marți, octombrie 27, 2020

Chipul îngeresc al doamnei Violeta Barbu

Pe doamna Violeta Barbu am întîlnit-o doar de cîteva ori la Colegiul „Noua Europă” din București și în „medii ecleziale” catolice. Era profesoară la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București. Prin primăvara lui 2013, am audiat o prelegere a ei publică pe teme de teologie și spiritualitate, în sala de conferințe a Facultății de Teologie de pe str. Berthelot. M-a impresionat modul în care combina o erudiție fenomenală, de cărturar autentic, cu o intuiție spirituală și un rafinament psihologic ieșite din comun.

Impresia aceasta a fost și motivul pentru care am invitat-o să vorbească la lansarea volumului meu de debut în poezie, Pustietatea aprinsă,  la librăria Cărturești, în toamna anului 2014. Am fost măgulită că a acceptat să fie unul din vorbitori – ceilalți fiind poeții Adrian Popescu și Sebastian Reichmann. Deși a recunoscut că nu era un specialist în literatură, și cu atît mai puțin în poezie, doamna Barbu mi se părea cititorul ideal al acelui volum. Tocmai pentru că itinerariul volumului este jalonat de o poezie mistică adresată unui „Tu” transcendent și o poezie diferită, cu accente „imanente”. Doamna Barbu a observat cu finețe un parcurs „de la un drum mistic” la o poezie care își urmează propria chemare poetică, descoperind că poeticul este în sine „mistic” sau „spiritual”.

Am reîntîlnit-o la scurtă vreme după acea lansare la o prelegere ținută la Colegiul „Noua Europă” de o politiciană din Franța care asumă valori catolice tradiționale, dna Elisabeth Montfort. Prelegerea a fost urmată de o discuție în tête-à-tête cu dna Montfort, la care au participat și cîțiva călugări ioaniți, dintre care unul francez, și dna Barbu . Ea a intervenit în discuție numai discret, dar cu comentarii și întrebări pertinente.

Ultima oară am revăzut-o pe doamna Barbu, însoțită de soțul ei, dl Daniel Barbu, într-o biserică din București, în perioada Paștelui din 2017. Țin minte că m-am uitat lung, după ce am recunoscut-o, la chipul ei, care mi se părea de o candoare ireală. Transfigurat, frumos, blînd. Doamna Barbu avea un chip de înger…

Am aflat cu stupoare că, în urma unui cancer galopant, doamna Barbu ne-a părăsit, trecînd la cele veșnice. Este o mare pierdere și pentru comunitatea catolică din București. Am prieteni care i-au fost studenți la masterat și care își binecuvîntau zilele cînd participau la cursurile ei, la care aveau uneori adevărate epifanii. Suntem cu toții întristați de această veste. Dar și consolați cînd ne amintim de chipul ei frumos și angelic. Lumina acelui chip nu putea să fie atras decît de tainele cerești, pe care le va putea contempla mereu. Requiescat in pacem!

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

    • @ spectator
      „Chipul” cuiva nu se refera doar la infatisarea fizica. Eu cred ca ar trebui sa invatam a-i identifica pe „ingerii” de linga noi, si salut acest exercitiu al memoriei afective pa care il practica platforma Contributors. In lipsa acestui tip de exercitiu, nu ne vom alege decat cu ignarii care-l scuipa pe dl Patapievici si se intreaba daca dl. Plesu stapaneste limba romana…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cine moşteneşte poporul lui Vadim Tudor?

PSD se transformă treptat într-un fel de Grup de la Cluj transplantat, cu aceleaşi şanse incerte, în climatul exotic de Buzău. Facţiunea...

Racla şi linguriţa. Credinţa la vreme de molimă

La ȋnceputul lunii iunie, doar ce ieşea România de la zăvor, am publicat tot aici un text intitulat “Biserica Ortodoxă la vreme...

Alegeri cu cannabis în Ucraina, vecinul nostru cel mai important (după Moldova, Marea Neagră etc)

Duminică sunt alegeri locale în Ucraina, probabil cele mai importante în regiune pentru noi românii (evident în afară de cele prezidenţiale din...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.