marți, mai 21, 2024

Cine plătește?

În mod paradoxal, România anticipează o creștere a PIB semnificativ peste media europeană și are alocați aproximativ 80 de miliarde de euro de la UE în următorii 5 ani, dar, în același timp, dă mesajul că este în criză de bani.

Într-un elan de responsabilitate, s-a și anunțat că statul își va limita cheltuielile, adoptându-se și o ordonanță de urgență în acest sens.[i]

În acest context, s-a redeschis, totodată, și discuția măririi taxelor. Pe lângă evocarea impozitării salariilor din sectorul public mai mari decât al Președintelui României, unii politicieni par să vizeze deja mai mult sectorul privat. Ideea subînțeleasă ar fi aceea să nu sufere doar unele segmente din sectorul public, ci să contribuie și zona privată.

Cred că orice discuție despre cine plătește ar trebui să aibă în vedere cel puțin următoarele aspecte:

1 România chiar a progresat economic mult, pe ansamblu, față de 1989

După ce a mers în primă fază în jos, măreața strategie iliesciană facând-o să piardă 13 ani pentru a ajunge abia în 2002 la PIB-ul din 1989, economia a luat-o în sus, aderarea la UE și NATO oferind motoare suplimentare de creștere foarte puternice.

Între 2008 și 2020, rata medie de creștere a PIB-ului real pe cap de locuitor a fost de 2,28%[ii].

Rezultatul a fost o creștere de peste 5 ori a PIB-ului total nominal față de 1989/2002 și o reducere semnificativă a diferenței față de media UE la mai toți indicatorii economici, inclusiv salariul mediu.

La majoritatea indicatorilor respectivi, ne plasăm în prezent la aproximativ 70% sau peste față de media respectivă, de la un punct de plecare în zona de 30%.

2 Progresul respectiv a fost, însă, unul însoțit tot timpul de deficite bugetare, precum și de o serie de alte dezechilibre în creștere

Astfel, România a trăit, practic, peste mijloacele curente în fiecare din ultimii 32 de ani, neînregistrând nicio perioadă cu surplus bugetar. Adică, deși veniturile medii la buget au tot crescut, s-a cheltuit și mai mult.

2020, 2021 și 2022 au fost ani cu cheltuieli bugetare scăpate aproape cu totul din frâu, pandemia oferind ocazii artificiale pentru tot felul de excese, dificil politic de comprimat în prezent.

În 2022 am avut, de altfel, cel mai mare deficit bugetar procentual din UE. 2023 ar trebui să aducă o reducere a acestuia, dar datoria externă a crescut net cu peste 10 miliarde euro doar în primele 3 luni ale lui 2023[iii], fapt ce a contat, probabil, în presiunea pe Guvern de a face ceva.

Dezechilibrul bugetar a fost însoțit de alte dezechilibre din ce în ce mai serioase și care, de la un punct, îl alimentează structural pe cel bugetar. Lista este lungă.

De exemplu, economia gri e foarte mare, România având cel mai mare procent de TVA nerecuperat din întreaga UE (aprox 36% în 2020, față de 1,2% în Finlanda). România pierde, astfel, în fiecare an aproape 7,5 miliarde euro din TVA nerecuperat, cu peste 2 miliarde mai mult decât Polonia (care are o populație aproape dublă) și cu peste 6,5 miliarde mai mult decât Ungaria.[iv] Este enorm.

Discrepanțele de dezvoltare economică între multe județe sunt, și ele, mari.

De asemenea, România înregistrează vârste de pensionare și pensii foarte diferite, un salariu mediu în administrația publică cu aproximativ 20% mai mare decât cel din sectorul privat (în Vest este invers), un număr mare de români care nu contribuie cu nimic la buget, o impozitare foarte variată în funcție de forma de organizare a activității, nu de substanța ei, un mod de alocare a ajutoarelor de stat cu porțiuni mari de subiectivism, precum și numeroase exceptări de taxe, din care doar o parte au sens.

Problematic este și faptul că întreprinderile mici și mijlocii românești au o productivitate de 3 ori mai mică decât media UE[v], fiind, în medie, slab tehnologizate și cu o organizare deficitară a activității.

Se și muncește semnificativ mai puțin, în medie, față de 1989. După ce România a trecut încă din martie 1990 la săptămâna de lucru de 5 zile (reducându-și cu 17% programul de lucru de cum a intrat în capitalism), în majoritatea următorilor ani s-a decis generos de Parlament/Guvern acordarea unor zile libere suplimentare și a tot felul de „punți” cu recuperări mai mult virtuale, etc.

În prezent, aproximativ 37% dintr-un an (da, aproape 40%) este liber oficial (nu doar în România). În plus, în multe instituții publice, vinerea a devenit zi scurtă.

3 Poate să contrarieze, dar, până acum, proasta guvernare timp de numeroși ani și nivelul mediu de efort în scădere au costat, desigur, pe multiple planuri, dar niciun segment social din țară nu a trebuit cu adevărat să plătească financiar excesul de cheltuieli respectiv.

Astfel, volumul administrației publice, numărul asistaților social și al rentierilor de stat, precum și risipa generală au crescut mult. De exemplu, conform datelor Ministerului Finanțelor, numărul de posturi ocupate la nivelul administrației centrale și locale și instituții publice ce țin de acestea era în luna martie 2023 de 1.277.054[vi] (și cifra pare parțială), cu peste 55% mai mare decât acum 20 de ani. De asemenea, sistemul asigurărilor de sănătate are aprox. 15 milioane de beneficiari, dar doar aprox. 5 milioane de contribuabili.

Dar și impozitarea medie directă și indirectă pe ansamblu (aproximativ 28%) a rămas mai scăzută față de Cehia, Ungaria sau Polonia (unde este în jur de 34-35% sau față de media OECD (aprox. 37.7%[vii]).

Printre motivele principale pentru care nimeni nu a trebuit cu adevărat să plătească financiar excesul, se numără acelea că:

  • după ce s-a știut că vom intra în UE și NATO, investițiile străine au crescut semnificativ și au ajutat mult la bunăstare/salarii, tehnologizarea a numeroase sectoare mărind productivitatea;
  • au fost primite fonduri gratuite semnificative de la UE;
  • fonduri foarte mari au venit și din diaspora, doar că în scădere semnificativă în ultimii ani. Astfel, aproximativ 20% dintre români au emigrat, fiind, per total, o pierdere foarte mare, dar pe care am început să o decontăm cu adevărat doar mai recent, în primă fază reducând ajutoarele sociale, generând supape sociale și aducând României multe zeci de miliarde de euro în bani trimiși acasă;
  • România a cheltuit foarte puțin în termeni relativi pe infrastructură (de aceea și arată cum arată), putând aloca mai mult cheltuielilor sociale și de personal, această opțiune ducând, însă, și la pierderea foarte multor oportunități în pasul doi; iar
  • diferența rămasă a fost posibil să fie împinsă în viitor prin îndatorare.

Toate acestea au facilitat politic amânarea unor reforme importante.

4 Problema principala ține de acumularea de excese și restanțe, pe fondul populismului în creștere, fiind tot mai dificil de împins in viitor excesul mare de cheltuieli

Un prim motiv este acela că o parte a dezechilibrelor au devenit mari structural, mai ales în noul context global. De exemplu, dinamicile demografice nu ajută nici pe partea de venituri (potențialul fiind mai redus), nici pe cheltuieli (mărind și nota relativă de plată pe pensii și sănătate).

De asemenea, creșterea continuă a volumului administrației, deși populația a tot scăzut, generează cheltuieli mari în creștere.

În orice caz, dacă am continua să ne îndatorăm suplimentar cu aprox. 20 de miliarde de euro pe an (ca în ultimii 3 ani), și ponderea datoriei în PIB ar crește semnificativ în puțini ani (a trecut de la 35% la peste 45% din PIB doar între 2019 și 2021).

Un al doilea motiv important este acela că, nu doar în România, ci în tot Occidentul s-a trăit peste mijloace curente (chiar dacă cu mai puține excese și decizii proaste decât la noi), datoriile crescând mult. De exemplu, datoria publică[viii] la nivelul UE22 și OECD a crescut în doar câțiva ani în medie de la 97% din PIB la 115% din PIB (în 2020), punând presiune pe flexibilitatea de a finanța ieftin România.

Al treilea motiv este acela că noul context geopolitic global face necesară creșterea competitivității Occidentului. Or, aceasta implică unele reechilibrări economice și sociale.

În fine, creșterea semnificativă recentă a dobânzilor bancare la nivel global (pe fondul inflației generate tocmai de relaxarea monetară din ultimii ani) mărește costul îndatorării, iar prognozele economice anticipează o menținere a ratelor dobânzilor la nivel ridicat cel puțin câțiva ani.

5 Desigur, atunci când cineva trebuie, totuși, să înceapă să plătească financiar excesul cu adevărat și să devină mai competitiv – nu este simplu.

Vedem dimensiunea protestelor sociale din Franța în contextul creșterii vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani. Or, administrația franceză are problemele ei, dar, în medie, este semnificativ mai performantă decât cea românească.

Cu riscul unor astfel de mișcări sociale acasă, statele membre UE mai bogate vor fi mult mai active și la nivelul Comisiei Europene în privința abordării raportului bani-reforme în alte țări net-primitoare, precum România (aspect relevant pentru limitele probabile ale renegocierii PNRR).

6 Faptul că suntem aproape de o serie de puncte de inflexiune pentru reforme reale pare să fie conștientizat parțial la noi. Doar că se merge mai mult, pentru moment, tot pe calea ușoară, calendarul electoral și contextul războiului din Ucraina neajutând.

De exemplu, ordonanța la care mă refeream la început duce în mare parte cu gândul la cineva care a cheltuit iresponsabil și se angajează, în principal, doar să nu cheltuiască și mai iresponsabil.

Deși înghețarea unor cheltuieli ar putea avea un efect mare dacă ar fi menținută câțiva ani, la noi privește doar 2023 și intervine după ce cheltuielile au fost deja mărite semnificativ.

Reducerile efective de cheltuieli impuse de actul normativ respectiv sunt foarte limitate, de fapt.

În plus, o serie întreagă de alte prevederi par mai mult să mimeze economii, crescând, totodată, marja de decizii discreționare.

De exemplu, se suspendă până la 31 decembrie 2023 „ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante sau temporar vacante din instituțiile şi autorităţile publice, cu excepţia posturilor unice”.

Adică, nu se spune că se suspendă ocuparea lor pur și simplu, ci ocuparea prin concurs sau examen (fiind lăsată larg deschisă posibilitatea transferurilor etc (aspect detaliat și avantajat, de altfel, în actul normativ respectiv). Dacă ideea ar fi că aparatul de stat nu ar crește pe ansamblu (transferul eliberând un alt post), nu e una corectă economic, costul fiind specific postului ocupat.

Limitarea la 2 a numărului de mandate în consilii de administrație și de supraveghere la companii de stat/locale e și ea dificil de văzut ca o măsură de limitare a cheltuielilor. Dacă se dorea limitarea cheltuielilor, se reducea numărul de poziții în consiliile respective. Așa, e vorba de aceeași cheltuială, doar că împărțită între mai mulți beneficiari (probabil, o bună parte din cei afectați de redimensionarea cabinetelor).

Desigur, că după așa „eforturi” precum ordonanța de Guvern menționată – analizele guvernamentale deja par să se concentreze, după cum menționam, pe impozitarea suplimentară a sectorului privat. Aici, înghețarea situației actuale nu mai pare la fel de ambițioasă.

Doar că și impozitarea suplimentară a sectorului privat (dacă ar privi mai mult de câteva companii avantajate artificial de criză) ar fi foarte problematică atât economic, cât și politic.

Astfel, ar fi naiv să se creadă că o impozitare suplimentară notabilă ar aduce venituri cât de cât proporționale sau că nu ar genera reacții largi din partea celor care ar fi puși la plată înainte de remedierea dezechilibrelor majore menționate și de reformarea reală/efectivă a zonei publice. În plus, capitalul, dar și talentele umane pot migra/munci mai puțin destul de ușor în lumea actuală.

7 Cu caracter mai general, fără o reconfigurare decentă largă a contractului social intern – inclusiv între unele segmente ale aparatului de stat și sectorul privat – România nu va fi în poziția să gestioneze bine dinamicile globale în curs.

Înregistrarea celei mai mari emigrații procentuale după Siria și prognoza demografică de scădere masivă a populației (mult, mult peste nivelul Cehiei, de exemplu) nu pot fi legate doar de aspecte economice, ci și de aspecte mai largi de percepere a contractului social și de bun simț politic.

După cum menționam deja, România a înregistrat și progrese indiscutabile pe destule zone și are și numeroase oportunități.

Multe afirmații din sfera publică cu privire la realizările guvernării nu țin, însă, cont de unele realități profunde de masă.

Segmente mari nu avansează, de fapt, în privințe importante pentru viitorul care se configurează în această decadă, iar contractul social nu este, încă, în curs de remediere, aspect ce continuă să fragilizeze România.

8 România are și dezavantajul că doar 26% din segmentul 30-34 de ani a absolvit o facultate (de orice fel) față de 41,3% media UE[ix].

Deși sunt destule cazuri în care o diploma nu spune ceva despre valoarea unui individ, din punct de vedere statistic, potențialul României de generare de valoare adăugată (și de venituri aferente) în contextul transformărilor tehnologice globale actuale este limitat semnificativ de procentul de mai sus. Legile educației nici nu sunt apte să remedieze problema cunoașterii de masă cât de cât rapid din motive pe care le-am detaliat cu o altă ocazie.

Implicațiile nu vizează doar piața muncii și veniturile bugetare potențiale, dar și direcții sociale și politice mai largi. Vedem unele dintre ele la lucru în prezent în societate (și pe fondul unor strategii cu totul parțiale de contracarare).

9 România este și în situația ingrată în care, după cum menționam mai sus, a făcut puține investiții aproape întreaga perioadă lungă de bani internaționali ieftini de până acum și se apucă mai serios de grosul infrastructurii tocmai când dobânzile la credite au crescut mult.

De aceea și este foarte important să fie folosiți bine banii europeni.

10 Desigur, diversele fonduri/finanțări deja rezervate României oferă oportunitatea amânării parțiale în continuare a reformelor pentru câțiva ani (mai puțin cele condiționate de PNRR).

Costul final ar fi, însă, și mai mare. De altfel, probabil peste 30% din fondurile respective vor fi fost absorbite, oricum, de inflație, întârzierile de la noi generând și pierderi artificiale (de exemplu, o întârziere de 1 an în atragerea unor bani pentru infrastructură duce la o pierdere pentru România de aproape 10% în termen reali doar pe partea de costuri, având în vedere inflația).

În concluzie, note de plată destul de serioase sunt deja scadente sau vor deveni scadente în următorii ani. „Plățile” vor fi, probabil, amânate în mare parte pentru după alegerile de anul viitor, dar va fi dificil de continuat ca până acum.

Prin prisma celor de mai sus, orice propunere de suplimentare relevantă a impozitării ar fi, cred, legitimă doar după ce s-ar avea în vedere serios dezechilibrele de mai sus.

Remedierea colectării de taxe și impozite (în special în zona TVA, unde Polonia a reușit să obțină câteva procente în plus la PIB) și a problemelor de care depind bani europeni (precum pensiile mari la 45-48 de ani), extinderea bazei de impozitare (în prea multe situațiii nu se plătește mai nimic fără justificare rezonabilă), sau reducerea restului de distorsiuni artificiale, inclusiv analiza transparentă[x] a motivelor creșterii administrației din ultimii ani – sunt, astfel, subiecte ce ar trebui să preocupe cu prioritate orice decident responsabil.

Partea bună este aceea că România are numeroase oportunități, astfel încât o împărțire largă și efectivă a sarcinii fiscale și decență în gestionarea administrației publice ar trebui să fie suficiente pentru echilibrarea situației bugetare pe termen mediu.    

În ambele privințe va trebui, însă, performat semnificativ mai bine decât în marea majoritate a ultimilor 32 de ani.


note:

[i] OUG 34/2023, publicată în Mon. Of. Nr. 415/15 mai 2023.

[ii] Conform datelor INSEE – http://dezvoltaredurabilaro-ue.insse.ro/economic.html.

[iii] https://www.bnro.ro/page.aspx?prid=22597.

[iv] https://taxation-customs.ec.europa.eu/system/files/2022-12/vat-gap-factsheet-final.pdf

[v] https://commission.europa.eu/system/files/2022-06/2022-european-semester-country-report-romania_en.pdf (pg 9).

[vi] https://mfinante.gov.ro/ro/domenii/bugetul-de-stat/numar-salariati-bugetari

[vii] https://economy-finance.ec.europa.eu/system/files/2022-06/ip179_en.pdf.

[viii] https://read.oecd-ilibrary.org/governance/government-at-a-glance-2021_1c258f55-en#page19

[ix] https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2020/countries/romania.html. Date la nivelul anului 2019.

De exemplu, numărul de posturi bugetate ocupate de mai sus este clar sub realitate din motive pe care le vom discuta, poate, cu altă ocazie.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Nu adunam taxele, pentru ca „patronii” nostri -cati sunt- sunt in majoritate politicieni, nomenclaturisiti si agenti secreti(sau beizadelele lor); si ei au supradrepturi…… Ma rog, pot fi oameni lor de paie -in acte- sau sotii, amante; dar toti stiu adevarul; mai ales la ANAF. Nu au voie sa se atinga de firmele respective.

    • segmentul antreprenorial de la noi nu este legat fundamental de politicienii, nomencalturisti, agenti secreti ci politicienii verosi de la noi pornesc odata cu preluarea functiei in goana rapida de inavutire, pt ca dupa cum spunea o politciana de la noi: acum noi suntem la putere, restu ciocu mic,

      distrugerea industriei de stat de dinainte de 89 s-a facut intr-adevar cu ajutoru politicienilor care au supt ce s-a putut din industria de stat in calitate de membri AGA si prin contractele avute cu aceste intreprinderi,
      pe de alta parte, in statu comunist nu conta performanta de a conduce o intreprindere sau o autoritate publica, ci pastrarea liniei partidului – asa ca tara a avut ca prim ministru in 89 unu cu 4 clase;

      tot astfel neincasarea TVA din preeznt la un volum atat de mare este posibila cu ajutoru partidelor de la putere, ca asta e acum linia partidelor de la putere,
      a lipsei dorintei de a face ordine in tara, de a crea un mediu predictibil,
      a dorintei de furat ridicata la etalon in viata cu ajutoru obositilor autoriotatiilor de supraveghere,

      asa se poate ca sncfr, explotari miniere, aia cu sucu si altii sa nu plateasa TVA la stat dar sa aiba bani de investiti si sponsorizari partide

      pt ca fecare sef de administratie, ca de altfel a oricarei autoritati publice constituite in stat, este un fel zeu,
      si are datorii de platit la prieteni, cunostinte care au la randul lor legaturi cu firme propiii sau ale altora,

      asa statu se lupta sa trimita somatii, sa porneasca executarea silita pt sume derizori in timp ce mari datornici sunt iertati,

      apoi are o grija mare in nerambursarea TVA: militia, parchetu jeneral si autoritatea judecatoreasca, in timp ce serviciu secret a atipit de mult pe masura iesirii la pensie la 40 de ani,
      servicii secrete car sunt oricum in pensie de mai mult timp dar ei nu stiu,
      ca la 1940,

      ce poti sa spui cand militianu, procuroru si instanta de judecata ii spune victimei infractiunii ca infractoru are drepturi, iar drepturile victimei ajung asa un deziderat spre un orizont necunoscut, o alta dimensiune temporala,

      este o stire azi pe ziare.com legata de unu, cu origini libaneze parca, care s-a inteles cu statu dupa o frauda cu TVA de mai multe milioane de euro, a primit o pedeapsa de 5 ani de zile,
      ca n-are cum sa i-a mai mult,
      ca infractoru are drepturi,
      are grija ministeru public si autoritatea judecatoreasca,

      pt ca copy paste e act administrativ,
      maine poimaine si faptu ca politicanu se plimba pe strada ajunge act administrativ,
      sau daca vorbeste la telefon,

      tara a mai trait o perioada similara la momentul anterior anului 1940,
      pe masura capacitatii conducerii din acele momente,
      ai luminosilor consilieri ai curti de casatie care odata cu revenirea in tara de la ilustrele scoale de drept ale Evropei incepeau sa uite progresiv tot ce au invatat si sa aplice legea cum s-a vazut,

      istoria este ciclica,
      omu inteligent invata din greselile altora,
      alti mai nepriceputi, ca noi, repeta la infinit aceleasi greseli,

      omu sfinteste locu”
      iar conducatori nostrii din ultimi 34 de ani au fost orice, dar oameni nu,

      iubesc tradarea dar urasc pe tradatori,

  2. solutii pentru marirea bazei de impozitare exista: marirea taxelor si redeventelor pentru exploatarea resuselor naturale la nivel european, adoptarea Legii prostitutiei cu taxarea(aici merge taxa forfetara) fetelor etc.

  3. Felicitari pentru articol, unul dintre putinele ce evita politizarea subiectului. „Punand degetele pe rani” (10/10), comparand si sugerand solutii, ar putea fi un indemn la o reflectie mai serioasa a societatii ( clasa politica + cetateni) privind responsabilitatea fiecaruia si luarea unor masuri – poate dureroase, dar necesare.

  4. Analiza corecta dar … Despre impozit, pe proprietate, pe venit global, comparativ cu alte tari chiar nimic ?
    Induiosatoare preocuparea tuturor celor ce se manifesta in presa impotriva impozitelor in general, a celui progresiv mai tintit. Desi atat BNR cat si CE…. Chiar si PSD mai nou, chiar in prag de an electoral, dar adevarul nu poate fi evitat la infinit !
    PS Stiu comune cu suprafete arabile (foarte productive) de peste 2000 ha care nu se pot administra din impozitul pe proprietate. Vi se pare normal ?

      • NU !…aplicarea Reg CE – confiscarea extinsa !….rezolvam deficitul bugetar…ba poate trecem pe exces (s-au furat/deturnat/spalat/scos fonduri de peste 300 milirde USD…nu toti au fost cash…)

        p-orma vin alea cu colectarea TVA, impozite, salarii si ghidusii diverse

    • Pt Codrean: Mulțumesc pentru comentariu. Cred că am fost destul de clar că un efort suplimentar poate deveni necesar pentru toată lumea.
      Unghiul din care abordați îmi pare, însă, unul unilateral – concentrat direct tot doar pe cei care plătesc deja.
      Or, cred că nu ar fi normal să se plătească suplimentar de către cei care plătesc deja înainte, de exemplu, de a:
      (a) nu mai lăsa necolectat în TVA echivalentul unei autostrăzi foarte mari în fiecare an (polonezii și maghiarii rezolvând problema de ani de zile (și se știe cum se poate face). Faptul că polonezii (cu o populație dublă) pierd 5 miliarde de euro pe an, maghiarii sub 1 miliard și noi, 7,5 miliarde pe an – arată destul de clar că ne batem joc de peste aproximativ 5 miliarde de euro anual – sunt aproape de 2% din PIB;
      (b) discuta transparent dacă se justifică toate cazurile în care nu se contribuie nimic; sau
      (c) stabili regulile jocului pentru viitor în zona publică, de vreme ce există deja experiența cheltuirii în fiecare an din ultimii 32 a mai mult decât era (și cu o bună parte din infrastructură și servicii care tot rău arată).

      În sfera privată, a da mai mult unui administrator care cheltuie tot timpul mai mult decât are bugetat (deși bugetul de cheltuit a crescut enorm în ultimii 32 de ani) și nu arată transparent că e diligent cu banii, ar fi doar o prostie recunoscută ca atare de toată lumea (mai puțin, probabil, e adevărat, de administratorul respectiv). Logica ar trebui să fie similară și cu zona publică (unde paradoxul este că în multe instituții sunt segmente care muncesc chiar mult și sunt performante, dar sunt sub-plătite față de destule altele care doar risipesc). Desigur, bani se pot lua în primă fază și cu forța, dar e ceva cu perspective de succes foarte limitate/scurte în timp.

      Cât despre mărimea unor impozite pe venit în alte țări, ar trebui să ne întrebăm cum de coexistă cifrele vehiculate cu acuzațiile că cei bogați ar plăti foarte puțin procentual – poate impozitarea pe societăți comerciale e foarte diferită de cea pe venit și mulți participă altfel la economie, sunt foarte multe deduceri (cum e și normal, că doar la LOTO veniturile se fac fără cheltuială) etc. Desigur, gândul că România ar putea da lecții la toți pe subiect dacă am impune pur și simplu mult e facil – dar, experiența arată că, din păcate, multe lecții de la noi sunt păguboase.

      Cu privire la comuna cu 2000 de hectare arabile – agricultura nu e așa automat o super afacere în nicio țară UE (marea majoritate a fermelor mari în România sunt, de altfel, întreprinderi mici și mijlocii). E muncă grea, concurență mare – de aceea e nevoie de subvenții la nivelul UE, depinzi de vreme etc. Comuna nici nu ar trebui să trăiască din impozitul pe proprietate pe cele 2000 de hectare, ci din arendarea lor dacă sunt ale ei (iar dacă nici arenda nu pare suficientă, să încerce ea însăși să facă ceva util economic cu acel teren – va vedea că nu e deloc ușor (cum nu e nici celui chiar ar face ceva și ar plăti și arendă) – dar asta nu înseamnă că ar trebui să dea altcineva automat. Ar mai trebui văzut câți locuitori are, câți funcționari publici, ce salarii sunt, cum se cheltuie banii existenți etc.
      Dacă hectarele sunt ale unei persoane – înainte de a sări cu impozite pe proprietate mai mari pe ea, ar trebui avut în vedere că dacă nu ar fi muncite, proprietarul nu ar avea bani din suprafata respectivă nici de impozitul actual, iar dacă sunt muncite, se generează salarii și alte venituri în localitate, iar dacă e secetă într-un an, nu va acoperi comuna paguba, ci tot proprietarul.

      Mai trebuie avut în vedere aici că dincolo de risipa și din multe localități, nu doar la nivel central, majoritatea localităților din România au fost și sunt ținute sub-bugetate intenționat de stat (prin modul de alocare a resurselor, versus sarcinilor de îndeplinit) pentru a le controla ușor politic prin alocări suplimentare discreționare. Un motiv în plus de reconfigurare a contractului social și de a discuta cât mai larg și corect cauzele reale ale unor probleme și soliditatea argumentelor pentru a decide ordinea de prioritate.

  5. Romania va esua din nou, pe toate planurile. Vor fi suprataxati privatii, iar cei care pot, vor pleca definitiv din tara. Ticalosia conduce Romania, este o tara incapabila de a-si corecta traiectoria. Este o vaca de muls pentru SRI, SIE, MApN, MAI, magistrati, administratia locala etc. si o inchisoare cu munca fortata pentru restul. Ca de obicei, poporul va vota peste 50% cu PSDNL, incapabil sa inteleaga legatura dintre dezastrul national si vot.

    • E adevărat.

      Însă marea tragedie e că nici dacă votează cu ăialalți nu se schimbă nimic în mod fundamental. Aveți un singur exemplu de ministru USR care să nu fi risipit și el nebunește, cot la cot cu ăialalți, în cele 9-10 luni cât au apucat și ei să-și moaie lăbuțele & boticurile în butoiul cu smântână? Păi vedeți? 😀

      Și mai grav decât atât, e că orice partid ar intra în campania electorală cu soluția simplă de salvare (tăierea drastică a cheltuielilor cu lefuri, pensii și asistență socială) nu ar scoate nici 1%. Oamenii cred cu tărie că e treaba statului să găsească bani ca să-i ghiftuie și nu le pasă de nimic altceva.

      Singurii oameni politici (Băsescu & Boc) ce au avut o umbră de luciditate și au încercat cât de cât frânarea dezastrului în 2010 prin tăierea cu 25% a lefurilor bugetarilor și tăierea totală a pensiilor speciale (reînființate de Pontacchio prin 2013-2014 în aclamațiile orgasmice ale națiunii) au devenit ținta urii generalizate..

      Orice planuri oricât de ingenioase nu fac doi bani atât timp cât națiunea nu acceptă oprirea pomenilor. Sigura soluție rezonabilă e ca țara să meargă în continuare tot așa până ce va da de fundul sacului. Și atunci scapă cine poate. 👌

    • @Marcel2023

      1. Conform si referitor la ultimele doua fraze ale Dvs., reiese ca sunt mari semne de intrebare asupra numaratorii voturilor.
      Altfel zis, cati si cum/pt cine, in mod real(nu numarat/cuantificat/transmis de cei pe care-i indicati ca favorizati), voteaza „poporul”?

      2. Votul, de unul singur, e moartea democratiei reprezentativ-participative.

  6. Per ansamblu „”boborul” plateste prostia in guvernare, țepele, tunurile, samd.

    Indiferent de teoriile vehiculate un lucru trebuie facut.
    Cote diferentiate de impozitare pe veniturile cumulate din Ro.
    Pensii plus salarii.
    Ambele obtinute prin trafic de influenta, ingerinta politică sau o alta cale mai putin ortodoxa.
    Garantez ca nicio pensie speciala nu a castigat vreodata un serviciu prin concurs dovedit.
    Asa ca trebuie o impozitare cu cote diferențiate pentru salariu plus pensie.

    Aceste probleme Nu pot fi rezolvate:
    – reforma adm.publice centrale si locale,
    – reforma adm.- teritoriala,
    – reforma pensiilor: speciale / cumularde sau noua lege a pensiilor de care Budăi a uitat,
    – legea salarizarii,
    – jaloanele ratate din PNRR,
    – digitalizarea Ro cu care Burduja bravează,
    -colectarea Zero la TVA,
    – siguranta cetațeanului care e zero de cand Bode e la butoane,
    – canalele de irigatii cu care se bătea Daeea in piept,
    – marea coruptie din Romania pt ca nu am mai auzit de niciun mare corupt prins,
    – legea Educatiei Romaniei Esuate.

    Lista e mare si toate Nu se vor rezolva de oamenii politici ai momentului.
    Precum constructia autostrazilor:
    13 km pe an!
    Tras de timp pentru furăciuni si impartirea cașcavalului!😯

  7. Macroeconomistii (unii) demult aratau ca PIB-ul nu este un indicator relevant pentru evaluarea dezvoltarii unei tari (si pe aici prin Contributors, erau foarte multi care invocau acest indicator ca referinta…ceea ce este inselator, iar cel mai concludent exemplu este…..Romania ….unde azi avem PIB in crestere…si n-avem bani…de nici unele…)

    Comisia Europeana a si ”oficializat” aceasta indepartarea de PIB (adica GDP), vorbind de ”dezvoltare justa si sustenabila”….ceea ce e cu totul altceva.
    Pentru curiosi, pot revedea asta de mai jos si, prin aceasta prisma/indicator/grila, cam pe unde ne aflam

    https://ec.europa.eu/research-and-innovation/en/horizon-magazine/going-beyond-gdp-measure-what-really-matters

    • Din date reiese ca ne aflam cam tot pe acolo, usor mai bine chiar. Medie EU 69, noi 61 – Hu 64?, coreea de sud 62-63. Topul ocupat tot de tari cu gdp mare. Ma surpinde uk, parca o duceau rau dupa brexit!?
      Multumesc pt. Info. E de aprofundat pt. ca la o prima vedere, citind literatura oficiala a comisiei, pare un staniol pt. ambalat idei green-sociale + ceva economie.
      Sper sa dau de background-ul criteriilor de evaluare . Nu pare usor pt. Ca linkurile de pe pagina EU, spre rapoarte , duc cam de multe ori spre “page not found”.
      Numai bine

    • Pentru cd: Mulțumesc pentru comentariu. Sunt de acord cu dvs că PIB-ul nu este deloc un indicator absolut, doar că nu aș spune că nu este relevant, Cred că – de regulă – e relevant pentru aprecierea dezvoltării unei țări (și dacă ne uităm la nivel global – sunt mulți alți indicatori importanți de dezvoltare care se corelează bine cu PIB-ul). F puține țări (de obicei, dictaturi mai industrializate care merg pe auto-suficiență cât mai mare, precum Rusia) au grad mare de decuplare față de acest indicator până la un punct (în funcție și de cât de larg definim dezvoltarea țării).
      Tocmai pentru că PIB-ul nu este un indicator absolut în sine, am și dat exemple din numeroasele dezechilibre mascate de acest indicator la noi.
      Dar PIB-ul are o bună corelare cu cheltuielile unui stat (și dacă statul este responsabil, și cu veniturile). În această privință, am încercat să arăt că aceste cheltuieli au tot crescut, de fapt, la noi și că ar trebui remediate unele dezechilibre și stabilit regulile pentru viitor înainte de a mai arunca bani într-un mecanism care a ajuns să consume tot timpul mai mult decât are, indiferent de faptul că sumele de consumat au crescut enorm față de acum 15 ani.

      • @dl.Lucian Bondoc & @dl.Nman:
        Doresc doar sa fiu simplist si primitiv, fara sa iau in considerare ce zice CE in statisticile lor ce imbirliga ceva verde cu ceva bunastare.
        Ce zice Thomas Munn ?:
        ”- A countrys wealth is ITS GOLD
        – Exports BRING IN GOLD
        – Imports cause GOLD TO BE LOST
        – A country should preserve its STOCK OF GOLD (either decreasing imports or increasing exports)

        Sa intelegem din ”should preserve”, de fapt protejare = PROTECTIONISM, nu-i asa ?

        La urma urmei e chestie de bun simt” atita timp cit ai datorie de peste suta de miliarde (si e in crestere), importurile cresc (inadmisibil la mincare dar si o gramada de alte lucruri), iar an de an suntem ”manageriati” economic de o pleiada de trepadusi, a carei calitate scade an de an si care habar n-au de economie politica, necitindu-l nici macar pe Marx, NU PUTEM DELOC SPUNE CA ”ESTE BINE”
        NU E BINE !!!

  8. Romania viitorului !? .Asadar, totul trebuie gindit pe termen lung .Ceea ce trebuie facut este deja cunoscut si deja se stie ,cu cea mai mare precizie, cum Romania, conform angajamentelor deja luate, trebuie sa reformeze Statul .Nu exista decit putin loc de manevra pentru guvernanti. Reformele devenite astfel obligatorii sunt cunoscute . Iaca doar citeva : Reforma in Invatamint este deja terminata , reforma in Justitie ,ce a cuprins legile Justitiei ,este si ea adusa la zi .Urmeaza modificarea legiilor ce tin de pensie (si a pensiilor speciale ) si a celor ce tin de salarizare concomitent cu aparitia legilor teritorial – administrative , cele din sectorul de Stat, ce cuprind vinzarea (privatizarea ) catre entitati economice din Romania sau UE a activelor neperformante , precum si legile ce inlatura alte forme asimilate salarizarii de felul indemnizatiilor totul facut in paralel cu miscorarea aparatului de STAT.Alte schimbari vor fi observabile in domeniul militar ca si in domeniul obtinerii de energie Romania avind o diversificare puternica a acestor surse .La nivel politic totul se va face etapizat oferind celor care acum guverneaza obtinerea unor cistiguri electorale ce daca vor contine si o marire a termenului de implementare din PNRR , pina in 2032 , va oferi celor doua mari forte Parlamentare posibilitatea conducerii tarii inca 8 ani de acum inainte .Oferta este de nerefuzat .

  9. Ar fi interesanta o statistica estimativa a VAT Gap pe componente:
    Insolvente
    Falimente
    Optimizare corporatii
    Frauda
    Erori administrare
    Asa s-ar putea lua masuri targetat si astepta oaresce efecte.
    E mare(enorma chiar) in Ro dar trebuie vazut si pe ce baze se fac proiectiile de incasari TVA. Ca daca pornesti de la premise gresite e normal sa-ti dea cu virgula ( ca la ultimul buget).

    • Pt Nman: Mulțumesc pentru comentariu. Din păcate, nu suntem așa speciali pe partea de TVA față de alte țări UE, iar metodologiile, inclusiv contabile sunt unitare. Analiza pe care o face Comisia Europeană pe subiect e una cu tradiție și știu să compare (și nu doar România tinde să fie optimistă pe venituri prognozate).
      Pe aceeași metodologie, Polonia avea un TVA enorm nerecuperat acum ceva ani – și au avut și ei interese de combătut, dar 2% din PIB merită dacă ești un stat care vrea să aibă un contract social onest cu populația – un astfe de contract fiind esențial pentru soliditatea unui stat național.

  10. O analiza, intradevar, pertinenta! Se mai pot face unele completari, as spune chiar semnificative. Sigur, daca luam in considerare cele postate mai sus de catre „Marcel2023”, si este foarte probabil sa fie in perspectiva „varianta reala”, nimic nu ar mai fi de spus sau de adaugat!
    „Oamenii care au multe de spus, adeseori nu o fac pentru ca se tem ca vocile lor se vor pierde in vant. Ei se simt exclusi, intr-o buna masura, de la participarea la viata politica si civica”.(Elif Shafak)
    Cred ca ar fi relevant sa ne intrebam, in primul rand, de ce am ajuns in acesta „fundatura istorica” (politica, economica, sociala, morala etc.)?! Tot „Marcel2023” are o explicatie: „Este o vaca de muls pentru SRI, SIE, MApN, MAI, magistrati, administratia locala etc. si o inchisoare cu munca fortata pentru restul.”Corect. Adica am ratat un moment „astral”, cel din decembrie 1989 si ne-am data pe mana unor oportunisti sau mai bine zis ticalosi, fara nici o aplecare spre interesele Romaniei! Am putea invoca lipsa de „maturitate” politica de la acel moment pentru a explica greseala nostra de „orientare”.
    Dar mai departe, trei decenii, noi, „poporul”, ce am facut? Cum am reactionat? Din pacate, urmare unei educatii precare (in familie, scoala si societate) si a unui val de informatii false, am intrat intr-o paguboasa stare de ignoranta si apatie. „Nu oricine simte nevoia să înțeleagă ceea ce trăiește”, spune Gabriel Liiceanu. O imensa ignoranta intr-un ocean de manipulare! Cineva, din mediul universitar clujean, sustine ca „nu mai detinem fondul genetic pentru a fi altceva decat ceea ce suntem!” O fi si asta o explicatie.
    „Nu vei schimba lucrurile luptandu-te cu realitatea existenta. Pentru a schimba ceva, construieste un nou tipar care sa il scoata din uz pe cel existent”. (Richard Buckminster Fuller). Problema se poate rezolva doar prin resetarea in totalitate a societatii, schimband „paradigmele” din toate domeniile. Iar aceste aspecte sunt valabile la nivel planetar!
    Daca ar exista vointa politica, alegerile din 2024 ar putea fi un moment de cotitura in evolutia viitoare a tarii nostre. Este o oportunitate pe care nu ar trebui sa o ratam, pentru a evita dezastrul politic, economic si social ce se prefigureaza, in lipsa unor masuri drastice. Ar fi si un prilej pentru decidenti de a-si mai „spala” din pacatele lor si a celor ce au gestionat aceasta natiune in ultimii mai bine de treizeci de ani. Sunt solutii la aproape toate problemele cu care se confrunta Romania. Din pacate nu exista vointa si nici expertiza din partea decidentilor de a transpune in practica aceste solutii, conferindu-le un cadru legislativ.
    Spuneam, la inceput, ca analiza domnului Lucian Bondoc poate „suporta” unele completari:
    – Reorganizare teritoriala – 20 de judete.
    – O lege speciala a somajului si ajutorului social. Atata vreme cat este criza de locuri de munaca nu exista somaj. Daca renunti la servici nu primesti niciun ajutor. Daca esti disponibilizat primesti un ajutor in cuantum de 3000 de lei timp de doua luni dupa care trebuie sa te angajezi. Autor social doar pentru handicap si situatii medicale grave. Somajul se reintroduce cand nu mai sunt locuri de munca disponibile.
    – Doar 300 de parlamentari si doar 15 ministere. Doi secretari de sta pentru fiecare minister.
    – Consiliile de administratie cu trei membri retribuiti cu 1000 de lei pe sedinta. Nu poti fi decat intr-un singur CA.
    – Nu se poate cumula pensia cu salariul la stat.
    – Varsta minima de pensionare (la anumite categorii) sa fie de 55 de an.
    – Reducerea personalului bugetar cu 30%.
    – Reducerea importurilor de alimente cu 40%, dand o sansa reala agriculturii romanesti sa se „exprime”.
    Iar dumneavostra, cei ramasi (putini) pe „metereze”, puteti veni cu multe alte idei valoroase.
    Aceste masuri vor economisi sume consistente de bani la buget, vor stopa imprumuturile externe impovaratoare si vor permite un alt sistem de pensii si salarii. Ca de exemplu: salariul minim = 5000 de lei net iar cel maxim = 20.000 de lei net. Pensia minima = 3000 de lei iar pensia maxima = 15.000 de lei. Cand Romania va fi ca Elvetia facem majorari.
    Se vor dezvolta activitati economice pentru a absoarbi personalul disponibilizat, elaborand un „Program de tara” pe zece ani cu obiective precise, termene anuale de executie, iar acest program va fi trecut in Constitutie cu obligatiile firesti ale unui articol constitutional.

    • Si mai este necesar ori prefecturi ori consilii judetene. Reducerea numarului de consiliei din primarii. Acum la o comuna de circa 1500 locuitori sunt 9 -10 consilieri minim, 5 este este destul.

    • Pentru Belei Corneliu: Mulțumesc pentru comentariu. Sunt de acord că reconfigurarea contractului social ar implica și încurajarea muncii și reformarea sectorului public. Unele aspecte nu ar putea fi decise concret, desigur, decât adaptat (de exemplu, numărul de ministere sau de secretari de stat sau dacă unele eficientizări ar privi toate instituțiile sau doar unele). De asemenea, aspecte precum reducerea importurilor de alimente pot fi urmărite, în principal, prin încurajarea sectorului de procesare (nu prin limitare legislativă ca atare, fiind în UE etc). De altfel, România importă aproape 70% din alimentele procesate și e un aspect care ține mult de incentives, know-how și stabilitate/predictibilitate de cadru (și care nu poate fi remediat, oricum, f rapid).
      Sunt, desigur, distorsiuni și în zona privată. După cum spuneam și în articol, cel mai discutabil aspect este modul în care România a acceptat să piardă atâtea miliarde de euro în fiecare an din TVA nerecuperat, deși mai toate țările din jur au rezolvat în mare parte problema de ani de zile.

      • @dl.Lucian Bondoc – problema importului de alimente (cauzeaza cel mai mare deficit considerind si ingrasamnitele pt agricultura).

        Exista ”mecanisme de piata”, (bariere invizibile) la care nici macar CE nu se poate opune/invoce ”piata libera”, daca am fi destepti si le-am aplica !…si as realiza un ”protectionism” eficient pentru agricultura/produsele romanesti !…ghinionul e ca suntem prosti

  11. Corect!..cu conditia ca sa mai si existe decidenti responsabili! Fiindca politicienii mioritici se feresc sa aplice (de cu an pre-electoral pana dupa la anul super-electoral 2024) reforme si masuri impopulare, incurajati fiind de politicienii europeni care au facut scurta la mana semnand ‘gratuit’ cecuri in alb pentru România cu cresterea economica printre cele mai mari din UE!

    Altfel, primele doua partide cele mai mari din România vor ajunge sa se sperie si de umbra lor la guvernare daca UE va obliga Bucurestiul sa taie cheltuielile cu, sa zicem, pensiile special!Ori stabilitatea politica de la Bucuresti a devenit cu orice pret prioritatea UE si NATO, in contextul razboiului din Ucraina.. indiferent de costurile cu indatorarea externa a României, pierderile generate de razboi (criza cerealelor in care Marele guvern de la Bucuresti nici macar nu a anuntat ca va bloca importurile de cereale din Ucraina, asa cum au facut.o guvernele din Ungaria, Bulgaria si Slovacia)
    Asadar, mai trebuie si urechi de decidenti politici responsabili care sa auda un astfel de SOS-articol..

    • @adrian ”decidentii” iresponsabili de la bucuresti, fac orice ca sa fie ”stabilitate politica” (sanchi) dar sa ramina ei la putere si, sa se mai rotesca (tot intre ei) cind le vine rindul…asa e conventia intre ei…

    • Pt Adrian: Mulțumesc pentru comentariu. În orice țară, nu doar în România, este complicat de făcut reforme mari înainte de alegeri. Dar ar fi important de arătat că măcar nu se mai continuă excesele (și, din păcate, ordonanța menționată în articol, doar ea, nu face asta) și de discutat serios ce trebuie făcut pe ansamblu. Unele lucruri se întâmplă în sensul bun, dar cu totul insuficient pentru moment.

  12. Totuși, România este din pdv economic într-unul din cele mai faste momente din istoria ei. Voi menționa numai că un indicator al bunăstării ( pib la paritatea puterii de cumpărare) situează România la 77% din media europeană, la egalitate cu Portugalia și Ungaria cu perspective pozitive.
    Ca dificultăți majore pentru economia României voi menționa numai:
    – valoarea extrem de mare a deficitului comercial, respectiv aprox. 30 miliarde de euro anual.
    – cei 3-5 milioane de români care lucrează în străinătate și care cauzează lipsă de forță de muncă în România.
    – lipsă de capacitate administrativă a a statului/ guvernului.
    – o clasă politică incompetenta și iresponsabilă
    – organizarea administrativ- teritorială care împiedică dezvoltarea.

    Dar, așa cum ziceam, cu unele reforme, perspectivele economice sunt bune.

  13. Dar de ce ar plati? Doar merge și așa! Se salvează cine poate! Unii cu pensii speciale, alții muncind și la pensie pentru că nu le ajung banii. Eu ok și acum, fix cum a fost și anul trecut, și acum 5 ani, și acum 20 de ani, si acum 100 de ani. Ce s-a schimbat? Nimic. Dintotdeauna unii se „înfrupta” și alții muncesc sa le plătească huzurul.

    Sigur, 50 de ani ni s-au spălat creierii și ni s-a indus iluzia „egalității”. Toți muncesc și sunt retribuiți egal cu contribuția lor în societate. Dar întotdeauna au fost „speciali”, chiar și atunci. Cu atât mai mult acum.

    Nu vreau sa fiu negativist, va respect articolele. Mă surprinde însă grija. Inca sunt oameni cărora le pasă, dumneavoastră.

    Eu personal nu am iluzii. Nimeni nu va face nimic, va fi fix la fel și anul viitor. Și celălalt an, tot așa înainte. Nu vine nimeni din exterior sa ne salveze, cei rămași înțeleg și mai puțin mersul lucrurilor. Ideea de capitalism curat și munca nu a existat și nu exista in Ro. Administrația a fost și va fi una de tip fanariot, construita după tipicul „Fanarului”.

    Societățile vestice au fost educate de către Bisericile Catolice și Protestante, nu este cazul bazinului ortodox.

    Sunteți rațional, aveți așteptări și va pasă. Din păcate, câți va înțeleg? Doar cu dumneavoastră, nu se poate schimba societatea.

    • Pt Stefan: Mulțumesc pentru comentariu. Un motiv de optimism ține tocmai de apropierea de momentul în care trebuie, oricum, reconfigurat ceva de profunzime (e cumva de a vedea partea bună a unei situații rele, chiar dacă ea este redusă).
      Acel ceva va trebui să fie relevant mai echilibrat/corect decât ce avem acum. Motivul principal ține tocmai de faptul că niciun segment nu a plătit efectiv financiar excesul (chiar dacă destule au supra-beneficiat) – or, nu trebuie judecate reacțiile unor segmente de societate când nu plătesc cu adevărat excesul, versus, când ar plăti. Doar un contract social mult mai echilibrat facilitează așa ceva, nu abordări unidirecționale.

  14. Economia României funcționează intr-o buclă de autosuficienta…cel mai grav aspect legat de situația asta e lipsa de perspectivă favorabilă.Capacitatea motorului economic e dată de evoluția demografică,care este în declin,același „handicap” protezat cu imigrație în Vestul European.Nici măcar o revoluționare peste noapte a infrastructurii nu poate schimba paradigma asta…”Corecțiile” guvernamentale sunt doar o formă de a împărți pierderile și austeritatea la toți!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Bondoc
Lucian Bondoc
Absolvent al cursurilor Facultății de Drept, U.B (1998), Colegiului Juridic Franco Român de Studii Europene(1998), ciclului internațional lung al Ecole Nationale d’Administration (2000) și masterului în afaceri europene organizat de ENA și universități partenere (2000). A lucrat un an în cadrul administrației publice în perioada 2000-2001. Ulterior a activat ca avocat (din 2008 - ca partener). În afara domeniului juridic, este interesat, în principal, de bună guvernanță, studii comportamentale și viitorologie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Cumpara cartea de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro