Introducere
A fost o vreme când curgeau destul de mulți bytes pe acest site și pe altele pe tema cercetării din România. Acum s-a trecut în starea de repaos aproape total, cu câteva excepții despre care vom discuta în continuare. Ca aspect general, se pare că cercetarea din România nu mai interesează pe nimeni; nu numai pe guvernanți, care au probabil alte priorități, pandemia de combătut și alte lupte intestine de purtat, dar nici societatea în general nu pare a mai dori să afle ce se mai cercetează și mai ales ce NU se cercetează și din ce motive la noi în țară. Motivul pentru care scriu aceste rînduri este că-mi doresc, pentru colegii mei și pentru mine, câteva sfaturi despre ce să facem în continuare, dacă este cazul să ne reorientăm spre alte domenii cât încă mai putem. Aceasta știind că, dacă în momentul de față cele câteva zeci sau (să spunem) sute de promotori ai cercetării – adică persoane care au ceva cultură și rezultate, capabile să propună noi subiecte și să conducă grupuri de cercetare – dezertează din sistem, putem să îngropăm acest domeniu liniștiți.
Resursa umană, în mod tradițional pe ultimul loc
Situația este cumva similară cu aceea a mult lăudatei industrii românești din “Epoca de Aur”. Multă lume l-a criticat pe Petre Roman că ar fi afirmat că industria românească este un morman de fiare vechi. Dar hai să fim serioși: vorbeam de capacități industriale dezvoltate hei-rupistic în anii 1970 cu importuri masive de tehnologie, care ulterior au devenit “asimilări” și unde a lipsit partea de întreținere și upgrade în deceniul care a urmat, marcat de economii drastice la toate nivelurile. Publicul larg ar trebui să reușească să facă analogia dintre o capacitate industrială și un automobil: oricât de performant ar fi acel automobil inițial, dacă nu-i efectuezi la timp reviziile și micile reparații, dacă nu-i schimbi uleiul și filtrele de exemplu, va deveni fier vechi în cele din urmă. Și, chiar dacă-l întreții cum se cuvine, nu te poți aștepta ca peste 20 de ani să aibă performanțe similare cu acelea din momentul inițial. Și în niciun caz comparabil cu modelele noi. La fel, mașinile-unelte se uzează, se decalibrează, sculele trebuie înlocuite, reactoarele chimice se mai crapă, sistemele de reglare se mai strică – și aceasta fără a vorbi de faptul că, în tot acest timp, tehnologia nu stă pe loc, apar noi mașini-unelte, materiale, compuși, scule, proceduri mai performante și mai ales automatizate, la care nu aveam acces în starea de izolare economică la care eram constrânși de conducerea de partid și de stat. Deci, industria aceasta pe care o regretă mulți (cei care suspină în fața Mall-urilor ridicate pe locul acestor uzine defuncte) chiar era spre sfârșitul ciclului de viață.
Ce n-a realizat multă lume era că la momentul respectiv țara dispunea de un alt asset pe care societatea îl neglija complet: specialiștii. Mai precis, “intelectualitatea tehnică”, și ea dezvoltată (totuși) heirupistic în anii comunismului. Chiar dacă fabricile erau pe ducă, exista know-how și oameni cărora, dacă li s-ar fi dat posibilitatea, ar fi readus pe linia de plutire măcar o parte din mastodonții aceia energofagi și cu productivitate scăzută. Dar pe vremea aceea se striga pe străzi “moarte intelectualilor” și “noi muncim, nu gândim”. Falimentul treptat și închiderea economiei i-a determinat pe cei mai mulți din intelectualitatea tehnică să emigreze, iar pe cei rămași să se apuce de altceva. Când, după aproape 20 de ani, după intrarea în Uniunea Europeană, s-a pus problema refacerii unor capacități de producție similare, s-a intrat în paradigma actuală a lipsei specialiștilor. Încercați chiar și acum să găsiți un sudor sau un sticlar bun, sau un inginer tehnolog, sau un biochimist cu experiență.
Probabil că același lucru este pe cale să se întâmple acum și în cercetare. După intrarea în Uniunea Europeană, s-a deschis accesul la finanțările din fonduri structurale și au fost achiziționate multe echipamente la nivelul de performanță al momentului. (Câte chiar s-au folosit, și mai ales cât timp și cu ce rezultate, este altă poveste.) Acum aceste aparate au depășit mijlocul duratei de viață, multe necesită întrețineri și reparații, care – unele din ele – nu prea pot fi amânate. Specialiștii care au învățat să lucreze cu ele simt din plin demotivarea autorităților și a societății de a mai finanța cercetarea și în curând își vor căuta de lucru prin alte locuri. Iar, după un ciclu de 4–5 ani de subfinanțare cronică, atunci când cineva va dori revigorarea acestor capacități, nu va mai avea nici cu cine, nici ce să repună în funcțiune. Ceea ce s-a întâmplat sau, mai degrabă, ce refuză să se întâmple în 2021 va conduce, dacă nu se iau chiar în momentul acesta măsuri urgente, la demantelarea cuasi-completă a cercetării din România, care a avut câțiva ani în care, totuși, s-a apropiat cât de cât de nivelul elitei mondiale, cel puțin în anumite domenii.
Înghețul total
S-a creat un nou Minister al “Cercetării, Inovării și Digitalizării” (MCID), deci prima intenție a fost bună. În Programul de Guvernare s-au avansat niște proiecții financiare decente spre mulțumitoare pentru domeniu pînă în anul 2024. Din păcate, nici pînă în momentul de față acest nou Minister nu este funcțional, nu are organigrama aprobată, nu are dreptul să primească și să distribuie fonduri [1]. Situația este de așa natură încât nici pentru proiectele multi-anuale (de exemplu, cele câștigate în competițiile anterioare) nu s-a deschis finanțarea. Institutele Naționale nu au cum supraviețui fără Finanțarea Nucleu, care și ea este pe bază de proiecte multianuale și unde a fost, totuși, un fel de competiție atunci când s-a lansat programul actual. (Faptul că în etapa finală a acelei competiții sumele au fost decise comisia de “specialiști” din minister nu tocmai corelat cu evaluările tehnico-științifice efectuate de specialiștii adevărați nu le-o poate imputa nimeni INCD-urilor.) Nu se întreabă nimeni din ce trăiesc acum aceste institute, acești cercetători? Unele institute au linii de credit, dar pentru multe s-a terminat și această posibilitate. S-au acordat “pe hârtie” și “pe sprânceană” niște fonduri pentru Instalațiile de Interes Național, în tradiționala lipsă de transparență a acestui mecanism de finanțare.
Ca lucrurile să fie clare, din câte știu, până în momentul de față Guvernul nu a vărsat niciun leu cercetării. Dacă mă înșel, m-aș bucura să fiu contrazis.
Situația este de așa natură încât, dacă nu se deblochează de urgență funcționarea MCID (de urgență însemnând în maxim o săptămână), cu toate intervalele necesare punerii în mișcare a noului mecanism, multe institute vor intra în incapacitate de plată, vor acumula datorii la buget, cu toate consecințele ulterioare. Dacă se vrea desființarea lor, atunci măcar să ne-o spună guvernanții de pe acum. Dar să nu mai vină ulterior cu pretenții că domeniul cercetării din România rezolvă problema alfa, sau beta, sau omega. (À propos, ați mai auzit ceva de vaccinul românesc anti-Covid de la Timișoara?).
Mai multe detalii administrative găsiți în Ref. [1].
Competiții viciate
Faptul că ultima competiție de “Proiecte de Cercetare Exploratorie” a fost profund viciată este recunoscut, în mod surprinzător, chiar de raportul CNCS pentru 2020 [2]. La “aspecte pozitive” sunt fix 9 rânduri, la “aspecte negative” sunt aproape 6 pagini. Cred că relevantă este experiența personală, cu un proiect plasat spre coada clasamentului (83 puncte) la secțiunea Fizică. La CV-ul directorului de proiect, mi s-a reproșat numărul redus de citări ale articolelor listate (60 fără autocitări) și faptul că ar fi publicate în reviste modeste. Toate cele 10 articole fiind în reviste din Q1 și la toate subsemnatul fiind autor corespondent unic (Și toate în domeniul proiectului.). Primul clasat la aceeași secțiune de Fizică a listat 4 articole la care era autor principal, dintre care numai 2 în Q1 și numărul total de citări era 16. Mai vreți? Mai spun. Mi s-a reproșat că nu am conferințe invitate, dar în pachetul de informații spunea în mod clar că trebuia să listezi numai “prelegeri invitate” la universități din top 500 și, deci, le-am listat numai pe acelea. Oricum, nu era loc pentru vreo listă de conferințe invitate și aici părerea mea strict personală este că în Fizică primești invitații la conferințe în momentul în care ai o vizibilitate prin publicații peste un anumit nivel, deci punctarea suplimentară a conferințelor invitate nu face decât să puncteze suplimentar ceea ce ai demonstrat deja prin publicații. În ceea ce privește proiectul propriu-zis, am “beneficiat” de o evaluare de vreo 4 rânduri care se putea aplica la orice tip de proiect, din orice domeniu, nu apărea nicăieri măcar vreo referire la vreo noțiune din fizică.
Am colegi cărora pentru proiecte de cercetare fundamentală li s-a reproșat că nu au specificat TRL-ul la care vor ajunge, sau că nu și-au propus depunerea de brevete pentru proiecte de tip PD, care finanțează o singură persoană. Adică revenim la inventatorul singuratic, geniul neînțeles, des întâlnit în narativul pentru public despre cercetarea de la noi? Iar alte exemple sunt detaliate în Raportul la care m-am referit anterior. Să terminăm într-o notă pozitivă: faptul că aceste lucruri au fost spuse în raportul oficial al CNCS ar putea fi un prim semn de dezghețare a situației.
Vă invit, de asemenea, măcar pe colegii fizicieni, să aruncați o privire asupra proiectelor care au obținut finanțare și asupra listei Comisiei de Fizică a CNCS. Dacă găsiți aceleași corelații pe care le-am găsit și eu, îmi puteți scrie și pe acest site, și în privat.
Competiția aceasta NU s-a contractat încă și poate că ar fi cazul că se reia procesul de evaluare.
Principii mari și ambiții mici
A făcut o oarecare vâlvă lansarea, sub denumirea pompoasă de “aplicare a principiului lui Haldane” o inițiativă a unor colegi de a demara un proces pentru înființarea unui Consiliu unic de cercetare, care să se ocupe de fondurile alocate în regim de competiție. Sub acoperirea numelui laureatului Premiului Nobel pentru Fizică din 2016 care enunțase ideea ca distribuirea fondurilor pentru cercetare să fie decisă chiar de cecetători, fără imixtiuni din sfera politicului, inițiativa stipula aplicarea acestui procedeu și la noi. Inițiativa a avut o susținere modestă (150 de semnatari în urmă cu o săptămână), probabil, și din cauza percepției că ar fi dorința câtorva de a desființa actualele comitete și comiții ca să se așeze ei la butoane. Când formulezi o asemenea inițiativă, trebuie să realizezi și contextul social și național. România este țara unde, cu mult înainte să se strige “moarte intelectualilor” sau “noi muncim, nu gândim”, s-au consacrat exprimările de tipul “ridică-te tu ca să mă așez eu” sau, încă și mai înainte, “cine împarte parte-și face”. Vezi și penultimul paragraf din secțiunea anterioară. Colegii mergeau mai departe și propuneau transpunerea în legislația românească a unei organizații de tipul National Science Foundation (NSF) din Statele Unite. Nu știu dacă NSF este chiar un model de urmat, deoarece și în Statele Unite există grupuri de influență, mainstream, în care, dacă nu te integrezi, ești cam mort. Pe de altă parte, NSF nu gestionează totalitatea fondurilor de cercetare din (încă) cea mai mare putere economică a lumii. În discuțiile pe care le-am purtat, mi-am exprimat convingerea că inițiativa “Haldane” este doar un fel de sfert de reformă, întrucât mi s-a spus clar că “ei” (promotorii) nu-și doresc să reformeze în vreun fel nici funcționarea INCD-urilor sau a centrelor de cercetare din Universități, nici Programul Nucleu, nici finanțarea de excelență din universități, nici Instalațiile de Interes Național. Ori, după părerea mea, reforma ar trebui să fie totală, ar trebui să fie un proces mai amplu și mai de durată, ceea ce figurează (dar numai cu titlu de intenție) în Programul de Guvernare.
Pe scurt, procesul ar trebui să dureze vreo 2–3 ani cel puțin, ar trebui să se indentifice evaluatori externi, nume solide din fiecare domeniu, să fie plătiți corespunzător, iar de evaluarea lor chiar să se țină cont fără vreo imixtiune din partea altor foruri. Unele INCD-uri au beneficiat de asemenea echipe de evaluatori în 2012 și cred că de multe ori rezultatul acestor rapoarte de evaluare a determinat schimbări de paradigmă, identificarea de puncte slabe, măsuri care chiar au fost luate. Din păcate, acea evaluare nu a fost complet unitară, alții “beneficiind” de echipe de evaluatori mult mai “prietenoase” (și locale, fără prea mulți specialiști din afară), pe urmă s-a trecut totul în standby până prin 2015, după care s-a decis că toți sunt premianți și s-a mers mai departe.
În așteptarea acestui proces amplu și de durată, ca să nu sucombe de tot cercetarea și să mai avem pe cine evalua, ar trebui deblocat urgent sistemul actual, conform cu legislația în vigoare și cu obligațiile Autorităților Contractante privind proiectele multianuale deja începute. În paralel, se poate porni și procedura de evaluare, cu autorități din străinătate și toate bunele practici necesare.
Divide et empera
Așa agonizantă cum este acum, cercetarea românească se canibalizează copios. Am dat mai înainte exemplul grupului de presiune “Haldane” care-și caută dușmani imaginari cu care să se răfuiască (persoane retrograde în categoria cărora am senzația că l-au inclus și pe subsemnatul). Asociația Ad-Astra mai iese periodic cu câte un comunicat de tipul “să fie bine ca să nu fie rău” [5], probabil dorind să se impună și ei pe post de partener de “butonat”. Ar trebui să reia acum acel apel din prisma faptului că situația este mult mai gravă, că fără deblocarea urgentă a funcționării acestui nou Minister ne va prinde jumătatea anului înainte să putem începe să încasăm ceva bani din proiectele în curs și să putem și face ceva cercetare.
O dihonie care nu se potolește decât sporadic este aceea între Universități și Institutele Naționale. Cercetătorii din INCD-uri se simt extrem de vexați de câte ori vreun potentat local afirmă “adevărata cercetare se face în Universități”. Bine zic ei, și Max Planck, și Fraunhofer, și CNRS, și CNR sau CSIC sunt tot universități? Personalul de cercetare din universități (cu grade didactice și/sau numai grade de cercetare) spumegă împotriva finanțării Nucleu de care beneficiază INCD-urile, care, în opinia lor, sunt bani nemeritați. Din când în când se mai bagă câte un băț prin gard și cele două tabere se răstesc copios una la cealaltă.
Nimeni nu realizează că adevăratul conflict ar trebui să fie între cei muncitori și cei care trag chiulul, sau între cei care obțin rezultate și cei care numai le simulează. Sau, mai simplu, între competenți și incompetenți. Iar atât competenți, cât și incompetenți, există și în Universități, și în INCD-uri, și în Institutele Academiei Române, probabil că și în privat. În loc ca echipele competente, indiferent de proveniența lor, să se coalizeze împotriva imposturii, a falsificatorilor de rezultate, a plagiatorilor (etc. etc.), ei participă la această canibalizare de rău augur. A existat o vreme când se finanțau foarte multe proiecte de Parteneriate (în PN1, PN2, mai puțin în PN3), plus proiectele Complexe (PCCE, PCCF), unde parteneri din ambele tabere lucrau foarte bine împreună și obțineau rezultate interesante. În absența de noi competiții, fiecare se concentrează pe puținele resurse sigure disponibile și, în mod evident, percepe orice încurajare de către decidenți a taberei adverse ca un atentat la bucățica lui de pâine. De exemplu, se vorbește uneori până la paroxism de evaluarea INCD-urilor, dar nimeni nu spune un cuvânt despre evaluarea colectivelor din Universități sau din Institutele Academiei Române. Probabil că în resetarea aceea a sistemului pe care am menționat-o ar trebui să aibă loc o evaluare simultană, pe aceleași criterii, a tuturor entităților de cercetare.
Și mai este o problemă. Tabăra “bună”, a “competenților”, în permanență va consta din persoane destul de ocupate. Fie că obțin rezultate, fie că le analizează, publică, brevetează, fie că trebuie să gestioneze proiecte sau să propună noi proiecte. Tabăra “celorlalți” va avea mult mai multe disponibilități de timp, energie, motivație pentru tras de sfori, întâlniri la ceas de taină, pus țara la cale, trafic de influență și nu intru în mai multe detalii pentru că nu le știu, doar le bănuiesc și – sincer – mă îngrozesc de ce aș putea afla.
Aici cred că aș putea enunța o soluție practică: (i) coalizarea ansamblurilor de grupuri competente pe anumite domenii, care se recunosc reciproc, indiferent de instituția de apartenență; (ii) izolarea treptată a celor incompetenți; (iii) identificarea vectorilor de agitat spiritele, persoane, organizații sau instituții care întrețin starea de “dihonie”; (iv) cristalizarea unei mase a personalului de cercetare onest, muncitor și care poate face ceva în țara aceasta – iar aceștia ar putea propune și susține inițiative de reformare, având și credibilitatea necesară. Lupta nu va fi deloc ușoară.
Ce se mai întîmplă pe la ELI–NP?
Cu scuzele de rigoare, am lăsat la urmă proiectul-fanion al cercetării românești, “laserul de la Măgurele”, care în 2019 și 2020 marca premieră mondială după premieră mondială. Nici din partea aceasta, cel puțin din punct de vedere științific, nu se mai aude mare lucru. Trec peste afirmații de anul trecut cum că din anul acesta se va începe montarea sursei de radiații gamma. Sau că zona de 100 TW este operațională și s-au început primele experimente reale. Pe site-ul facilității nu mai apar noutăți de la simpozionul din decembrie care s-a lăsat cu tragerea câtorva pulsuri de 10 PW (presupunând că durata pulsului este de ordinul a 25 fs, ceea ce încă nu m-am lămurit cum se determină).
După demiterea mult incriminatului capo di tutti capi al ELI–NP și al celui mai mare institut din țară, Acad. Nicolae V. Zamfir, restul echipei de la ELI–NP a rămas cam neschimbat, doar directorul tehnic a devenit director de proiect. Partea bună ar fi că în liniștea care s-a așternut, bunul simț fizic al (sper) multora ca mine n-a mai fost agresat de zgomote media de tipul “tratăm cancerul, Covidul, deșeurile nucleare” sau realizarea teleportării, sau sarabanda de premii Nobel care se vor lua din simplul fapt că există această facilitate.
Din punct de vedere administrativ, excluderea României din CERIC, consorțiul de cercetare creat pentru a gestiona noii centre de cercetare din cadrul proiectului ELI (cel mare, care includea toate cele trei facilități) continuă în pas alert, mai nou țării noastre i s-a oferit (sau cere ea, nu mi-e prea clar) un statut de observator care va fi probabil transformat, ca să ne aline orgoliile mioritice, în cel de “observator fondator” [5]. Partea bună este că nu trebuie să dăm niciun ban pentru funcționarea CERIC. Partea rea este că va trebui să întreținem ELI–NP din fonduri proprii. S-a vorbit de 30–35 milioane de lei, dar cred că mai degrabă suma era în Euro.
Întrebarea care se pune este următoarea: dacă în condițiile actuale de amânare pe termen nedefinit a (sub)finanțării sistemului de cercetare sunt puse în pericol entități de cercetare operaționale, care au produs și produc rezultate de la fundamental la aplicativ și transfer tehnologic (atâta cât este acum), ce șanse de supraviețuire are o infrastructură care până acum a tras doar câteva pulsuri într-o incintă fără prea multe alte dispozitive de caracterizare și care, în afara unor inaugurări pompoase, n-a livrat prea mare lucru până în prezent?
Poate că Guvernul, în loc să se chinuie să aprobe acel Memorandum din care nu se înțelege prea mare lucru, a fi făcut mai bine ca în aceeași ședință să aprobe noua organigramă a MCID și posturile de secretari de stat, pentru ca măcar o parte din sistem să reînceapă să funcționeze.
Câteva concluzii
N-ar trebui să ne mai lăsăm călăriți, dezbinați, umiliți în fel și chip. Din motive de pandemie, evit să-mi invit colegii să iasă în stradă, însă o acțiune concertată se poate declanșa și online pentru deblocarea finanțării cercetării, atâta cât s-a aprobat, și în condițiile reglementate actualmente. Toți cei care au relații în mediul politic, și mai ales colegii din universități, ar trebui să se implice. N-ar trebui nimeni să-și imagineze că dacă “moare” numai ELI–NP, sau sucombă doar INCD-urile, ceilalți vor scăpa teferi. Și ar trebui să intensificăm reacțiile de reprimare a tuturor exagerărilor și non-sensurilor care tot apar în media. Ar trebui ca societatea în general să reușească să înțeleagă că cercetarea este un proces laborios, cu multe suișuri și coborâșuri, nimic nu-ți reușește din prima, totdeauna apar lucruri noi și – mai ales – toate minunile tehnologice care ne înconjoară, de la grătarul de mici la telefonul cu care te filmezi cînd îi prăjești (de fapt, chiar și micii în sine), de la acustica unei săli de concert până la boxele din care-ți pui manele, n-ar fi fost posibile fără cercetare.
NOTE_
[1] http://www.marketwatch.ro/articol/17218/SOS_Cercetarea_romaneasca/
[2] http://www.cncs-nrc.ro/wp-content/uploads/2021/02/Raport-CNCS-2020.pdf
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Din tot ceea ce s-a scris pe contributors.ro in ultimii trei ani despre cercetare a fost in zadar. Multi au facut propuneri pertinente dar pe decidentii din minister si guvern nu le a pasat catusi de putin. Am inteles de mult ca se doreste disparitia multor institute si centre de cercetare prin faliment declarat de acestea. Cercetarea nu va mai fi facuta de noi ci de cei care sunt in UE. Asa cum importam bunuri de larg consum dar si industriale ca nu le mai producem, tot asa vom plati cercetarea importata. Apoi cercetarea este utila in o adevarata economie de piata si nu una de gasca si tot felul de cumetrii. Inca nu avem economie de piata adevarata, poate peste alte doua-trei generatii, daca se opreste emigratia tinerilor bine educati si pregatiti.
Nu cred ca „se doreste” disparitia institutelor de cercetare. Mai degraba este vorba despre ignoranta, marea majoritate a membrilor clasei politice este indiferenta sau in necunostinta de cauza. Clasa politica nu intelege stransa legatura dintre cercetare si dezvoltarea societatii romanesti. Nu cred ca clasa politica are cunostinta de faptul ca se realizeaza harti la nivel mondial cu performantele stiintifice pe tari si zone geografice, iar firmele serioase studiaza harti de acest tip cand iau decizii de incepere de investitii sau relocari de centre de dezvoltare sau de productie.
Dupa cate stiu, pe un proiect european, dupa 2012 si inainte de 2015, Adrian Curaj a realizat la UEFISCDI o astfel de harta si pentru Romania, luand in consideratie doar criterii serioase(articole publicate in reviste indexate Science Citation Index Expanded, citari in reviste indexate SCIE si brevete recunoscute la nivel international). Din cate stiu, guvernul a ignorat total aceasta harta( „decidentii politici nu au fost interesati” – conform spuselor lui Adrian Curaj) si a blocat intrarea in spatiul public a acestor informatii. Nici macar universitatile nu au avut acces la ea. Nu-i nimic! Au altii din exterior grija sa studieze cu exactitate potentialul nostru si sa ia decizii in functie de o realitate care la noi nu se vrea a fi cunoscuta.
In legatura cu faptul ca s-ar dori ca cercetarea sa fie facuta in alte parti, e o eroare si o atitudine conspirationista. Nu e deloc asa! Clasa politica si-ar dori sa se produca multi bani din cercetare(intelegand ce poate din aceasta poveste), ca sa existe cat mai multe sume la dispozitie din care sa se poata fura! Dar de dat bani, nu vor sa dea! Si cand se dau, au grija ca sistemul de pile sa-i repartizeze la fel si fel de neaveniti, de pseudocercetatori ajunsi prin institute si universitati prin pile si meode deloc ortodoxe.
Comentariul de mai sus nu este scris pentru a aduce un elogiu la adresa lui Adrian Curaj, ci este doar o prezentare a realitatii.
Multumesc de comentariu. Dar realitatea bate argumentele dv. Exists si exceptii dar nu sunt regula. Iar mie sa nu imi vorbiti de dl. Cursj, il cunosc bine si cum a evoluat profesional si sfanta relatie a functionat minunat. Cunosc multe proiecte de infrastructura mare care nu au fost facute de cercetarea din Ro ci din tari UE. Apoi in multe proiecte de cercetare din UE nu le conducem noi ci suntem doar simpli parteneri pe etape de lucru. Mai informati-va temeinic.
Nu ati inteles ce am vrut sa spun! Relativ la Romania nu exista niciun plan mondial pus la punct de catre Bill Gates(sau George Soros sau cine va mai trazneste dumneavoastra si altor conspirationisti prin cap) sau elaborat noaptea prin cine stie ce cotloane ale cancelariilor occidentale, plan prin care, cu complicitatea unor decidenti politici autohtoni, sa fie distrusa extraordinar de competitiva cercetare romaneasca!
Daca acestea sunt ideile in jurul carora navigati, nu avem, ce sa discutam! De elucubratii de genul acesta cu iz nationalisto-comunist, sunt satul!
Relativ la cercetare, in Romania, este vorba doar de prostie si lipsa de inteligenta, de lichelism si incompetenta crasa. Nu ne vrea nimeni raul, dar daca suntem prosti nevindecabili, nimeni nu are de gand sa ne bage in sac ceea ce noi nu vrem sau nu putem sa bagam.
In cadrul multiplelor proiecte in care suntem simpli parteneri, suntem exact ceea ce meritam sa fim! Ca natie! La noi totul incepe cu „pseudo”! La noi se face pseudoinvatamant, pseudocercetare, pseudofinantare a cercetarii, pseudopolitica de orice natura si la orice nivel, etc
Va rog frumos sa exprimati opinii fara jigniri si cred ca locul dv nu este pe acest blog. Ceea ce avem acum este rezultatul unei finantari mediocre, lipsa de reforme, legislatie proasta, lipsa de comunicare si solidaritare intre cercetatorii buni, aroganta si autosuficienta, coruptie institutionala si de grup, individuala ,etc. Aici nu este vorba ce conspiratii si elucubratii gratuite, viziuni comuniste, ci de realitati traite.
Am sesizat o greșeală, la ELI-NP este vorba despre excluderea din ELI-ERIC și nu din CERIC. CERIC este un alt consorțiu european de cercetare central-european, în care România este inclusă cu toate drepturile, și care funcționează foarte bine în momentul de față. Mea culpa și scuze față de colegii care lucrează pentru CERIC.
Stimate coleg CMT,
In institutia Dvs. – Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor- nu se „obisnuieste” prezentarea publica a declaratiilor de avere pentru personalul de conducere, pana la nivelul directorilor de proiect? Credeam ca e o regula obligatorie pe tot cuprinsul Romaniei… Sau sunt doar pentru uzul intern?
Sau, poate, sunt atat de bine ascunse incat sa nu le gaseasca nimeni…?
Daca exista cumva, afisati un link unde sa poata fi vizionate.
Daca nu… e grav… Ceva pute…
Aceeasi Kate.
Luati la puricat toate site urile oficiale ale INCD-urilor dar si ale centrelor de cercet.universitare, multor institute ale Acad. Romane si o sa aveti mari surprize. Nu exista date despre cons.adm, cons.st. etc si nici declaratii de avere, conflicte de interese, etc.
Atata vreme cat nu o sa creem in Romania un mediu prielnic, in care domeniul cercetarii sa fie sincronizat cu cererea de progress technologic si inovatie din economia reala si din institutiile militarizate ale statului, si care sa fie catalistul de „competitive advantage” si plus valoare in domeniile respective, nu o sa avem niciodata o cercetare finantata decent si o sa fim mereu pe ultimele locuri in UE si in lume la acest capitol. O noua docrina economica in Romania axata pe inovatie si antreorenoriat care sa conduca la aparitia unor companii romanesti comopetitive la nivel modial, precum si pe relansarea industriei de armament pot crea premizele unor vremuri mai bune pentru cercetarea romaneasca. Pana atunci, la fel ca si pana acum.
FAKE NEWS: „Competiția aceasta NU s-a contractat încă și poate că ar fi cazul că se reia procesul de evaluare.” Se refera la PCE. Contractele s-au semnat demult, in februarie.
Din unctul meu de vedere, cercetarea romaneasca e exact unde ar trebui sa fie: extrem de putine fonduri de la buget, ca oricum ne-am obisnuit sa le irosim pe „cercetare fundamentala” complet inutila. Cine vrea sa faca cercetare serioasa, o poate face oricand in colaborare cu o firma serioasa sau accesand fonduri europene.
E foarte important sa nu avem cercetare fundamentala, pentru ca accidental un astfel de cercetator, neacreditat de cine stie ce birocratie si neafiliat vreunui concern ar putea constata ca dezinfectantul vandut de vreo firma nu e ce scrie pe el, ca masinaria nu e in parametri si doamne fereste ca ce bate campii vreun politician cu multe doctorate e pur si simplu o aberatie. Poate ca nu stiti, dar cercetare fundamentala nu inseamna cine stie ce lucru exotic ci si de ce si cum se inmulteste un virus, cum ataca celula, inseamna si sa intelegi de ce s-a rupt aripa avionului si cum poti face un proces ecologic. Si nu, a citi pe wikipedia nu e suficient ca sa fii expert in ceva.
Foarte lung, dar interesant si corect articolul in mai multe privinte.
Da, ce spune autorul e corect in mare parte , s-a infiintat intr-adevar un Minister al Cercetării, Inovării și Digitalizării, dar are un ministru care are de a face cu cercetarea ,inovarea si digitalizarea in aceiasi masura cu care Vlad Voiculescu, economist de meserie, are de a face cu sanatatea. Pe scurt, un domn pafarist de la Plus si la care nimeni din sistemul de cercetare nu are acces inca –his is too bussy!). De fapt ministerul nu s-a infiintat inca nu are HG de functionare, dar are buget pe 2021 , dar pe care nu il poate excuta ministerul neexistand inca. Sa radem cu competentii domni Catu si Teleman. Ei da, ministrul cercetarii se numeste chiar asa Teleman, ca marele compositor de muzica baroca (Telemann) drag mie , asteptam si ministrii Bach, Mozart si Beethoven, cine stie cu invazia asta de nemti la conducerea Romaniei!
Competitiile de proiecte sunt viciate in Romania, este perfect adevarat. Corelatiile de care povesteste elegant autorul sunt pile sadea, adica coruptie si astea in toate domeniile ,nu numai in fizica. De curand, prof. Constantin Crânganu ne-a povestit pe Contributors de un proiect din competitia Idei despre boabii din Africa …si prostiile scrise in diverse articole publicate de autorii de Univ. B-B din Cluj in reviste internationale. Deci asta finanteaza Romania cu bugetul ei de cercetare minuscul…boababii si ELI-NP (cu mult mai multi bani!). La ELI-NP lucrurile sunt atat de grave datorita unui fost director autoritar care a facut ce a vrut , fara ca ministerul sa intervina decat cand s-au pierdut finantari de multe milioane de Euro. Eu zic ca ELI NP trebuie finantat de national de redresare si rezilienta ,mai ales de rezilienta….de unde se va fiinanta si Magurele Scince Park-o investitie complet inutiala cu un centru de transfer tehnologic ( sa transferam ce?) , cu un centru de inovare ( training cum sa piedem finantari de milioane de Euro din cauza unui director megaloman care vedea premiile Nobel sosind pe masa sa , vindecarea cancerul si covidului!) si un muzeu al stiintei (ei,da aici ar fi ceva de pus ,dar vor aparea epigonii care vor vrea si ei un loc in muzeu, ca dl. Zamfir de exemplu!),
Autorul incheie cu anunt mobilzator : “N-ar trebui să ne mai lăsăm călăriți, dezbinați, umiliți în fel și chip” Asta e un indemn adresat nu numai cercetatorilor ca si intregii tari. Am mari indoili ca se poate…cercetatorii suferind de invidie ,orgolii exagerate si frustrari nenumarate.Dar macar sa incercam….
Asa trec zile…ani…secole…competitii…urmate de discutii si lamentari…dar oare se misca ceva?…ne asculta cineva?..nu cred…
Toti vor sa fie programatori, functionari, bancheri, avocati.
In afara de efectele negative ale acestei situatii cunoscute de toata lumea, poate ca ar trebui reamintit aici si impactul asupra cererii de rezultate din cercetare.
Nu vad cum s-ar putea revigora cercetarea romaneasca daca nimeni nu are de fapt nevoie de ea.
Este clara necesitatea unei reforme structurale profunde. Dar tot atat de clar este ca atat timp cat situatia prezenta convine tuturor, nimeni nu va schimba nimic.
Prin urmare, la scara națională, marasmul are mari șanse să continue ba chiar să se adânceasca în următorii 5-6 ani cel putin.
Daca nu intervine o criza majora care sa zgaltaie totul.
===
In alta ordine de idei, am o mare curiozitate: daca sunt atatea probmele, de ce nu se aseaza ministrul (sau un secretar de stat) la masa de discutii cu cercetatori din Romania si sa stea sa discute cat e nevoie pentru a vedea care e situatia reala si ce se poate face?
Dupa mintea mea, cam asta ar fi treaba urgenta a unui ministru. Nicidecum sa tot invarteasca la rapoarte inepte si sa tot semneze ordine (pun pariu ca in multe nici nu stie ce e).
Prin 2018 am participat la o conferinta organizata de un INCD … ca da bine a fost invitat si cine se ocupa de cercetare la vremea respectiva (Ciupariu?, tipu cu venirea din viitor? nu imi mai amintesc!), cum nu a venit – motivand ca e o persoana f f f ocupata pe ogorul si cu viitorul cercetarii rominesti – a trimis pe un secretar de stat , nu mai stiu ce nume si grad purta … un politruc numit politic …
Oh my God! Rar mi-a fost sa vad un ins cu o figura tipica de interlop ca acel individ … secretar de stat in Min Cercetarii !!!!
A inceput discursul cu „- Good morning, everybody , prefer sa ma adresez in romaneste …” in conditiile in care > 90% din participanti erau straini …
Nu imi mai amintesc ce elucubratii a indrugat … oricum , dupa discurs a intins-o englezeste …
Asta asa ca o idee despre ce indivizi si individe se ocupa de „cercetare” , de „strategii” , de „prognoze” …
In naivitatea mea, ma gandeam la un ministru sau secretar de stat cu inteligenta si experienta cel putin medie. S-o gasi macar unul normal la cap.
Si ma gandeam la o discutie cu cercetatorii, oricat de dificila si de indelungata. In niciun caz la o discutie cu conducerea institutelor!
Buna seara.
Domnule Teodorescu, mentionati demotivarea publicului si a autoritatilor in a finanta domeniul cercetarii.
Intrebarea este daca aceasta demotivare este justificata sau nu. Oare finantarile europene venite dupa inceperea procedurii de aderare la UE, ce a inceput bineinteles chiar inainte de 2006, deci in acesti aproximativ 15 ani, timp ce consider ca e suficient pentru a vedea rezultatele unor cercetari complexe, aceste finantari au fost insotite si de rezultate concrete pe masura in cercetare? Altfel spus, investitiile au avut succes? S-au dezvoltat medicamente noi, tehnologii noi in electronica, etc..? Daca da, atunci consider ca ar fi util ca oamenii de stiinta ca dumneavoastra sa publicizeze aceste realizari ale cercetarii romanesti, daca autoritatile nu au vrut sau putut sa faca acest lucru.
Recunosc cu tristete ca eu, cu exceptia laserului mentionat, nu am cunostiinta de o realizare memorabila a cercetarii romanesti din ultimii ani. Imi asum ignoranta aceasta. Daca ele exista, publicizarea lor ar conduce la o crestere a acceptarii publicului si probabil pe cale de consecinta a autoritatilor pentru o finantare suplimentara.
Problema apare daca aceste realizari nu exista sau sunt limitate la domenii obscure ale cercetarii fundamentale a caror importanta e dificil de evaluat si utilitatea si relevanta lor pentru publicul larg tind catre zero. Atunci publicul poate fi considerat indreptatit sa nu considere utila continuarea finantarii cercetarii in aceste prezumtive conditii.
Sunt convins ca intelegeti faptul ca cheltuielile unui buget pot fi considerate intr-o anumita masura un „zero-sum game”. Astfel, orice cresteri procentuale de cheltuieli din total pentru cercetare duc la scaderi pentru toate celelalte domenii, precum aparare, sanatate, cheltuieli sociale samd sau la imprumuturi suplimentare ce conduc la cheltuieli viitoare cu dobanzi mai mari. Altfel spus, cercetarea trebuie sa dovedeasca importanta si utilitatea sa in raport cu toate celelalte cheltuieli ale bugetului.
In alta ordine de idei, sugerez ca acei cercetatori care sunt competenti si au realizari sa ceara public evaluarea corecta si eficienta a tuturor cercetatorilor si eliminarea prin concediere a celor ce nu isi fac treaba. Aceasta este consider singura metoda de a (re)stabili increderea publicului in domeniul cercetarii.
In speranta ca acest mesaj va fi citit si nu va fi cenzurat.
Va multumesc!
O seara buna!
Normal, dupa judecata dumneavoastra……Mai producem otel, nu….distrugem, da’ tractoare, laminate, componente electronice, mai stiu eu ce….evident, nu deci distrugem, da’ agricultura mai facem, nu, atunci distrugem. Ce „merge bine” buticul din colt, casierii la molluri…parcuri „idustriale, cartiere asazis rezidentiale pentru unii de la stat, magistrati, ofiteri, pensionari speciali..asta, da. Producem tineri ce pleaca la studii in afara si acolo raman…Dar credeti ca acolo fac, multi dintre ei, altceva decat a studia cum se misca musca pe perete. Garantat, nu. Atunci chiar daca nu inventezi nimic, distrugi si putinul ce-l mai ai. E ca la fotbal, nu ai masa de selectie, nu ai rezultate. Deci nu vei avea inventatori, in fapt rezultate remarcabile, daca nu ai o masa de cercetatori din care sa se cerne valorile. Altfel o sa fim importatori china, cum si suntem. Cercetarea fundamentale chiar si pentru locul unde se pune virgula, conteaza, fiecare virgula in cercetare conteaza, poate nu astazi dar poate maine Cercetarea de productie, sa o faca marile companii sau sa o dea spre studiu acolo unde mai exista cercetare.
Normal ca din putina cercetare ramasa ,se va alege praful, nu am nicio indoiala cu asa, ca al dumneavoastra, punct de vedere. Bani nu vor fi niciodata, sau nu pentru toti, pentru unii, politicieni, da.
As fi foarte curios sa stiu cu ce realizari,mari,deosebite,de talie macar europeana, se poate lauda cercetarea romaneasca si in ce domenii in ultimii ani asta deoarece am parasit activitatea de cercetare acum peste 20 de ani si nu mai sunt la curent cu ultimele noutati.
Observ ca, de pilda, in domeniu fizicii nucleare despre proiectul ELI-NP ,proiect fanion…. ” cel puțin din punct de vedere științific, nu se mai aude mare lucru ” ca sa citez.
Si in opinia mea cercetarea romaneasca a suferit intotdeauna de subfinantare.
Privind pe ansamblu,sumele acordate de la buget au reprezentat ceva dar nu au fost suficiente pentru multele directii in care s-a dorit dezvoltarea acesteia.
Acest lucru trebuie privit in directa corelatie cu multiplele necesitati de finantare in diverse alte domenii ( sanatate,educatie,infrastructura ) coroborate cu capabilitatile ,performantele ,economice ale Romaniei.
In situatia economica actuala,dar si in perspectiva ,o solutie, probabil mai greu de digerat,ar fi aceea a axarii pe finantarea corespunzatoare ,suficienta,DOAR a unui numar redus de unitati de cercetare ,cu potential real de performanta ( cu personal inalt calificat,cu laboratoare sau orice alte dotari specifice necesare ) capabile sa justifice banii alocati prin rezultatele deosebite obtinute care sa duca la cresterea prestigiului cercetarii romanesti.
Altfel va continua risipirea mijloacelor financiare si ne vom preface doar ca Romania are CERCETARE !
Ma numar printre cei care sustin scaderea numarului de institute si plafonarea indemnizatiilor conducerii.
Dar, realist fiind, consider ca asa ceva nu se va intampla decat in situatia unei prabusiri a economiei Romaniei, similara celei din Grecia sau din Spania.
Acum de fapt toata lumea are de unde fura.
===
Nu ati observat ca in Romania cu cat faci ceva „mai” util, cu atat ai venituri mai mici?
In urma cu niste ani am citi o lozinca de mare actualitate, la o manifestatie publica (nu-mi amintesc in legatura cu ce):
„Va rugam sa ne scuzati!/ Nu producem cat furati!”
Puteti preciza ce rezultate deosebite a avut cercetarea din Franta in ultimul an? Sau orice alt stat? In cel mai bun caz o sa puteti mentiona ce a ajuns prin presa, ceea ce inseamna ceva la moda in cazul fericit sau o reclama in cazul nefericit. Si cam acelasi lucru se intampla din pacate si cu publicatiile stiintifice de top (a se vedea cazul de la Cluj cu baobabii si incalzirea globala). E clar ca ar fi necesar un audit serios al domeniului, problema este cine il poate face impartial si cine stabileste ce trebuie sa ofere ca informatie auditul respectiv.
Oameni mici, care toaca si fraudeaza fonduri de miliarde de euro, din banii tarii, in proiecte de cercetare obscure, fara nici un impact, fara sa-i verifice nimeni . Inteleg, daca ar fi bani obtinuti de la companii private, dar nu’s, is banii contribuabililor. 60 Miliarde Euro ,,evaporati” in 10 ani de cercetarea romaneasca, asa cum precizeaza primul ministru al Romaniei:
https://www.edupedu.ro/premierul-citu-pe-ce-s-au-dus-60-de-miliarde-de-euro-in-educatie-in-ultimii-10-ani/
Si rezultatele, impactul international, este nul. Cati sateliti sau roboti ar fi putut trimite Romania in sistemul solar cu aceasta suma colosala, daca trimiterea de catre NASA a robotului Curiosity pe Marte a costat 2,5 miliarde dolari. Iar, dolarul este mai mic decat euro!
Inainte de alte finantari institutiile statului, DNA, DIICOT trebuie sa recupereze fondurile insusite prin proiecte pierdute in gaurile negre (buzunarele) ale cartelurilor din cercetarea romaneasca. Metoda nu este noua, a fost brevetata de Cumpanasu si altii ca el. Pseudocercetatori abonati la contracte din banul public si-au facut averi impresionante cu cardasia functionarilor statului.
Prin 2010 eram tinar absolvent angajat la un INCD … ce pompos suna … Institut National C&D unde se prezuma ca lucreaza elita tarii in domeniul respectiv … da nici vorba de asa ceva .
Era in preajma Craciunului … cum directorul INCD (trecut intre timp le cele vesnice – de morti numai de bine!) aflase ca am ceva treburi in zona Romana, ma „roaga” sa trec si pe la MinCer / ANCS sa duc 2 pachete cadou pentru un domn si o doamna functionari – care „ajuta” institutul „grabind” semnarea a diverse doc.
Erau pachete tip cosulet cum se vind pe la diverse supermarketuri, cu coznac, vin, sampanie, covrigi… numai ca sampania Zarea (de 30 lei) era inlocuita cu sampanie frantuzeasca de 400-500 Euro, cozonacu cu cutie ciocolata belgiana de 100 Euro, vinu Jidvei cu vin portughez de 200 Euro sticla, etc. etc.
Si ma mai atentiona ca are de „restituit” celor 2 niste Euro „imprumutati” in scop personal si ca ii restituie cu aceasta ocazie , asa ca i-a pus in plic sigilat in cosulete … pe drum, de curiozitate, am masurat grosimea plicurilor … erau grosute, nu gluma …
Plata … din fondurile de protocol ale INCD, adica de la bugetul de stat !
Si uite asa – dintr-o data, brusc – m-am lamurit cum directorul respectiv (a fost timp de 20 de ani director INCD!!!) cistiga pe banda rulanta sectoriale, se atasa coditza la diverse proiecte cu finantare UE (ca mai veneau cereri de la UE catre minister – nu aveti vreun INCD sa participe la proiectul X, ca da bine la dimensiunea europeana , etc.) , avea evaluari „super” la proiectele nationale . Nu mai are rost sa mentionez ca toate s-au terminat cu rezultate „beton” pe hirtie, fara vreo finalitate practica …
Si nu am incetat nici acum sa ma intreb – daca niste fuctionari din esaloanele 3-4 din minister primeau cadouri de la INCDuri de mii de euro, oare la cit se ridica valoarea celor primite de cei din prima si a doua linie ?!?
Felicitari, mare adevar ai grait ! Am trecut prin acesta experienta. Acum mai bine de 10 ani, nu duceam cosulete, ci plata unor concedii in statiuni turistice in conditii de lux, pentru anumiti functionari din ANCS. Dragilor, asa se castiga proiectele de cercetare in Ro, ce licitatii corecte visati voi !
E valabil pentru mai toate domeniile – coruptii mici si medii :-).
===
Dar nu pricep cum poate un functionar sa aiba atat de multa putere. Daca are, ceva e in neregula in procedura de selectie, cum am tot spus. Nu e vorba despre competenta evaluatorilor, ci despre procedura care favorizeaza asemenea lucruri pe o scara atat de mare.
Ar trebui schimbata procedura cu aceste situatii in minte, nu?
Este cel mai pertinen comentariu pe care l-am citit până acum în ce postează Contributors. Oricum, nu știu cine sunteți, dar, mă simt obligat să vă mulțumesc pentru informația rezultată din link.
La constatarea dumneavoastră, care este corectă principial, „Oameni mici, care toaca si fraudeaza fonduri de miliarde de euro, din banii tarii, in proiecte de cercetare obscure, fara nici un impact, fara sa-i verifice nimeni . Inteleg, daca ar fi bani obtinuti de la companii private, dar nu’s, is banii contribuabililor” se poate adăuga ceea ce va fost frică să scrieți: spălarea de bani pentru serviciile de poliție politică, MApN și principalul partid politic din România, adică PSD, moștenitor și continuator al PCR în ceea ce privește cercetarea științifică!!!
Este foarte tare constatarea PM-ului Câțu cum că 60 Miliarde Euro au fost ,,evaporati” in 10 ani de cercetarea româneasca. NASA a cheltuit 2,5 miliarde dolari pentru trimiterea robotului Curiosity pe Marte. ROSA a obți-nut cam 1 milion de EURO pentru onanosatelitul (jargon Măgurele) Goliat, care a „funcționat” cam 10 (pe litere: zece) secunde. Conceptul de comunicații prin microsateliți (la ROSA sunt nano) acoperitoare pentru o zonă tactică acum 15 ani. La data când ROSA hăpăia 1.000.000 EURO, microsateliții americani aveau prețul unitar de 10-15 miiUSD.
Cumneavoastră vreți ca „Inainte de alte finantari institutiile statului, DNA, DIICOT trebuie sa recupereze fondurile insusite prin proiecte pierdute in gaurile negre (buzunarele) ale cartelurilor din cercetarea romaneasca”!! Ați înnebunit? Vreți să asasinați direcțiile cadre/resurse umane/mobilizare ale MApN, SRI, SIE și MAI?? Ce este prin ministerele de resort este bașca? La MEN și MCID va trebui să procedați foarte rapid pentru că vor dispărea toți specii, adică specialiștii!!!
Cel mai simplu ar fi sa se reduca numarul institutelor si sa se plafoneze indemnizatiile de conducere.
Dar inca o data spun: cei care ar trebui sa decida astfel de masuri sunt exact cei care profita de situatia actuala. Cainele nu fuge de la macelarie.
Totusi Catu vorbeste de educatie, nu de cercetare referitor la 60 miliarde de Euro. In plus un finantist ar fi cazul sa evite termeni vagi gen „vreo”. Bugetul cercetarii a fost in ultimii zece ani la o medie de maxim 0.25% PIB, adica „vreo” 500 milioane euroi. Deci un miliard in plus sau minus inseamna bugetul cercetarii pe vreo 2 ani….
Link-ul postat de dvs se refera la cheltuielile pentru educatie, nu cercetare, dar din nefericire esenta este aceeasi (risipa, frauda).
Evaluarea cercetarii nu este nici ea simpla, in special daca e vorba de cercetare fundamentala, E o povestioara cu talc de prin sec al XIX-lea, cand Faraday a demonstrat Casei Regale Britanice primul motor electric, care bineinteles era total neimpresionant – o sarma firava, un magnet si un generator cu manivela, si bineinteles a fost interpelat cu binecunoscutul „si la ce foloseste?”; din fericire omul de stiinta a replicat in genul „o sa creasca veniturile Casei Regale prin taxarea acestor masinarii”, si astfel a obtinut finantare (din fericire exista deja o Royal Society, un precedent stabilit de James Watt, etc) .
Decidentii autohtoni cred ca pricep talcul, dar mandria (de ce sa castige „altul”?) si nepriceperea in a selecta lucrurile bune sunt piedici majore. Am fost shocat sa vad ca la noul proiect de colaborare universitara europeana initiat de Macron, Romania participa in primul rand nu cu Universitati, ci cu Scoala de Stiinte Politice. Adaugam finantarea Academiei Oamenilor de Stiinta cu sume mai mari decat ale unui INCD…
Am mai scris asta: intr-o lume globala sunt doua moduri importante de crestere a calitatii vietii a unei natii: inovarea si eficienta administrativa (prima creste veniturile, a doua scade costurile).
Alternativ, incepand cu 2012 Romania s-a imprumutat din „privat” cu mai bine de 40 miliarde euro, cheltuiti discretionar (insemnand cresterea „calitatii vietii” pentru anume cetateni), si pe care generatiile ulterioare le datoreaza. In timpul asta polonezi, ungurii, cehii, slovacii isi orienteaza economiile spre viitor cu productia de baterii, fotovoltaice, etc, unde ar trebui sa se produca inovatii in viitorul apropiat, mediu si indepartat.
Oare ce e de facut?
Este un articol foarte interesant. Este un articol de sinteză referitor la dilemele existențiale ale cercetării ștințifice românești! Sau din România? Sau științifițițice?? Oare cum o fi corect?? Până la urmă, parafrazându-l pe Caragiale: moarte clinică a cercetării să fie, dar să o știim și noi!!!! Și nici modelul de referință Caragiale nu prea a fost ce se pretinde!! De ce? Pentru că „De ale Carnavalului” a devenit „De ce trag clopotele Mtică?”. Cu un răspuns ca societatea românească: de sfoară!!! Mai exact, de sfori!!!
De fapt, la o analiză mai profundă, cercetarea științifică a ajuns, în România, să fie sforăraia științifică națională!!! Cu multe ingrediente furnizate de instituțiile securității naționale, mai ales „fostul DSS”, adică Securitate-SRI și MApN – DGIA, adică CI, adică fostele Direcții a 3-a și a 4-a ale Securității!!! Nasol este că, la noi, securiștii, inclusiv activiștii de cc al pcr, nu au fost decât epigonii, simțiri reci/harfe zdrobite, ai profesori-lor Ceka-NKVD-KGB & GRU. Pentru exemplificare: din generalii Theodor Necșoiu și Marius Eugen Opran, separat sau împreună, 99% sigur că nu se poate obține un Kurceatov sau Klaus Fuchs, nici măcar prin clonare folosind metode neaoșe – incest cu perversiuni indescriptibile și inimaginabile!!! Nici măcar în profesia de bază, securiștii noștri de ieri și de azi nu prea sunt cine știe ce!!! Ca să citez ce a apărut pe coperta unei cărți apărută relativ recent: Mihai Caraman = un spion cu care românii se pot mândri!!! OK!! Dar cu Pacepa cum o punem ? Generalul Marius Eugen Opran a aniversat de curând șapte ani de ELI-NP!! Ce rezultate ar putea să obțină astfel încât să cadă în fund UE și să finanțeze mai departe ELI-NP??
Subfinantarea cercetarii este data de multiplele institutii de cercetare existente, o faramitare ca la exploatatiile agricole, multe de subzistenta. Exista cateva zeci bune de institute si filiale ale Academiei Romane, circa 49 ale INCD-urilor, peste 150 de centre ale Universitatilor publice si private, alte centre ale Armatei si unor ministere, altele in regim privat. Atunci cum sa existe finantare suficienta si performanta?!!! Fara o reforma din temelie ale acestor entitati, a legislatiei carpite de la an la an, nu se va face absolut nici un progres. In tarile UE nu exista institute de cercetare ale Academiilor Nationale, ci se acorda de catre acestea doar burse de sprijin pentru proiecte deosebite sau pentru unii cercetatori. Nu exista nici titulaturi pompoase de institute nationale, ci doar mentionarea domeniului in care activeaza. Apoi se face distinctie clara intre cele care fac cercetare fundamentala si aplicata, la noi sunt amestecate pentru a beneficia de bani mai multi de la buget, dar si din alte surse. La noi cerctarea stiintifica este o cacialma corupta si fara meritocratie adevarata.
In mod evident o mare parte dintre aceste entitati nu merita nici un leu! Sunt fabrici de mancat bani degeaba. Dar nu toate! Din nefericire nu cred ca poate fi facuta o evaluare serioasa a acestora, din cauza amestecarii nesabuite a valorilor cu nonvalorile, astfel incat nimeni nu mai stie ce este valoros si ce este pseudovaloare! Cei foarte putini care cunosc realitatea nu pot influenta decizii, din pacate!
Tasta „e” nu este langa tasta „i”, adica atunci cand nu mai esti sigur de latina invatata in scoala este bine sa mai verifici (cu Google e foarte usor). Este vorba de Divide et Impera.
Este adevarat ca finantarea cercetarii in Romania este slaba. Dar si mai adevarat este ca acesti bani nu sint folositi, ci sint risipiti. Risipiti platind persoane fara nici o competenta, fara nici o activitate, fara nici cea mai mica speranta de a putea face vreodata ceva, cumparind echipamente care nu sint folosite. Iar reforma necesara si schimbarea de paradigma in materie de management cu certitudine nu de la cei care au facut parte dintr-un sistem falimentar vor veni. Iar de ziceti ca noul ministru nu e de gasit, cred ca e semn bun. Poate asa nu va fi dus de nas.
Ca o concluzie finala, inchidem lumina, plecam, si lasam becul sa fie furat! Nu se doreste continuarea activitatii de cercetare in aceasta tara, acest lucru fiind demonstrat de catre PSD, si mai nou de catre „dreapta salvatoare”, formata din PNL-USR-UDMR. Intr-un fel ii intelegem, in acest moment cercetarea din Romania nu este ancorata in economia de piata, nu exista o cerere a unei industrii autohtone pe care aceasta sa o satisfaca. In majoritatea INCD-urilor infrastructura de cercetare este destul de uzata, fiind reinnoita intr-o perioada scurta dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, in maxim 5 ani aceasta o sa fie depasita moral si tehnic. Sigur ca o sa functioneze in continuare, dar fara rezultate publicabile in reviste de top din strainatate. Fara investitii nu se poate face cercetare, este o utopie mai fantasmagorica decat sistemul comunist. Incet, incet, se asteapta iesirea la pensie a masei critice de cercetatori romani cu rezultate meritorii, care au fost scoliti in sistemul anilor 70-80 (sistem rigid, limitat dar in esenta peste ce avem dupa 89). Dar societatea civila doarme si asista la abuzurile clasei conducatoare care a fost impusa. Referitor la articol, nici cei doi trei mici nu mai sunt ce au fost odata. Ca sa incheim cu un citat celebru al unui clasic in viata, toate promisiunile „[…] erau în programul electoral, nu în programul de guvernare. „
Domnul autor nu pricepe nimic, nu-i convine nimic – in Ro e dezastru, ameninta (in alte poliloghii) ca o sa plece dansul in Elvetia, Germania sau altundeva. Dar pe altundeva se aplica „pomposul” principiu Haldane. Inclusiv la SNF, DFG, MPG, ERC, NSF (lasa ca nici ala nu-i de nasul d-lui Teodorescu!) si, evident, UKRI. Uite ca e si titlu mare, paragraf special:
https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/559210/Higher_Education_and_Research_Bill-UKRI_Vision_Factsheet.pdf
Dle Octavian Voiculescu (US?!), mare dreptate aveti: in Ro nu e nicun dezastru, mai ales in R&D, si doar autorul in cauza nu ar pricepe in mod sigur, e.g., cum a fost posibil ca la o sesizare trimisa MCID, CNCS si CNECSDTI in 04.01.2021 (post si pe pagina https://www.facebook.com/vlad.avrigeanu) asupra divergentei majore dintre rezultatul competitiei PCE-2020-Fizica si valorile singurului criteriu PCE-2020 exact – scorul relativ de influneta cumular (SRIc) al celor 10 lucrari de referinta ale fiecarui director de proiect in perioada 2012-2020, dintr-un fisier public B3.1 pe pagina competitiei, conditionand chiar eligibilitatea proiectelor, calculat conform regulamentului PCE-2020 – care evidentia si faptul ca 11% din proiectele finantate nu erau nici cel putin eligibile (v. https://cutt.ly/LjdkKeV), CNCS sa raspunda, cu referinta la „Lista celor mai importante publicaţii ştiinţifice din perioada 2012-2020”, ca „În realitate verificarea eligibilității s-a realizat folosind datele completate direct pe platforma https://uefiscdi-direct.ro, date care nu sunt aceleași cu cele introduse de directorii de proiect în anexa B3.1″ (v. aceeasi pagina FB).
Totusi sunteti nedrept cu afirmatia ca autorului „nu-i convine nimic”: in mod evident domnia sa ar considera ca exista ‘o nota pozitiva’ din faprul ca procentul 11% al PCE-2020 este net inferior celui de 24% al PCE-2016! Precis insa ca ar gasi si in acest caz ‘corelatii’ intre proiectele finantate nemeritat in ambele competitii si componenta a diverse organisme R&D consultative din RO.
Problema sa, ca si a mea, ar reprezenta-o insa o decizie („ordonanta”) a DNA urmand unei plangeri vs. PCE-2016 indicand ca insasi Curtea Constitutionala a RO a legiferat in 2016 incorectitudinea la nivel de minister (v. aceeasi pagina FB) deoarece „Decizia nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale a stabilit ca prin sintagma „indeplineste in mod defectuos” se intelege „indeplineste prin incalcarea legii”, si „Curtea a statuat ca neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale Guvernului”, si nu „a unor acte de reglementare secundara” (precum cele aferente PCE-2016). Nici asta nu e insa nu-stiu-ce ‘dezastru’ – important ar fi sa vedem ‘principiul lui Haldane’ aplicat prin intermediul unei reorganizari a … UEFISCDI (Sic transit gloria mundi!).
Sistemul de cercetare, așa agonizant cât este el, încă mai reacționează cât de cât. Mulțumesc tuturor pentru comentarii. Să le luăm în ordine:
(i) “Divide et impera” – absolut corect. Am realizat și eu după ce am trimis articolul. Necazurile anglificării excesive. Oricum, nu am scuze.
(ii) De asemenea, poate că ați realizat că și anumite referințe sunt prost citate. Referința [3] lipsește din text, trebuia citată după prima frază din secțiunea “Principii mari și ambiții mici”. Referința [5], citată după a doua frază din secțiunea următoare, trebuia să fie [4]. De asemenea, am făcut și confuzia de neiertat dintre ELI – ERIC și CERIC, despre care am discutat anterior. Promit că data viitoare – DACĂ va mai exista vreo dată viitoare – voi trimite un material mai bine revizuit.
(iii) Au existat două tipuri de reacții, cam contradictorii: (a) Cercetarea din România nu folosește la nimic, s-au cheltuit 60 de miliarde în 10 ani de pomană; (b) Reacția “haldaniștilor”: să fie lăsați cercetătorii să decidă singuri cum să fie alocate fondurile. În primul rând, cele 60 de miliarde sunt o exagerare, era vorba despre întreg bugetul Ministerului Educației. Cercetării i-a fost alocată o sumă egală cca. 5 % din suma anterioară, adică în jur de 300 milioane Euro pe an. Sau 10 km de autostradă montană pe an. Sau 300 de milioane de mici (de la magazin), cca. 15 mici pe cap de locuitor anual. Cum preferați. Poate că poporul preferă să “servească” un mic și ceva mai mult pe lună de căciulă și să nu avem deloc cercetare. În ceea ce privește autostrăzile, impresia din ultimii ani este că nu sunt realizate nu din lipsă de bani (aceștia ar fi disponibili de la Uniunea Europeană, de exemplu), ci din lipsă de specialiști suficienți care să efectueze sau să avizeze toate studiile preliminare. Dar poate că mâncând un mic pe lună în plus ne vom deștepta abilitățile geotehnice și de ingineria construcțiilor.
(iv) Tot nu reușesc să înțeleg de ce neapărat cercetarea din România trebuie să fie aplicată neapărat tot în România. (Pe de altă parte, ne văităm că stăm prost cu exportul, dar uităm că exportul nu înseamnă numai obiecte fizice, poate fi și export de software, de forță de muncă, de cultură etc.). Vezi și cazul fotbaliștilor formați în România care evoluează prin alte părți. Dacă România ar putea dispune de mai mulți cercetători de calitate, aceștia s-ar putea integra mai bine în fluxul mondial și ar putea aduce colaborări sau contracte. Echipele din România pot foarte bine lucra pentru parteneri externi și de multe o și fac, vezi cazul unor echipe din IFIN–HH care lucrează pentru CERN (asta ca să nu se mai spună că lovesc cu îndârjire în cel mai mare institut din țară). Și mai sunt și alte instituții angrenate în proiecte multi-naționale, finanțate din altă parte decât de la bugetul național. Însă dacă n-ai niște dovezi inițiale că poți face cercetare de calitate (ei da, articole în primul rând), nu te bagă nimeni în seamă.
(v) În ceea ce privește lipsa de rezultate după retehnologizarea care a urmat integrării în Uniunea Europeană, cred că pot vorbi în cunoștință de cauză: chiar dacă posibilitățile s-au deschis teoretic din 2006, atunci au existat doar niște simulări de proiecte (“Impact” se numeau), în vederea pregătirii proiectelor “adevărate” de accesare a fondurilor structurale. Primele proiecte POS-CCE din cercetare au început în 2009 și s-au încheiat în 2011. Deci la nivelul lui 2011 echipamentele erau livrate și instalate. După aceasta, trebuia ca lumea să învețe să lucreze cu ele cum trebuie. Un training de câteva săptămâni nu este suficient. Uitați-vă numai la un osciloscop modern de 10 000 Euro, cât de multe funcționalități are. Să spunem că, în medie, formarea unor buni specialiști pe echipamentele acestea noi și complexe (de multe sute de mii de Euro) durează cam un an. După aceasta, trebuie cam 2–3 ani pentru a se obține noi rezultate la un nivel decent pe plan mondial. Mai durează cel puțin un an până la publicarea rezultatelor, iar rezultatele vor fi recunoscute în următorii 2–3 ani. În total, cu un echipament nou care merge bine, achiziționat pe fonduri structurale după accesul la U. E., va fi durat între 6–8 ani să începi să fii recunoscut pe plan mondial, adică spre anii 2017–2019, ani cam negri din punct de vedere al finanțării. (Fix atunci când trebuia dat un boost masiv grupurilor care începuseră să obțină recunoaștere internațională, s-au finanțat proiecte puține și cu evaluări foarte discutabile.) Și chiar și atunci vei fi recunoscut ca partener de dialog la nivel similar cu omologii din țări avansate, în foarte puține cazuri ca autor al unor descoperiri geniale. Iar atenția posibililor parteneri din industrie vine încă și mai târziu decât aceea a altor grupuri de cercetare. Iar cei care invocă absența de noi descoperiri cu impact în microelectronică sau farmacie, de exemplu, ar fi bine să pună alături porțiunea de buget dedicată acestor cercetări la noi cu ce alocă marile concerne din aceste domenii.
(vi) În final, pentru împăcarea “haldaniștilor” cu “negaționiștii” (a acelora care spun că cercetarea din România nu folosește la nimic), probabil că soluția este simplă: Guvernul alocă 0 lei anual pentru cercetare, iar cercetătorii sunt liberi să facă ce vor cu această sumă.
Stimate,
d-le Cristian Mihail Teodorescu,
Cu tot respectul meu (de ,,cercetator economic independent”), trebuie sa va spun ca ,,cercetarea stiintifica si tehnologica, teoretica si aplicata, etc. este in colaps de trei decenii, iar actuala pandemie urmeaza sa-i consacre decesul indiferent ce faceti dvs!
Aveti perfecta dreptate cind intelegeti ca refuzul reformei terapiei de soc a condus la dezintegrarea economica-industriala, iar in citiva ani s-a pierdut principala resursa a reconstructiei industriale: ,,intelectualitatea tehnica” (la care adaug ,,intelectualitatea” muncitoreasca)!Daca ele nu erau conservate de pilda la Craiova pina in 1999 de directorul ,,providential” Constantin Stroe al Daciei (si al celeilalte), astazi Renault si Ford nu aveau conditiile de implantare in Romania.In restul tarii resursele umane s-au risipit pretutindeni dupa 2000.
Astazi nu putem vorbi decit de o reconstructie industriala relativ lenta, imposibila in lipsa unui PROIECT NATIONAL cu acest obiectiv.
In conditiile dezintegrarii economice-industriale continuata de pandemie prin criza financiara, unica speranta ramine ca ,,cercetatorii” sa cunoasca si sa se ,,asocieze” in vederea promovarii proiectului de tara care poarta un model de dezvoltare nou, industrial, in lipsa caruia resursele financiare, tehnologice, manageriale, etc. straine nu pot fi atrase in Romania!
Intr-un vid industrial nu poate sa existe cercetare in genere, deoarece nu exista piata si sustinerea financiara – iar fara modelul economic aratat, competitivitatea si functionalitatea institutionala dezastruoasa (de indice 74) tine la granita investitorii industriali majori si locarea in Romania a intreprinderilor retrase din Asia.
Fara a construi conditiile necesare, ca alaturi de PUTINELE intreprinderile industriale de montaj simplu, manual, si piese simple de industrie primara. a ,,primei revolutii economice” (cu valoare adaugata mica) din marile orase din Transilvania sa avem investitii industriale majore, cererea si piata pentru ORICE cercetare ramine inexistenta.
Pina la urma, ,,moartea clinica a cercetarii” nu va spune ca ceva fundamental trebuie schimbat in INSASI CERCETAREA ECONOMICA, care sa faca posibila si viabila cercetarea stiintifica si tehnologica din celelalte domenii?
prof. Caliman I. Eugen
constructor ,,proiect de tara”.
Stimata,
Geta Georgescu,
Spuneti corect ca reforma nu va veni de la cei din SISTEM, adevarul fiind ca poate veni numai de la un PROIECT DE TARA, iar cei din SISTEM sint cei care vor beneficia de ea, in masura in care sint productivi!
Va referiti incorect insa la toti cei din SISTEM ca neproductivi, insasi sistemul devenind neproductiv din lipsa unei cereri concrete si ferme din partea SISTEMULUI national industrial, disparut treptat dupa 89.Ori autorul si ceilalti din domeniul cercetarii n-au nici o vina personala pentru aceasta situatie.
Daca faceti parte din ,,sistemul de stat”, aruncati asupra cercetatorilor propria dvs. vinovatie.Daca nu, sinteti total inafara acestei problematici…
prof. Caliman I. Eugen
Dragi colegi de breasla,
Nu as vrea sa ma repet, insa, unora nu le-ar ajunge tot PIB-ul Romaniei pentru cat ar putea „sifona”, insirand cuvinte goale, ce din coada…
Sigur ca cercetarea romaneasca e subventionata. Sigur ca e nevoie de fonduri mult mai substantiale decat cele alocate la momentul de fata, atat ca suma efectiva cat si ca procent din PIB. Nimeni nu contesta.
Insa, in acelasi timp, ar trebui sa ne intrebam ce s-a realizat cu fondurile alocate pana acum?
In afara de acele „scientific papers” care au inceput sa devina indicatori de baza pentru evapuarea proiectelor de crcetare, si care, aproape toate, contin cca 80% banalitati, 10% aberatii sii mai putin de 10% informatie utila pentru a fi luata in consideratie. Impostura e la ea acasa in cercetarea romaneasca. Inclusiv in zone de management institutional si stiintific.
La momentul de fata, cu FOARTE mici exceptii, cercetarea romaneasca este de fapt un sistem ultraeficient de sifonare a banului public, in favoarea unei clici mafiote care si-a creat de-a lungul timpului si uneltele specifice in acest scop: legi, hotarari de guvern, ordonante de urgenta, etc, care specifica clar ca numai anumiti „alesi” pot accede la aceste fonduri. Si acestia o fac fara retinere si fara nici un scrupul.
Spre exemplificare vezi link-ul urmator, unde merita analizate declaratiile de avere macar cele pe anii 2018-2020, a circa 10-15 persoane:
https://old.icechim.ro/index.php?q=declaratii
Analizati si va cruciti! (daca il mai gasiti!)
Si asta reprezinta doar o picatura in oceanul fraudei, care, din pacate, se face in limitele legii. A unor legi special create pentru a legitimiza aceste fraude.
Care este rezultatul??? Ce s-a transferat in economia reala in ultimii 15-20 de ani , ca urmare a cheltuirii acestor sume, atat cat au fost ele? ZERO!!! De nu credeti, cercetati!
Sau, poate, nu asta e scopul cercetarii intr-o societate normala si sunt eu naiva…? Poate se doreste a fi un nou BANCOREX si scopul ei este a crea bunastare pentru o „gasca” privilegiata…
Credeti ca „astia” vor pleca in strainatate daca inceteaza finantarea? Ce naiba sa faca acolo? Ca „acolo” SISTEM-ul lor nu are putere… Se vor adapta aici, isi vor crea un alt SISTEM prin care sa sifoneze bani PUBLICI.
Dupa cum spuneam, cred ca acestui SISTEM nu i-ar ajunge intreg PIB-ul Romaniei, de i s-ar pune la dispozitie. Rezultatul ar fi acelasi…
P.S. Urmariti cazul V. Paunescu- ONCOGEN. Au „mancat” peste 3 milioane lei promitand rezultate palpabile pt vaccinul acti-COVID. Unde sunt? Imediat trece pandemia. Credeti ca ii va trage cineva la raspundere? Eu nu cred. Doar au o „acoperire beton”: „Asumarea esecului in cercetare…” De catre statul finantator, bineinteles!
Aceeasi Kate,
O cercetatoare… salari(z)ata… , dar foarte revoltata!
,,Kate Rinca” pune ,,degetul pe rana” in domeniu, cercetarea fiind consumatoare inutila de resurse pina va exista o economie industriala si universitatile care sa creieze cererea si sustinerea ei.In lipsa cererii agregate, cercetarea ramine in special pentru o ,,piata teoretica” si ipotetica cercetare fundamentala, lipsita cronic de ,,locul de munca”!
Cu siguranta ca exista si exceptiile pozitive care ar putea reface lantul pierdut al cercetari stiintifice si tehnologice romanesti, dar Criza nu mai permite astazi risipa de resurse pe ,,rezultate surogat”.
Drept urmare, la anul si in viitorii ani, sumele alocate pe 2021 vor ramine de ,,referinta” pentru ,,generozitatea” bugetara pentru cercetare.Solutia este ca ,,cercetarea stiintifica” sa se indrepte si spre identificarea cauzelor crizei subdezvoltarii si solutiile programatice de iesire din esecul general al natiunii.
Sindicatele, asociatiile antreprenoriale, cercetatorii institutionali sau individuali, publicatiile economice si sociale, etc. se pling de situatia economica-financiara dezastruoasa, asteptind pasivi ca de undeva (si in locul lor) sa fie elaborate studiile cu solutiile necesare si sustinute proiecte nationale de reindustrializare…
Planul de dezvoltare si rezilienta cu care se lauda guvernul si presedintele nu pune accent special pe cercetare. Pentru ca sa fie asa ar trebui schimbate din temelii legea societatilor comerciale si condul fiscal. Dar si multe alte legi- administratie locala urbanism, energie. Ori noi avem legi vechi carpite cu tot felul de hg si oug, ordine. Multe legi sunt cu dedicatie pentru anumite grupuri de interese. Personal cred ca Ro ar trebui resetata din temelie, pornind cu Constitutia si reducerea numarului de parlamentari, aparat bugetar la toate nivelurile. Acum detin cat de cat o majoritate in parlament. De ce nu o fac pentru ca nu au nici un interes.
ce parere aveti despre asta?
Basarab Nicolescu si Odderon?
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24677028-odderon-particula-teoretizata-fizician-roman-descoperita-cern-crater-titan-leagan-viata-noi-proiecte-game-thrones.htm
Da, m-am bucurat sa citesc acest link. Pacat ca nu stim sa ne pretuim valorile. O fac altii din alte tari. Nu am vazut nicio emisiune tv, buletin de stiri macar sa spuna doua vorbe.
Ce parere sa avem ?
Fara a fi experti in domeniu, si deci cu scuzele de rigoare pt erorile de judecata, aparent, unul dintre art. fundamentale ale descoperirii este:
L. Lukaszuk, B. Nicolescu, A possible interpretation of p p rising total cross-sections. Lett. Nuovo Cim. 8, 405–413 (1973)
Ce relevanta a avut acel articol pt. prezenta descoperire raportata (nu in Romania, nu de romani, nu de super ELI):
Evidence of Odderon-exchange from scaling properties of elastic scattering at TeV energies
T. Csörgő, T. Novák, R. Pasechnik, A. Ster & I. Szanyi
The European Physical Journal C volume 81, Article number: 180 (2021) Cite this article
ramine sa dezbata expertii.
Inca chiar si articolul precedent din 1973, a fost elaborat la:
Division de Physique Théorique, Institut de Physique Nucléaire and Laboratoire de Physique Théorique et Hautes Energies, Paris
Deci..de ce sa ne laudam noi ? De ce sa ‘ne lipim’ noi, oportunist, de descoperirile facute in alta parte, chiar daca si de oameni cu cetatenie romana) ? Cu ce am contribuit noi, ca sistem, la munca respectiva ? Cu nimic !
Cu cit contribuim noi la munca zecilor de romani excelent cercetatori in diaspora, care publica in jurnale f mari, insa imediat ‘ne lipim’ de cetatenia lor cind oportunismul o cere ? Cu nimic.
Deci eu zic s-o lasam as acum este..o posibil mare descoperire, la care (posibil) a contribuit din afara tarii si un roman, dar pe banii altui stat.
multumesc pentru raspunsul documentat; noi cercetatorii avem nevoie din cand in cand si de vesti bune, insa nu si de „interpretarea” lor in cheie nationalista.
Poate fi insa o sursa de inspiratie pentru tinerii exceptional de rari care par ca alearga dupa mistreti cu colti de argint si iata ca uneori mai prind cate unul iar noi putem sa il admiram impaiat si expus in sufrageria celui care si-a urmat visul pana la capat.
Intr-o tara care nu dispune nici macar de fonduri pentru supravietuire, pentru nevoile curente, urgente si esentiale (sistem de sanatate, alimentari cu apa, transporturi decente etc.), ne mai miram de ce mofturi precum zecile si zecile de INCD-uri sau institute ale Academiei – care nu se stie ce anume „cerceteaza” – sunt subfinantate?
Sa ne intrebam unde ne-au fost ochii si capul atunci cand ne-au disparut pe rand flota, industria, agricultura, bancile cu capital romanesc etc. Macar asa o sa pricepem de ce suntem la fundul sacului, iar acum a venit nota de plata.
Daca va uitati pe portofoliul de … ”proiecte” a celor mai multe INCDuri , Inst.AR, ”centre de cercetare” din univ, de la Dunare la Tisa, de la Bega la Sulina, o sa vedeti multime de proiecte pe nanomateriale, (nano)senzori, (bio)materiale, (nano)sticle, (nano) cimenturi, ecologizarea toaletei din curte, etc. etc.
Cu ce rezultate ? Le ”aplica” cineva in practica ? Ma indoiesc !
Interesant, a disparut industria…. da INCDuri si ”centre” au tot rasarit, ca ciupercile dupa ploaie … inca se mai pot sifona bani pentru asa zisa …”cercetare” … de catre adevarate clanuri care au pus stapinire pe cite un domeniu (cazul Predescu – ECOMAT – SIM – UPB! – toata familia – 3 generatii, cercetatori din tata”n fiu si nora !)
Si cu totii ne miram cum s-a ajuns aici … Intereseaza pa cineva ? Pentru multi asa zisi ”cercetatori” cit se mai poate sifona, se va sifona …
Catre „negationisti” sau celor carora cred ca cercetarea este inutila.
Sunteti multi cei care nu inteleg ca de fapt, inexistenta cercetarii duce la probleme majore in functionarea unei societati. Iar in Romania, cu exceptia unor enclave, nu exista cercetare.
Tot voi sunteti cei care nu inteleg ca cercetarea adevarata este cea care duce la sisteme de sanatate, de transport etc mai bune. Nu intelegeti ca cercetarea nu se refera numai la stiintele reale, ci si la cele umaniste. Spre exemplu exista cercetare etnografica, in care nu gasim un beneficiu palpabil imediat, insa este necesara pentru a intelege comunitatile, mai precis evolutiile si nevoile acestora. De asemenea, cercetari in zona stiintelor politice in care se pot inventa noi sisteme de oranduire sau de optimizare a celor deja existente. S.A.M.D.
Tot voi, in ignoranta nelimitata, nu intelegeti ca cercetarile din zona umanista, cel putin a celor sociale, stau la baza cercetarilor ulterioare, care vin din zona realului, si care ar trebui sa raspunda intr-un fel sau altul nevoilor sociale.
Mai departe, nu intelegeti ca cercetarea si educatia merg mana in mana. Cercetarea vine cu o infuzie de idei noi in educatie, o imbogateste, in special atunci cand vine vorba de domenii noi, iar educatia vine cu infuzie de oameni noi in cercetare. Sunt complementare. Daca ai sugrumat-o pe una, ai sugrumat-o si pe cealalta.
Cu alte cuvinte, nu intelegeti ca Romania nu poate sa evolueze fara o cercetare dublata de o educatie solida.
Dati-mi exemplu de o tara cu peste 5 mil de locuitori, care functioneaza cat de cat „normal”, in care nu exista cercetare si promit ca nu o sa va mai „trag de urechi” vreodata.
Este IMPOSIBIL, sa ai sisteme de sanatate, de transport etc performante in conditiile in care nu ai CERCETARE si EDUCATIE.
Tot voi, nu intelegeti ca trebuie sa sustineti acesti doi piloni, fara de care o societate nu are cum sa evolueze. Sa o sustina in sensul in care ar trebui depolitizate deciziile din cercetare, transparentizate total modalitatile prin care se fac evaluarile proiectelor nationale etc etc … lucruri pe care cu disperare, oamenii corecti din cercetare, le-o prezinta celor care au decis mai mereu ce se intampla in acest domeniu.
Si cu o ignoranta aproape criminala, voi „negationistii” care rupeti o sfera larga din opinia publica, in loc sa-i sustineti, dimpotriva ii ingropati si mai mult.
Prin atitudinea de dispret fata de cercetare nu faceti altceva decat sa sustineti in continuare un sistem putred care intradevar nu face altceva decat sa consume inutil bani de la buget. Genul asta de sistem are nevoie de voi, de ignoranti care vad cercetare ca cel mai nesemnificativ domeniu, daca nu buna de aruncat la gunoi. Ignoranta voastra castigul lor.
Tocmai de aceea ar trebui sa deschideti putin ochii sa vedeti lumea si dintr-o alta persectiva si poate ca atunci veti intelege de ce acest domeniu este, daca nu cel mai important, atunci esential in (re)abilitarea unei natiuni.
„Maestrule”, se pare ca nu ai inteles esenta a ceea ce se discuta aici. Nu a afirmat nimeni ca cercetarea ar fi ceva inutil, dimpotriva, insa modul de organizare, finantare si control fac ca aceasta sa fie absolut ineficienta in Romania, ba, mai rau, o sursa de impostura si imbogatire a unor persoane/grupuri alese pe principii clientelare. Am o vechime considerabila in domeniul cercetarii (peste 30 ani), stiu foarte bine care este scopul si sensul cercetarii intr-o societate normala, si pot sa afirm ca, la noi, si societatea si cercetarea sunt bolnave. GRAV.
„Sunteti multi cei care nu inteleg ca de fapt, inexistenta cercetarii duce la probleme majore in functionarea unei societati.”
Saracul Luxemburg (nr. 1 mondial la PIB/cap de locuitor)! Oare cum s-o descurca mititelul atat de „rau”, avand zero cercetare?! Dar de celebra cercetare din Macau a auzit cineva? Tot zero e, nu exista absolut deloc, iar Macau se afla pe locul 5 mondial la PIB/cap de locuitor.