luni, august 2, 2021

Chipul îngeresc al doamnei Violeta Barbu

Pe doamna Violeta Barbu am întîlnit-o doar de cîteva ori la Colegiul „Noua Europă” din București și în „medii ecleziale” catolice. Era profesoară la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București. Prin primăvara lui 2013, am audiat o prelegere a ei publică pe teme de teologie și spiritualitate, în sala de conferințe a Facultății de Teologie de pe str. Berthelot. M-a impresionat modul în care combina o erudiție fenomenală, de cărturar autentic, cu o intuiție spirituală și un rafinament psihologic ieșite din comun.

Impresia aceasta a fost și motivul pentru care am invitat-o să vorbească la lansarea volumului meu de debut în poezie, Pustietatea aprinsă,  la librăria Cărturești, în toamna anului 2014. Am fost măgulită că a acceptat să fie unul din vorbitori – ceilalți fiind poeții Adrian Popescu și Sebastian Reichmann. Deși a recunoscut că nu era un specialist în literatură, și cu atît mai puțin în poezie, doamna Barbu mi se părea cititorul ideal al acelui volum. Tocmai pentru că itinerariul volumului este jalonat de o poezie mistică adresată unui „Tu” transcendent și o poezie diferită, cu accente „imanente”. Doamna Barbu a observat cu finețe un parcurs „de la un drum mistic” la o poezie care își urmează propria chemare poetică, descoperind că poeticul este în sine „mistic” sau „spiritual”.

Am reîntîlnit-o la scurtă vreme după acea lansare la o prelegere ținută la Colegiul „Noua Europă” de o politiciană din Franța care asumă valori catolice tradiționale, dna Elisabeth Montfort. Prelegerea a fost urmată de o discuție în tête-à-tête cu dna Montfort, la care au participat și cîțiva călugări ioaniți, dintre care unul francez, și dna Barbu . Ea a intervenit în discuție numai discret, dar cu comentarii și întrebări pertinente.

Ultima oară am revăzut-o pe doamna Barbu, însoțită de soțul ei, dl Daniel Barbu, într-o biserică din București, în perioada Paștelui din 2017. Țin minte că m-am uitat lung, după ce am recunoscut-o, la chipul ei, care mi se părea de o candoare ireală. Transfigurat, frumos, blînd. Doamna Barbu avea un chip de înger…

Am aflat cu stupoare că, în urma unui cancer galopant, doamna Barbu ne-a părăsit, trecînd la cele veșnice. Este o mare pierdere și pentru comunitatea catolică din București. Am prieteni care i-au fost studenți la masterat și care își binecuvîntau zilele cînd participau la cursurile ei, la care aveau uneori adevărate epifanii. Suntem cu toții întristați de această veste. Dar și consolați cînd ne amintim de chipul ei frumos și angelic. Lumina acelui chip nu putea să fie atras decît de tainele cerești, pe care le va putea contempla mereu. Requiescat in pacem!

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

    • @ spectator
      „Chipul” cuiva nu se refera doar la infatisarea fizica. Eu cred ca ar trebui sa invatam a-i identifica pe „ingerii” de linga noi, si salut acest exercitiu al memoriei afective pa care il practica platforma Contributors. In lipsa acestui tip de exercitiu, nu ne vom alege decat cu ignarii care-l scuipa pe dl Patapievici si se intreaba daca dl. Plesu stapaneste limba romana…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Mixul energetic al agromerărilor urbane

În orice metropolă consumul de energie este diversificat și în creștere prin mărirea acesteia ca arie geografica, în...

Așa grăit-a Cîțu

Poate ar fi mai rațional ca Primul Ministru să pună capăt banilor risipiți pe nu-știu-câte instituții (începînd cu Ministerul) menit(e) a se ocupa de cercetare (pe mentenanța cărora și pe banii de salarii ale personalului se duc sume masive de la buget) și să organizeze anual un concurs de proiecte, cu jurizare internațională, ai căror câștigători să beneficieze și de o minimă vizibilitate (grație subvențiilor de la guvern pentru diverse televiziuni, deja alocate).

Orfani de știință

Undeva în Transilvania. Masca obligatorie pe stradă și în instituțiile publice. Unitatea militară, la intrare. În uniforme și în civil, un grup...

Locomotive Diesel-electrice realizate la Craiova sub licenţă elveţiană şi exportate în Republica Populară Polonă (1)

O analiză referitoare la achiziţionarea unei licenţe de fabricaţie ar putea stârni discuţii în contradictoriu între inginerii români. Unii dintre ei pot...

Despotismul statal, lichidarea libertăţii şi tentaţia utopiei

Pentru creatorii de utopii statul, cu  despotismul său birocratic implacabil, este instrumentul ideal de acţiune. Nivelarea pe care o presupune atingerea perfecţiunii...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro