joi, decembrie 5, 2024

China, SUA și «războiul comercial». Fabrica Lumii din Estul Îndepărtat

Primul lucru pe care îl faci dimineața e să închizi alarma de la brățară. Fitbit, brand californian, asamblată în China, până acum n-a dezamăgit. Încă ești pe pilot automat. Ca să te restartezi, îți târăști picioarele până la automatul de cafea. DeLonghi, marcă italiană, design italian, fabricată în China. Un espresso te repune în circulație. Vrei să citești știrile până se trezesc cei mici, deschizi laptopul HP, produs în Chongqing. Când e prea cald, pornești aerul condiționat Haier, importat de la fabrica din Qingdao. În mașină, în drum spre școală sau serviciu, folosești cu încredere frânele, cu plăcuțe produse în regiunea Jiangsu. Daca e 31 octombrie și vrei să fii pregătit de Halloween, oprești la supermarket. Agricultorii chinezi te ajută să sperii vârcolacii draculieni. Doar furnizează peste 2/3 din producția mondială de usturoi. Deși nu îți place să recunoști, petreci o mare parte din restul zilei cu ochii în adoratul iPhone, venit tocmai din Foxconn City, uriașa fabrică Apple din Longhua Town, Shenzen.

i-Economia mondială de consum se bazează pe mâinile harnice ale milioanelor și milioanelor de membri ai Partidului Comunist Chinez. Consumatorul e Rege și dacă ar avea o coroană, ar fi cu siguranță inscripționată (discret) Made in China. Produsele marii industrii de la est pornesc spre cele mai îndepartate colțuri ale lumii și, spre bucuria noastră, a miliardelor de consumatori, se vând la prețuri imbatabile. Atât de mici, încât de ani buni au cucerit majoritatea piețelor, declanșând alarme în consiliile de administrație ale corporațiilor vestice și măsuri de protecție din partea guvernelor, într-un rar consens transpartinic și transatlantic, despre care am relatat în articolul anterior.

Aparent, chinezii au adoptat cu succes tehnicile de producție occidentale. Marii lor competitori susțin altceva. Nimeni nu le contestă capacitatea uriașă de muncă, calitățile deosebite de negociere și organizare sau extraordinarul talent pentru științele exacte. Nemulțumirile se referă la cadrul legal și instituțional, la modul în care statul chinez înțelege să participe la jocul economic, atât pe propriul teritoriu, cât și la nivel global. Să parcurgem în continuare câteva din practicile controversate, ce au contribuit în anii trecuți la remarcabilul succes comercial al Beijingului. Salariile mici sunt importante, dar nu reprezintă factorul decisiv.

  • Relațiile comerciale cu restul lumii au loc sub semnul asimetriei. Condițiile de acces pe piața chineză, tarifele, respectarea normelor de poluare sau siguranță, toate sunt dezechilibrate: un autoturism de import era tarifat cu 2,5% în SUA, dar cu 25% în China. Se poate muta producția în țara asiatică, dar ceva important trebuie cedat la schimb.
  • Costurile reduse de producție sunt obținute de multe ori prin metode pre-moderne, fără preocupare pentru siguranța salariaților, a consumatorilor sau mediului înconjurător;
  • În ultimul deceniu structura exporturilor s-a schimbat, China devenind cel mai mare producător și exportator în industriile cu valoare adaugată mare. Rețeta aplicată – capitalism de stat, caracterizat prin intervenția masivă a statului în economie: subvenții, credite, manipularea cursului de schimb, controlul statului asupra principalilor actori economici.
  • Efectul celor de mai sus – o uriașă supraproducție, fără legatură cu nevoile pieței, ce prăbușește prețurile mondiale, ducând la eliminarea competiției la nivel global: de exemplu, între 2011 și 2012, China a produs mai mult ciment decât SUA în tot secolul XX.
  • Din aceste motive, Uniunea Europeană, alături de Statele Unite, refuză Beijingului recunoașterea statutului de economie de piață.

Tabelul lui Peter Navarro

Probabil principalul obiectiv al Chinei din ultimii 15 ani în relațiile economice internaționale a fost să fie recunoscută ca economie de piață în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), situație în care ar fi protejată de măsurile anti-dumping inițiate în special de SUA și UE. În anii ‘90 țara asiatică abia începea să lucreze la construirea unei baze economice, necesare pentru recuperarea decalajelor față de lumea civilizată. Anul trecut PIB-ul Chinei era la peste 65% din cel al SUA. Primirea în OMC a jucat cu siguranță un rol major, dar însemna nu doar deschiderea unor noi posibilități pentru exporturi, ci și confruntarea cu o competiție acerbă. Care să fie rețeta unui asemenea succes, pentru o țară uriașă, într-o perioadă atât de scurtă?

Într-o conferință din vara lui 2018, la Hudson Institute, profesorul Peter Navarro ilustra principalele axe ale „agresiunii economice chineze” cu un tabel, o matrice a acțiunilor prin care China își promovează interesele comerciale în lume: 6 linii strategice susținute de peste 50 de politici și practici, marea majoritate încălcând regulile OMC. Sursele tabelului sunt diverse, atât americane cât și europene, guvernamentale dar și provenind din mediul priva t (i).De menționat că multe din obiectivele și metodele analizate se regăsesc în documente și declarații oficiale chineze: de la al 13-lea Plan Cincinal al PCC (obiective și politici industriale) și Made in China 2025 (saltul tehnologic), până la Inițiativa Drumul Mătăsii/ One Belt One Road (proiecția forței chineze în lume – infrastructură, resurse, rute comerciale).

La momentul când au devenit membrii OMC chinezii au acceptat o serie de condiții, care să ducă la deschiderea pieței naționale pentru investițiile externe și la diminuarea substanțială a rolului statului în tranzacțiile comerciale. Respectă ei aceste angajamente? Ultimele rapoarte sugerează contrariul.

Jocul asimetric – cursa cu încălțări de plumb

Conform datelor din 2017 ale Băncii Mondiale, media ponderată a taxelor vamale aplicate de China asupra importurilor era de două ori mai mare decât în UE sau SUA.

Tarife aplicate la import bunuri (%, medie ponderată)

Sursa: date Banca Mondială

China menține un control strict asupra capitalului prin câteva instrumente legale importante((ii)). Eventualii investitori străini care vor să deschidă o afacere trebuie să consulte întâi Lista Negativă pentru a verifica dacă investiția externă este permisă în acel sector specific și ce structură a acționariatului este obligatorie. Apoi să examineze ce alte licențe/ certificări mai sunt necesare. Sunt stipulate 4 industrii unde accesul este interzis complet și 147 pentru care se solicită licențe speciale. Printre afacerile cu interdicție la capital străin – toate cele legate de Internet. O serie de campioni IT globali precum GoogleFacebookTwitter, sunt interziși, total sau parțial.În ultimul deceniu, pentru un autoturismChevrolet fabricat în SUA și importat în China se aplicau taxe vamale de 25%. Dacă ar fi fost produs în China și importat în SUA ar fi fost tarifat cu doar 2,5%. Un stimulent puternic pentru General Motors de a muta fabrica in Asia. Lucru realizabil, însă doar cu condiția intrării în asociere (Joint Venture) cu parteneri chinezi, unde străinii puteau deține maximum 50% participație. Operatorii de servicii de stocare a datelor de tip cloud aveau condiții asemănatoare – 50% în Joint Ventures cu parteneri locali. Situația era similară pentru multe alte sectoare. În cazul sistemului financiar, investitorii străini aveau voie sa dețină participații de max. 20-25%. Numărul de filme străine distribuite în cinematografe cu drept de încasări din vânzarea biletelor este limitat la 34 anual. Pentru acces la o piață cu așa potențial, un producator de la Hollywood ar trebui să fie foarte grijuliu cu sensibilitățile cenzorilor chinezi.

Concluzia americană: condiția de acces pe piața chineză este în cele mai multe cazuri cedarea controlului de către proprietari sau a tehnologiei prin intrarea în aranjamente tip Joint Venture dezavantajoase cu entități locale. Rapoartele Uniunii Europene ajung la rezultate similare. Dintr-un studiu asupra a 1.000 de firme europene a reieșit că doar 12% ar intra în asocierile JV propuse de chinezi dacă ar avea de ales.

Elon Musk își exprima frustrarea pe Twitter, declarând că barierele comerciale chineze creează un spațiu de joc incorect, ca și cum “ai participa la o întrecere olimpică cu încălțări de plumb”.

Metodele vechi sunt cele mai ieftine

Între factorii de producție, munca ieftină ocupă un loc important, în mare parte datorită salariilor mici la nivel național, care totuși s-au dublat în ultimii zece ani. În prezent, în unele zone din China nivelul mediu al remunerațiilor e comparabil cu cel din Europa de Est. În afară de variabilele economice tipice, au o contribuție importantă și practicile discutabile de utilizare a mâinii de lucru, ca și ignorarea standardelor de siguranță și poluare:

  • utilizarea Muncii Forțateneremunerate, însoțită de rele tratamente și tortură a condamnaților – “Laogai”, sau reeducarea prin muncă, a fost oficial abolită în 2013, dar conform activiștilor pentru drepturile omului practicile continuă pe scară largă; multe închisori funcționează ca centre de profit cu bugete, cote de producție și echipe de vânzări, după cum povestește Harry Wu, fondatorul Laogai Research Foundation, fost deținut politic timp de 19 ani în lagarele chineze; printre produsele preferate ale acestui gen de „fabrici” – luminițele de Crăciun. Merry Christmas everyone !
  • ignorarea condițiilor de Securitate a Muncii – numărul de morți cauzat de nerespectarea sau inexistența măsurilor de protecție este uriaș, decesele se numără cu zecile de mii anual, doar în 2017 s-au înregistrat oficial 38.000; în 2015 explozia de la depozitele portuare din Tianjin a provocat 173 de morți și peste 800 de răniti și a fost atât de puternică încât a putut fi fotografiată de sateliții meteorologici japonezi. Spre comparație, puteți întreba un antreprenor european la cât ajung costurile lunare cu protecția muncii, chiar dacă vorbim doar de cursuri, fără echipamente și alte investiții. Se adaugă o multitudine de piedici și interdicții privind drepturile salariaților de asociere și negociere colectivă pentru obținerea unor venituri mai mari sau a unor condiții mai bune de muncă.
  • nerespectarea normelor de Protecție a Mediului – în timp ce SUA s-au retras din Acordul Climatic de la Paris, China l-a semnat și promovat în multiple ocazii, angajându-se să reducă emisiile de carbon. Până la îndeplinirea promisiunilor, rămâne cel mai mare poluator al planetei. Dacă în 2016 se vorbea de atingerea unui vârf al poluării, în 2018, conform Greenpeace, amprenta de carbon chineză rămâne nu numai cea mai mare din lume, ci și în creștere accelerată. În SUA situația stă invers, în mare parte datorită noilor tehnologii de extracție a gazelor și petrolului. În urmărirea visurilor de refacere a Imperiului Celest, Beijingul a preluat o parte definitorie din aerul victorian al Londrei imperiale – smogul.

În timp ce locuitorii orașelor se plâng de calitatea aerului, în zonele rurale altceva stârnește îngrijorare – peste 70% din lacurile și râurile țării sunt poluate, probabil în mai mult de jumatate din cazuri apa nefiind potabilă. Cele mai dramatice relatări privesc așa numitele „sate ale cancerului situate în proximitatea unor fabrici poluante, câteva sute după unele estimări. În ultimii 30 de ani, mortaliatatea având drept cauză cancerul a crescut în China cu 80%.

Această uriașă problemă de sănătate publică se dovedește însă un important stimulent financiar pentru industria chineză. Potrivit lui Tom Danjczek, timp de 15 ani președinte al Asociației Producătorilor de Oțel americani, costul cu cheltuielile de protecție a mediului reprezenta în SUA aproximativ 5% din costul de producție pentru o tonă de oțel; lipsa unor asemenea cheltuieli pentru o fabrică din China ar fi însemnat deja un avantaj competitiv ce depășea marja de profit a oțelarilor americani.

  • nerespectarea sau lipsa de Standarde de siguranță a produselor – materialele ieftine reduc costurile productive. U.S.-China Economic and Security Review Commission raporta către Congresul american că, în 2014, peste 51% din totalul produselor retrase de pe piață din rațiuni de nerespectare a siguranței consumatorilor erau chinezești, deși doar 23% din totalul bunurilor importate provenea din China. Dintre cazurile mai cunoscute, menționăm jucăriile a căror vopsea conținea plumb ce depășea de 50 de ori standardele admise (17 milioane de unitați retrase de pe piață); varul lavabil cu emisii periculoase, cauzând astm, dureri de cap, amețeli, sângerări nazale (peste 100.000 de locuințe afectate); recentul scandal al vaccinurilor periculoase fabricate de Changsheng Biotechnology Co, care a vândut peste 250.000 de doze neconforme, generând o uriașă emoție în opinia publică internă și intervenția directă a prim-ministrului Li Keqiang. În afară de slaba impunere a normelor de siguranță pentru clienți, o problemă deosebită o constituie lipsa posibilității reale de a acționa în justiție vinovații pentru daune consistente, care să descurajeze astfel de comportamente.
  • Produse piratate și contrafăcute – de la programe informatice utilizate fără licență până la produse de lux, suplimente alimentare sau chiar medicamente. Europol desemnează China ca fiind sursa centrală de proveniență pentru bunurile contrafăcute((iii)), estimate la 12% din exporturile totale chineze, sau peste 1,5% din PIB. Mai mult de 70% din cele prezente pe piețele din UE, SUA sau Japonia au fost exportate din China. În 2015, China împreună cu Hong Kong au fost zonele de plecare pentru peste 86% din produsele contrafăcute la nivel global – în valoare de cca. 400 miliarde $.

Practicile enumerate mai sus au drept consecință reducerea prețurilor la nivel global prin costuri scăzute. Ele denotă dezinteresul sau incapacitatea statului chinez de a proteja consumatorii și angajații. Următoarele metode ilustrează intervenția statală pentru susținerea producției chinezești în detrimentul regulilor competiției de piață.

Capitalism de stat

În 2000 China era importator net de oțel. Până în 2007 devenise cel mai mare producător mondial, cel mai mare consumator și cel mai mare exportator. Din 2008 până în 2013 capacitatea de producție a industriei de panouri solare chineze a crescut de mai mult de zece ori, supraoferta rezultată la nivel mondial provocând o prăbușire a prețurilor cu 75%.

Cele două industrii au în comun faptul că necesită investiții masive de capital în active fixe. Costurile cu munca au o pondere mică în total costuri, ca atare munca ieftină nu mai aduce avantaje determinante; avansul tehnologic și economiile de scară devin esențiale pentru rentabilitate. Acum două decenii ponderea industriilor intensive în muncă în totalul exporturilor chineze era 37%. În 2010 scăzuse la 14%. Deși industriile de oțel, hârtie, sticlă și panouri solare erau destul de fragmentate și dotările cu noi tehnologii nu se numărau printre caracteristici, totuși produsele chinezești se vindeau cu 25%-30% mai ieftin decât cele europene sau americane.

Între 2008 și 2013 China a schimbat structura exporturilor, devenind cel mai mare producător și exportator în industriile cu valoare adaugată mare. Concomitent, țări industrializate au devenit exportatori de materii prime și materiale reciclabile către China. Singura explicație pentru o astfel de transformare rapidă, capabilă să genereze asemenea avantaje de preț, nu poate fi decât o masivă intervenție exterioară pieței, un sistem opac de subvenții și credite la care se adaugă manipularea cursului de schimb, după cum arată studiile profesorilor Usha și George Haley ((iv)).

  • SubvențiiFabricilor chineze li se asigură accesul la materii prime și componente la prețuri artificial de mici, energie subvenționată, teren gratuit pentru fabrici; suport statal pentru cercetare și achizitii de tehnologie; ignorarea rentabilității, returnări de TVA, granturi pentru proiecte de export. Se estimează că peste 90% din companiile listate la bursă au primit subsidii de la guvernul central. La acestea se adaugă ajutorul autorităților regionale și locale.
  • Credite preferențiale – Pentru a evita finanțarea guvernamentală directă, interzisă de OMC, necesarul de capital este furnizat prin intermediul sistemului bancar, controlat practic integral de stat și dominat de 5 mari bănci comerciale. Care creditează principalii clienți, “campionii industriali” chinezi, conduși de guvernul central prin holdinguri responsabile direct în fața Consiliului de Stat (Guvernul). Antreprenorii privați au acces dificil la finanțare, chiar și la costuri mai mari. Dobânzile la depozite sunt fixate la un nivel artificial de redus, permițând astfel băncilor să finanțeze întreprinderile statului la costuri mici.

Deși instituțiile de credit chineze sunt uriașe din punct de vedere al activelor, metodele de creditare ce urmăresc direcții de politică industrială duc la acumularea de volume impresionante de credite neperformante (NPL). În 1999, în vederea aderării la OMC, au fost create 4 companii de management al activelor (HuarongChina Orient, China Great Wall și Cinda) al căror scop era curățarea bilanțurilor celor mai mari bănci prin preluarea de NPL. La acel moment, nivelul finanțărilor problemă era estimat la peste 340 miliarde $. Activitatea lor a continuat până în prezent, NPL-urile transferate la valoarea nominalăreprezentând practic o metodă de a acoperi pierderile băncilor. Mai departe, unele ajung la Ministerul de Finanțe unde în multe cazuri pur și simplu dispar.

Dificil de spus cât mai poate fi menținut acest sistem, dar momentan reprezintă un robinet aproape gratuit de capital pentru industria chineză de stat. În 2018 s-au înregistrat din nou credite neperformante de 250 miliarde $, ceea ce dă o imagine asupra volumului de capital pe care statul chinez îl injectează în economie anual fără o preocupare deosebită pentru analiza corectă a capacității de rambursare.

  • Manipularea cursului de schimb – Devalorizarea artificială a yuanului acționează ca o taxă vamală pentru importuri, respectiv o subvenție mascată pentru exporturi. În privința nivelului opiniile variază – între 25% și 40%. Manipularea valutelor e greu de demonstrat și pentru moment SUA nu au declarat China „manipulator valutar”, în ciuda promisiunilor facute de președinte în campania electorală.

Cumulate, metodele enumerate mai sus permit firmelor chineze atacarea piețelor externe cu prețuri mult sub nivelul concurenței. Datorită accesului virtual nelimitat la finanțarea statului și imposibilității de a falimenta, industria chineză a generat un uriaș exces de producție.

Supracapacitatea de producție

Dimensiunea problemei la nivel planetar e ilustrată de excesul de capacitate din industriile oțelului, aluminiului și cimentului(v):

  • Producția chineză de oțel e ruptă complet de nevoile reale ale pieței și a ajuns în 2016 mai mult decat dublă față de producția combinată a următorilor 4 producători mondiali: Japonia, India, SUA si Rusia;
  • 60% din industria de aluminiu generează cash-flow negativ;
  • conform datelor statistice chineze, în doar doi ani, 2011-2012, China a produs mai mult ciment decât SUA în tot secolul XX.

Reacția Statelor Unite și Uniunii Europene a fost să lanseze investigații și măsuri anti-dumping și să se opună acordării titulaturii de economie de piață pentru China în cadrul OMC. Excesul de capacitate de producție chinez nu e o problemă nouă, dar s-a agravat mai ales în urma crizei financiare din 2009, când cererea s-a redus considerabil, diminuându-se astfel și solicitările de importuri, ce acționau ca un debușeu pentru chinezi. Situația a devenit gravă și pentru piața internă. Ca efect secundar, se înregistrează o adevarată explozie a creditelor neperformante.

Este neclar cât din supraproducție se datorează unui plan central de cucerire a piețelor și cât e pur și simplu proverbiala incapacitate a economiilor centralizate de a aloca resursele eficient.

Rezultatul pentru celelalte țări este însă același, prețurile se prăbușesc și asta duce la eliminarea de pe piață a propriilor companii prin practici străine competiției libere. Achizițiile gospodăriilor obișnuite de oriunde au astăzi ceva în comun – de la mașina de spălat până la hârtie, de la smartphone până la alimente, cele mai multe produse au etichetă cu ‘Made in China. Chinezii au obținut deja poziția de lider în multe din industriile producătoare tradiționale folosind metodele prezentate mai sus. În 2015 China deja controla 28% din producția auto globală, 41% din producția de vapoare și cargouri, peste 50% din producția de frigidere, mai mult de 60% din cea de televizoare, peste 80% din producția de aparate de aer condiționat sau computere, etc.

Dupa cum concluziona European Chamber of Commerce in China : „Deja de o generație China a devenit fabrica lumii”. În buna măsură, a realizat acest lucru folosind pe scară largă metode pre-moderne, ce nu țin cont de siguranța și drepturile angajaților și consumatorilor, dar mai ales prin masiva intervenție a statului în economie. Uniunea Europeană a refuzat și refuză în continuare să îi acorde statutul de economie de piață, ca atare a fost reclamată la OMC în decembrie 2016. SUA s-au raliat poziției europene un an mai târziu, avertizând că o decizie în favoarea Chinei ar fi cataclismică pentru organizație.

Greu de concurat cu competitori care nu pot da faliment, nu manifestă aceeași preocupare pentru rentabilitate și au acces virtual nelimitat la capital. De prea multe ori, companiile europene sau americane nu concurează doar cu firmele chineze ci, direct sau indirect, cu puternicul stat asiatic. China nu este o economie de piață.

Unele din practicile și cadrele instituționale prezentate anterior au început să se schimbe încet, mai ales recent, în urma presiunilor exercitate de americani și europeni. E important însă de știut de unde s-a pornit și care este magnitudinea problemelor la care se caută rezolvare. Chiar în cazul încheierii unui acord și reducerii tensiunilor comerciale, schimbările nu vor apărea peste noapte.

În istoria recentă, economia chineză a trecut prin două stadii: în prima fază servea o țară orientată spre interior, preocupată să recupereze uriașele decalaje față de lumea dezvoltată; în cea de-a doua, sprijină o mare putere, interesată de protejarea și proiecția intereselor în zonele învecinate sau chiar la nivel global. China nu a mai ieșit în lume cu un asemenea impact de aproape 600 de ani, de pe vremea când amiralul Zheng He străbătea mările, din Java până în Peninsula Arabică, în fruntea unei flote de 300 de nave, cu peste 28.000 de oameni la bord. E o schimbare majoră, petrecută cu o viteză stupefiantă. Unele coordonate ale acțiunilor chineze la nivel global vor fi descrise în articolul următor.

NOTE_________________________

i Rapoartele elaborate de-a lungul anilor de U.S.-China Economic and Security Review Commission, European Union Chamber of Commerce in ChinaU.S. Chamber of CommerceCenter for Strategic and International StudiesRhodium Group, Mercator Institute for China Studies (MERICS), sau ale unor companii precum Mandiant.

ii Foreign Investment Catalogue (lansat în 1995, revizuit în 2017), împarte industriile în 3 categorii – încurajate, restricționate, interzise; există, de asemena: Negative List for Market Access (2018); Special Administrative Measures on Access to Foreign Investment (2018)

iii EUROPOL/ EIPO – 2017 Situation Report on Counterfeiting and Piracy in the European Union, pag.18

iv Usha C.V. Haley and George T. Haley – How Chinese Subsidies Changed the World, Harvard Business Review, 25 aprilie 2013; de asemenea, http://www.chinasubsidies.com/index.htm

v  http://static.europeanchamber.com.cn/upload/document

Distribuie acest articol

110 COMENTARII

  1. Splendid articol, informativ, cu multe detalii pe care le stiu si cu multe pe care nu le stiu. Ce fel de lideri de cirpa a avut Vestul la cirma ca sa se ajunga aici??

    In replica, ceea ce parea obsesiv in campania republicana din 2015-2016 (cu colaje facute la misto) nu mai pare astfel.

    (Trimit acest colaj pentru ca e nostim si ingenios, cu toate ca e facut de Puffington Post ca un manifesto anti-Trump.

    Astazi se vede ca Presedintele nu si-a uitat promisiunile din campanie. Pentru prima data de la Mao incoace tremura chinezii ca Presedintele SUA este un barbat, nu un baietel las si corupt cum le place lor.

    https://www.youtube.com/watch?v=RDrfE9I8_hs

    )

    Prin comparatie, cam asta e ce are Joe Bidet, candidatul deocamdata cel mai bine plasat, de spus despre China, astazi:

    “China is going to eat our lunch? Come on, man – China isn’t in competition with us. They can’t even figure out how to deal with the fact that they have this great division between the China Sea and the mountains in the east, I mean the west. They can’t figure out how they’re going to deal with the corruption that exists within the system. They’re not bad folks, folks. Guess what – they’re not competition for us.”

    Desigur, afacerile lui Hunter Bidet cu China, conduse in vreme ce calatorea cu Air Force II al lui taica-su, n-au nici o legatura cu propaganda lui Joe.

    Vorba Radio Erevan: da, e adevarat ca a fost „coluziune” (sic), numai ca n-a fost Trump ci Bidet si n-a fost cu Rusia ci cu China.

    Ultimul cuvint ii apartine lui „very stable genius” Trump:

    China.

    PS Domnule Musat, astept cu interes articole viitoare.

    • @Absurdistan Din „graba” ati uitat sa amintiti si afacerile Ivankai Trump cu China:

      „As trade war rages, the shoe biz goes on for Ivanka Trump and her Chinese suppliers”

      scmp.com/news/china/diplomacy-defence/article/2154219/trade-war-rages-shoe-biz-goes-ivanka-trump-and-her

      • Vedeti-va de treaba. Incercati sa intelegeti deosebirea dintre un politician care isi vinde influenta pentru bani (Biden, Clinton si multi altii) si o familie bogata care nu a avut decit de pierdut prin intrarea in politica. Stirile duduie de faptul ca Donald Trump nu a facut nici o concesie Chinei, dimpotriva. Media macronista, merkelista, guardianista si pseudo-democrata, Fake News, minte si calomniaza pe fața de patru ani de zile cind vine vorba de familia Trump.

        Articole precum cele ale dlui Musat (nu numai acesta ci si precedentul) sint o gura de aer prin faptul ca explica logic si fara parti-prisuri desantate care sint mecanismele economice puse la bataie in actualele confruntari.

        PS La cit mai e Macron astazi? La 22%? La 25%?

        • lol, Absurdistan e extrem de absurd… „o familie care are numai de pierdut pt ca a intrat in politica” e primul pas inspre sanctificare dupa mintea groupie-lor portocalii

          • Tac’su devenise un semi-mogul imobiliar prin contracte cu statul (a fost unul dintre cei mai mari constructori de locuinte sociale in Brooklyn). Trump nu se numara printre oamenii din popor asa cum se fotografiaza (we are /I’m the people:)) Nu este nici macar un self-made care a pornit intr-un garaj (dupa visul american – de la spalator de vase la milionar) ci si-a facut debutul preluand compania parintilor – capitaliazata cu peste 100 milioane dolari. Spre deosebire de Obama si alti lideri, Donald Trump se numara de mic copil printre „elitari”!

        • Stați foarte liniștit, presa „macronista, merkelista” are o problemă cu Trump nu din cauza războiului comercial cu China. La acest capitol Trump are dreptate, dar el a deschis fronturi și împotriva aliaților. De ce?!? Păi știe că sunt slabi prin lipsa autonomiei strategice…… Abordarea asta crează antipatii puternice.
          Dar să nu ne îngrijorăm. Cei care au purtat războaie împotriva tuturor au cam pierdut…. Trump va simți curând lipsa solidarității aliaților și e păcat ptr.ca are dreptate in multe probleme. Dar e certăreț, instabil, schimbător și capricios.l

        • Trump nu a facut concesii Chinei. A luptat ca un erou. A dus defictul comercial de la 300 de miliarde pe timpul lui Obama la 400 de miliarde acum. Beat that Obama :)

    • Liderii de cârpă ai Vestului au fost și ei sclavii lobby-ului financiar susținut si teoretic de economiști considerați de dreapta…. Căutați pe la Milton Friedman, etc.
      Acum (in ultima decadă), cu concursul US supreme court se schimbă (de facto) legile privind concurența. Abuzul de poziție dominantă nu mai e abuz, etc. Criteriile privind concurența sunt interpretate in lumina teoriilor economice la modă și nu raportat la norma legală.
      Libera concurență, reală, e sufletul capitalismului. Dar acum 2 big 2 fail e legea/norma. Și asta in numele: economic entities weaponization. Vor suferi cei mici si medii si societatea unde libertatea economică (reală) e prețuită.

  2. Liderii americani si europeni nu au o sarcina prea comodă.
    Intuitiv putem fi totusi optimisti deoarece China se bazeaza pe o ideologie a minciunii care
    la un moment dat o va prabusi . Desigur trebuie sa fim atenti sa nu fim prinsi sub daramaturi.
    Cred ca Romania este cumva mai aparata, deoarece noi am condamnat deja comunismul
    chestie pentru care poate nu am multumit indeajuns domnilor Basescu si Tismaneanu.
    Domnul Johannis este de asemenea un anticomunist dovedit si – sa nu uitam ! – DANSUL CONDUCE – din punct de vedere constitutional – POLITICA EXTERNA A TARII
    Prin urmare exista persoana apta sa gasesca mijloacele prin care sa ne tina cat mai departe de pericolul unor relatii comerciale cu China. Sa nu uitam – POLITICA EXTERNA A TARII este CONDUSA DE PRESEDINTE.

  3. Contraponderea GLOBALA pentru China sunt India &indochina, insa Libertatea nu se compara cu Lagarul de Munca. Acolo functioneaza alte reguli si legi – un soi de dumping social si de organizare -, pe cand in Libertate exista Democratie si Stat de Drept functional, care costa Timp si Bani!
    Intrebarea e: cat le va merge asa?
    …evident, pana cand OCCIDENTUL va interzice! – deja e o problema – companiilor sale” sa investeasca si sa produca in China. Pana sa intre in scena China erau Taiwan & Japonia, n-asa, insa de pe alte coordonate si altfel structurate de catre Occident.
    Asadar, putem vedea azi, cu ochiul liber, infrangerea OCCIDENTULUI, ingenuncherea sa in fata uriashului furnicar chinez, din cauza LACOMIEI nemasurate, a goanei dupa profit cu orice pret… si a relaxarii decidentilor politici occidentali dupa infrangerea URSS.

      • India si indonezia sigur nu sunt in S-E Asiei (prima intra doat in plasa europenilor), iar daca firmele occidentale sunt OBLIGATE vor crea conditii similare in S-E Asiei ca cele pe care le-au ceat dupa razboi in Coreea se Sud, Japonia si Taiwa; de data asta in Filipine, Vietnam, Laos… Malaezia, Tailanda… (francezii s-au miscat deja in Bangadesh&Myanmar) – renuntand la o parte din PROFITURI, avand in fata ochilor amenintarea clara a unui razboi adevarat!
        Nu vad de ce/ cum de ar fi mai rentabil pentru Europa sa produca in China si nu in Africa, Orientul Apropiat si India.

  4. Dacă China (BIP 12 mii miliarde $ anul 2017 ) va fi peste 15 ani cea mai mare economie cu cel mai mare BIP pe glob (BIP global 80 mii miliarde $ 2017) vom avea o situație nouă? SUA (19 mii miliarde $ azi) și UE (17,5 mii miliarde $ / RFG 3,7 mii miliarde $ /UK 2,7 mii miliarde $/Franța 2,6 mii miliarde $) vor avea peste 15 ani o pondere economică, politică și militară relativ mai mică decât azi. Rămâne domeniul cultural, științific, tehnic, artistic, care formeaza atractivitatea democrației și al libertății. Pentru cine e atractiv occidentul 2035? Inovația este puterea occidentului. Apărarea brevetelor, a propietății „spirituale“ a occidentului este un motiv pentru D.Trump/SUA și E.Macron/UE să pună 2019 condiții dure Chinei. E un moment de răscruce în relațiile comerciale, politice si militare internaționale. Cu SUA în frunte.

    …“… Rezultatul pentru celelalte țări este însă același, prețurile se prăbușesc și asta duce la eliminarea de pe piață a propriilor companii prin practici străine competiției libere… sprijină o mare putere, interesată de protejarea și proiecția intereselor în zonele învecinate sau chiar la nivel global … „….

    In momentul „istoric prielinic”, summitul UE de la Sibiu 2019, cum arată UE.27/28? Cum arată economia românească (BIP 212 miliarde $) în comparație cu vecinii mai apropiați (Polonia 525 Miliarde $/ Cehia 214 miliarde $/), aliații de ieri în CAER și parteneri azi în UE&NATO? In comparație cu partenerii din UE în vest? In comparație cu cu țările emergente BRICS (India 2,6 mii miliarde $ /Brazilia 2,1 mii miliarde $/Rusia 1,6 mii miliarde $), Africa, etc?

    Cum poate ține pasul România cu industria 4.0 care poate duce în timp acceptabil la bunăstare și salarii ca în vest?
    Care sunt avantajele României azi?

    • Singurele avantaje reale ale Ro.nu au nicio legătură cu politicienii, organizarea statului, economiei, etc. Acestea sunt: reala înclinație a românilor spre software development și calitatea excepțională a terenului agricol. In rest……

      • M-am născut la sat cu sol foarte bun.

        In Ostdeutschland/DDR/Neue Bundeslän
        der s-au păstrat după 1990 fermele mari cu peste 250 hectare. Merge bine, azi sunt profitabile, mai bune decât în vest cu numai 20 hectare și prea mici.
        Ce s-a întâmplat în România cu agricultura?

        In Banat era tradiția cu “cooperative agricole” începând din 1928. Cooperativele au vândut produsele (unt, carne, cai, etc,) la preț bun în Cehia, Elveția, în vest, și au dat primăvara fără dobânzi bani la agricultori care au plătit cu produse în toamnă. De ce nu se mai repetă acest succes azi? Cooperative care vând produsele dintr-un sat spre binele sătenilor?

        Software e o șansă. Prefer predarea ștințelor naturii, fizica, chimia, biologia din clasa 5 în engleză. Copii ar avea mai multe șanse.

        • @Kurt
          D-le, in general, noi (românii) avem o meteahnă. Nu ne plac angajamentele pe termen mediu și lung. Avem mereu impresia că o fenomenală oportunitate ne poate aștepta, oricând, după colț si astfel un angajament pe termen mediu și lung ne va răpi extraordinara ocazie spre o îmbogățire rapidă….. Ne e greu să facem planuri realiste ptr.ca, in general, presupun organizare, analiză plicticoasă a beneficiilor și riscurilor, așteptări rezonabile și rabdare, etc.
          Intr-o cooperativă trebuie să existe câștig ptr.TOATĂ lumea. Adică profitul (atunci când există) se va împărți.
          Cu toate că beneficiile cooperativelor sunt evidente, din motivele arătate mai sus prind greu sau deloc la noi…. E o chestiune de mentalitate adânc înrădăcinată in cultura noastră.
          Nu spun că situația va fi la fel și pe viitor. Dar deocamdată…..

          Predarea in engleză a unora dintre științele naturii e o excelentă idee. Implementarea e f.difcila ptr.ca presupune ca profii respectivi chiar să ȘTIE engleză BINE. Dar se poate face. De ce nu?!?

          Poate că ar trebui, cu stilul dvs.elocvent, să scrieți un mail la Min.invatamantului, cabinet ministru, etc. Succes !!!

          • In situația de la sate unde transportul, logistica, căutarea de cumpărători nu se poate face individual de la fermele mici, o cooperativă de cumpărare/vânzare ca cea din Variaș/Timiș 1928-1944 funcționează foarte bine. Gaspodăriile familiale cu pământ puțin, între 20 și 50 hectare au profitat enorm. Economiștii din cooperativă erau oameni din localitate care au condus cu număr foarte mic de angajțti această cooperativă locală. Toți au profitat, mai ales cele mai mici gospodării.
            CLF.urile (erau cooperative de stat) au cumpărat roșii pentru export (devize în vest) în anii 1960 pentru export de la grădinile de casă a sătenilor bănățeni. A functionat.

            Dascălii specializați în fizică, chimie, biologie au învățat engleza de obicei la universitate. Pot învăța repede bazele lecțiilor. Copii au șanse mult mai mari când vor lucra (software, computere, intreprinderi mari).

            • @ Kurt

              Asta cu invatatul in engleza (de ce nu in germana sau franceza) a unor discipline (fizica, chimie, biologie) este o idee buna dar face di categoria „Vise taica” – vorba unui personaj celebru din literatura romana – atata vreme cat se tot vorbeste (si cred ca-i adevarat) de majoritatea scolilor cu „closete” in „fundul curtii”.

            • @ilie g
              An făcut școala la sat cu veceul în curte. La liceul în orașul de provincie, un liceu nou construit cu apă potabilă și canalizare, am făcut școala din clasa 9 la “oras”.
              Nu e grav dacă în unele sate din est, judet Vaslui etc mai durează cu alimentarea cu apă și canalizare. Multe sate vor rămâne fără școli, fără copii? In Timișul de azi satele au alimentarea cu apă și canalizare.
              Scolile pot începe cu engleza în clasa 5 (nu are sens altă limbă, spaniola e pe locul 2 în lumea occidentală, apoi vin celălalte limbi, franceza, italiana, portugeza, etc). Dascălii de azi la sate au învățat engleza la studiul în facultate. Pot folosii termenii de specialitate imediat, le găsesc la Google în internet. Google a digitalizat acum 10 ani toate cărțile universitare în SUA (de la o universitate renumită) și le-a pus gratuit în internet. UE vorbește despre digitalizare dar nu face nimic practic. Nu numai literatura engleză e în internet, și științele naturii fizica, chimia și mai ales biologia.
              Ce lipsește?

  5. În cazul în care nu te lași tentat să iei în serios toate veștile, contradicțiile devin amuzante.

    În articolul precedent cam pe aceeași temă, apocalipsa comerțului mondial provocată de China a fost, în tonul textului. bogat și contradictoriu comentată. Cele mai amuzante contradicții sunt acelea dintre zicerile despre catastrofala influență a Chinei pe plan mondial și apărarea poziției Președintelui american D Trump în comentariile la alte articole, unde a fost explicat extrem de clar că izolaționismul actiualei administrații americane favorizează creșterea influenței internaționale a Chinei și Rusiei. Or, asta este o acțiune delibarată, conștientă și face parete din strategia SUA [păguboasă] a de politică externă, lucru asupra căruia au fost făcute numeroase avertismente într-un șir nesfârșit de manifestări științifice în care au fost abordate cu îngrijorare temele cu privire la „nua politiciă autoiritar-iliberală americană”.

    Apoi, admiratorii restrângerii libertăților individuale și a libertăților economice se declară în mod ipocrit profund „de dreapta” susținând politicile actualei administrații americane în acest sens. Acuză astfel pe oricine are altă opinie ce „marxism progresisto-comunist”. Însă, contradicția dintre ideile lor este extrem de amuzantă pentru că relevă un sofism al cărui scop este vădit manipulatoriu. Politicile protecționiste de tipul „suntem preocupați în primul rând de sorta oamenilor muncii din țara noastră” sunt eminamente „de stânga”. Cei „de dreapta” promovează libertatea comerțului, investițiilor șamd.

    În plus, ipocrizia mesajului este deranjantă, în contextul în care tocmai „oamenii muncii” cei mai săraci au cel mai mult de suferit în urma introducerii barierelor comerciale. (Nu insist asupra subiectului, manualul de economie oferă argumente suficiente.) De asemenea, politicile disprețuitoare cu privire la bunurile comune sunt de asemenea de stânga, atât timp cât cei „de dreapta” spun răspicat că „prânzuri gratis nu există”. Prin urmare, cei care consumă resurse [de orice fel] sunt datori să plătească ei îmșiși, nu alții, pentru ele.

    În raporturile comerciale ale SUA cu China existența deficitelor reprezintăde fapt o sincopă în capacitatea de adaptare a Americii la evoluția globală. Este un demers explicit manipulatoriu să amestecăm scăderea competitivității produselor americane ori europene, prin comparație cu cele chineze, cu furtul de tehnologie, sau a da vina pe subvenționarea anumitor sectoare industriale. (N-au decât să fie promovate produse din domenii în care China este necompetitivă. De ce musai trebuie să iei drept exemplu producția de automobile?! De ce bunăoară, nu-și propun SUA să exporte în Bangladesh, sau în China textile frabricate în Carolina de Nord?! Nu-i așa că pare absurd? Ei bine, chiar este absurd, ori mai degrabă este manipulatoriu.) La fel de manipulatorie este amestecarea scăderii de competitivitate a industriei americane cu tentativele/reușitele de spionaj chineze, precum cele de care este acuzată Huawei.

    Fluctuațiile de competitivitate ale produselor americane au existat și înainte de D Trump. Dar, cei care acuzăîn mod manipulatoriu pe criticii unor politici comerciale americane de „marxism progresisto-comunist” generează o amuzantă contradicție atunci când se adresează astfel chiar celor care sunt suporteri ai Partidului Republican (inclusiv printre cititorii acestor articole). Decenii la rând scăderile de competitivitate au fost acoperite de faptul că dolarul este o monedă utilizată în schimburile comerciale internaționale și tezaurizată în întraga lume. Dl. D Trump și economiștii care sunt suficient de bine plătiți pentru a nu-l contrazice au neglijat necesitate ade adaptare la evoluțiile pieței, astfel că au ignorat curba posibilităților de producție, continuând să ofere în mod ineficient pe o piață concurențială produse devenite necompetitive. Barierele comerciale accentuează efectele inadecvării.

    Iluzia autarhică este probabil cunoscută atât Președintelui Trump cât și consilierilor domniei-sale. Ei știu adevărul simplu că nicio țară nu poate produce toate bunurile de care are nevoie, iar tocmai diferențele de eficiență în realizarea diverselor produse determinate de avantajele comparative se află la baza comerțului internațional, așadar, discursul lor are un evident scop populist. Despre bani și funcțiile lor a existat un articol în acest spațiu, așa că nu insist. Monedaeste susținută de puterea economică a statului care o emite și de încrederea pe care ea o transmite.

    Din 2014 Rusia și China au declarat prin Acordul de cooperare că fac deconturile direct, ocolind dolarul, care nu mai reprezintă moneda de tezaurizare în China. Yuanul devine din ce în ce mai puternic, pe măsură ce economia chineză este mai robustă și se bucură de încrederea internațională. Or, dacă (simplist vorbind) până în această perioadă guvernul SUA se putea „împrumuta” practic fără dobândă din avuția globală prin emitere de monedă verde, astăzi această posibilitate devine tot mai mică.

    Prin urmare, că tot vorbirăm despre autor de curând, probabil echivalența ricardiană funcționează în SUA mai bine decât altundeva, tocmai din pricina particularităților acestora. Creșterea economică americană devine dificil de finanțat prin „iluzie fiscală”, respectiv, pasarea datoriei pe umerii altora, iar „vinovații” sunt, ca la toate regimurile populiste, străinii. Mutatis mutandis, pentru V Orban, A Duda, E Erdogan, ori L Dragnea, vinovați pentru lipsa de performanță internă sunt mexicanii chinezii, europenii…ah, nu! Aia-i altundeva. Sunt G. Soros, F Gülen, multinaționalele, Uniunea Europeană, aceiași chinezi șamd…

    • @Constantin – tocmai „oamenii muncii” cei mai săraci au cel mai mult de suferit în urma introducerii barierelor comerciale. (Nu insist asupra subiectului, manualul de economie oferă argumente suficiente.)

      Poate ar trebui să insistați asupra subiectului, inclusiv în folos propriu. Pe Trump nu l-a ales nimeni să reprezinte interesele întregii umanități. Treaba lui e să reprezinte interesele americanilor, spre deosebire de marele umanist Obama.

      În economie nu există ”one size fits all”, fiecare domeniu are particularitățile lui, iar unele dintre aceste domenii chiar necesită protejarea agenților economici proprii, în detrimentul agenților economici străini. Chinezi, în cazul de față. Inclusiv economiștii, în discuțiile dintre ei, recunosc utilitatea unora dintre măsurile protecționiste, precum și faptul că partea care le introduce chiar iese în avantaj. Doar în discursurile destinate oamenilor simpli se insist pe nocivitatea măsurilor protecționiste.

      Vedeți din ce se compun cheltuielile celor mai săraci dintre americani, vedeți din ce se compun veniturile lor, iar dacă șomajul e la cote extrem de scăzute, în timp ce numărul locurilor de muncă neocupate e la cote ridicate, înseamnă că mulți dintre acei oameni săraci au acum un loc de muncă și își obțin pe cont propriu mijloacele de trai.

      Last but not least, am înțeles că nu trăiți în Statele Unite. Cum de v-a apucat brusc grija pentru americanii săraci? Nu de altceva, dar eu am mai experimentat asta pe vremea lui Brejnev, toată ziua erau reportaje la TV și articole în presă despre sărăcia în care trăiesc americanii :)

    • Greu la deal cu boii mici.
      Care sunt interesele românești în această concurență globală economică comercială (lăsăm de o parte pe cea politică si militară). Cine le formulează? Unde se pot discuta? Care sunt țelurile economice? Care sunt condițiile pentru a atinge țelurile dorite? Ce condiții minime (justiție independentă, stat de drept european, etc) sunt necesare pentru a ajunge la un punct de plecare credibil în țară?

      Nu prea văd competență și responsabilitate când e vorba de economia țării. Industria 4.0 se poate porni în trei- patru metropole-regiune, mai puțin în 40 de județe deodată în aceași măsură. Cea ce se poate începe azi la București, Sibiu-Brașov, Timișoara-Arad, etc, cu infrastructura necesară pentru industria 4.0, cu universități de rang care țin pasul cu știința (în engleză) și tehnica (digitalizare) avansată actuală și o administrație regională (decentralizare) efectivă (absorbția subvenților nerambursabile de la UE/Bruxelles) e mai puțin probabil cu un „proiect de țară socialist” (toate județele, toate regiunile sunt în același timp la fel). Locomotivele reindustrializării le văd în unele regiuni pilot bine conectate în interior și cu infrastructura (aeroport, căi ferate, autostrăzi, curent electric, etc) pusă la punct. Celălalte județe și zone se vor orienta și vor profita de la cele care sunt azi bine conectate în UE (Cehia, Slovacia merg foarte bine economic cu o politică mizerabilă).

      La summitul UE.27 de la Sibiu 2019 se poate discuta cel puțin proiectul francez al lui E. Macron de refondare în unele privințe. Cred că liberte, egalite, fratenite, drepturile universale ale omului formulate în Revoluția Franceză (Constitutia SUA, în „principiile normative” EWG.1957/UE) rămân baza acestei „Uniuni Politice” care este UE.27 azi. UE nu e stat și e mai mult decât un tratat internațional. UE are trăsături „supranaționale” care au importanță în prezentarea de față. UE are tratate comerciale cu Canada, cu Japonia, cu America Latină, etc. Moneda EURO încă se mai ține bine (pericol cu datoriile de stat în sud-estul ZE), ar putea deveni un avantaj și o contrabalanță cu Dolarul și China. Pericol văd în sectorul financiar global (de 10 ori mai mare și mai rapid decât producția reală ca BIP) care trebuie domestițit (1% impozit pe transacțiile financiare zilnice, derivate etc, la bursă azi, la nevoie numai în UE).
      Care sunt cerințele lui E. Macron la Sibiu 2019? Ce se poate realiza azi din „refondarea„ UE proclamată la Sorbonna 2017 (invitatia la București din 2017 de a participa activ la „refondarea” UE a rămas fără răspuns românesc)? La TV am vzut că E. Macron a vorbit direct: bani. Refondare înseamnă bani, un budget separat ZE cum a cerut 2017-2019 fără nici un succes. Cred că la Sibiu 2019 s-ar putea încerca ca acel „budget separat ZE” (inovație, AI, baterii electrice, ajutor de șomaj în sud- est prin recalificare) să fie discutat și sustinut cel puțin în parte. Greu de înteles de ce cancelara A. Merkel/RFG nu sprijină mai concret proiectul francez de refondare UE.27 (nu numai tratat solemn 2019 la Aachen, și atât, reconciliere politică ca 1963 cu Elysee Vertrag). Budgetul comunitar pentru somaj (prefer în budgetul UE.27 în loc de budget separat ZE, deci UE cu două viteze, F.Hollande 2016) ar fi un succes la Sibiu acum, înainte de alegerile PE, ar fi un semn că UE nu e blocată prin interese divergente est-vest, etc. Cu liberte și egalite e mai ușor. La fraternite- solidarite e vorba și de bani. Bani sunt, nu cred că e deajuns ca ca. 40 miliarde EURO în plus (din BIP de 14.000 miliarde Euro) să convingă electoratul sceptic în sud-est.

      Ar fi un pas „supranațional” important ca Bruxelels/UE să se perocupe în mod serios azi de șomerii tineri din sud-est. „Uniunea politică UE” e mai mult decât Piața Comună și Uniunea Vamală (singurul lucru acceptat de UK 1973 până azi). Celălalte „asigurări sociale” (sănătatea, pensiile) nu pot fi discutate sau rezolvate „supranațional” la ora actuală. In viitor ???

      Summitul de la Sibiu 2019 oferă posibilități pentru UE dacă luăm în serios cele prezentate aici de autor(i).

    • Ati avut un raspuns imens si greu de urmarit din care nu am inteles mare lucru. Asa ca va propun un exercitiu simplu. Ce ar fi daca:
      1- toate statele ar avea tarife de import identice in raport cu China.
      2- toate produsele chinezesti ar avea o supraacciza de sa zicem 10% – care sa compenseze subevaluarea yuanului.
      3- toate investitiile chineze din lume sa fie tratate in acelasi mod in care sunt tratate investitiile straine in China.
      E asa greu? e inechitabil?

      • N-au decât toate statele lumii să încerce a-i impune Chinei cele trei puncte. Dar China, dincolo de toate doctrinele, are din abundență o marfă pe care nu o are nimeni altcineva. Și, într-o lume în care totul costă, iar mărfurile rare sunt cele mai scumpe, China își vinde marfa corespunzător.
        Se estimează că până în 2030 populația chineză din mediul urban va atinge un miliard, adică încă 250 milioane de țărani chinezi vor fi urbanizati. Spre deosebire populația UE va crește cu vreo 15 milioane, iar USA cu vreo 22. Pentru a apuca o piață de desfacere, aflată într-o rată de creștere unică (secondata de cea a Indiei), oricine trebuie să fie pregătit pentru compromisuri, pentru acele inechități de care vorbiți. E oare mai echitabil să îți impingi block-start-ul mai în față și să alergi bine antrenat, în cel mai modern echipament, concurând împotriva unuia în șlapi de paie de orez?! Ei bine, pentru a avea o șansă, ăla mic și galben îți toarnă plumb în adidași.

        • @Hantzy
          Hai să fim corecți. Politicienii occidentali au înțeles f.bine, chiar de la început, conditiile discriminatorii la care sunt supuse firmele occidentale. Dar au fost gata sa accepte, tacit si ptr.o perioadă limitată, multe dintre ele. Dar China face din aceste politici un factor esențial al războiului economic. Or, asta e prea mult.
          Aici Trump are dreptate. Doar că el e in război cu toată lumea. Prea multe fronturi deschise. Răstitul la aliați. Nu-l văd bine…..
          Europenii și nu doar au văzut in Acordul de la Paris o modalitate de a presa China să facă concesii mari prin intermediul unei probleme planetare de mare sensibilitate. Trump a ales avantajul tactic pe termen scurt mizând pe sancțiuni economice, încordarea mușchilor, etc. Eu zic că a greșit. S-a lipsit de o armă de mare efect la public. Bine, nu la publicul de gen apucat: Svejk, etc.

          • JB,
            Una n-o exclude pe cealaltă: China joacă pragmatic, ca orice alt jucător încrezător în propriile atuuri. De acord, a întins la mixim coarda, iar occidentalii trebuie să reacționeze.
            Totuși spațiul de manevră al tuturor este destul de îngust. Mărirea taxelor pentru materiile prime importate din China scumpește suplimentar costurile de producție ale produselor finite, care vor fi ulterior încă o dată vamuite de China. Să recunoaștem: dacă un producător de autoturisme primește o comandă pentru 5-6 livrări de câteva zeci de mii de produse identice în fiecare an pentru următorii cinci ani, este greu să spună nu. Furnizorii săi însă vor trebui să îi livreze arborii cu came sau alte subansamble din semifabricate chinezești mai scumpe, iar tocmai asta crește pericolul ca producătorul să cumpere rulmenții și bieletele direct din China, ocolind furnizorul autohton.

            • @Hantzy
              Sunt de acord cu tine. Nu cred că susține nimeni că situația ar fi simplă. Poate doar cei care aclamă necondiționat orice trumpism.
              Spațiul de manevră european e mult mai îngust decât cel chinez sau american. Dar nu așa de îngust cum îl văd unii.
              Cert e că situația nu mai poate fi tolerată așa ca până acum. Nu putem juca după regulile Chinei si la ea acasă și in UE.
              Dar partea rea e că UE trebuie să mențină un echilibru f.precar în jocul geostrategic. Și revenim iar la nevoia autonomiei strategice. Cum vedem astăzi, lucrurile sunt adânc imbricate.

              Ce crezi că ar trebui să facă UE?!? Relativ la rel.ec. cu China, evident.

      • „Ati avut un raspuns imens… din care nu am inteles mare lucru”

        Vă mulțumesc pentru atenția pe care ați acordat-o comentariului meu, care însă nu este un răspuns oferit cuiva, ci mai degrabă o readucere în atenție a unor principii economice. Îmi asum, de asemenea, principial, eroarea de comunicare, deși am căutat să fiu coerent și explicit în exprimare, prin urmare, vă rog să acceptați scuzele mele și să precizați subiectele asupra cărora, cu permisiunea autorului articolului, doriți să revin.

        P.S. Întrebările dumneavoastră par a avea caracter retoric. În cazul în care mă înșel, vă rog să reveniți cu precizări, întrucât termeni cu caracter absolut precum „totul” sau „nimic” sunt discutabili [în economie], iar cei relativi necesită amănunte cu privire la sistemele de referință . Altfel, încercând un răspuns adecvat, aș spune că propunerile dumneavoastră, așa cum sunt prezentate, sunt inaplicabile, iar conceptul de „comerț echitabil” admite dezbateri mai lungi decât comentariul meu inițial (cu riscul de a fi și mai greu de urmărit și înțeles -) ). Spre exemplu, relațiile comerciale internaționale sunt negociate și reglementate prin acorduri șamd., prin urmare, este imposibil de stabilit pentru toate statele „tarife de import identice în raport cu China”.

    • Va sunt recunoscator pentru interes si comentariile cuprinzatoare. Factual, la produse similare, unul cu 25% tarife vs celalalt cu 2,5% tarife, cum comparam competitivitatea? Elon Musk explica simplu – e ca și cum “ai participa la o întrecere olimpică cu încălțări de plumb”. Inteleg ca nu acceptati exemplul particular al industriei auto. Ma gandeam ca e interesant, avand in vedere aportul Daciei Pitesti in exporturile romanesti. La modul general, datele Bancii Mondiale arata ca raportul mediu ponderat intre tarifele de import aplicate e cel putin 2:1 intre China pe de o parte si UE sau SUA pe de alta parte. Vi se pare corect? Nu ar mai buna competitia dupa reguli egale? Pe finalul articolului puteti vedea ca nu SUA a fost reclamata la OMC de chinezi, ci Uniunea Europeana, din care si Romania face parte. Ce facem acum, il caracterizam drept populist si pe Musk ? Si pe cei din Comisia Europeana, pt ca nu vor sa recunoasca Chinei statutul de economie de piata si le impun taxe anti-dumping: https://www.eubusiness.com/news-eu/china-steel.28wq/ ? Nu doar SUA recurg la astfel de instrumente, ci si UE. Ce te faci daca un partener comercial important iti aplica tarife flagrant inegale? Il rogi frumos de 10 ori. Si apoi ? Inteleg ca sunteti impotriva utilizarii tarifelor in toate cazurile. Ok. In cazul in care SUA impun tarife incorecte pe produsele UE, domnul Juncker ce ar trebui sa faca ? Sa creasca tarifele sau sa trimita 10 scrisori frumoase? Ce sa le spuna antreprenorilor europeni : ne-au dublat tarifele, asta e, investiti si voi dublu ?
      Cu privire la modelul de manual al avantajului comparativ – modelul e valabil. Dar, ca orice model, doar in anumite conditii prestabilite. Exista ele in realitate ? In toate cazurile ? Manualele la care faceti referire au o conditie metodologica esentiala – „caeteris paribus”. Aveti datele Bancii Mondiale care arata ca raportul mediu ponderat intre tarifele de import aplicate e cel putin 2:1. Nu prea e paribus. Ideea centrala a modelului e optimizarea utilizarii resurselor. Cum sa optimizezi in conditii asimetrice ? Ca sa citez un autor, pe care il regasiti mentionat in notele de subsol ale primului articol „in academia, there is no difference between academia & the real world. In the real world, there is.”
      In privinta „apocalipsei” din articolul anterior, e ca la radio Erevan in bancul cu bicicleta. Era vorba de ceva, dar invers. Eu ma refeream ironic la tonul apocaliptic al altora. Opiniile oficialilor si jurnalistilor americani sunt opiniile dumnealor, de asta exista trimiteri si citari, nu inseamna ca eu subscriu la ele fara rest. E interesant totusi ca sunt puncte de vedere ce intrunesc acordul unor oameni in mod obisnuit aflati pe baricade diferite, nu credeti ? Si nu e vorba doar de americani. Primul articol se incheia cu pozitia Comisiei Europene, ce vorbeste de China ca “rival sistemic”. Inca o data, Uniunea Europeana.
      Ganduri bune.

      • Dle Musat, intai de toate multumiri pentru articol!
        Sunt insa oarecum deziluzionat: in raspunsul dumneavoastra, adresat lui Constantin, repetati argumentele din articol. Accentuand ceva mai mult pe consensul/sincronizarea opiniilor vesticilor fata de China, vestici pe care, inteleg, ii vedeti cumva in luntrii diferite.
        Conditii asimetrice?! Sub ce aspect? Relationat cu regulile OMC, scrise de noi, bineinteles. Ar fi ideal pentru occident ca statul-companie sa ne cumpere produsele, eventual facand si credite la bancile noastre, si sa ne ramâna vesnic obedient, la mâna noastra, livrandu-ne componente si materii prime, pentru care noi nu merita sa ne dam jos din pat dimineata. E realist insa?! Sa ne baricadam in spatele unor reguli OMC, tocmai de noi scrise, de noi care in alte cazuri nu dam doi bani pe acorduri. Sunt regulile OMC definitive? Pot fi renegociate? Desigur, iar rezultatele pe care Jimie Dimon incepe sa le vada sunt tocmai urmarea acestor negocieri. JV sau accize sunt doar mecanisme de echilibrare, atat timp cat, chiar asimetrice fiind, sunt acceptate de partenerii de afaceri. China impune o rescriere a regulilor, asa cum bine remarca un alt comentator. In baza regulilor unui comert liber, in care fiecare parte incearca sa-si maximizeze atuurile, dar in final tot la regula de aur se ajunge: „mai pui tu putin, mai las eu ceva!“ E singura care, cu adevarat, conteaza!

      • Vă mulțumesc domnule Daniel Mușat pentru atenția pe care ați acordat-o modestului meu comentariu. Îngăduiți-mi, vă rog, să îmi exprim în continuare acordul parțial cu cele transmise prin răspunsul dumneavoastră.

        Cu siguranță vă este cunoscut, așa cum probabil le este celor mai mulți dintre cititorii care exprimă în acest spațiu opinii pe teme economice, faptul că în schimburile comerciale agregate (adică, cele care includ bunurile și serviciile realizate și comercializate de firmele americane în China și de cele chineze în SUA) Statele Unite au un excedent substanțial.

        De asemenea, este cunoscut faptul că barierele comerciale tarifare nu echilibrează balanța, întrucât creșterea prețurilor și scăderea calității produselor locale le fac mai competitive pe cele importate, în schimb se închid firme și se pierd locuri de muncă în SUA, după cum am arătat anterior.

        Competitivitatea economiei chineze se bazează, așa cum bine spuneți, pe costuri de producție reduse din cauza prețului mic al resurselor și subvenționării energiei, a salariilor mici și a modului de calcul al cursului Yuanului. (Deși după 2015, după cum arată deconturile în schimburile comerciale ale Chnei cu statele Asiei de Sud-Est, Yuanul este de fapt supraevaluat în raport cu celelalte valute.) Prin cumpărarea de certificate de Trezorerie China a devenit cel mai mare creditor al SUA, influențând astfel politica fiscală americană și permițând un nivel scăzut al ratelor dobânzilor. Cum am arătat în comentariul anterior, consolidarea economiei chineze determină reducerea interesului pentru bondurile americane într-atât încât economia americană simte „parfum” de recesiune. https://www.ft.com/content/78bc966c-2adf-11e9-a5ab-ff8ef2b976c7

        Apoi, vă mărturisesc că sunt cu totul de acord cu dumneavoastră asupra faptului că „războiul comercial” (încă nu este în sens propriu, după părerea mea, dar poate deveni) SUA-China nu este singular, ci există implicații și asupra Europei. Dl D Trump a numit în mod explicit Europa „dușman” și au fost introduse bariere comerciale în relațiile cu aceasta. Referitor la „dușmani”, dl Tusk remarca într-un discurs că America renunță la prieteni. Dar observăm că ei încă există, iar unul dintre cei apropiați d-lui Trump este Rusia, cu care negociază desființarea INF, lansând suplimentar amenințarea că SUA se va retrage din NATO.

        Așadar, în realitate, „baletul” acesta pe teme comerciale este esențialmente o luptă politică și consider necesar să fie privit ca atare. Una în care SUA se depărtează de aliații tradiționali și face loc tot mai larg pe scena globală Chinei și Rusiei. Iar asta, ca european, în mod firesc, mă îngrijorează.

        Toate cele bune.

        • @Constantin – exemplu concret: pentru un articol de 142 USD cumpărat din State, trebuie plătiți încă 46 USD taxe pentru importul în UE. Dincolo de toate artificiile contabile și juridice care să le justifice, ăsta e rezultatul final: 32% taxe.

      • Domnule Musat, ceea ce spuneti dvs. este corect in principiu, China are o gramada de bube, distorsioneaza pietele, insa pentru noi, problema reala este abordarea situatiei de catre actuala echipa de la Casa Alba.
        Ma ingrijoreaza in special dispretul administratiei americane ( va rog sa notati ca fac o distinctie clara intre poporul american si conducatorii sai vremelnici..) fata de actuala ordine mondiala, fata de reguli si multilateralism, fata de diversele institutii globale cladite de fapt dupa un razboi modial ucigator, chiar de generatia precedenta de conducatori ai SUA. A fost o generatie care luptase in acel razboi in care, totusi, numarul victimelor americane paleste fata de pierderilor celorlalti: aprox. 400.000 SUA fata de : 20-27mil URSS, 15-20 mil. China, 6-7mil Germania, 5-6 mil. Polonia (!!!), 3mil. Japonia, 1-1,7 mil. Yugoslavia (!!) … 0,6 mil Franta, etc… O scurta consultare a datelor, azi mai la indemana ca oricand, ne arata ca victimele colaterale au fost mult mai multe decat la deal-makerii. China ( iar este pe primul loc, ce sa-i mai facem…) , Polonia, Indiile Olandeze, Yugoslavia, Indochina franceza, Filipine, Grecia, ROMANIA, Coreea, Ungaria, au patimit mai mult, disproportionat de mult fata de importanta lor, fata de SUA si Marea Britanie de exemplu. Nu mai punem la socoteala cei aproape 50 de ani de comunism pentru unii, rezultati dintr-o imparteala a sferelor de influenta din Europa de Est pe un servetel, din partea unui englez de obicei mahnur a doua zi dimineata, dar care spre onoarea lui, intr-un moment de luciditate tardiva, a recunoscut necesitatea unei Europe Unite (winston Churchill)… Sau cum ar spune Stalin, aceste cifre sunt doar statistica? Parem a uita destul de usor si riscam sa repetam istoria la un alt nivel, corespunzator noilor capacitati de distrugere.
        Azi ni se scoate in fata ca argument, izvor de legitimitate pentru actiunile americane, amenintarea starii de bine a americanului mediu, alb, rasist si bigot din Midwest, votant al lui Trump. si care, conform stereotipului raspandit , nu prea are idee despre ce se inatmpla in afara oraselului lui, daramite intelegerea unor chestuiuni de geo-politica. In acealasi stereotip, promovat insistent si pe acest site , bravul american ( ori roman emigrat …) conduce un pick-up cu motor cu capacitate cilindrica de 4-5l si consum de 15-25l%, neaga incalzirea globala, este fan al combustibililor fosili si adversar declarat al imigratiei, al restrangerii portului de arma, al masinilor electrice, al energiilor regenerabile si in general al oricarei actiuni de protejare a mediului inconjurator. Pericolele cele mai mari pentru el sunt imigratia si neo-marxismul. Va rog sa notati din nou, ca in ciuda politicior oficiale care favorizeaza acest stereotip, unele state americane, nu intamplator situate pe cele doua coaste, isi continua parcursul rational spre lumea de maine. Totusi voturile celor din Midwest si Rust Belt, ( venite din partea unora care de cateva generatii nu au mai fost lipsiti de libertate, flamanzi, saraci si trimisi cu forta la razboi…) sunt cele care preseaza spre o rezolvare rapida si intempestiva a starii actuale conflictuale economice, in stil tipic american, ‘shoot first and ask questions later „.
        In filmul lui Stanley Kubrick, „Portocala mecanica”, exista o secventa in care, unui protagonist delincvent i se proiecteaza fortat, cu ochii larg deschisi, scene de violenta din istoria umanintatii in cadrul unei terapii de reabilitare rapida prin aversiune, cu scopul de a-i crea o stare de disconfort la anumiti stimuli si de a-i suprima reactiile violent compulsive. Poate ca n-ar strica sa li se administreze actualilor consilieri economici ai lui Trump, mult prea focalizati pe luarea unor masuri decisive impotriva tuturor, niscaiva scene despre Auschwitz, Katin, Nanjng si alte asemena „intamplari nefericite” din istorie, care, de obicei nu spun nimic americanului mediu. Poate ajung sa aiba un „after thought”.

        Revenind in prezent si la subiectul articolului, avem o situatie, care pare inteleasa destul de clar de catre unii comentatori de pe Contributors.ro, si anume ca SUA are doua deficite nesustenabile, unul bugetar si unul comercial. Cel comercial este foarte dezbatut, cunoscut, da nastere la argumentatii pasionale de amble tabere, cel bugetar mai putin, desi in esenta acesta este cel care trebuie finantat. As fi dorit mai multe detalii despre parerea dvs. referitoare la rolul USD (ca moneda principala de derulare a tranzactiilor comerciale globale si moneda de rezerva) in dezvoltarea in timp a acestor deficite, precum si asupra capacitatii reale a administratieri americane de a interveni in corectarea acestora.
        Deficitul bugetar al SUA , mai putin pomenit aici, a ajuns in ultimii ani la cote astronomice de 1100-1200 miliarde USD/an, adica 5,5-6% din PIB. ( in contextul in care se face mare caz de drapajele bugetare ale Italiei, Frantei si Romaniei, situate la jumatate din cifrele de mai sus). Ne putem intreba, pana la urma care este motorul economiei americane? Inovatia, cercetarea, libertatea economica, finantarea flexibila, drenajul creierelor, dinamismul? Din deficitul bugetar rezulta destul de clar ca este statul, guvernul federal, cel care injecteaza lichiditate, angajeaza plati in nestire catre diversele institutii si organizatii din subordine, intre care cei dintai sunt militarii, cu vreo 600-700 de miliarde/an. Grosul merge in salarii , ca peste tot, alta parte consistenta in cheltuieli cu teatrele de razboi, dar sume substantiale ajung la Lockheed-Martin, Boeing, General Dynamics, Northrop Grumann, Raytheon, BAE Systems, etc… Haideti sa asociem putin aceste nume cu subiectele unor conflicte publice dintre SUA si diversi aliati, cel mai proeminent fiind conflictul cu Turcia ( acuzata ca pune in pericol programul F35 prin achizitionarea bateriilor antiaeriene rusesti S400): F35, KC-46 tanker ( Airbus+LockheeedMartin contra Boeing) , Patriot, etc… O alta linie de actiune principala a americanilor este proiectarea globala a succesului fracturarii hidraulice, dominanta energetica, franele puse Iranului, Rusiei ( recent discutatul subiect NorthStream II). Ramificatiile acestei batalii mondiale pentru vanzari si influenta ajung pana si in mica noastra tara, unde intre altele, lupta pentru dotarea armatei romane cu TAB-uri se duce intre americanii de la General Dynamics si nemtii de la Rheinmetall.
        Poate chestiunile de mai sus par lipsite de legatura cu subiectul articolului de fata, despre China si metodele sale economice disruptive, dar de fapt ne arata dimensiunile reale ale luptei, as putea spune „pe viata si pe moarte”, dintre pretendentii mai mult sau mai putin declarati, la suprematia globala ( economica in primul rand si militara in al doilea, pentru ca un razboi de anihilare totala nu il vad probabil…): SUA, UE, China si Rusia.

        In acest context nu ar trebui neglijate reflexele dominatoare si de foste puteri coloniale ale unor state membre ale UE, Franta, Olanda, Spania, Portugalia, Belgia, s.a.m.d. ( pe britanici nu ii mai punem la socoteala, pentru ca ei doresc, in aparenta, sa iasa din UE). Old habits die hard… Aspiratia UE spre statutul de putere mondiala este in reflex, in gene cum ar veni, iar Romania este o parte a acestei structuri… Cu exceptia noastra si a inca catorva,majoritatea natiilor europene au fost imperii si/sau puteri coloniale candva. Iar SUA, prin doctrina Monroe a contribuit decisiv la schimbarea acestei situatii. Aceasta este o chestiune care trebuie bine inteleasa si acomodata cu pozitia noastra. Va trebui sa decidem daca dorim sa fim parte a noii puteri mondiale depline, numita UE ( eu personal prefer aceasta situatie ) sau sa fim piedica si unealta a altora impotriva emergentei acesteia ca putere mondiala deplina.
        Francezii au spus ” cherchez la femme…”, americanii spun :” follow the money…”, Eminescu a-l nostru a spus: ” Ce-i mana pe ei in lupta? Ce-au voit acel apus? ” Poate ca este cazul sa ne intrebam fiecare dintre noi, ce-i mana pe unii sa ia o anumita pozitie , ce-i mana sa spuna ce spun, ce-i mana sa promoveze anumite idei? Nu continutul ideilor este primordial, acesta poate fi aparent corect stiintific , poate fi aparent legitim, insa mai importanta mi se pare originea si motivatia acestor idei ( asta daca pot fi deslusite…). Cele mai importante sunt implicatiile acestora pentru subiectii de fata. Ati prezentat foarte frumos biografiile consilierilor economici ai lui Trump, politicile dispruptive ale Chinei, anumite precizari despre pozitiile Uniunii Europene, dar totusi ” quid prodest?” Daca ajungem din nou victime colaterale ca si in cel de-al doilea razboi mondial?
        Daca nu ar atenta la unitatea UE, daca nu si-ar ataca aliatii: UE, Japonia si Canada, daca ar cauta sutinerea acestor aliati si ar actiona in cadrul organismelor mondiale actuale, actiunile SUA in realtia cu China ar fi perfect legitime si aprobate de toata lumea. Din pacate nu este asa.

        • @Iosan – în al doilea războin mondial nu ai fost ”victimă colaterală”, ai fost aliatul Germaniei și ai declarat război Statelor Unite, așa a început totul. Uniunea Sovietică era aliat al Statelor Unite, tu declarasei război acelorași State Unite, iar acum te consideri ”victimă colaterală” și încerci iar să te faci luntre și punte pentru Germania lui Merkel?

          • @Harald, la începutul războiului am fost victimele colaterale ale pactului Molotov-Ribbentrop, așa cum a fost și Polonia. La sfârșitul războiului am fost victimele colaterale ale înțelegerii dintre Stalin și Churchill. Sper că nu susții că am fi avut noi ceva de spus în aceste două târguri intre granzii vremii

            • @Ioan – atunci nu înțelegi noțiunea de ”victimă colaterală”, probabil îți place cum sună, de asta vrei neapărat să o folosești.

            • @Harald, spre deosebire de tine eu nu gândesc în engleză ci în românește și colateral are înțelesul de secundar ca în limba română, nu ca în expresia englezească ” collateral damage” . Capisci?

            • @Ioan – „spre deosebire de mine”, abordarea ta e una tipic post-modernistă, se bazează pe auto-victimizare. În disputa asta, problema nu e ”colateral”, problema e ”victimă”. ”Capisci?”

              P.S. – abordarea asta de ”victimă” agresivă n-o să te ducă nicăieri. Vorbește și cu colegii tăi de pe-aici, exact așa vă dați de gol, când pozați agresiv în victime. Victimele reale nu se caracterizează prin tupeu, numai falsele victime se caracterizează prin așa ceva.

      • @Dan Musat – Inteleg ca sunteti impotriva utilizarii tarifelor in toate cazurile.

        Nu. Există câțiva comentatori visceral anti-americani, iar problema lor e ceva mai nuanțată: ei sunt doar împotriva utilizării tarifelor de către americani în toate cazurile. Dacă UE are o taxă vamală de 73% pentru anumite tipuri de oțel chinezesc, pe ei nu-i deranjează cu nimic. Dar dacă Trump introduce taxe de 25% pentru aceleași tipuri de oțel chinezesc, urmează imediat reacții furibunde. În esență, e vorba de anti-americanismul de la Berlin și Bruxelles, promovat de ”oameni de bine” inclusiv pe forumurile de limbă română. O fostă șefă a departamentului Agitație și Propagandă nu putea proceda altfel, ea așa știe că se fac lucrurile.

      • @Dan Musat

        „Factual, la produse similare, unul cu 25% tarife vs celalalt cu 2,5% tarife, cum comparam competitivitatea? Elon Musk explica simplu – e ca și cum “ai participa la o întrecere olimpică cu încălțări de plumb”.

        _____

        Factual vorbind, trafiele mici impuse automobilelor chinezesti sunt doar pe hartie (dat fiind ca automobilistii chinezi produceau pana recent doar copycaturi ;) Producatorii americani de automobile (si nu numai) exportau motoare, cutii de viteza si alte componente scumpe (tarifate in China cu 10%), iar asamblarea caroseriei, a rotilor si a altor componente cu valoare adaugata mica se face in China – in primul rand datorita diferentei de salarii (nu este economic sa importi roti si alte componente din Asia pentru asamblarea acestora in SUA). Asadar, exemplul invocat cu „diferenta tarifelor in cazul automobilelor” nu poate fi un motiv coerent pentru declansarea unui razboi comercial (Tesla si automobilele electrice fac exceptie- inima acestora fiind bateria, nu motoarele sofisticate pe ardere, care contin multe componente patentate gen injectarile Turbo, etc)

        https://www.politifact.com/truth-o-meter/statements/2018/apr/09/donald-trump/donald-trump-right-china-slaps-25-percent-tariff-a/

        https://piie.com/system/files/documents/trump-trade-war-timeline.pdf

        In fine, la inceputul acestui an, China a redus nivelul tarifelor pentru automobile asamblate in strainatate (inclusiv pentru automobilele americane – temporar) la 15%. Trump a tras un comentariu ironic pe Twitter,afirmand ca profita doar producatorii straini de automobile si ameninta cu noi majorari de Tarife.

        P.S. nu putem uita delcaratiile lui Trump din campania sa electorala -atacurtile lansate frontal la adresa companiilor din sectorul tech laudandu-se ca va obliga producatorii (cu pedepse aspre) sa-si aduca liniile de productie acasa. Intradevar, au fost introduse o serie de masuri in acest sens, pana in prezent insa „efectele” la care se asteptau strategii MAGA (Make America Great Again) se lasa asteptate. Doresc sa citez aici una din declaratiile foarte recente ale companiei Tesla:“Tesla was unable to source manufacturing for Autopilot 3.0 ECU in the United States,” a filing from the company reads. “We turned to industry experts who could achieve this quality and complexity in addition to the deadlines, which was not possible outside of China.”https://qz.com/1611999/tesla-says-it-cant-make-affordable-autonomous-cars-sans-china/

        vezi si aici “Tesla’s decision to begin production [of the new Autopilot computer took] six months from development to production. With condensed timelines such as this, there is no leeway to test out a supplier that does not already have considerable experience. … Choosing any other supplier would have delayed the program by 18 months with clean room setup, line validation, and staff training.” https://cleantechnica.com/2019/05/05/trump-denies-tesla-tariff-exemption-for-autopilot-ecu/

  6. Asa se întîmplă cînd foamea de bani întunecă mintea. Profitul cu trei cifre are prețul lui și acum se lucrează la nota de plată. Cine îi împiedică pe oamenii cu purcoaie de parale să nu mai facă afaceri cu chinezul, să nu mai ”externalizeze” tot ce înseamnă producție și să-și vadă de treburile lui liniștit? Știm răspunsul, globalizare, dinamism, progres, civilizație, fluxuri de capital, evoluție, bla-bla. China are cîteva mii de ani de istorie în spate și un împărat pe care acum l-au botezat ”președinte”, America are doar cîteva sute de ani în spate și ni l-a dat pe Clinton,Bush, Obama și era cît pe ce să ne procopsim și cu Hillary. A ieșit Trump că era răul mai mic, ca Iohannis, da’ s-avem puțintică răbdare că poate sare din tufe alde Ocasio Cortez și ne liniștim de tot. Oricum, noi cu Merkel și Macron le-am cam luat fața Chinezul știe ce face, ne-a citit de proști și o să ne încalece repede fiindcă noi sîntem preocupați de ghei, de familia tradițională, de sexul pe care o să și-l aleagă Gigel cînd o să crească și dacă pe Hassan nu-l strîng adidașii primiți de la oengeurile care salvează refugiații de război din Somalia, Etiopia, Nigeria și restul Africii. Oare se simt oamenii ăștia bine la noi? Au tot cele trebuie sau e cazul să le mai facem niște moschei și niște madrasuri unde să aprofundeze sharia și implementarea ei prin ordonanțe de urgență cu detonator? Cum o sucim cu energia verde, amprenta de carbon, egalitatea de gen și cum rezolvăm dilema unui fluid gender care vrea să meargă la veceu și nu știe dacă e ok la bărbați sau dacă n-ar trebui să se ducă la femei fiindcă ele sînt mai open mind? Astea sînt problemele noastre pe care trebuie să le rezolvăm iute, în timp ce chinezul își ascute sabia și toporul și se gîndește cum să ne căsăpească mai cu folos, cîți trebuie luați în robie și puși la treabă, cîți trebuie șterși ca să intre frica-n sclaveți și ce ar mai fi de făcut ca să stîrpească și concurența rusească de pe piața invaziilor și jafurilor. Nu prea avem ce face fiindcă scrie-n biblie că rasa galbenă ne încalecă, Nostradamus zice și el că așa e, iar baba Vanga e de acord și cu ăștia nu te pui.

  7. Despre Peter Navarro

    “Trump proposes eliminating America’s $500 billion trade deficit through a combination of increased exports and reduced imports.”
    This is a tautology, equivalent to saying one plans to weigh less in the future through a combination of losing weight and not gaining weight.

    Greg Mankiw, an economist at Harvard who was an adviser to President George W. Bush and to Mitt Romney’s 2012 campaign, called the analysis “truly disappointing” and wrote on his blog that it missed things that “even a freshman at the end of ec 10 knows.”

    Navarro’s responses to critiques tend to be blistering and Trumpian. In an e-mail describing economists who disagree with him about trade, he used the words “stupid” and “stupider” to characterize their views.

    I asked Navarro to refer me to economists who agree with him on trade issues. He told me to talk with Peter Morici, an economist at the University of Maryland, and Alan Tonelson, a blogger who writes frequently against trade. “Tonelson is a fine economist,” Navarro wrote. That e-mail was quickly followed by one from Tonelson himself, acknowledging “that I do not hold an economics degree.” I then spoke at length with Morici, who said that he agrees with Navarro that there are deep problems with our trade relationship with China, but that Navarro “has a rather severe position. That zero-sum statement, I have a problem with that. Where’s his proof?”

    „Navarro is the only Ph.D. economist I was able to find who enthusiastically supports Trump. I can’t say there aren’t any others, but, in weeks of reporting, I have not been able to find any.”
    https://www.newyorker.com/business/currency/trumps-muse-on-u-s-trade-with-china

    „Navarro’s influence stems instead from a combination of bold ideology and lock-jawed dogmatism. He and Trump share a series of out-of-the-mainstream convictions, among them that China has spent the past two decades ripping off the United States.

    His views do not align with most mainstream economists, who agree that China’s trade practices are a problem but say tariffs are too blunt and ineffective a tool for dealing with it. And most economists do not support the steel and aluminum tariffs that the administration has imposed on allies including Japan, Canada, Mexico and the European Union. A White House economic analysis has also found that the tariffs will hurt economic growth.

    Many of those experts say Mr. Trump’s planned tariffs would backfire — by raising costs to American businesses and consumers, and by inviting retaliation against American exporters. They say he would better serve his purposes by enlisting international allies in a pressure campaign against Beijing.
    https://www.nytimes.com/2018/06/11/business/who-is-peter-navarro.html

    „A handful of Trump’s top officials share this perspective, among them Commerce Secretary Wilbur Ross and U.S. Trade Representative Robert Lighthizer, who is actually negotiating America’s trade deals. Many others—including Treasury Secretary Steven Mnuchin and Larry Kudlow of the National Economic Council—do not. They want China to stop stealing intellectual property and to open up its markets, sure. They do not see decoupling the Chinese and American economies as a good and necessary goal.

    Not all of Navarro’s views are quite so outré. Even his critics allow that he gets some important things right. China’s ascension to the World Trade Organization did jolt the Rust Belt far harder than elites in Washington predicted. Its tolerance of environmental degradation and lax labor standards do make its exports cheaper and therefore more competitive on the global market. To fuel its ascent, Beijing has broken trade rules, devalued its currency, and brutalized its own citizens.

    But economists on both the left and the right say that Navarro’s fundamental views of trade are outdated, misguided, or just plain wrong. For instance, he has argued that reducing America’s trade deficit will lead to economic expansion. In some circumstances, a smaller trade deficit might go hand in hand with a stronger economy—if American businesses sold more airplanes and advanced computer systems to foreign buyers, say.

    But in other circumstances, a smaller trade deficit would go hand in hand with a more sclerotic economy—if, say, U.S. government policies encouraged investors to build cheap-junk factories here in the United States, diverting corporate resources from higher-value and higher-margin enterprises.
    https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2018/12/peter-navarro-trump-trade/573913/

    • Multumesc pentru comentariu. De asta am si spus in primul articol ca vederile lui sunt „heterodoxe” si e mai respectat la Pentagon decat printre academics sau in Congres. Nemesisul lui era cred fostul CEO Goldman, Gary Cohn, care insa a plecat de la Casa Alba. Matricea invocata aici e o sinteza a mai multor rapoarte factuale, nu era necesar un PhD :)
      Dar faptul ca sunt lucruri problematice in relatia cu China putini il mai neaga.

      In privinta tarifelor, vom trai si vom vedea.
      Jamie Dimon, care nu e unul dintre fanii actualei administratii, spune ca par sa se dovedeasca o strategie de negociere eficienta.

      https://edition.cnn.com/2019/03/19/business/jamie-dimon-trump-tariffs-china-trade-war/index.html

      In plus, ca mai bine sa se ocupe de rezolvarea problemelor cu China acum, orice ar insemna asta pentru economie.

      https://www.cnbc.com/video/2019/04/04/dimon-better-off-dealing-with-serious-china-issues-now.html

      Pe mine m-a uimit insa reactia de ieri a liderului democrat din Senat. https://www.cnbc.com/2019/05/06/schumer-urges-trump-to-hang-tough-after-china-trade-tariff-threat.html

    • „We looked up 7,243 professors and found 3,623 to be registered Democratic and 314 Republican, for an overall D:R ratio of 11.5:1. The D:R ratios for the five fields were: Economics 4.5:1, History 33.5:1, Journalism/Communications 20.0:1, Law 8.6:1, and Psychology 17.4:1”
      Adica 80% dintre economisti sunt socialisti, iar restul sunt libertarieni laissez faire.
      https://heterodoxacademy.org/resources/library/#1517426935036-28c0dcee-cc89
      Cea mai nostima replica la aceste numere: „Facts have a liberal bias”.

      • Sa-l luam ca exemplu pe Paul Krugman, „expertul” de la New York Times, si colegul in a cistiga premiul Nobel al altor indivizi la fel de „realizati”, precum 0bama si Yasser Arafat.

        Acest escroc pompos si incompetent s-a facut celebru prin „profetiile” lui de balta:

        “The growth of the Internet will slow drastically, as the flaw in ‘Metcalfe’s law’—which states that the number of potential connections in a network is proportional to the square of the number of participants—becomes apparent: most people have nothing to say to each other! By 2005 or so, it will become clear that the Internet’s impact on the economy has been no greater than the fax machine’s.” (1998)

        „It really does now look like President Donald J. Trump, and markets are plunging. When might we expect them to recover? A first-pass answer is never… So we are very probably looking at a global recession, with no end in sight.” (9 noiembrie 2016)

        Acelasi escroc de la ziarul de gunoi al New York-ului, fituica vinduta oricui plateste mai bine, ai zice ca i s-ar fi facut rusine . . . da’ de unde, continua cu profetiile lui:

        “I think that there is a quite good chance that we will have a recession late this year (or) next year.” (febr. 2019)

        Daca un lider inteligent precum Donald Trump ar trebui sa aleaga intre acesti „experti” delincventi si Mama Omida, puterile profetice ale legendarei vrajitoare poseda desigur mai multa validitate.

        • @perseus_ „Concluzia: 80% din stiinta e pe maini bune.”

          Opinia mea, dacă îmi permiteți, este că i-a fost acordată ceva mai multă atenție decât s-ar fi cuvenit acestei teme, prezentată de autorul textului în două articole oarecum superficial argumentate. În fine…

          „Concluzia” la care faceți referire diferă în funcție de premizele cuprinse în textele care sunt citite. Dincolo de ironia comentariului dumneavoastră, știința epistemologică are reguli relativ clare și precise. Dar…

          În epoca „adevărurilor alternative” și a „post-adevărurilor” a crescut într-adevăr numărul celor care pornesc de la concluzii și construiesc premizele, demonstrând astfel cu dezinvoltură aproape orice. La comandă și pe bani. Științele economice, desigur, nu fac excepție, cum nu fac nici științele exacte (a se vedea proiectul de cercetare Theranos, spre exemplu).

          Or, singura soluție este buna informare personală. Dacă ești de specialitate, economist în cazul acesta, ai discernământ în chestiuni legate de domeniul respectiv. Dacă nu, verificarea credibilității sursei și căutarea surselor alternative pentru informația furnizată sunt obligatorii și relativ ușor de efectuat, având rețeaua Internet la îndemână.

      • Voi mai adăuga, Harald, că nivelul „economiștilor premianți” tip Krugman, care nu pot împerechea corect doi ciorapi dar prezic viitorul luminos al eldoradului chinezo-africano-mongolez este tipic escrocilor de la Academia de Studii Economice (ASE).

        Cei care concurează cu bătrîna „Ștefan Gheorghiu” pe planul falselor studii universitare. O cocină.

        Ambele erau/sînt adunături de escroci cu vorbe multe și minte puțină. „Economia [politică]”, în sensul de falsă știință, este pe același plan cu sociologia marxistă și cu escrocheria „științei” încălzirismului global, pe linia parazitismului, incompetenței și a futilității stridente.

        La alt articol glumea un comentator a propos de ASE și de dinamită.

        Care dinamită, o doză de C4 ar fi trebuit să menționeze (-: , urmată de o deratizare suplimentară, așa, de siguranță, să nu li se mai înmulțească sămînța.

        Scuze pentru blîndele eufemisme, n-am putut să mă exprim în termeni cu adevărat adecvați subiectului. (-:

  8. Se observă cu ușurință că ponegritorii nerușinați – care au repetat neîncetat calomniile cu „coluziunea”, ca și porcăria demnă de Școală de la Băneasa cu „țuțerii lui Trump și Putin”, în pofida faptului că administrația Trump i-a pus la punct și pe ruși, cînd a fost cazul – oferă un discurs diluat, într-un limbaj de lemn demn de Congresul XIV.

    Între timp, reușitele economice din SUA, în numai doi ani și ceva, sînt extraordinare și vorbesc prin ele însele.

    În douăzeci + de ani nu am văzut atîtea „we’re hiring” semne într-un oraș întreg pe cît sînt astăzi într-un cartier. Statisticile de șomaj ca și unii indicatori economici sînt la un nivel îmbucurător mnemaivazut de patruzeci, cincizeci, șaizeci, șaptezeci de ani.

    Realitatea este că Obama și corespondentele lui, la fel de nevolnice, din Europa n-au făcut decît să vîndă o FALSĂ INEVITABILITATE a decăderii. Trump a distrus acest discurs al neputinței.

    Între timp, micii chihuahua care au rîs de „grobianismul” Președintelui Trump se îneacă în ridicolul absolut al profețiilor lor apocaliptice și în cosmica prostie implicită a așa-ziselor lor cunoștințe de economie.

    https://www.youtube.com/watch?v=DuhXkCF-L2E

    Sînt țuțerii chinezilor cei care mint și se angajează într-o demagogie dezlănțuită. Nu au rușine.

  9. Cata vreme delocalizarea a constituit un avantaj pentru economia americana, preturile produselor fabricate in China fiind mici datorita mainii de lucru ieftine, totul a fost OK.

    Cand economia chineza a luat avant si deficitul Americii in schimburile comerciale cu China a crescut lucrurile au inceput sa se schimbe.A inceput o propaganda impotriva produselor chinezesti,au aparut acuzatii de incalcari de acorduri internationale s.a.m.d.

    Acum cativa ani,nu prea multi in urma,alti teoreticieni americani nu dadeau sanse Chinei sa se dezvolte zicand ca sistemul comunist va fi o piedica in calea progresului economic ,ca chinezii vor fi incapabili sa inoveze.
    Intre timp astia au inceput sa fabrice arme atomice,rachete cosmice ( au aselenizat pe partea invizibila a lunii,lucrul pe care nu l-au facut nici americanii nici rusii ),electronica ,telecomunicatii ( v.cazul Huawei de ex. ) aviatie stealth,adica lucruri care presupun niste capabilitati tehnologice deosebite, lucruri mai greu de furat si chiar daca se presupune ca le-au furat este foarte greu sa le produci daca nu te duce mintea.

    In ultima vreme am citit chiar comentarii prin unele publicatii vestice ca poate ar fi mai bine sa nu se mai foloseasca sintagma „China comunista ” pentru a nu se da idei ciudate unora in legatura cu comunismul.

  10. O posibila solutie alternativa la marfurile made in china e marfa made in europa, cu conditia OBLIGATORIE ptr. comerciantul EUROPEAN ca sa fie expusa in galantare.Concurenta e inventata deja, ca si roata de altfel.
    In loc se summituri de cacat care paralizeaza orase. Uite un motiv de OUG ptr. Veorica-pa rafturile magazinelor romanesti marfa expusa sa fie de minim 3 proveniente:1.Rromanica;2.Europa; 3.Altcineva( SUA, China, India,etc.) Si consumatorul sa decida

  11. Daca mai avea cineva dubii ca China singura produce atatea distorsiuni Comertului si Economiei Globale,ca sufoca literalmente competitia Occidentala,cred ca acum e cazul sa le elimine si sa puna diagnosticul corect:cancer in forma terminala!Daca inca mai persista indoielile cu privire la economia mondiala poate ar trebui recurs la imaginatie,la vizionarea unui film despre cum Economia Chineza a cucerit Globul in mare parte prin mijloace neconforme celei unei Economii de Piata.Autorul prezinta cu talent magnitudinea acestei agresiuni economice fara precedent.China e mult,mult mai mult comparativ cu URSS,Japonia,Corea de Sud si alti Tigrii asiatici.Niciodata o tara cu o asemenea populatie,cu reguli de jungla economica(raportat la jucatorii economici din afara Chinei),nu a influentat atat de mult competitia globala.La toate aceste practici ar trebui adaugat ca Xi Jimping a hotarat ca China trebuie sa treaca la un alt capitol in batalia economica si anume a cerut chinezilor sa inoveze.Si nu oricum si nu in orice industrie ci in special in cele mai de viitor industrii.Este urmatorul pas care va duce cel mai probabil China in fruntea economiei mondiale si asta intr-un timp relativ scurt.Probabil China va ajunge la fel de mare ca SUA,UE,Japonia si Rusia luate impreuna candva,sa zicem pe la mijlocul secolului.De aceea cred ca ceea ce face acum Trump e binevenit insa ma tem ca e prea tarziu.Ca si in cazul cancerului daca se luau aceste masuri mai devreme(pe perioada lui Clinton) ar fi avut o mare sansa de reusita.Dar incapacitatea decidentilor politici de pana acum a facut ca America sa asiste neputincioasa la metastazarea cancerului cu ochi oblici.Decidentii politici nu au avut curaj sa se opuna intereselor companiilor ce au facut afaceri in China.Companiile au vanat profitul cu orice pret iar publicul American era ametit cu Teorii care spuneau fie ca China se va democratiza,fie va ramane producatorul lumii pentru produse cu tehnologie redusa!Multi cred ca au prevazut situatia de acum asa cum si mai multi vad clar ca Drumul Omenirii e Galben Rau!Nu a actionat insa nimeni pana acum!Sa vadem ce iese!Felicitari autorului!

    • „China trebuie sa treacă la un alt capitol in batalia economica si anume a cerut chinezilor sa inoveze.”

      Ceea ce face dl Președinte D Trump este o imensă eroare. Pe de o parte, retrăgându-se într-un spațiu de influență internațională tot mai restrâns, importanța Statelor Unite devine minoră în raport cu cea a Chinei, ori Rusiei, spre exemplu. Într-un viitor nu prea îndepărtat, probabil până la sfârșitul secolului, precum spuneți, având în vedere ritmurile de dezvoltare actuale, China poate deveni cea mai mare putere mondială. Adică, unica.

      SUA și UE ar trebui să facă exact ceea ce spune președintele chinez: să inoveze! Mai mult, mai eficient, cu mai multă deschidere! Or, politicle autarhice sunt contraproductive, având efect întocmai contrar. Barierele comerciale conduc invariabil la creșterea prețurilor și la scăderea calității produselor pe piața care le adoptă, făcând-o din ce în ce mai puțin competitivă!

      De ce mă deranjează orice politică ineficientă în spațiul Nord-Atlantic și favorabilă Rusiei ori Chinei? Pentru că România aparține spațiului economic și cultural occidental. Fix d’aia!

      Economia SUA este încă cea mai puternică din lume. Observațiile mele anterioare sunt cu referire la faptul că ritmul său de dezvoltare pierde din viteză în raport cu ritmul de dezvoltare al economiilor din China, spre exemplu, sau alte state emergente. NU mă refer la creșterea PIB (cea mai mare creștere PIB a avut-o în 2018 Libia – dacă ai PIB 1%, 2$ înseamnă creștere de 100%, deci este un indicator cu totul discutabil), ci la variația ritmului de dezvoltare economică.

      Or, China a înțeles (e logic, cineva trebuie să fie tare ignorant sau populist-interesat politic să nu înțeleagă) că bătălia pentru resurse și influență internațională implică performanță tehnologică, cercetare, in domeniile militar și civil deopotrivă, investiții în educație, deschidere către schimburile comerciale internaționale. Observăm, spre exemplu, investițiile chineze importante în Africa și Asia. Inclusiv în construirea de insule artificiale, dacă doriți.

      Altfel, îndrăznesc să amintesc faptul că chinezii au parcurs în urmă cu mai bine de 2000 de ani faza evoluției bazată pe construcția de ziduri de împrejmuire, pe care dl Trump abia acum o descoperă.

    • „Decidentii politici nu au avut curaj sa se opuna intereselor companiilor ce au facut afaceri in China” care companii ? cele americane si europene.
      Insemna ca politicul sa se fi opus intereselor propriilor companii nationale, multinationale.
      Urmarea ar fi fost concedieri in masa si inchiderea completa a afacerilor in tarile respective, cu repercusiunile sociale pe masura.
      Occidentalii au crezut , „capul” ramane in tarile dezvoltate iar bratele de lucru sunt chinezii, a functionat pana in momentul in care China a produs destule capete acum ei avand mai multe decat populatii intregi din occident.
      In euforia generalizata datorita deschiderii economice a Chinei , occidentalii n-au inteles un lucru , mentalitatea asiatica.
      S-au lasat pacaliti , orbiti de profiturile uriase in urma productiei ieftine, a margelor exorbitante obtinute pe pietele interne prin vanzarea marfurilor produse in China.
      Cum este justificabil pretul unor incaltari de sport produse in China pt cativa dolari care se revand cu peste 100 si mai multi dolari ?
      Productia unui tricou este e ordinul centilor, in Europa occidentala el costand de la 10 EUR in sus bucata. Cum sa nu fi tentat atunci sa produci in China , Bangladesh sau Pakistan unde standardele sunt inexistente, pe cine intereseaza ? pretul sa fie bun.
      Produsele chinezesti au invadat zone intregi, Asia de sud-est fiind in mana lor, occidentul fiind ceva mai selectiv insa si aici se resimte din ce in ce ai mult concurenta puternica care produce reactiile pe plan politic, economicul nefiind insa dispus sa urmeze cele dictate de politica, promisiunile din campaniile electoale.
      Vreau sa vad momentul in care economia americana si europeana sa vor retrage masiv din China, vreau sa aud acel politican care spune ca s-a inteles ca multinationala tare si cutare sa-si reloce productia in tara de origine dupa sloganul ” America sau care o fi , first”

  12. Hmmm, interesant de citit ca doar China foloseste subventii. Nici un cuvint despre situatia din SUA. Vezi de ex doar o singura companie:

    https://subsidytracker.goodjobsfirst.org/parent/apple-inc

    Sint atit de multe lucruri de comentat (chiar e de preluat necritic tot ce spune Navarro?) insa n-am timp de pierdut cu refutarea unor argumente partinitoare (nu ca toate ar fi aiurea).

    Si mai interesant e de ce un roman aparent traitor in Romania incearca sa convinga cititorii romani de justetea unui punct de vedere (Navarro/Trump) care teoretic e exclusiv in favoarea SUA, ca doar in viziunea trumpiana sintem toti, adica inclusiv Europa, niste paraziti care traim pe spinarea SUA.

    • Sigur ca subventii foloseste toata lumea, dar magnitudinea interventionismului nu e comparabila. Ideala ar fi o lume fara tarife si subventii, cred ca era un om politic important care a propus asta recent.
      Sursele nu sunt „spusele lui Navarro”, eventual ale prof.Usha și George Haley, cu privire la subventii. Merics sunt germani, Camera de Comert a Uniunii Europene in China evident nu e americana. Nici statisticile Bancii Mondiale nu sunt facute de Trump, care nu apare deloc in textul de fata. Dupa cum ati putut vedea pe finalul articolului, e citat cazul in care Uniunea Europeana a fost reclamata la OMC de catre China pentru refuzul de a o recunoaste ca economie de piata. Nu SUA, ci UE este cea reclamata de chinezi. Iar Romania e parte a UE. Sa inteleg ca dvs. tindeti sa dati dreptate punctului de vedere chinez, in detrimentul celor ale UE+SUA ?

      • Nu dau nici pe departe dreptate chinezilor pe care ii cunosc destul de bine. E o societate care dpdv politic se apropie din ce in ce mai mult de cea maoista si in care partidul incearca un control total asupra tuturor aspectelor vietii cetatenilor. Pe de alta parte ii si inteleg ca nu vor sa ramina la nivelul Romaniei post-comuniste, o tara in care o buna parte din industrii au disparut (pe buna dreptate) creind somaj si unde firmele romanesti foarte greu pot concura cu cele occidentale (as zice mai deloc). E preferabil pt China sa joace corect (ca Romania) si sa permita occidentalilor sa foloseasca mina de lucru ieftina, sa produca acolo pe nimic si sa vinda apoi in occident la preturi occidentale? (8 dolari de produs un Nike vindut cu 120 in SUA). Sa cumpere tot mai pe nimic orice firma locala si apoi sa exporte profiturile la firma mama in occident fara a plati taxe niciunde? Firme ca GM produc mai mult in China decit in SUA (e doar un exemplu) si daca ii intrebi pe cei care au investit acolo marea majoritate au facut afaceri frumoase in ciuda piedicilor puse. Cine crede ca exista un capitalism ideal si bun pentru toti se inseala. Cine tine partea Americii si striga „America first” nu trebuie sa se mire ca si chinezii isi tin partea lor. E destul de greu de pledat pentru simetrie cind nivelul de dezvoltare nu e deloc comparabil.
        De altfel nici macar intern in SUA nu exista aceleasi reguli de joc pentru toti. Imaginati-va cum poate concura o firma mica cu una care la un profit de 11 miliarde plateste zero taxe ba chiar mai primeste si un tax rebate de 129 milioane.

        Mult mai important decit distributia bogatiei si incercarea de a crea un level playing field ar fi ca tari ca China sa fie obligate sa se democratizeze insa nu vad cum ar putea fi posibil fiiindca retragerea firmelor americane (ori occidentale) din China loveste in firmele insesi si in lanturile economice create. Avantajul Chinei nu e mina de lucru ieftina si abundenta (care se gaseste si in alte tari asiatice) ci in flexibilitatea si abundenta fabricilor care se pot adapta rapid la orice schimbari de comenzi si care nu poate fi reprodusa in Vietnam ori Indonezia.

        Ca roman mi-e greu sa ma solidarizez cu cineva care declara ca si noi (Europa) sintem inamicii SUA si declara pina si Canada ca „national security threat”. De ce acum? Asta e un alt subiect …

        • De acord cu d-voastra. Modelele ideale exista doar pe hartie. Chinezii si-au jucat cartea, pana acum foarte bine, bravo lor. Intr-un anume sens, ceea ce au incercat sa faca ei e tot un soi de «level playing field». Au considerat ca nu sunt inca pregatiti pentru deschidere totala. Doar ca si-au asumat niste angajamente si nu le-au respectat. Dincolo de angajamente, actiunile lor au generat niste efecte, care ne impacteaza si pe noi si pe altii. E normal sa apara reactiile. In legatura cu security threat, uneori declaratiile si tweeturile ne dau palpitatii, asa e. Totusi in documentele oficiale (strategia nationala de securitate si strategia nationala de aparare a SUA) sunt numite doar patru tari ca amenintari : China, Rusia, Coreea de Nord si Iran.

  13. Așa cum Marea Britanie, apoi Germania secolului al XIX-lea, apoi SUA au schimbat concepția despre economia de piață, așa o va face și China. Citez „este neclar cât din supraproducție se datorează unui plan central de cucerire a piețelor și cât e pur și simplu proverbiala incapacitate a economiilor centralizate de a aloca resursele eficient”. Este un fapt că în economia de piață clasică deciziile nu pot avea un orizont de timp larg, deși în ce privește mediul, capitalul uman, inovația tehnologică acest lucru e necesar. Vorbim efectiv de limite ale economiei de piață. China a știut să dirijeze economia de piață, să spargă limitele pe care i le impunea statutul de țară subdezvoltată. De exemplu a creat calificare, deși salariile erau mici, deci nu avea sens după liberalismul clasic. Probabil că China va depăși celelalte limite, ale standardelor de calitate, de mediu, de protecție intelectuală, și va impune modul de-a gândi al epocii viitoare. Spre disperarea dogmaticilor religiei liberale.

  14. Oamenii lucizi realizeaza ca lumea occidentala este amenintata de economiile estice prin supraproductie, dumping si calitate extrem de scazuta.
    Europa si America au distrus industria iar acum vor pierde si cercetarea. Fara aceastea va urma dependenta de Asia si implicit saracia.
    Razboiul economic are efecte mai puternice decat varianta militara.

  15. China a inteles de ceva vreme ca asul din maneca sa in relatia cu Occidentul, nu este forta de munca ieftina ci piata interna de 1,5 miliarde de consumatori, piata care trebuie protejata de asaltul capitalului strain. Eu consider ca este o chestiune de instinct de conservare a PCC conducator (care s-a trezit cu oportunitatea , cu pleasca globalizarii in brate, cu purcoiul de bani adevarati facuti din creioane cu guma, textile si slapi…) limitarea sau blocarea accesului companiilor occidentale in anumite domenii, unele cu mare potential disruptiv pentru ideologia partidului unic , cum ar fi internetul si retelele de socializare. Sa nu uitam ca si chinezul de rand, ca si romanul a stat decenii la rand cu ochii pe marfurile vestice. Acapararea unei piete chineze deschise de catre firmele occidentale ar fi fost floare la ureche intr-o competitiie directa si libera cu firmele chineze nesubventionate si fara experienta , daca regulile jocului ar fi fost impuse de SUA si de UE. Azi avem lideri in anumite domenii Huawei de ex. , carora li se cauta nod in papura ( legaturi cu armata , cu partidul) , uitand ca echipamentele lor de 5G sunt dezvoltate de ingineri nu de activisti de partid sau de spioni si ca performanta ramane performanta, ca ne place ca nu ne place. Chinezii au facut cu mult mai multa determinare si cu rezultate deosebite pentru tara lor, ceea ce a incercat Iliescu in anii 90 cu „nu ne vindem tara!’ , sa creasca companii autohtone in toate domeniile. Noi ne-am procopsit cu Antenele si cu cativa miliardari de carton legati prin cordoane ombilicale ori de contractele cu statul ori de conductele de gaze, ajunsi bogati din buzunarelenoastre, in timp ce antreprenorii chinezi au crescut , vorba lui Trump, pe spinarea Americii. Ar trebui sa realizam ca toate firmele vestice care au cedat asa-zisului „santaj” chinez, au cedat de buna voie, cu ochii fixati pe premiul cel mare. Nu le-a impins nimeni de la spate si nici CEO care au aprobat intrarea pe piata chineza prin firme mixte si transferul de tehnologie nu au avut pistolul la tampla. Acei executivi pe care ii vedem pe copertile revistelor, in gura carora ne uitam ca sa intrezarim o frantura din viitorul care ne asteapta, nu sunt niste ageamii lipsiti de patriotism care saboteaza maretia Americii. Miscarile lor in relatia cu China au la baza o logica economica clara si motivatia cresterii cotei de piata si a profitului actionarilor.
    Nu imi place aceasta lunga infierare a metodelor chineze din perspectiva regulilor capitalismului occidental pentru ca daca Trump are dreptul sau sa faca America mare din nou si China are dreptul sau sa isi joace cartile pana la capat conform intereselor sale pe termen scurt si lung. Binenteles ca si UE are dreptul sau sa tarifeze sa ingradeasca accesul sa subventioneze ( Airbus de ex…) , sa-si urmareasca interesele sale in relatiile cu SUA, China , Rusia Iranul, conform cu deciziile luate de membrii sai. Daca domnul Cranganu si un alt profesor american se chinuie sa promoveze interesele industriei de gaze si petrol a SUA in zona noastra atunci si UE la randul sau, are dreptul sa investeasca in regenerabile si sa promoveze o anumite politici in relatia cu mediul inconjurator. Iar China, din partea mea, cu tot cimentul si otelul pe care le produce poate sa faca un pod pana in America sau sa betoneze Drumul Matasii ( 8 benzi pe sens…) pana la Amsterdam si Lisabona.
    Solutia evidenta pentru noi, daca in final le recunoastem tuturor celorlalti dreptul de a-si promova interesele si dam la o parte perdeaua de fum a ideologiilor, a luptei de clasa, a conflictelor dintre civilizatii si religii, este in mod evident cartelizarea cu celelalte natiuni europene ( sau euro-asia minor…) in cooperativa agro-industriala UE, pana cand atingem masa critica si ajungem sa iesim din meniu si sa stam la masa cu ceilalti grei, nu numai din punct de vedere economic ci si militar.

  16. Dupa ce occidentul a reinviat dragonul chinezesc acum nu stie cum sa se fereasca mai bine de „flacarile” pe care acesta le scoate acum pe nas.
    China a ajuns in nici 50 de ani o superputere economica si este pe cale sa devina si miltara.
    China dispune de rezerve monetare cu care incepe sa „cumpere lumea” , metodele nefiind cele mai ortodoxe insa eficiente din punctul lor de vedere.
    O destabilizare economica a Chinei ar produce un tsunami economic pe plan mondial si ramane de evaluat, ce poate fi mai folositor, o China ingenunchiata economic prin diferite mijloace financiar / fiscale, China in care vor rabufni cu siguranta grave probleme sociale sau o China economic stabila de pe urma careia restul statelor lumii ar putea profita prin achizitonarea de produse ieftine, esenta cerintei consumatorului.
    Daca fiecare isi evalueaza propria conduita economica va constata ca nu este dispus sa platesca pt un produs cu caracteristici similare un pret mai mare daca ar scrie made in UE sau USA pe el.
    Legile pietii si cerera consumatorului nu tin cont de siguranta muncii, de conditiile de trai ale celor care produc , de sistemul politic, de protectie a mediului.
    Ce ne intereseaza daca in China anual mor cu zecile de mii datorita conditiilor improprii de munca ? chiar crede cineva ca o viata de om conteaza in China, nici cat un sac de orez.
    Singurii care se pot opune fiind insasi chinezii dar nu restul lumii.
    Sunt realitati dureroase cu care ne confruntam, sistemul capitalist de stat chinez nefiind compatibil cu cel occidental asa cum lumea libera nu este compatibila cu statul totalitar chinez care datorita evolutiei technologice monitorizarea individului devine din ce in ce mai perfecta si un „model de export” de mare cautare.
    Nu cred sa existe o „reteta” prin care s-ar putea combate puterea economica chineza mai ales atata timp cat occidentul nu este dispus sa se retraga masiv de pe piata chineza, doar este o piata de 1,3 miliarde, sa-si reloce activitatile economice acolo de unde ele defapt au fost dislocate inspre China din motive strict economice.
    Bursele n-ar onora aceasta fapta de „caritate economica”

    • @Ursul Bruno – peste vreo 20 de ani, o Chină formată din vreo 8 sau 10 bucăți va avea probleme mult mai stringente acasă decât pe plan mondial. Dar să nu anticipăm :)

  17. In sfarsit, si asa ceva in romaneste. Prea tarziu? Oricum, urmeaza faza pe cercetare. Sunt neurolog. Locuiesc de 8 ani in SUA si am ramas uimit cat de multi bursieri chinezi am intalnit aici. In laboratorul unde am lucrat, aveam 3, din totalul de 9. Aveau si cateva zile de conferinta, cel putin cativa zeci, daca nu sute. Daca intri pe pubmed.com, numarul articololelor din ultimii 3 ani, venite din China creste considerabil. Au ultimele tehnologii in materie de exosomi, dna sequancing, molecular biology, etc. Mai tarziu am aflata ca trendul e peste tot in USA. Am vazut cercetatori(articole) din Suedia, UK, si alte parti din Europa, peste tot sunt in asociere. Au cucerit si copiat occidentul din interior. Mi-am dat seama ca este ceva organizat la nivel gruvernamental, si nu asa ca mine sau ca altul venit pe forte proprii. Un singur lucru le mai lipseste ca sa devina numarul 1 si sa mentina acolo, libertatea religioasa (si alte asemenea mofturi occidentale).

  18. America first! Ok, dar de ce blameaza China pentru ca face acelasi lucru? Si nu e numai China, au bagat taxe si Canadei, UE. Pai ce facem lovim si in prieteni? A mai incercat Bush Jr. cu taxe si a esuat, repetam de 10 ori pana ne invatam minte? Cine plateste taxele alea, nu tot americanii?

    Trump zice ca America e jefuita de toti, UE, Canada, Japonia, Mexic, China…tocmai ei superputerea economica si militara care face jocurile cica sunt victime. Si China are numai de castigat. Oare? Pai China plateste un pret scump, salarii de mizerie, conditii de munca inumane, era avalansa de sinucideri la Foxconn acum cativa ani, distrugerea mediului. Si aici e ipocrizie mare, pai China isi distruge mediul ca sa produca pentru altii, exporta in intreaga lume, majoritatea producatorilor mondiali s-au mutat acolo ca sa profite de mana de lucru ieftina. Occidentul a externalizat poluarea si emisiile de CO2 in China.

    Iar America benficiaza din plin, preturi mici la produse, zgarie norii se fac cu ciment si otel ieftine, Ford si GM cumpara materie prima, otel, aluminiu, la pret mic. Da, au suferit cei din industria siderurgica dar au castigat restul, si restul sunt cam 80:1 salariati comparativ cu cei care au fost afectati.

    Daca-ti taxezi prietenii si ii bagi in aceeasi oala cu China, acuzi Germania si Japonia ca-si manipuleaza valutele la fel ca China, atunci sa nu te miri ca nu te mai sustine nimeni in razboiul pe care l-ai declansat. Nationalismul economic si protectionismul sunt complet straine de Partidul Republican, cum au ajuns sa sustina asemenea lucruri e de neinteles, ei care erau adeptii free trade.

  19. Luminoasa Cale a Utopiei Europeniste inceputa in 1951 cu Comunitatea Carbunelui si Otelului a adus nu Pacea pe pamantul Europei, ci indienii Mittal si Tata. Industriasii uniti cu forta sub patronajul Inaltei Autoritati Comunitare au devenit sterili. Ca un paradox, mareata lupta birocratica impotriva cartelurilor nationale [vinovate pasamite de razboaie prin faptul ca se bateau pe resurse] a determinat in prima faza o si mai mare concentrare a capitalului industrial european urmata de o dizolvare si un transfer lent catre alte zari, catre alte neamuri mai putin ingrijorate de pacea globala.

    Nu’i de mirare ca zanateca clasa politica europeana nu a remarcat in acest rastimp transformarea dictaturii comuniste chineze intr’o dictatura fascistoida, nationalista si imperialista. Si nu e de asteptat ca liderii europeni sa se trezeasca si sa puna stop expansiunii corporatiste chineze. Pentru ca acesti lideri, la fel ca majoritatea populatiei europene, isi primesc doza zilnica de drog chinezesc sub forma unor jucarele care’i tin ocupati si euforizati. Visul sfarsitului Istoriei e prea dulce si nu merita sa te extragi din el pentru a te arunca in lupta pentru resurse pe care deja ai proclamat’o ca fiind abolita. Nu’i bai, sunt destui care au ramas in joc si destui care vor sa intre si asteapta prilejul.

    Nu numai ca emasculatii spectatori ai Istoriei-pe-duca de la Bruxelles refuza sa faca uz de puterea ce le’a fost incredintata pentru a servi interesele cetatenilor europeni*, dar iata’i cum marseaza cu superbie in latul lui Xijinping ce poarta numele pompos de Acordul de la Paris. O oaste de catei de rasa albastra topaie pe acordurile fals ecologiste ale Ariei de la Beijing. Sunt fericiti caci au un nou vis: sa faca Planeta Verde, un Rai dotat cu gropi ecologice si piste de biciclete. Cu Acordul facut sul Xijinping o sa’si puna cateii sa haituiasca ultimele exemplare de afaceristi europeni. Da, inca mai sunt d’astia…exploatatorii infami ai resurselor planetei, expoatatorii semenilor, poluatorii si avarii capitalisti care’si dosesc banii prin paradisuri fiscale, e drept, o specie pe cale de disparitie pe continent. Xijinping ii asteapta cu bratele deschise…si arma la picior, asta in caz ca nu se hotarasc sa fuga in bratele lui Trump, sau prin alte parti unde afaceristii nu sunt varati in…incubatoare :)

    *Ati auzit de vreo amenda aplicata de Comisia Europeana corporatiilor fascistoide chinezesti/ruseti? Eu nu. Doar de companii europene si americane hartuite si amendate in draci de bravii comisari.

  20. Un articol foarte bun, felicitari.
    Totusi…:P va propun doua abordari:
    1. Sa facem un exercitiu de imaginatie
    -sa spunem ca joburile industriei americane relocate in China s-ar „repatria” in SUA…la un somaj actual de 3,6%-extrem de mic, nemaivazut din 1969, cu o criza vizibila de mana de lucru, la fel si in mai toate tarile dezvoltate….cine ar lucra pe acele posturi repatriate?
    Nu ar creste cumva salariile, inflatia, nu cumva Fed ar fi obligat sa mareasca rata de pol. monetara cu tot ce inseamna asta?
    Nu putem considera ca in aceasta situatie China asigura de fapt forta de munca pentru afacerile americane, la costiri care tin inflatia jos?
    -sa spunem ca produsele chinezesti nu se mai subventioneaza la greu. asta nu inseamna ca toate gadgeturile alea de care pomeneati in articol, la inceput, ar fi mai scumpe? Ca poate ati renunta la cateva si astfel confortul dvs ar scadea? Oare nu cumva ieftinatatea „chinezariilor” ne permite sa schimbam laptopurile fara sa ne socotim prea mult, espfresoril merge direct la gunoi in loc sa-l curatam de „piatra”, il inlocuim cu altul mai fitos instant…sau cate altele?
    In fond de ce nu aveti taire aceste gadgeturi „made in USA”? Banuiesc ca se mai gasesc (inca) pe piata si „chestii” fabricate in SUA…desi nu sunt chiar sigur :P
    Bun, sunt convins ca ati inteles ce vreau sa spun, puteti continua presupunand ca tot sirul de „reprosuri’ adresate Chinei ar fi corectat..ce-ar fi?
    Alta abordare.
    2.Calitata produselor chinezesti este mult mai buna. Tot mai buna.
    -Tot acest transfer de tehnologie (in mare parte legal, adica s-au respectat niste conditii cerute de China pentru a intra pe piata lor, cam toate tarile in curs de de dezvoltare practica „sportul” asat, inclusiv noi, daca importam elicoptere dorim ca o buna parte din componente sa fie fbricate la noi,nici noi nu vrem sa fim minoritari etc, ce-ar zice bastinasii daca ar fi altfel? adica sa fii doar un vesnic consumator) este cat se poate de logic sa fi fost solicitat. Mai ales cand vii cu un atu atat de important ca marimea pietie tale! Chestia care da de gandit este de ce a fost acordat atat de mult? Daca China e atat de naspa de ce s-au relocat atatea firme mari din SUA-unde era bine meci, in China unde e naspa? si mai trebuie sa vii si cu know-how. Nu cumva avem un „bai” in SUA? sau te miri unde, de s-au relocat atatia…n-or fi toti batuti in cap. nu?
    -impresia mea e ca acum, in China, s-a ajuns la alt nivel: avem un fel de parc tehnologic urias care asigura o groaza de facilitati greu de gasit in alte parti. De ex, daca vreau sa fabric un produs in serie mare la care am subansamle din mase plastice, aluminiu turnat sub presiune, galvanizare, impregnare etc, in ce loc din lume gasesc toate aceste facilitati, la serii mari? si la cele mai bune preturi? Si, poate cel mai imprtant, la o calitate decenta? Pentru ca handicapul Chinei pana mai ieri era calitaeta foarte proasta…astazi, dupa ani si ani in care firme straine renumite au adus atat tehnologie cat si proceduri de mangement al calitatii, oamenii s-au specializat, au invatat sa faca calitate. Dovada? altfel nu ati fi cumparat toate gadegeturile alea chinezesti, la preturi mici, acum ceva vreme mai toti fugeau de chinezarii, indiferent cat de ieftine erau, ptr ca erau foarte proaste calitativ.
    Ok, ma opresc aici, pe scurt vreau sa va aduc in vizor aceste doua aspecte: ce-ar fi daca …si ce ne facem fetelor, astia au si calitate si preturi mici, este clar ce urmeaza, nu? Geaba ne mai vaicarim acum, purceaua e cu talpile-n sus in cotet :P

    • M-a bucurat comentariul d-voastra. Multumesc. Incerc sa raspund pe puncte.
      1.Somajul – aici trebuie cercetata definita oficiala, pentru ca e mai restrictiva decat pare. Nu sunt cuprinsi toti cei care nu muncesc : “they do not have a job, have actively looked for work in the prior 4 weeks, and are currently available for work”. https://www.pewresearch.org/fact-tank/2017/03/07/employment-vs-unemployment-different-stories-from-the-jobs-numbers/ .Altfel spus, se mai gaseste mana de lucru.
      Preturile mici – suntem recunoscatori pentru ele, asta si spuneam la inceput. Ne place, multumim, mai vrem. Asa este, s-ar scumpi cam toate. Rata de inlocuire ar trebui sa scada, poate va fi o noua sansa pentru pantofii Guban care tin o viata. Lasand gluma la o parte, o mare problema pentru SUA (dar si alti occidentali) este rata incredibil de mica de economisire coroborata cu consumul pe datorie. Intrebarea e, vrem tot confortul acum sau mai strangem cureaua si mai si investim in viitor? “I want it all and I want it now”, vorba celor de la Queen. Luam a douazecea editie de telefon sau salvam planeta, joburile etc.? Dileme.
      2.Calitatea – de acord cu d-voastra, am depasit stadiul de «chinezarii». Articolul arata de unde s-a pornit, e o privire in trecutul nu foarte indepartat. Partea a doua asta si spune, chiar si in industriile traditionale, din 2008 China a schimbat macazul spre produse cu valoare adaugata mare. In prezent, are produse de top si in industriile noi (poate abordam in viitor chestiunea, din ratiuni de spatiu). Ciudata, dar si impresionanta, e viteza cu care face asta.
      De ce s-au dus si se duc in China atatea companii ? Excelenta intrebare, dificil de raspuns. Ma pot gandi la 3-4 aspecte : unu, e greu sa faci predictii, mai ales despre viitor –pur si simplu nu si-au imaginat ce o sa-i coste ; doi, perspectiva pe termen scurt – foarte multe sunt corporatii listate la bursa, au de raportat trimestrial cresteri pe toate ramurile, CEO-ul ia beneficii pt rezultate anuale, noi consumatorii vedem imediat produsele ieftine si in suntem ahtiati dupa noutate, etc. ; trei, no skin in the game – managementul isi ia bonusurile acum cand e soare, cand apar norii sunt departe si nu suporta nici o consecinta pt eventualele greseli: Lehman Brothers e falita, Dick Fuld n-a pierdut din ce incasase. Ceva similar si in cazul decidentilor politici. Apoi foarte multe sunt public companies (societe anonyme, vorba francezilor) nu partnerships, actionariatul e foarte fluid, e doar un portofoliu, poate fi vandut instant daca apar dificultati. Si patru, e vorba de supravieturie – cand s-a pornit tavalugul ce sa faci, te adaptezi sau pierzi rapid in fata concurentei care deja s-a mutat.
      Tot folosind cuvinte precum China SUA, UE avem tendinta sa le consideram entitati monolitice, un fel de persoane. De fapt, exista si diferente de interese intre grupuri, regiuni, profesii s.a.m.d. De exemplu daca in urma negocierilor chinezii renunta la conditiile de Joint Venture dar raman tarifele, companiile castiga, salariatii occidentali…not so much. Va fi o delocalizare si mai puternica.
      Cu purceaua, sa nu fim fatalisti. Vorbim cu cei de la Divertis, macar sa o primeasca in „Asociatia animalelor mici fara frontiere.” Doar ca nu prea e mica :)

      • Va multumesc pentru raspuns.
        As mai dezvolta un pic pe cele doaua chestiuni, nu m-am lamurit cum as fi vrut :P, poate cu alta ocazie,dar am o alta nedumerire, mai „noua”, m-am gandit la ea citindu-va articolele.
        Ceva nu pusca, dar deloc, poate ma lamuriti.
        China subventioneaza la greu produse care apoi meg la export. Subventia e un cost, un efort al vistierei statului, nu vreun cadou venit din cer. Apar astfel doua intrebari:
        1. De unde au bani?
        In fond China subventioneaza, cheltuie banu` compensand firme, nu SUA , UE sau Madagasca, produsele alea ajung apoi pe rafturile „imperialistilor” la preturi mici. Multe! De unde atata amar de bani, de subventie? Noi primim de la UE, ni se rupe :P, de aia ne si batem joc de ea, randamenul banului investit-daca e investit, este foarte mic…ei? Subventioneaza de ani si ani joint ventures de tot felul. Altceva mai bun nu au gasit sa faca? Subventia e un cost ptr stat, nu un venit, alea sunt din taxe si impozite pe care le fac praf partial cu subventionarea asta masiva. Din cate stiu si provinciile, regiunile sau ce-or ava ei, sunt inglodate in datorii fata de…”centru”? Care e plin de bani, de subventioneaza in asa hal.
        Ar fi interesant de stiut daca aceasta subventionare amsiva nu este compensata cumva de alte venituri ce apar in urma infiintarii aclor companii. Darc daca e asa de ce nu aplica si altii acest sistem? Apare astfel a doua intrebare
        2. De ce au decis sa subventoneze produse in serii foarte mari, si mai ales ptr consumatori externi?
        Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa zi sa ne gandim la pretul preferential platit de Niculae la gaz, ptr combinatelel lui de ingrasaminte. O subventie de la stat practic. Evident ca a avut el (nu statul) un avantaj concurential fata de alti concurenti de pe piata, a avut costuri mai mici. Statul a pierdut, implict noi toti, platitorii de taxe si impozite facute cadou lui Niculae.
        Cum sa o luam, in cazul Chinei? Vorbim de o coruptie generalizata care duce la subventionarea firmelor ptr a le crea avantaje concurentiale pe piata globala, profit mai mare sau pur si simplu statul a ales sa faca acest lucru (un cost suplimentar ptr „el”, asumat, rational) din alte motive? Le recupereazqa cumva sau au alte prioritati?
        Poate ca pe primul loc in lista lor de prioritati se gaseste asigurarea unui loc de munca cu orice pret ptr imensa populatie ‘administrata”. Ca sa nu aiba probleme de alta natura. Ai nevoie de capacitati de productie, de marfa vanduta, chiar in pierdere, ptr a acoperi o forta de munca excedentara?
        Imi aduc aminte ca si la noi era „moda” asta pe vremea lui Ceasescu, vindeam la export in pierdere, uneori sub pretul materialelor, atat pentru a face rost de valuta cat si pentru a asigura un grad de incaracare al capacitailor mai bun. Ca sa dam de lucru la oameni, chiar in pierdere. Dar nu a mers foarte mult „sistemul” asta…or in China pare sa functioneze de ani si ani!
        Iarsi ceva nu pusca..China face aceste eforturi(sa obtina valuta) ca apoi sa „dea cu ea in pereti” cumparand obligatiuni americane? Cu randamente foarte mici?
        Sunt foarte curios cum vedeti treaba asta..lasand la o parte „generalitatile” cu castigarea de piete prin pret mic ( toti vor piete) as vrea un raspuns mai aplicat, de unde au bani sa sustina treaba asta cu subventionarea masiva a….la modul practic, final, a consumatorului imperialist!

        • Imi permit un raspuns la cele 2 intrebari importante:
          „2. De ce au decis sa subventoneze produse in serii foarte mari, si mai ales ptr consumatori externi?”
          Dumping. statul chinez actioneaza ca o megacorporatie care se foloseste de mai multe companii pe care le detine/controleaza/sustine pentru a cuceri piete.

          1 „de unde au bani?” 1a] Din acele piete pe care deja le’au acaparat. In plus, statul chinez are cheltuieli sociale mult mai mici decat ‘competitorii’ sai statali [am pus ghilimele pentru ca statele din Vest, cu exceptia SUA, nu se privesc deocamdata ca jucatori pe piete, ca entitati economice]. 1b] din dobanzi [nefiind o economie de consum de tip european isi permit sa economiseasca si sa cumpere titluri valoare, de pilda americane]

          • Mda, povesteste-le astea africanilor care importa concentrat de rosii sau lapte praf din UE (sa fabrice iaurt) ca e mai ieftin decat laptele de la fermierii africani, sau povesteste-le asta africanilor, asiaticilor si indienilor care importa din SUA bumbac, carne de gaina, uleiuri comestibile, soia, cereale etc (ca e mai ieftin decat la ei).

            Toata lumea subventioneaza direct sau mai pe ascuns (sub forma de credite, asigurari, etc) unii subventioneaza agricultura, altii industria miniera, altii automotivele, roboti, altii panouri solare, altii petrolul si gazele, altii modernizarea infrastructurii, digitalizare, etc. Fiecare cum isi asterne asa doarme!

        • Aveti dreptate, par foarte preocupati de mentinerea joburilor .
          La cele mentionate deja de euNuke adaug si eu cateva randuri :
          -Surplus comercial timp de decenii – au vandut mai mult decat au cumparat;
          -Structura economica a Chinei de azi e diferita de cea de tip sovietic pre-89 de la noi, cand prezenta statului in economie era aproape de 100%. Nu e cazul la chinezi, chiar daca sunt departe de ce ne-am dori. Nu aveam conectarea la know-how-ul si tehnologia vestica si pe care chinezii o au de ani de zile, mai ales de cand au intrat in OMC (Joint Ventures etc) nici expunerea la testul pietei globale pe care produsele lor o au, chiar daca mai produceam si noi pe ici pe colo pentru export;
          -In mod clar multe din produse au in prezent calitate buna, sunt competitive si aduc profit; altele nu; Cat din cockteilul economic e pe pierdere e greu de stabilit. Un indiciu ar fi creditele neperformante, dar raportarile lor sunt netransparente; estimarile NEP variaza intre 1,7% si 20% (Fitch); Greu de spus cat si daca va mai dura muzica, mai ales daca apare un soc extern gen tarife si se mentine pe termen mai lung.
          De ce cumpara datorie americana:
          -sunt cele mai sigure investitii din lume;
          -se convertesc usor in dolari, principala moneda pt tranzactiile cu petrol si gaze, mai ales in Golf.
          Sper ca linkurile de mai jos sa ajute.

          https://www.forbes.com/sites/realspin/2017/04/04/heres-where-all-that-chinese-money-came-from/#5ef29f40a4a1

          https://www.investopedia.com/articles/investing/040115/reasons-why-china-buys-us-treasury-bonds.asp

      • „De ce s-au dus si se duc in China atatea companii ? Excelenta intrebare, dificil de raspuns.”

        Ba eu cred ca e foarte simplu. Fiindca productia in China deschide poarta spre o economie cu 1,4 miliarde de consumatori potentiali ori pot produce la un pret mult mai mic decit in tarile de origine si apoi exporta fara bariere comerciale majore.
        Industria americana auto ar fi fost pe butuci fara China. Masinile pe care le produc nu le pot exporta pe marile piete occidentale (e valabil si pentru alte produse din categoria machinery, Germania si Japonia batindu-i la calitate), sint concurati si pe piata interna si atunci China e un colac de salvare. Uitati-va la GM cit produce in China si cit in SUA.
        Va recomand o carte – AI Superpowers, China Silicon Valley and the New World Order, de Kai-Fu Lee. E doar tangential despre subiectul asta dar explica suficient de bine care sint avantajele Chinei fata de alte tari asiatice.

        • “De ce s-au dus si se duc in China atatea companii ? …”

          Într-adevăr. Îndrăznesc să mai adaug câteva elemente esențiale care sporesc atractivitatea mediului investițional. Scriu asat și pentru a aminti de ce este neprietenoasă România cu ISD, chiar dacă aparține UE și NATO.

          Cadrul legislativ este stabil. Partidul Comunist al Chinei asigură investitorii că își pot alcătui planuri de afaceri pe termen mediu și lung, întrun mediu predictibil. În România Codul Fiscal a cunoscut 236 de modificări într-un an!

          China are o infrastructură de transport și de comunicații deosebit de eficientă. În patria noastră nu avem decât vreo 200 km de autostradă reală. Restul pâna la vreo mie de km sunt centuri ocolitoare, drumuri rapide, ori porțiuni nefuncționale. Accesul la Internet rapid reprezintă, într-adevăr, un avantaj pentru ambele state.

          Politica națională și internațională este stabilă și predictibilă, prevederile planurilor multianuale fiind îndeplinite în mare măsură.

          Trendul economiei chineze este cunoscut și este ascendent. În cazul unei eventuale și improbabile încetiniri accentuate a dezvoltării Chinei, inerția mare permite timpi de reacție suficient de mari pentru investitori. În context, obiceiurile de consum ale cetățenilor chinezi evoluează în trendul celor occidentale. Decalajul oferă avantaje de marketing.

          Costurile reduse de producție ca rezultat nu doar al forței de muncă ieftine, ci și a subvenționării energiei (poluante, într-adevăr) și a prețului mic al materiilor prime și materialelor, împreună cu o deschidere către piețele Asiei de Sud-Est, reprezintă de asemenea elemente de atractivitate pentru investitori, așa cum am arătat într-un comentariu anterior.

          • Daca e un lucru extrem de suparator pentru un strain in China ala e imposibilitatea de a folosi google si The Great Firewall, filtrul care cenzureaza informatia. (Da, se poate folosi VPN dar uneori nu merge, alteori legatura e mult slabita). Pentru mine ar fi un motiv esential pentru a investi in alta tara, gen Vietnam, care desi comunista, nu are restrictiile respective. Avantajul mare al Chinei e flexibilitatea datorata numarului mare de fabrici de acelasi profil intr-o zona relativ limitata. Nici o alta tara asiatica nu ofera aceasta facilitate.

            China nu poate fi comparata cu Romania. Noi avem un internet pe care ar vrea sa-l aiba multe tari occidentale insa o infrastructura si un mediu economic/politic care frineaza/saboteaza investitorii. Lipsa infrastructurii e doar o cauza a dezinteresului cras pentru mediul de afaceri (ca sa nu mai vorbim de cetateni).

          • Pe parcursul urnatorilor 10 ani China isi va deschide tot mai mult pietele, va deveni cea mai mare piata de desfacere nu doar a produselor ci si a serviciilor. India si Africa vor deveni noul Eldorado al otelariilor, turnatoriilor si al altor fabrici poluante care produc marfuri cu valoare adaugata mica.
            Doar Trump si cativa mosnegi frustrati din jurul lui (care pierdusera firul) cred ca se poate numara si SUA /Rust Belt printre ele.

    • @MirceaM – Nu putem considera ca in aceasta situatie China asigura de fapt forta de munca pentru afacerile americane, la costiri care tin inflatia jos?

      În principiu, da. Însă aceleași costuri scăzute le pot asigura la fel de bine Thailanda, Vietnamul și Bangladesh-ul, fără ambițiile imperiale, fără incidentele permanente din Marea Chinei de Sud și fără să țină în brațe Coreea de Nord.

      Separat de asta, ”repatrierea” locurilor de muncă e mai complexă, creșterea costurilor cu forța de muncă accelerează modernizarea economiei. Ar merita să vedeți ce se întâmplă în UK, datorită forței de muncă ieftine asigurate de români și polonezi.

      • @Harald

        In ultimii 8 ani, salariile medii s-au dublat in China (ajungand in jur de 15.000 dolari pe an) si acest indicator nu poate fi ognorat – este o evidenta Clara ca economia Chinei se apropie cu pasi rapizi spre finalul tranzitiei (de la tara agrara slab dezvoltata la economie dezvoltata si libera de piata). China a devenit cea mai mare piata de desfacere a electrocasnicelor, a electronicelor, automobilelor, produse de lux, si a mutor bunuri de consum dar chiar si a tehnologiilor avansate – roboti, economie digitala, smart factory, etc (Salonul de la Detroit si expozitia de la Hanover spre exemplu au picat pe locul doi).

        https://www.youtube.com/watch?v=2Y36QKSgb9w

        https://www.youtube.com/watch?v=QTHCSj-YXgA

        https://www.youtube.com/watch?v=Ta7Axif-quA
        https://www.youtube.com/watch?v=ZU8968SoWk4
        https://www.youtube.com/watch?v=FFCPKmLAZb4
        https://www.youtube.com/watch?v=RFV8IkY52iY

        In urmatorii 5-10 ani, salariile se vor majora in continuare, iar China va deveni si cea mai mare piata de desfacere a serviciilor – pe masura ce isi deschid pietele.

        https://www.youtube.com/watch?v=ZTPJJbl9yBU
        https://www.youtube.com/watch?v=sR2mKLk5qrQ
        https://www.mckinsey.com/featured-insights/china/chinas-digital-economy-a-leading-global-force

        Strategii s-au cam pacalit in privinta evolutiei in China (dinamica la peste 1 miliard de oameni
        flamanzi cu o pondere mare de oameni educati /instruiti este o necunoscuta). Ne place sau nu, trebuie sa inghitim galusca – daca incepem acum „bashingul” si mobbingurile ieftine, etc, incepe sa ne vorbeasca lumea pe la ambele colturi ale gurii (la restul populatiei satului global de circa 85% ma refer). Si degeaba fac politicienii bashing, managerii companiilor noastre sunt platiti de actionari (iar actionarii asteapta un singur lucru: dividende, nu-i intereseaza latratul politicienilor sau al gazetarilor) Asadar, companiile americane vor ramane acolo sa cucereasca o bucata din piata celor peste 1 miliard de consumatori, altfel o vor imparti competitorii – companiile chineze, europene, japoneze, coreene, samd. Ai vazut reactia actionariatui de pe Wall Street la latratul lui Trump din aceasta saptamana?

        https://www.youtube.com/watch?v=5onxu_qwXiA
        https://www.youtube.com/watch?v=pVaiRpo_60Q
        https://www.project-syndicate.org/commentary/china-no-middle-income-trap-by-stephen-s–roach-2019-03

        P.S. Este mult prea tarziu, ceea ce parctica Trump si consilierii se numeste „joc de glezne” fitze ;)

      • Draga Harald,

        Veti observa si singur ca lingaii Uniunii Sovietice de ieri se prosterneaza astazi la picioarele destul de dubioase, olfactive vorbind, ale noilor stapini, Putin (in declin) si in special China (dupa capul lor viitoarea conducatoare a lumii si sponsor al cateilor care le ling harnic extremitatile).

        N-aveti nimic de discutat pe substanta cu acesti propagandisti de prost gust. Nu au nici un fel de scrupul. Din dreapta ii dau inainte cu „iecologia” falimentara, din stinga cu propaganda maoista.

        Atitea „argumente” au.

        • Da, mersi pentru etichite, te afli insa in deriva. Eu de exemplu, vad in China un concurent al membrilor UE (dar si al SUA) dim amnele puncze de vedere: economic si politic (este destul sa arunc o privire la membrii SCO). In acelasi timp insa, vad in administratia Trump o catastrofa in ceea ce priveste politicile si strategiile de a face fata acestei provocari – incepand cu slabirea polului UE, continuand cu bashingul la adresa valorilor liberale acasa in SUA (opozitia si mass media sunt dusmanii boborului, etc) si terminand cu retragerea in spatele zidului, razboiul comercial si bashingul de doi bani la adresa tuturor competitorilor economici (schiolaitul cainelui). Xi Jiping nu trebuie sa faca nimic, priveste spectacolul din tribuna (cu ochelarii de soare pe nas) si se tine cu mainile de burta. Iar Putin, ati mai auzit ceva de Putin sau de ministrul sau de externe? Ambii sunt plecati in vacanta pana la urmatoarele alegeri din SUA (intre timp mai primesc si ei cate un update cum ne dam unii la altii la ghioale).

          P.S. exista si strategii productive de contracarare a provocarii:
          1) pe o parte reforma institutiilor internationale (ONU, WTO, etc) si gruparea in jurul valorilor liberale de odinioara promovate de UE & SUA, sau ma rog viceversa, si
          2) pe cealalta parte FTAs si investitii masive – SUA in America de Sud si in SE Asiei, iar UE in Africa, MENA si bineinteles in Est (Belarus, Ucraina, si chiar in Rusia, Turcia pana in Iran si India). De ce nu putem trasa si noi o strategie coerenta pe termen mediu si lung, asa cum fac chinezii – pe paln extern BRI investitii in infrastructura, cresterea schimburilor comerciale (importam mancare, materii prime si produse semifinite, exportam technologii si produse finite cu valoare adaugata), iar pe plan intern tehnologizare si infrastrcura advansata, smart grids, etc? E musai sa subventionam si sa exportam mancare si sa facem pe demagogii? https://www.thebalance.com/china-economic-reform-3305479

          In final, este vorba despre castigarea influentei. Cum cred trumpistii insa ca pot castiga increderea „inimile si mintile” oamenilor lumii? Cu nationalismul primitiv de grota promovat de Steve Bannon, bufonul Farage, Le Pen si pateticii Kackzinsky si Orban? Sau cu aroganta, demagogia si ipocrizia-patetica promovata de geostrategul lu peste George Friedman? Asta e, think-tankurile lu peste si hastagistii (America First) freamata de excitatie, ramanem insa divizati si varza (destinul nostru este sortit la esec).

          https://www.youtube.com/watch?v=qtykfyU9CqI
          https://www.youtube.com/watch?v=uO1DBvOd2_A

  21. Stimate Absurdistan,
    Nici Europa nici SUA n-au avut lideri de ,,cirpa”- fiecare din partile participante la afacerile cu China, au avut beneficiile lor.Piata chineza si oferta initiala a Chinei
    pentru investitori era si inca ramine de nerefuzat.Pe parcurs, era firesc ca aceasta tara sa ,,intoarca” lucrurile si in favoarea ei.Cind mediul economic chinez va inceta sa fie acceptabil datorita ,,asimetriilor” economice peste limita convenabila, investitorii se vor loca in alta parte.
    Stimate,
    d-le Musat,
    1.Era firesc ca o tara cu piata sa enorma si forta de munca ieftina, sa ofere bune oportunitati de afaceri, dar in lipsa capitalismului ca sistem si Capitalului, era logic ca statul sa se implice total in procesul dezvoltarii economice si industriale rapide.
    Componentele participante la o dezvoltare rapida sint Statul (prin politici publice inteligente) si piata pe de alta parte.
    Un ,,MIX” (relativ) echilibrat intre ele este caracteristic/posibil tarilor dezvolate, pe cind tarile in curs de dezvoltare (China anilor 90 si dupa) au fortat la maxim rolul statului prin tehnicile si actiunile prezentate de dvs.
    2.Aceasta fortare a implicarii statului in economie are limite definite de capacitatea de constructie institutionala CAPITALISTA si de autoadministrare a economiei – adica pina la intrarea in faza de ,,autoreglare (si autodezvoltare) – in care statul se ,,retrage” treptat din dirijism, creind si utilizind tehnici de reglare fina a acesteia, in raport cu viitoarele cerinte ale pietei nationale si externe, globalizate.Pina acolo mai este cale lunga pentru China, iar diversele masuri antidumping si de alta natura vor fi la ordinea zilei.Sa speram ca dezechilibrele financiare sa n-o puna in starea de blocare a cresterii economice.
    3.CA OBSERVATIE : fortarea rolului statului in dezvoltarea economica a Chinei poate fi denumita ,,dezvoltare organizata de sus” (datorata sistemului politic comunist), care nu are cum sa proiecteze si ,,organizarea dezvoltarii de jos”, adica de la nivelul institutiilor (LIBERALE) care conduc, determina sau influenteaza dezvoltarea economica-industriala.Aceasta ar fi o constatare ,,fina”, care sustine ,,tehnic” teza inexistentei economiei de piata in China!
    4.Ungaria lui V. Orban copiaza sistemul ,,fortarii de sus” a dezvoltarii, din lipsa unui proiect de tara, care in tarile ,,tigrilor asiatici”, asigura dezvoltare industriala rapida ,,de jos”, prin tehnici si instrumente economice institutionale ,Cu alte cuvinte, Ungaria lui Orban are institutiile care sa asigure o dezvoltare industriala rapida ,,de jos”, alaturi de ,,fortarea” de catre stat a acesteia, dar nu are proiectul de tara necesar in acest scop.
    Lipsa unui astfel de proiect de tara a creat liderului (fost) ,,liberal” Orban credinta ca numai prin autoritarism politic si economic de STAT poate accelera dezvoltarea tarii, ceeace explica faptul de a se ,,ratoi” permanent la institutiile democratice maghiare, cit si la UE, cale considerata de el ca unica pentru dezvoltare.Geneza iliberalismului are drept cauza economica lipsa unui proiect de dezvoltare ,,de jos” de la nivelui institutiilor, care sa le constringa sa produca si livreze societatii economice maghiare bunuri publice de inalta calitate: in educatie si invatamint, functionalitate si performanta institutionala, cercetarea si inovate tehnica-stiintifica, administratie functionala si eficienta, etc. care constituie sumarul organizarii nationale a unei dezvoltari economice si industriale rapide.
    In lipsa unui proiect de angrenare sistemica, a intregii ,,societati economice nationale” in dezvoltare, liderul suprem si-a arogat sarcina personala de a ,,restringe” democratia in numele promisiunii de a aduce ,,belsugul national”, din postura de ,,tatuc” postcomunist.Stagnarea industrializarii estului, care in trei decenii n-a avansat aproape de loc (comparativ cu industrializarea Coreii de Sud intr-o generatie) – aduce in prim-plan politc si economic, micul dictator economic, apoi politic – pe modelul intebelic…
    Acest tatuc a devenit prezent (prin ,,reconstructia” sistemului de DREPT) si in Romania!

    • Nu, liderii de cirpa nu au vazut dincolo de ziua de miine, nici macar pina poimiine.

      „Oferta” chinezeasca era de refuzat si au fost oameni care au spus-o la vremea respectiva dar nu au fost ascultati.

      Globalisti tradatori, fie incompetent fie corupti, dar cel mai adesea amindoua.

      • Oferta chinezească era de refuzat! Nu zic nu, dar cine să o fi refuzat. Actorii economici?! Nu există în rațiunea lor existențială premisa naționalistă. Câștigul pe termen scurt sau chiar mediu prevalează în majoritatea cazurilor. Să fi intervenit factorul politic asupra agentului economic?! Păi exact asta avem de reproșat Chinei. Adică să fi devenit noi înșine o Chină, ca să o îndepărtăm pe cea originală?! Să ne spună Bruxelles-ul sau Washingtonul de la cine, cât, cand și la ce preț să facem achizițiile?! Absurd! Nu aruncăm apa murdară din copaie cu tot cu bebe!
        Există alte mecanisme, prin care politicul poate constrânge economicul, fără a diminua concurențialul, anume prin impunerea unor calități minime ce trebuie dovedite de furnizori, atât pentru produs cat și pentru tehnologia folosită. De exemplu, prin impunerea unui randament minim pe care produsul comercializat trebuie să-l satisfacă, cum ar fi, în cazul unui fierbător, viteza de fierbere a apei versus puterea nominală a aparatului. Sau, privind factorul social și tehnologia folosită la fabricarea acestuia, producătorul trebuie să facă dovada că nu a folosit deținuți supuși muncilor silnice, nici copii sub 14 ani, că condițiile de muncă și trai ale salariaților sunt decente, că nu sunt folosite materiale neadecvate sau procurate din zonele de conflict sau, de de nu, producătorul trebuie să dovedească că în procesul de fabricație a reciclat cel puțin 30% materie primă și a folosit cel puțin 10% energie din regenerabile. Pare greu?! Numai pentru cei ce nu posedă tehnologiile respective.
        Aceste reglementări pot deveni astfel unele „cu dedicație”, avantajand producători autohtoni, dar dpdv al consumatorului ascute preliminar tocmai concurența, a.i. îl ajută apoi să aleagă produsul ca fiind cel mai bun compromis între calitatea minimă garantată și preț.
        Până la urmă, exact astfel de reglementări au dus la scandalul „Dieselgate” în care motoarele mici ca dimensiuni ale producătorului european vw n-au reușit să satisfacă normele necesare pentru piața americană, norme care sunt însă relativ ușor de atins de motoarele cu cilindree mare, specifice producătorilor autohtoni.
        Nu văd nimic rău dacă UE preia patentul american și folosește strategia asta în raport cu concurența chineză.

  22. 1.Este o naivitate stiintifica sa consideram UE altceva decit Capitalul multinational, organizat drept Uniune Vamala.Piata Comuna s-a nascut ca raspuns la ,,spargerea” pietei capitaliste europene prin constituirea sistemului economic comunist, cu care era incompatibil.
    Asa ca, era nevoie de o noua piata europeana, formata din ce a ramas capitalist.
    2.Capitalul multinational cu actiune economica in Europa s-a autouintitulat UE, asa ca nu avem un stat economic european, care sa fi planificat si realizat dezvoltarea economica a Romaniei sau Estului.Nu avem ce astepta in acest sens de la UE!Despre un stat UE economic, va putea fi vorba, numai dupa ce tarile componente vor atinge un grad apropiat de dezvoltare cu Germania sau Franta!Ce fraier sa investeasca intr-o tara nefunctionala ca Romania, 100 de miliarde de Euro anual timp de 10 ani, ca un fosta RDG?Asa ca liderii UE sint reprezentantii Capitalului, iar nu ai unui stat economic european!Reprosurile d-vs nu au sens.
    Ceeace face Capitalul, este ca ofera totusi bani pentru dezvoltare, pentru proiecte ,,dezvoltatoare economic”, iar pentru a avea asa ceva, este necesar un ,,proiect de tara”, pe care Romania il asteapta de 3 decenii!In lipsa lui, banii UE sint pentru rosii sau usturoi, 150 de stupi sau o ferma la tara.Marile proiect nationale, cuprinse in cele 53 de strategii nationale (energetice, industriale, pe gaze, etc.) sau bugetare (de reformare a sistemelor bugetare) cu bani UE sint irealizabile.
    Lipsa de proecte de tara NU sint reprosabile Capitalului autointitulat UE, care nu le poate construi in locul Romaniei!Un proiect de tara incepe cu prezentarea modului de aducere a COMPETITIVITATII ECONOMICE si institutionale la indicele 1 (ca al Coreii de Sud) si orice discutie cu venirea si plecarea Mitalului sau altui investitor, trebuie inceputa cu riscul acestuia de a fi functionat totusi, la un indice de ne-functionalitate economica nationala 74, mai prost decit al tarilor africane, ca Botswana de pilda!Acest Mital a venit in Romania in ideea ca Romania se va dezvolta economic si industrial 4-5 la suta anual, ca va avea o cerere imensa de otel de constructii si pentru industria constructoare de masini!Cind acolo, totul a decazut, industrie, constructii, agricultura, etc., incit piata nationala nu mai cerea practic produsele Mitalului, iar la export avea concurenta mare! Asa ca nu-i de mirare, ca solutia sa unica era sa plece…Si a plecat!

    • Nu și iarăși nu.

      E simplu și direct scris în forma naționalcomunistă, cu același vocabular de lemn, cu același orizont îngust, limitat și total fals ca până 1989.
      EWG.1957/UE e un concept occidental pur.
      Estul (socialist) nu a contribuit cu nimic la această “Uniune politică SUI GENERIS” occidentală din 1957-1989-2004. Este o “Uniune politică” cum s-a precizat foarte clar la summitul celor 27 state patenere de la Sibiu 9 Mai 2019. Greu de citit ce scrie acolo! Si mai greu de băgat în cap?

      Drepturile Omului? Un fleac pentru vechi naționalcomuniști (Helsinki 1974 a fost semnat de Ceaușescu dar nu a fost aplicat când era vorba de drepturile omului. Din contra, Națiunea ceaușistă a avut ca țel de stat “epurarea etnică”, ca practică naționalcomunistă autohtonă vânzarea cetățenilor evrei, sași, șvabi, etc pentru Dolari).

      Libera circulație a investitilor e “capitalism”? Da.
      Libera circulație mărfurilor e vechi de mii de ani.
      Libera circulație a persoanelor după eliberarea din naționalcomunismul autohton specific 1989, după înlăturarea dictaturii ceaușiste e „lumina libertății“ pentru toți, nu numai pentru funcționarii PCRiști și colaboratorii lor.

      Acuz complicitatea “intelectualilor” de ieri, de azi și de mâine cu naționalcomunismul isolaționist- etnicist. Libertatea cuvântului azi: DA. Codul penal ingrădește expresiile in spațiul public.
      Unioniștii PRO-UE sau izolaționiștii- naționaliști, România alege 2019/2020.
      Viitorul e deschis.

  23. Cateva observatii. Lumea e de acord ca exista unele probleme cu China, insa nu e de acord cu proportiile invocate de administratia americana si cu solutiile alese pentru a le combate. Lumea nu e de acord cu viziunea presedintelui american asupra economiei, cu protectionism economic excesiv care limiteaza sever libertatea comertului. Este o viziune utopica, care va esua la fel cum a esuat si relansarea productiei de carbune promisa in campanie. In 2020 se va deconta acesta strategie paguboasa care va aduce pierderi economiei si consumatorului american.

    • N-am cunoscut-o pe doamna Lumea. Vad ca are opinii multe doamna, e de acord cu unele, nu e de acord cu altele. Sa imi faceti cunostinta cu ea, ca pare o femeie desteapta, care le stie pe toate, precum regretata Alexandrina („Alexa”) Găinușe

      Mai ieri zicea unul ca Donald Trump ar trebui sa faca exact ce il invata presedintele chinez.

      Intre doamna Lumea si domnul Xi, se vede ca nu sufera americanii din lipsa de sfatuitori. (-;

  24. Sa privim lucrurile si altfel
    Competitorii Chinei, democrațiile de azi, si-au construit economiile prin războaie de cucerire si deținere de colonii. SUA a fost
    o democratie sclavagista pana la Războiul de Secesiune.
    Chiar China a avut mult timp statutul de colonie si mizeria era crunta.
    Dacă chinezii respectau regulile nu ar fi ajuns niciodată unde sunt.
    Evident, la ei nu e totul perfect, dar idealul omenirii e prosperitatea nu perfecțiunea. Iar actuala conducere comunista reușește sa o asigure, ceea ce in celelalte tari foste comuniste nu s-a întâmplat.

  25. Indiferent daca morile de vint sint chestionabile pentru sanatate sau nu, toata sandramaua regenerabilelor sta sa se darime in orice caz, ca orice proiect utopic, nerealist, politizat si incredibil de costisitor.

    Un articol indispensabil pe tema:

    https://www.forbes.com/sites/michaelshellenberger/2019/05/06/the-reason-renewables-cant-power-modern-civilization-is-because-they-were-never-meant-to/#2d142e09ea2b

    Unii cred ca se imbolnavesc de cancer fie si numai datorita nevrozelor financiare produse de acesti „mari conducatori” cu planurile lor cincinale, rosii sadea preschimbati peste noapte in verzi.

  26. Voi mai adăuga, Harald, că nivelul „economiștilor premianți” tip Krugman, care nu pot împerechea corect doi ciorapi dar prezic viitorul luminos al eldoradului chinezo-africano-mongolez este tipic escrocilor de la Academia de Studii Economice.

    Cei care concurează cu bătrîna „Ștefan Gheorghiu” pe planul falselor studii universitare. O cocină.

    Ambele erau si sînt adunături de escroci cu vorbe multe și minte puțină. „Economia [politică]”, în sensul de falsă știință, este pe același plan cu sociologia marxistă și cu escrocheria „științei” încălzirismului global, pe linia parazitismului, incompetenței și a futilității stridente.

    La alt articol glumea un comentator a propos de ASE și de dinamită.

    Care dinamită, o doză de C4 ar fi trebuit să menționeze (-: , urmată de o deratizare suplimentară, așa, de siguranță, să nu li se mai înmulțească sămînța.

    Scuze pentru blîndele eufemisme, n-am putut să mă exprim în termeni cu adevărat adecvați subiectului.

    (–:

  27. Exista 2 propozitii cunoscute de, aproape, fiecare din cei 7-8 miliarde de pamanteni :
    „I love you” si „made in China”.
    Ce le face, oare, atat de populare…?
    Probabil, ceea ce au in comun, respectiv faptul ca sunt accesibile oricui si ca… nu confera nicio garantie! ;)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Daniel Musat
Daniel Musat
Economist, deținător al un Master în Studii Europene. Pasionat de istoria ideilor, Lebede Negre, fotbal. Mi-aș dori mai mult empirism și mai puțin scientism în viața publică.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro