sâmbătă, octombrie 5, 2024

Cercetătorii își caută dreptatea în instanță

De ce? Pentru că:

  • Finanțarea din bani publici a cercetării nu urmează performanța, ci este croită după chipul și asemănarea celor ce se află în poziții de putere; 
  • Munca și speranțele le sunt călcate cu cizma de niște evaluatori incompetenți; 
  • Un evaluator „mioritic” prevalează în fața unui „nobelist”;
  • În România soțul evaluează în competiții în care soția câștigă;
  • Evaluatorii validați de Consiliile din subordinea ministerului de resort nu înțeleg că GDPR se aplică persoanelor, nu maimuțelor și șoarecilor;
  • Procesul de contestare este unul formal. Dacă contești rezultatul evaluării, primești o notificare prin care ești trimis la plimbare;
  • Autoritățile Statului joacă dintr-o poziție de forță cu cercetătorii, prin modul cum gestionează evaluările și elaborează pachetele de informații, concomitent cu strângerea lațului subfinanțării și impredictibilității din sistem.

În ciuda progreselor evidente din ultimii 10-15 ani, reforma sistemului de cercetare nu a ajuns la stadiul în care finanțarea să urmeze performanța, iar puținul pe care-l avem este gestionat prost, inclusiv prin evaluările deficitare ale competițiilor naționale, lansate haotic, la intervale neregulate. Suntem prea săraci pentru a gestiona prost puținul pe care-l alocăm cercetării, fiind codașii Europei atât ca procent din PIB alocat cercetării, cât și ca număr de cercetători la mia de locuitori. Situația este pe un trend negativ pe ambele direcții, iar ce face Statul e să lovească mai departe sacul de box (vezi Figurile 1 și 2). Dacă în privința alocărilor bugetare, Figura 1 vorbește de la sine, în privința resursei umane tinere un exemplu grăitor sunt cele 589 proiecte de cercetare postdoctorală acordate în ultimii 10 ani, în condițiile în care în România au fost acordate aproape 40.000 de titluri de doctor în acest interval.

Figura 1. Procent din PIB alocat Cercetării (ca minister de resort sau autoritate națională în domeniu)
Figura 2. Distribuția cercetătorilor din sectorul public pe categorii de vârstă Sursa datelor: INS

Recent, s-au încheiat patru competiții naționale de proiecte de cercetare, cu un buget total, multianual, de  235 milioane lei. Aceste competiții au fost lansate anul trecut pe principiul „după noi potopul”, astfel că noua guvernare nu a mai putut face altceva decât să lanseze o competiție singură în 2020 (PCE), cu buget mult sub necesar, având în vedere setea existentă în sistem. Potopul cu care se confruntă acuala guvernare e reprezentat de creditele de angajament, acestea având un plafon stabilit de Ministerul Finanțelor, iar cei 4-5 miniștri ai Cercetării (sau câți au fost …) din guvernarea anterioară au dat drumul încet dar sigur robinetului. 

Astfel, notăm lansarea în 2017, de către ministrul Puiu-Lucian Georgescu, a unei mega-competiții de 436 milioane lei (aici), urmată în 2018, la ordinul ministrului Nicolae Burnete, de a doua, cu buget de 500 milioane lei (aici). Aceste două competiții grevează și în prezent creditele de angajament aflate la dispoziția Guvernului pentru a deschide noi competiții. A venit ulterior ministrul Nicolae Hurduc și după cele două tunuri date de predecesori, a tras și d-lui cu nișe alice, adică cele 235 de milioane de mai sus, defalcate pe 4 (patru) competiții. 

Am dat cele 3 exemple* de mai sus pentru că ele reprezintă apogeul contrareformelor introduse de guvernările PSD et al., din 2012 încoace. Apogeul se traduce prin folosirea, în cadrul competiției lansate de dl Georgescu, de evaluatori pentru care noțiunea de conflict de interese nu a contat. Numai așa putem explica existența printre evaluatori a soțului, iar printre câștigători, a soției (și invers). Mai mult, în aceeași competiție s-a permis participanților să și evalueze, cu condiția să nu o facă în domeniul în care au aplicat. Cu alte cuvinte, dacă eu am depus un proiect în domeniul „Bioeconomie” (din cele șapte disponibile), unde am considerat că am expertiza cea mai avansată, aș fi putut să evaluez în domeniul „Tehnologia informației şi a comunicațiilor, spațiu şi securitate” pentru că deh, românul e bun la toate. 

În timpul mandatului de ministru, dl Georgescu a dat un HG (8/2018) prin care statuează că românul e bun la toate și noi nu avem nevoie de străini ca să ne evaluăm proiectele; evident, după ce a consultat palmaresul premiilor Nobel acordate cercetătorilor din România. Citez din HG: „evaluarea ex-ante a propunerilor de proiecte, folosindu-i în procesul de evaluare pe cei mai competenţi cercetători în tematica propunerii, selectaţi conform criteriilor stabilite de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, cu evitarea strictă a conflictelor de interese”. 

Acest HG încă guvernează evaluările proiectelor naționale, iar criteriile de selecție a evaluatorilor la care face referire normativul sunt detaliate la art. 3, alin 4 din  Actul Adițional 10 cu UEFISCDI (aici). Pe scurt: „cei mai competenţi cercetători în tematica propunerii” e musai să fie aleși de la instituții românești și să nu fie neica-nimeni, ci Conf (CS 2) sau Prof (CS 1), iar dacă nu avem Confi și/sau Profi în domeniul respectiv, sunt buni și CS 3/Lectori/Șefi de lucrări, evident, tot români. Dacă nici așa nu găsim experți în domeniu, mergem înainte soldați! Căutăm români și-n gaură de șarpe, dar să nu ne lăsăm furate ideile de mințile luminate din vest, care vor lua Nobelul pe baza acestora, evident.**

Cu acest cadru legal încă în vigoare, puteți să-mi spuneți câte-n lună și-n stele, că eu tot în instanță mă duc pentru a-mi căuta dreptatea. Și nu sunt singurul. În prezent suntem peste 30 de cercetători care au aplicat la 3 din cele 4 competiții lansate anul trecut: Proiect Experimental Demonstrativ (PED), Tinere Echipe (TE) și Postdoctorat (PD). 


De ce facem asta? 

Pe scurt, pentru că vrem să fim respectați de autoritățile Statului, de la Minister, la Unitate Executivă și Consilii din subordinea Ministerului. Ni se pare inadmisibil ca niște evaluatori incompetenți să calce în picioare munca de ani de zile a cercetătorilor, precum și speranțele celor tineri. Iar la penuria de competiții naționale de proiecte de cercetare, coroborat cu rate de succes complet demotivante (sub 5%, de exemplu, în cazul competiției Proiect Experimental Demonstrativ), putem afirma fără ezitare că multe cariere de cercetători se duc pe apa sâmbetei din cauza evaluatorilor care se joacă deci cu viitorul tinerilor cercetători.

Cum probăm incompetența evaluatorilor? Vor fi destule exemple cuprinse în textul acțiunii în instanță, dar uitați unul elocvent: unui coleg i s-a reproșat că nu a descris cum respectă proiectul său directivele GDPR, în condițiile în care experimentele nu implicau oameni, ci maimuțe și șoareci.

Cum s-a ajuns aici și ce este de făcut?

În 2011 cadrul legal pentru evaluarea proiectelor de cercetare era construit a.î. performanța să iasă la suprafață. Era momentul în care s-au introdus evaluatorii internaționali în cadrul competițiilor naționale de proiecte de cercetare. Mai precis, din cei 3 evaluatori ce evaluează o propunere de proiect, 2 trebuiau să fie selectați din țările membre OCDE. Era un prim pas în direcția bună, iar coroborarea acestuia cu aplicarea unor criterii minime de eligibilitate pentru evaluatorii selectați ar fi asigurat o bază solidă în evaluare. Guvernul Ponta a ras rapid această prevedere cu 50%+1 evaluatori internaționali, iar epigonii lui au demolat ce mai era de demolat, culminând cu absurditățile pretinse de ministrul Georgescu, prin care un ipotetic „nobelist” ar fi avut nevoie de aprobarea șefului ierarhic ca să participe la evaluarea proiectelor românești, alături de o declarație pe proprie răspundere cum că în ultimii 5 ani nu a avut probleme de etică; ambele încărcate pe platforma brainmap.ro. 

În 2017, cele două consilii consultative din subordinea Ministerului Educației și Cercetării, CNCS și CCCDI, au fost rase la mai puțin de 4 luni de la numire, de un alt epigon de-al lui Ponta, ministrul Șerban Valeca. Noile consilii au girat evaluările proiectelor actuale, precum și precedentele competiții TE și PD, unde au validat evaluatori neeligibili; adică nu îndeplineau condițiile minime din pachetele de informații – pentru a vă convinge, aici e lista evaluatorilor, iar aici, la pagina 20, sunt criteriile. Dacă nu-i găsiți pe cei neeligibili, vă voi ajuta eu, cel puțin pe domeniul meu, biologie. Ce garanție avem că nu au procedat la fel și în cazul competițiilor prezente? Mai mult, tot ei au fost cei care au acceptat contestații „din partea comunității academice” (contrar Pachetului de informații, care permite contestații doar din partea directorilor de proiect) și au modificat punctajele finale în cadrul unor comisii de soluționare a contestațiilor care și până astăzi au rămas secrete.   

Din păcate, modul de alcătuire a acestor comisii, precum și componența lor sunt necunoscute și în cazul competițiilor recent încheiate. Astfel, cercetătorii care au depus contestații pentru evaluarea de care au avut parte, au primit simple informări pe e-mail cum că acestea le-au fost respinse. Cu alte cuvinte nu există un act administrativ, semnat și asumat de X, Y și Z, prin care este respinsă contestația. Acesta a fost cerut chiar și în baza prevederilor contenciosului administrativ. Răspunsul venit lasă să se înțeleagă că acel act administrativ nu există, iar pe noi ne lasă cu întrebarea: cine ne-a respins contestațiile și ce autoritate a avut?

Ce vom cere în instanță?

În primul rând daune morale, obligând vinovații să-și ceară public scuze pentru greșelile făcute și pentru efectele normativelor promovate și adoptate. Evident, vom cere reevaluarea proiectelor pentru care judecătorul va constata că evaluarea a fost viciată. Nu vom cere anularea competițiilor. 

Ce se poate face pentru ca evaluările să fie pe viitor mai transparente și relevante, în sensul finanțării performanței?

Noul CNCS a reparat, prin pachetul de informații al competiției aflate în derulare (PCE, aici), ce au stricat predecesorii (consilii, miniștri, secretari de stat etc.), din 2012 încoace, în sensul că majoritatea evaluatorilor trebuie să fie străini (din spațiul UE și OCDE), coroborat cu standarde minimale de performanță științifică.  În plus, apare ceva nou pentru România: un al 4-lea evaluator, în caz că cei 3 desemnați la început nu ajung la consens. Problema modului în care sunt alcătuite, precum și metodologia de funcționare a comisiilor de soluționare a contestațiilor rămâne însă ca bilă neagră. Mă întreb însă ce valoare are această reparație, atâta timp cât este contrară metodologiei detaliate în Actul Adițional 10 de care vă vorbeam mai sus, neabrogată încă? Poate veni un nemulțumit de rezultat și să spună: dar v-ați asigurat că ați folosit evaluatori români, cu preponderență, și abia apoi „nobeliștii”?

Baza de date cu experți evaluatori trebuie foarte bine examinată și consolidată. În acest sens se poate apela la ERCEA (agenția executivă a European Research Council), de exemplu, pentru a avea acces la liste cu evaluatori. ERCEA rulează anual echivalentul a aproximativ 3 miliarde lei (adică de 2x bugetul anual al Cercetării românești), lansează anual competiții pe toate cele 3 paliere ale ERC Grants (Starting, Consoliodator și Proof of concept), le evaluează și le contractează în termen de opt luni de la depunere. Apropo, în cadrul ERCEA lucrau 41 de români cu vreo doi ani în urmă. Poate ar fi util să stăm un pic de vorbă cu ei și să învățăm de la ei.

Un alt model european de bune practici este Research Executive Agency, a Comisiei Europene. Aceasta trimite e-mailuri spre cercetători cu 4-5 luni înainte de începerea unui proces de evaluare, întrebând dacă ar fi disponibili să evalueze. Între timp sunt validați cei care corespund cerințelor și se perfectează inclusiv detaliile bancare, în caz că respectiva persoană va fi selectată să evalueze și ulterior remunerată (60% din cei înregistrați în baza de date prin acest demers ajung să și evalueze).

În încheiere, mă adresez celor care s-au simțit nedreptățiți de evaluările recente din cadrul competițiilor PED, TE și PD. Dacă doriți să vă asociați grupului deja format în vederea acționării în instanță, vă rugăm să trimiteți un email la [email protected], menționând la care din cele trei competiții ați aplicat, ID-ul depunerii și dacă ați depus contestație. Veți primi acces la documentul aflat în lucru cu avocatul și veți fi adăugat la e-mail list-ul acțiunii.


Pentru cei interesați de mai multe detalii despre cum văd eu reforma nu doar în evaluarea proiectelor, dar și la nivel de sistem de cercetare, las aici un text pe care l-am scris în urmă cu un an, cu promisiunea să-l aduc la zi în curând: https://mic-mic-anc.ro/2019/06/18/cat-cum-si-cui-alocam-resursele-sistemului-national-de-cercetare-prezent-vs-perspective/

*nu am vorbit aici despre competițiile de proiecte din cadrul Programului Operațional „Competitivitate” (POC), deși este și acesta un bun exemplu de „așa nu”. La POC, 168 de evaluatori (majoritatea români) au alocat 2,6 miliarde lei pentru 200 de proiecte. Prin comparație, 584 evaluatori au alocat 0,035 miliarde celor 135 de proiecte câștigătoare în cadrul competiției Proiecte de cercetare postdoctorală 2016. Detalii aici.

**dați click aici dacă vreți să vedeți aprobările de care aveau nevoie „cei mai competenţi cercetători în tematica propunerii” pentru a fi folosiți în evaluare.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Cautarea dreptatii in instanta e o gluma buna in ro. Banii se vor aloca discretionar indiferent de suma alocata cercetarii. Investigati si daca exista rude ale celor din UEFISCDI care sunt angajati pe proiectele de cercetare alocate de UEFISCDI si persoanele (in afara de cumpanasu) care sunt platite in calitate de „experti”din granturile cu fonduri UE obtinute de UEFISCDI .

    • Aciduzzu, chiar eu i-am dat un exemplu dlui Miclaus (i-am trimis email pe Ad Astra) ca sotul directorului adjunct al UEFISCDI – Magdalena Resiga, a castigat in 2012 proiect PCE desi exista incompatibilitate. In plus, sotul si-a ajustat putin indicele H (de 3 ori mai mare decat cel real), nr lucrari si nr citari ca sa impresioneze. Iar acum persoana continua sa fie in CNATDCU!

  2. Sper sa aveti castig de cauza. V-am urmarit toate punctele de vedere din ultimii 4-5 ani. Chiar daca unii va contesta, de foarte multe ori ati fost la obiect. MEC va in cerca sa se apere prin legislatia existenta. Poate cel mai bine de aratat toata situatia la UE in Comisia pentru educatie si cercetare, inovare. Pentru ca Ro merita la acest capitol un infrigement. Nu s-a aliniat cu mai nimic la integrarea in cercetarea europeana.

    • Cine a zis că doar MEC va trebui să-și pună juriștii la lucru? Ținta sunt mai ales persoanele fizice din spatele acronimelor MEC, UEFISCDI, CNCS, CCCDI, alături de evaluatorii pe care-i acuzăm de incompetență și fals în declarații (pentru că ei au declarat că au expertiza necesară să evalueze un proiect). Suntem conștienți că toată tărășenia nu pornește de la actualul MEC, sau actualul CNCS, iar UEFISCDI joacă după cum spune MEC-ul, fiind unitate executivă. Vom vedea deci cine și cu ce legislație se va apăra.

  3. Va multumesc pt efortul de a curata din rugina societatii romanesti; rezultat a 30 de ani de coruptie si incompetenta PSDista.

  4. De acord cu autorii. Cu o mică mare excepție. Evaluator străin nu este același lucru cu evaluator competent.

    Poate ar trebui făcută selecția evaluatorilor pe alte criterii decât e/nu e român.

    • Evaluatorii români nu trebuie excluși din evaluări, dar trebuie să fie maxim 49% din total și să îndeplinească niște criterii minime de eligbilitate, la fel ca și cei străini. Și poate cel mai important: să aibă expertiză în tematica propunerii de proiect.

      • Intr-adevar, expertiza in tematica propunerii este foarte importanta! Altfel, te trezesti cu comentarii pe langa subiect (de unde se vede clar expertiza evaluatorului) incat nici nu stii ce sa raspunzi ca sa-ti sustii propunerea …oricum nu ar intelege!

  5. Nu vreau sa te descurajez, dar pariu ca instanta va decide solemn ca „A existat o complicitate morala a competitorilor cu vinovatii” S-a vazut cum functioneaza justitia si pe cine apara in exemplul DIICOT de ieri :(

    • Chiar am scris în urmă cu vreo 2 ani despre atitudinea unor cercetători, ce poată fi echivalată cu o complicitate morală. Titlul articolului a fost: Cercetătorul roman adoptă poziția ghiocelului ca să treacă „iarna”, dar cizma îl strivește (aici).
      Oricum, departe de a fi descurajați. Din contră! Crește motivarea și plusez la pariu, dacă dorești ;-)

      • Sa dea zeii sa reusiti !
        P.S. A propos de ghiocei, stiai ca nu mai este nici o natie pe Pamant care sa aiba proverb de genul « capu’ plecat sabia nu-l taie »?

        • De fapt proverbul complet este :
          – Capul plecat sabia nu-l taie,dar nici lumina soarelui nu o vede !
          Folosirea intentionata doar a primei parti ii avantajeaza pe cei care au tot interesul ca ceilalti,”supusii”, sa nu indrazneasca sa ia atitudine.
          Sa le dorim succes in instanta celor care vor ( cred eu ca sincer ) sa schimbe ceva in cercetarea romaneasca !

  6. Domnule Miclaus, e cazul sa precizati si niste nume! Exemple de persoane favorizate cu liste de lucrari cu tot. Dar si exemple de cercetatori valorosi cu proiecte respinse, si acestia cu liste de lucrari cu tot. E bine sa se cunoasca aceste nume la un nivel cat mai larg. Din toate domeniile despre care aveti cunostinta de evaluari dubioase.

    Faptul ca finantarea nu urmeaza performanta nu e o surpriza. Traim intr-o tara in care metehnele de sorginte comunista( care ignora complet pe cei performanti) sunt REGULA…..de 30 de ani! Exceptiile au fost relativ rare! De ex competitia 2011, programul IDEI….nu in totalitate.

    In acelasi timp ar fi bine sa vedem si performantele celor care se considera cercetatori de varf in domeniul lor si au fost defavorizati( tot niste liste de lucrari ar fi relevante). Am putea compara prin analogie cu performantele in acelasi domeniu din tari cu traditii puternice de cercetare.

    Vreau sa precizez ca in acesti ultimi 12 ani au fost finantate proiecte ale unor personaje cu grave lacune in chestiuni elementare, care comit des la orele de curs greseli pentru care acum 40 de ani studentul pica examenul cu brio. Iar listele acestora de lucrari sunt foarte tari! Eu am explicatii pentru acest fapt…adica stiu unde se ascunde frauda….caci tot frauda este. Printre altele, evaluatorul, daca este serios si performant, trebuie sa fie capabil sa depisteze si astfel de cazuri.

  7. Daca acțiunea în instanță este perfect susținută legal, ea poate fi depusă. Nu idealisme, nu vorbe, nu exemple din ziare. Strict litera legii, ce spune legea, ce s-a întâmplat, cine încalcă, cu date concrete.
    Acțiunea nu va fi admisă de catre instanta fără a fi motivata corect dpdv juridic, legislativ. Cine sunt pârâții, cine este acuzatul, conform căruia articol din lege, ce dovezi samd. Instanta va decide dacă acceptă acțiunea sau nu. Apoi desigur, o va judeca, daca va fi ceva de judecat.
    O acțiune în instanță nu este un hei-rupism, nu este o filosofie, nu sunt articole din ziar sau păreri personale. O acțiune în justiție este specifică și exacta: cine, când, cum, ce, unde și care sunt urmările. Acțiunea nu va fi admisă daca va fi orientată generic către cineva nespecific: „statul român”, „guvernul României”, „ministrul educației” samd. Trebuie sa fie foarte specific, domnul X care nu a respectat legea y, domnul Z care era obligat prin fișa postului să facă ceva, nu a facut samd.
    Ar fi interesant de văzut o astfel de acțiune, că și răspundere profesională, daca este admisă în instanta. Și apoi, evoluția ei.

    • Ștefan, acțiunea va fi depusă exact așa cum spui și tu, cu „Cine sunt pârâții, cine este acuzatul, conform căruia articol din lege, ce dovezi samd. ”. Acestea sunt incluse în documentul pe care-l pregătim cu avocatul și vor deveni publice la momentul oportun.

      • O aveti in vedere si pe dna Susan-Resiga de la UEFISCDI si favorizarea sotului la PCE2012? Eu cred ca este un caz bun si foarte clar, cu falsuri in documente (care sunt si publice).

  8. Va doresc succes in acest demers! Rezultatele de la proiectele postdoctorale din domeniile tehnice sunt reprezentative de asemenea pentru sistemul de evaluare utilizat in acest moment. Se observa ca in general cercetatorii care fac parte din grupuri de cercetare mari sunt favorizati, deoarece acestia reusesc sa publice multe articole intr-un termen scurt. De asemenea, se observa ca cercetarea aplicativa este de asemenea favorizata in detrimentul celei fundamentale care nu produce atatea articole sau citari intr-un termen scurt. Un alt aspect de analizat ar fi indicele Hirsch, numarul de citari ai candidatilor, precum si numarul de articole ca prim autor sau autor corespondent. In acest mod se poate studia aceasta lista, cu rezultate cel putin surprinzatoare. Daca analizam si distributia geografica a diplomelor de doctorat obtinute, vom observa de asemenea lucruri interesante. De exemplu, vom gasi cateva persoane care au obtinut doctoratul de la institutii de prestigiu din strainatate, afltae undeva in top, care nu au fost suficient de convingatori si care nu au reusit sa obtina punctaje consistente la aceste evaluari. Un alt aspect este urmatorul. Vad ca exista o obsesie cu PSD-ul pe care nu o inteleg. Dragi colegi, in ultimii ani au avut sansa sa reformeze sistemul si cei de la PNL, dar si tehnocratii. Asa cum am observat impreuna, educatia si cercetarea nu au fost reformate de catre guvernanti, desi au avut destule posibilitati la dispozitie. In mod paradoxal, sistemul de educatie si cercetare nu este un obiectiv strategic al guvernantilor dupa caderea comunismului, acestia conlucrand la erodarea continua a acestuia. Dupa alegerile din toamna probabil ca o mare parte din INCD-uri vor fi inchise in urmatorul mandat al alesilor din cauza lipsei de finantare, guvernantii alegand sa externalizeze aceste servicii care nu sunt de interes imediat pentru economie.

    • @Lapusneanu Florin
      Am sa comentez doar „Dragi colegi, in ultimii ani au avut sansa sa reformeze sistemul si cei de la PNL, dar si tehnocratii. „.
      Din 2012, dupa caderea guvernului Ungureanu, PSD a avut majoritatea parlamentara si guvernul, cu o pauza de 1 an dupa Colectiv pina in noiembrie 2019. In toata perioada aceasta majoritatea parlamentara a fost la PSD ( si aliatii lui ), au pierdut guvernul pentru 1 an in 2016. Imi amintesc ca dupa ce dl Funeriu a schimbat legea, imediat ce PSD a avut majoritatea parlamentara, aceasta fost modificata in functie de .. viziunea majoritatii parlamentare ( PSD in acest caz ). Sigur, PNL a fost parte a coalitiei USL si au avut un cuvint de spus, chiar daca au fost vioara a doua, din 2012 pina in 2014, dar chiar si in aceasta perioada ministrul educatiei a fost din partea PSD. Pe urma, nu inteleg cum ar putea sa fie reformat sistemul in o perioada de 1 an sau mai putin, cind opozitia majora vine din interiorul sistemului. Funeriu a incercat si desi au ramas niste urme, schimbarea e totusi, minora, daca ne uitam la toti acesti ani care au trecut.

  9. Domnule Miclaus, v-am trimis recent un email la adresa oficiala a Ad Astra in care va prezentam (cu documente) ca prof Romeo Susan-Resiga de la Timisoara si-a falsificat in CV indicele Hirsch de la 2 la 6, numarul de lucrari publicate si bineinteles nr de citari si a obtinut in 2012 finantarea unui proiect PCE, unde stim bine ca CV-ul candidatului are greutate…ca tot se vorbeste de PCE! Si daca ne gandim bine, era si o incompatibilitate pe undeva conform OU nr 66/29.06.2011, publicata in MO nr 461/30.06.2011, sotia dansului era (si este) director adjunct al UEFISCDI si avea totul pe mana. Va sesizam ca astfel de personaje continua sa fie in CNATDCU si sa evalueze tezele de doctorat!!! Aveti o opinie privind acest caz?

    • La adresa de office a Ad Astra răsăunde Consiliul Director al asociației, din care nu mai fac parte. Ca să am o opinie în speța de mai sus ar trebui să mă documentez și să cer un punc de vedere și de la cealaltă parte.

      • Multumesc pentru raspuns. Am postat toate link-urile care duc la documentele publice din a caror consultare am observat falsul din CVul cu care a castigat PCE (email-ul trimis la Ad Astra continea aceste informatii). Mai mult chiar, pentru credibilitate prof Resiga indica si cheia de cautare pe WoS, care este aceeasi in ambele documente!! Si ca sa mai castige si sotul niste banuti, dna Resiga il include sistematic ca evaluator/coordonator panel la UEFISCDI, ca sa mai faca unele aranjamente (PCE il asteapta…)! Cred ca ar fi interesant sa-i solicitati opinia, sau sa dati cazul pe mana Consiliului Nat de Etica. Sunteti o voce care este luata in seama pentru a scapa de tot felul de indivizi de morala indoielnica, dar care se regasesc in diverse organisme care decid soartacercetarii din Romania. Oricum, fiindca am incredere in competenta si buna credinta a dvs, va rog sa verificati link-urile postate (cat vor mai fi active).

  10. Si pentru cei interesati de subiectul prezentat anterior, prezint si documentele in cauza.
    In anul 2012, Dl Romeo Susan-Resiga a obtinut finantarea unui proiect de cercetare de peste 300.000 euro (PN-II-ID-PCE2012-4-0634) https://uefiscdi.gov.ro/userfiles/file/PN%20II_PCE_Competitia%202012/Rezultate%20finale_PCE/PCE%202012_Stiinte%20Ingineresti_finale.pdf manipuland evaluarea proiectului prin declaratii false in CVul de candidat care reprezenta 50% din punctaj. Documentul B2 contine CV-ul dansului si este public la UEFISCDI https://uefiscdi.gov.ro/articole/2966/Procesul-de-evaluare.html link activ Sectiuni publice din cadrul Cererilor de finantare (B2 si B3), la pozitia 565 din lista sunt documentele Dlui Resiga. In 9 aprilie 2012 Dl Resiga declara ca are: 50 lucrari incluse pe Web of Science, cu 225 citari si Hirsch-index = 6. La o verificare rapida se poate constata ca in realitate indicatorii erau cel mult: 31 lucrari pe Web of Science, cu 57 citari şi 3 indicele Hirsch. Dl Resiga chiar nu stia cate lucrari ISI are, sau considera ca este protejat de functia sotiei dansului?

    Dar nu este nevoie sa verificati fiindca chiar Dl Resiga se demasca! In autoevaluarea depusa pentru concursul de director CSUD la Universitatea Politehnica Timisoara, in 10 august 2016 declara: 56 lucrari incluse pe Web of Science, cu 183 citari si Hirsch-index = 7, link http://www.upt.ro/img/files/alegeri_2016/csud/c-2016-Resiga-autoevaluare-standarde-abilitare.pdf . Contrar cursului logic, pe masura ce trec anii numarul citarilor sa creasca, in cazul dansului are loc ilogicul si intr-o perioada de 4 ani numarul total de citari a scazut de la 225 la 183 !!! Din graficul cu nr publicatiilor anuale prezentat in document rezulta ca in perioada 2013-2016 dansul a publicat 25 articole, facand scaderea 56 – 25 = 31 lucrari publicate inainte de 2013. Nu pot exista dovezi mai clare ale falsului comis decat cele furnizate de insusi Dl Resiga si asumate prin semnatura si declaratie ca sunt corecte!

  11. Daca luati la rand toate universitatile si Inst.Acad.Rom., INCD-uri, mai toate au incluse date mai putin corecte in rapoartele de activitate, in dosarele de angajare sau de avansare pe grade prof, in CV-uri. In ultimii 25 de cercetare nu am vazut un control la detaliu facut de ministerul de resort si organele sale de control. Doar daca aparea ceva in oresa scrisa. Doar Curtea de Conturi mai observa cate ceva dar nici ea nu stia toate dedesubturile din cercetare. Pana la urma cei din MEC, ca toti functionarii publici au dreptul sa mai lucreze in inv.sup.si cercet., si au fost interesati sa predea cateva ore sau partipanti la un proiect, prin subcontractare, ori in cons.de adm.ale entitatilor de cercetare. Daca nu curge, pica si voi vreti sa fie totul ok ca in vest. O sa mai treaca inca 2-3 generatii!

  12. Se pare ca si fondurile norvegiene sufera de aceeasi mizerie cu evaluatori falsi. Un exemplu ar fi Lucian Gruionu ce a castigat de curand pe Health un proiect de robot medical cu inteligenta artificiala, el fiind un inginer mecanic de profil automobile. A castigat cam toate fondurile Uesfiscdi, la toate categoriile gen PED, POR, ca cercetator faimos l-a adus pe frates-o care se pare ca era cam somer si a mai castigat si fostele fonduri norvegiene cu dezvoltarea unui soft medical

    • Si fondurile norvegiene se dau pe pile, la fel si M.Era-Net, Manunet, etc. Am depus si eu proiect pe fonduri EEA Grants (in 2018 punctaj de 11.5, in 2019 acelasi proiect dar imbunatatit la recomandarea evaluatorilor, doar 8.5 puncte), iar evaluarea a fost de tot rasul, la fel ca la PED, PD si TE. Se pune accent din ce in ce mai mult pe CV, pe cine cunosti, unde publici, si nicidecum pe partea de idee a proiectului (50% din notare este cv-ul, PD si TE, restul este propunerea) care conteaza cel mai mult.

  13. Daca este de ajutor va indic cateva peroane care nu indeplinesc criteriile de selectie evaluatori:
    – Biris Sorin-Stefan UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI
    – Voicu Gheorghe UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI
    – Vladut Nicolae-Valentin INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU MASINI SI INSTALATII DESTINATE AGRICULTURII SI INDUSTRIEI ALIMENTARE – INMA
    toti din cercul de prieteni ai dlui. GIGEL PARASCHIV – director in MEC (numit de sindicalistul Liviu Pop!) pentru invatamant superior, pastrat din 2012 de toti ministrii educatiei

  14. Cateva sfaturi care sa va ajute in actiunea Dvs. pentru care va tin pumnii. La anumite proiecte TE (mai multe) raportul de consens nu continea niciun aspect criticabil, totul era la superlativ, si vorbesc in special de descrierea proiectelor. Cu toate acestea, se acordau punctaje care sa faca proiectul in mod clar sa nu fie finantabil (4 si ceva din 5, deci ducand spre un punctaj total clar sub 90). Directorii de proiect depun contestatii, legandu-se de faptul ca in pachetul de informatii la p. 22 scrie in mod clar ca „Dacă proiectul este depunctat în cadrul unui criteriu, trebuie descrise în mod clar deficiențele/punctele slabe identificate.” Din cauza nespecificarii niciunui punct slab la propunerea de proiect, de exemplu, ar fi trebuit sa se acorde un punctaj apropiat celui maxim, daca nu chiar maxim (5/5). (Mai nou, la PCE se vine cu o masura si mai drastica: orice punctaj sub 4,8 trebuie argumentat evidentiindu-se punctele slabe.) Dar sa revenim la TE si PD. Raspunsul la acele contestatii a fost ca aspectele slabe au fost evidentiate de catre evaluatori in etapa de evaluare individuala, inaintea raspunsului aplicantului si deci aceste aspecte au fost luate in considerare in punctajul final de la fiecare criteriu. Adica, in etapa de evaluare individuala, orice evaluator poate formula orice critici, inclusiv unele nefondate; chiar daca la raspunsul aplicantului acesta dovedeste ca critica este nejustificata, evaluatorii sunt de acord si ca atare critica nu este inclusa in raportul final (de consens), ea totusi este luata in considerare la stabilirea punctajului final. Nu pot da exemple, din pacate, fiind vorba despre colegi care au avut amabilitatea sa-mi arate si mie aceste rapoarte de evaluare.

    Si va mai dau un exemplu. O iau mai pe departe. La ultima competitie, UEFISCDI nu a recurs la serviciile mele de evaluator, desi as fi putut evalua si la PED, si la TE, mai putin la PD unde mentoram cateva proiecte. Am fost evaluator mai multi ani, la mai multe competitii. La una din ele (tot patronata de UEFISCDI) scriam in mod clar in raportul de evaluare: scad 0,5 p. deoarece …, scad 0,5 p. deoarece …, in concluzie propun un punctaj total de (sa zicem) 4/5 la criteriul … – deci la fiecare punct slab identificat propuneam si o penalizare de punctaj si mentionam in raport si punctajul pe care-l propuneam la fiecare criteriu. Am primit somatii din partea ofiterilor UEFISCDI sa elimin din raportul scris referirea la punctaje si doar sa selectionez punctajul propus din celebrele „butoane”. Am replicat ca nu vreau sa renunt la acest lucru. Au insistat. Dupa ce am amenintat ca ma voi adresa justitiei, s-au linistit. Insa au renuntat la serviciile mele de evaluator.

    Alte cateva aspecte: ma insel eu, sau de data aceasta nu se mai publica separat CV-urile tuturor directorilor de proiect, ca la competitiile anterioare? De asemenea la competitiile la care s-a incheiat evaluarea (PED si PD) nu s-a afisat lista expertilor evaluatori, desi scrie in mod clar in pachetul de informatii „După finalizarea competiţiei, UEFISCDI va publica, pe pagina web http://www.uefiscdi.gov.ro, lista experţilor utilizaţi în procesul de evaluare”.

    Ma bucur ca si Dvs. ati ajuns la concluzia ca ceva este putred la UEFISCDI, nu numai la Nucleu, nu numai in INCD-uri, nu numai la Instalatiile de Interes National, nu numai la ELI, nu numai in Academia Romana. Din pacate, in momentul de fata se pare ca nu mai exista nicio entitate nationala credibila care sa gestioneze proiecte de cercetare. Tot ce s-a reusit sa se cladeasca pana in 2012 s-a dus pe apa sambetei.

  15. Evaluarea proiectelor de cercetare este o problema majora in cercetarea romaneasca.
    Cum credeti ca se va rezolva problema daca in minister la nivelul de director de departament raman aceeasi oameni corupti, organizati in stil mafiot.
    Unul dintre pionii acestei mafii, este un domn Director infrastructura, Bala Gheorghe.
    Stiti citi directori de Institute nationale sunt numiti fara concurs ?
    Stiti ca orice semnalare a abuzurilor directorilor institutelor nationale sunt acoperite de acest domn Bala?
    Daca nu se face curatenie la nivelul doi nu se va realiza nici un progres in cercetarea din Romania inclusiv la evaluarea proiectelor de cercetare.

  16. Initiativa trebuie inceputa rapid. La PD a inceput procesul de contractare, nu stiu ce se intampla la TE si PED.
    Pentru proiectul PN-III-P1-1.1-TE-2019-1089, al carui director se afla aici: http://www.plagiate.ro/Comune/inspect.crono.htm, a fost depusa o contestatie „din partea comunitatii academice”. Nu s-a intamplat nimic; alftel spus, este in regula daca publicam o lucrare in x locuri, cu x > 1.

  17. Initiativa d-voastra, urmata de o actiune sustinuta de toti cei interesati in calitatea cercetarii si in evaluarea corecta a proiectelor de cercetare finantate de la bugetul de stat este una nu numai laudabila, dar si necesara. Pentru a scapa de „reptile” si „reptilism” este nevoie de o echipa de profesionisti, cu pregatire juridica, dar si stiintifica de top, avand sustinerea puternica a membrilor Ad Astra.
    Tot ce s-a scris pana aici, si in special dl. C. Teodorescu, reprezinta si punctul meu de vedere: evaluarea proiectelor si raspunsul evaluatorilor nu respecta pachetul de informatii privind evaluarea, prin argumentarea oricarui punctaj, mai ales acela care este sustinut de unii evaluatori si, dimpotriva, depunctat de altii, intr-un interval „pe muchie de cutit” de a fi finantat. Faptul ca evaluatorii internationali au acordat punctaj mai mic a permis ca in cele mai multe cazuri sa nu se tina cont de el, si sa anuleze orice evaluare obiectiva a proiectelor.
    Din start, aceste proiecte au avut dedicatie, prin insusi modul de evaluare. Propunerea mea ar fi ca Ad Astra sa se adreseze UEFISCDI prin contributia membrilor sai de valoare, pentru a crea un mediu sanatos in dezbaterea pachetelor de informatii si apoi sa intervina prin parghii legale, in modul de evaluare. Astfel, o evaluare in trepte care sa permita o triere a proiectelor si in acelasi timp sa inlature orice incercare de fraudare, eliminand treptat proiectele care nu intrunesc anumite criterii de valoare (indicatori de valoare), reprezinta un punct de vedere personal.
    Mult succes!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Miclăuș
Mihai Miclăuș
Am obţinut titlul de doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A. în anul 2011. M-am întors în țară în același an, iar actualmente sunt CS 2 la ICB Cluj-Napoca, filială a INCDSB și cercetător colaborator în cadrul Institutului STAR al Universității Babeș-Bolyai. Îmi desfășor activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor, folosind ca model de studiu porumbul. Mă preocupă foarte mult reformarea sistemului de cercetare din România, acesta fiind și unul din motivele repatrierii la terminarea doctoratului. Am fost membru al Asociației Ad Astra timp de opt ani (din care patru în calitate de membru în consiliul director al acesteia). Sunt unul din „Micii” care a scris la Doi Mici și un Anc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită. „Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro