de la Petrom si Dacia pina la buticarul din colt, astia produc banii tarii asteia. Nu „statul”. Care stat se face ca asigura securitate, sanatate, invatamint, infrastructura, cercetare si ce mai zic filozofii si analistii politici ca face „statul”. O fi cum zic ei, mai stii? Doar ca:
    – infrastructura face? Sontic, sontic, dar n-am fost in stare sa trecem Carpatii cu nici o investitie noua post decembrista nici pe rutier si nici pe feroviar chiar daca am avea un purcoi de bani din care sa facem asta. Otopeniul a avut una dintre piste atit de deteriorata incit Lufthansa a amenintat ca nu mai opereaza pe el. Iar daca o companie de talia aia pleaca ii iau locul Nigeria Airways si Zimbabwe Wings. Azi se sufoca si trebuie facut repede un alt terminal dar „statul” construieste aeroporturi la dracu-n praznic pe care vor avea loc 2-3 zboruri pe an. Tulcea? Tuzla? Bine ca n-a facut si la Beius sau la Petrosani vreunul. Si bine ca tot „statul” planifica un metrou prin cimp de la Baneasa pina la Otopeni de primeste o palma cu piciorul mai saptaminile trecute. Niet fonduri pentru asa ceva, to’arasi.
    – energie face? Pai lacurile de acumulare nu le-a curatat de 30 de ani. La Cernavoda se ciciie de 20 de ani sa faca 2 reactoare si in afara de declaratii de intentie ce? A, un memorandum cu USA, bravo, „stat”, si-mi vinzi margele colorate sau electricitate securitara? Aud? La termocentrale cum stai, „statule”? Le inchizi pe capete, ai?
    Am facut acum 2 ani un calcul pentru carbuni de import la Mintia. (am socotit un necesar de 10 000 tone pe zi). Il poti descarca in Constanta, Galati si il duci pe barje in sus pe Dunare. Descarci unde? Giurgiu ar merge dar opereaza la capacitate, n-ai loc sa operezi acolo. Dr T Severin ar merge si ala. In rest toate porturile dunarene sint legate de magistralele feroviare prin ate de cusut, sint linii simple de mica capacitate pentru naveta de calatori (si Diesel), daca pui trenuri de 1200 de tone pe linii ele le distrugi in citeva saptamini. Pina si asa, de la Severin pe Balota si muuult spre vest si apoi inapoi spre Ilia, altfel nu poti sa treci muntii cu asemenea tonaje. Asta presupunind ca ai si necesarul de locomotive pentru o asemenea aventura logistica, ca e o aventura si cu astea. Pai ce-ai facut „statule” ca ziceau unii ca treaba ta e sa faci infrastructura. N-ai inchis nici azi inelul de Sudvest pentru transportul energiei electrice decit in vreun PowerPoint pe la vreo conferinta. Zici ca ai gaze in Marea Neagra? Si ce astepti? Ce te impiedica sa le scoti de-acolo, „statule”? Zici ca faci o termocentrala moderna la Iernut? Pai Petrom a facut in vreo 5 ani una de doua ori mai mare, tu, „statule” tocmai ai oprit lucrarile. Da’ la Braila-Chiscani ce faci, ca am invatat la geografie ca acolo se produce energie electrica, ai platforma ai gaze in interconxiunea dubla de vis a vis cu ucrainenii. Colea la Isaccea. Auzi, da’ Brua de ce l-ai facut? Ai tras o teava care sta goala, „statule”. Trece pe la Hateg dar nu esti in stare sa modifici Mintia pe gaz, „statule”. Bravos, esti bun. Si foarte competent ca intotdeauna.
    Stii, „statule”, la ce-mi trebuie mie electricitatea aia? La concasoare … Si ce iese de la concasoare si dupa ce mai fac eu pe-acolo trebuie sa duc la Constanta. Stii cu cit circula containerele mele, „statule”? O sa-ti spun eu, cu o viteza maxima de 150 de kilometri pe zi. Nu pe ora, PE ZI. Si asta daca am noroc, altfel merg si mai incet.
    – securitate? Da, productia de doctorate in materie a fost depasita, cred ca avem cei mai multi doctori in „securitate” la hectar pe cap de cetatean furajat. In rest ce? Vad ca de-o vreme programul de araturi cu Mig 21 a fost oprit, slava cerului. O fi si pentru ca n-au combustibili sa zboare, „statule”. Dar ai la intreprinderi prin Romarm si cu se mai numeste kestia aia de poti sa dai si la altii. N-am priceput niciodata de ce intreprinderile astea n-au facut vreodata altceva atunci cind nu cumpara nimeni arme de la noi. Ca aia sint strungari, operatori prin aschiere, frezori, ce sint ei acolo. Or fi strategici si nu e nevoie sa produca ceva, sau nu-i de nasul nostru, trebuie neaparat sa avem doctorate in para stiinte de mestesugarie statala ca sa pricepem, si eventual sa ne creasca vipusti pe picioare, „statule”?
    – invatamint, zici? Serios? Esti sigur ca invatamint este ce faci tu azi, „statule”? Ce pregatesti dumneata? In afara de vorbeti politici si absolventi de management care n-au vazut vreun proces industrial sau logistic in viata vietii lor? Perfecti pentru cariere de vinzatori la Mec sau pentru Parlament. Nu c-ar fi mare diferenta. De ce crezi ca ne expediem copiii inca din liceu departe sa invete carte, crezi ca nu ne-ar fi mai usor cu ei alaturi? Sa-ti spun ca proasta clasei mele (in Scoala Generala) e in invatamint de 30 de ani, „statule”? Da, e invatatoare, vajnica absolventa de liceu industrial! Romania educata zici, „statule”, in frunte cu, ma rog, cine-a scornit-o si pe-asta, un personaj fara umor incercind si el o gluma.
    – Sanatate, zici, „statule”? De septe ani imi vinturi spitalele regionale. In timpul asta doua femei admirabile au facut doua, „statule”, capacitind societatea cu eforturile lor. Si sa nu te plingi ca ai deficit de medici cind ti-ai batut joc zeci de ani de profesia lor. Nici sa nu te gindesti s-o faci, nu ti-ar fi rusine!

    Pentru toate astea Coana Evropa ti-ar da bani, de la mine, de la altii care-i producem, de la impozitele noastre, ale cetatenilor europeni care tot ce dorim e sa fim lasati dracului in pace sa ne facem treaba, sa platim ce avem de platit si sa ne vedem de-ale noastre. De la noi zice Madam Tralalayen ca scoate banii? Pai n-avem nici noi, nu-i are nici Coana Evropa. Nu-i are? Nu-i nimic, ii tipariti ca aveti voi o banca evropeana si mai vedeti apoi, pina vine scadenta iesiti la pensie si v-ati scos. Si-atunci eu ii las lu’ ala micu o datorie pe cap, el o va plati, „statule”. N-am facut-o eu, nici el, nici vecinul, nici alti breslasi. Nu de alta dar la noi vine banca repede sa ne ceara socoteala. A facut-o o gasca din ai tai, „statule”, calatori intre Bucuresti si Bruxelles, prepusi si prepute foarte generoase cu banii pe care-i iei de la mine si de la altii ca mine.
    Cine a decis toate astea pentru si in numele tau, „statule? Unul care a lipit afise in centrul orasului acum 8 ani.

    • Exceptionala analiza.
      Ce s-a intamplat de la momentul in care Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconul Parlamentului, in fata lui Emil Boc?
      Noi romanii, am ales un Presedinte germanofon ( am stat 7 ore in fata Consulatului pentru a-l vota ) capabil sa citeasca stirea despre modul radical de protest al domnului Sobaru, in limba sa materna
      https://de.m.wikipedia.org/wiki/Adrian_Sobaru
      S-a intamplat si un lucru pozitiv.
      Putem comenta pe Contributors faptul ca suntem prizonierii unui destin absurd.
      Emil Boc il parodiaza pe Ivan Pataichin fotografiindu-se vaslind si probabil, visandu-se Presedintele Romaniei si supravietuitorul Adrian Sobaru face greva foamei in faţa Parlamentului.
      Daca, fereasca Dumnezeu, de data aceasta singurul protestatar lucid si consecvent isi va duce protestul pana la capat, ce vom face noi, cititorii acestui blog ? Ce va face Presedintele in functiune si ce vor face aspirantii la demnitatea de Sef al Statului?

  7. DNA are o baza de date in care sunt puse toate cazurile de corupție soldate cu condamnări pentru deturnare de fonduri europene. Exista si una a Olaf in care Romania sta foarte sus. Sumele deturnate nu sunt f mari (comparativ cu cele date bugetului de de stat), dar mai întotdeauna cei implicați sunt oameni din administrația de stat și din justiție. Asta este motivul principal al absorbție încete a fondurilor europene, cei de la Bruxelles s-au fript cu ciorba și acum suflă si-n iaurt.

    • Nu e chiar asa. Din 10 asa zise cazuri, 7 nu sunt fraude ci ” corectii” aplicate discretionar atat de Autoritatea de Audit care are comision si comanda plitica cat si de Autoritatle de Management care se protejeaza aplicand din start corectii. Acesrea si intocmirea/ aplicarea defectuoasa a ghidurilor conduc la nivelul minim de absorbtie. Pe scurt si nu bref cum ar spune unii, ne sabotam singuri, stiu ce spun.

  8. Felicitari pentru articol, ce iese din tiparul obisnuitelor ode inchinate UE, abordand o realitate nefardata.
    Am sa mai adaug un aspect constatat practic: utilizand fondurile UE pentru a realiza o investitie productiva, vei constata ca, de fapt, toate echipamentele le vei procura din tarile UE sau de la intreprinderi romanesti cu capital strain; de pe piata locala vei folosi forta de munca bruta ( specialistii vin si ei de-afara) si ceva materiale de constructie. Si asta, indiferent ca esti o intreprindere de stat sau privata ( in plus, cea de stat trebuie sa cofinanteze cu o parte de contributie proprie investitia). Efectul este ca cea mai mare parte din „granturi” se intoarce la societati din tarile-de fapt- finantatoare; direct sau prin profitul” exportat”.

  9. Nu inteleg de ce zecile de milioane de contribuabili europeni nu cer reducerea privilegiilor reprezentantilor lor, incluzand cultele, pe langa Institutiile Eu si directionarea considerabilelor sume rezultate din ajustarea severa si justificata, catre bugetele ţarilor din care provin.
    Aceasta atitudine sa vina oare din faptul ca ignora interesele cui servesc politicienii inscaunati la Brussel si platiti in fapt, din ceea ce li-se cuvine si milioanelor de disponibilizati europeeni?
    Cat adevar a rostit gura pacatosului politician Mircea Diaconu cand a afirmat in finalul unei emisiuni confesive ca el a fost trimis la Brussel pentru a sustine interesele unui anumit grup politic european.
    In acest fel justifica atitudinea-i catatonica de pe parcursul mandatului sau, uitand ca la inceputul emisiunii se declarase profund si manifest nationalist.
    Este foarte interesant de urmarit metamorfozarile kafkiene prin care au trecut alesii romanilor in ultimele decenii. Psihologi capabili sa leviteze s-au transformat peste noapte in fizicieni iluminati de inspiratii geniale si capacitati manageriale stimulate de nebanuite abilitati politice.
    Si invers, fizicieni inspirati si-au descoperit abilitati politice, aplecari catre aprofundarea filosofiei structurate si capacitatati manageriale
    subtil descrise de Bulgacov in Maestrul si Margareta.
    De fapt, vroiam sa spun ca nu cred ca o vom scoate la capat cu mutantii care se perinda la conducerea ţarii.
    Si à propos, ce o mai face Jean Claude Junker , o mai pastra legatura cu omologii lui extraplanetari?!

  10. O analiza profesionista a acestui fenomen economic : fonduri europene ne/partial rambursabile . Cred ca nici nu exista in actualul guvern un astfel de analist atat de competent .

  11. Obișnuitele ode închinate UE?! De unde și până unde, d-le Cristescu?
    Autorul repetă obsesiv despre sub-capitalizarea firmelor naționale, ca motiv pentru salariile de 2-3-4 ori mai reduse decât cele din vest. Păi cei ce au primul interes în capitalizarea companiilor naționale sunt guvernele și administrațiile locale. Dar corupția despre care se vorbește în articol există mai ales cu implicarea acestora. Dacă aici e vina UE, atunci este pentru că controlul e defectuos. Dar cine și ce oprește autoritățile naționale să facă controale riguroase? Nicidecum UE.
    Da, companiile occidentale au cifre de afaceri ce se apropie de bugetele naționale ale țărilor est-europene. Dar situația era preexistentă aderării acestora la UE. Dacă la început s-au plătit salarii și de 10 ori mai mici, după cum scrie chiar autorul, astăzi diferența este mai mică, de 2-3-4 ori. E totuși un progres, posibil tocmai prin finanțarea din fondurile structurale și de investiții. Închipuiți-vă două vase, unul aproape plin și altul aproape gol! Conectați-le cu o conductă în partea de jos. Apa va curge din vasul plin în cel gol până când vor avea aceeași înălțime. Pentru cei care aveau acces la vasul gol este bine, pentru ceilalți este rău. Soluția este ca în ambele vase nivelul să crească. Dar asta se poate face doar gradual și numai nefolosind chiar toată creșterea de nivel din vasul cel plin pentru a recupera rămânerea în urmă a celui gol. Pentru că, deși repetă de câteva ori faptul că sumele plătite de cetățenii europeni sunt sursa banilor, autorul nu explică detaliat algoritmul în baza căruia se face acest lucru, amintind doar în treacăt că există un astfel de algoritm. Ori există țări care contribuie net la bugetul uniunii și altele care obțin fonduri mai mari decât sumele plătite.
    Întrebați-vă atunci, d-le Cristescu, dacă bucureștenii ar accepta o taxă de solidaritate de 2-5% pentru a crește salariile celor de la Chișinău, așa cum au acceptat vest-germanii în favoarea fraților din fosta RDG. Eu nu cred că ar face asta nici 10% dintre ei. De ce ar face-o atunci cei din țările ce contribuie net la bugetul uniunii? Pentru că grupul Schwartz face totuși profit?! Nu e profitul UE. Iar autoritățile locale pot reglementa piața internă, creând avantaje pentru micii comercianți sau lanțuri de magazine naționale. De exemplu, să nu mai existe supermarketuri sau hypermarketuri care să funcționeze în centrul orașului, așa cum am văzut la București, la Cluj, la Timișoara sau la Iași. Sau orarul acestora să fie mai scurt decât al băcăniei de cartier. Dar când guvernul mitomanului a încercat să facă singurul lucru bun din mandatul său, am sărit cu toții că kaufland și lidl sunt bune că poți cumpăra orice acolo și nu pierzi mult timp cu căutatul.
    Polonia se înarmează cu F35 folosind fonduri europene, iar România își poate cumpăra aparatură de telecomunicații din China folosind aceleași fonduri. UE nu te obligă să cumperi de la Siemens dacă vrei Huawei. Și nici să înghiți cârnați nemțești în loc de cei de Pleșcoi. Dar nici nu-l poate obliga pe neamț, pe suedez sau pe italian să accepte un salariu mai mic, pentru că trebuie să câștige și patronii din România mai bine și pentru ca statul român să poată împrumuta 60 miliarde ca apoi să capitalizeze băncile grecești.
    La plăcinte înainte, la război înapoi. Când s-au propus cote pentru acceptarea de emigranți, cei din est au spus „noi nu!”, dar când e vorba de încasat „nouă să ni se dea mai mult!”. Considerați că e fair?
    Închei spunând că toate soluțiile și pârghiile pentru îndreptarea situației sunt la autoritățile naționale: programe pentru atragerea de fonduri , reglementare tarifare și non-tarifara, controale riguroase. De-a lungul autostrăzii A1 au apărut deja, încă timide dar tot mai multe, facilități de producție unde salariile angajaților sunt doar de 1,5 ori mai mici decât în occident. Depinde doar de estici cat de repede se vor înmulți acestea, folosind fonduri europene pentru infrastructură.

  12. multumesc, rog mai scrieti;
    constat ca puteti inspira chiar si unii comentatori care stiu si ei ce spun;
    poate se mai acopera zgomotul de fond, cat si omniprezentul nechezat si falfait de aripi al unicornilor;

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Octavian Vidicanhttp://contributors
Consultant de business, Arad

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

“Discriminarea” în vremea holerei. Sau ce ne spune manipularea cuvintelor în pandemie

Acum vreo săptămână explicam într-o emisiune TV că a te considera “discriminat” dacă ţi se impun restricţii pentru că n-ai vrut să...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Nimicul la putere

            Ceea ce vedem acum pe scena publică nu e nimic altceva decât consecința faptului că niște oameni fără nici o consistență...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

Cine smântânește borcanul cu energie?

ANRE este un "organism de reglementare și supraveghere (care) doar ține de șase pentru ca șmecherii din domeniul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.