În vara anului 2003, când noul regim din România ajungea la vârsta legală pentru emiterea buletinului de identitate, un grup de consultanți fiscali (sau mai bine spus pasionați de fiscalitate întrucât profesia de consultant fiscal urma sa fie reglementată 4 ani mai târziu :-)), era invitat în premieră absolută să ia parte la un proces pe care îndrăznesc să-l numesc istoric: analiza, articol cu articol, unui proiect de lege care urma să revoluționeze domeniul impozitelor și taxelor din România: Codul Fiscal. Scopul propus al acestui act normativ era să facă ordine în hățișul legislativ existent până la acel moment, când fiecare obligație fiscală era reglementată printr-o lege / ordonanță specifică, fiecare cu normele sale de aplicare, cu terminologie și reguli proprii, cu excepții și derogări, cu amenzi și penalități, o junglă absolută! Privind în urmă, aș spune că a fost printre puținele dăți când a existat un dialog, în adevăratul sens al cuvântului, între reprezentanții Ministerului de Finanțe și cei ai mediului de afaceri, când vocile noastre au fost ascultate iar propunerile făcute și-au găsit locul în textul de lege aprobat ulterior de Parlament.
La 11 ani distanță, autoritățile dau semnalul că ar fi momentul unei actualizări care să rezolve problemele și să aducă aplicația numită Cod Fiscal la nivelul cerințelor utilizatorilor anului 2014. Reprezentanții Ministerului Finanțelor au publicat pe website (aici) proiectul de Cod Fiscal actualizat ce urmează a fi supus dezbaterii publice. O inițiativă lăudabilă, având în vedere că are în spate un volum de muncă uriaș, pentru a se ajunge la această formă fiind nevoie ca fiecare articol să fie analizat, citit, numerotat si renumerotat, refăcute corelațiile dintre articole și avute în vedere sugestiile de modificare propuse de-a lungul timpului de mediul de afaceri și inspectorii fiscali deopotrivă. Urmează o lungă vară fierbinte în care vom relua exercițiul de analiză critică a materialului respectiv. Având în vedere că la Ministerul Finanțelor s-a cristalizat o echipă de profesioniști care au atât o viziune de ansamblu cât și simțul detaliului, sper ca discuțiile să fie constructive iar problemele pe care le vom identifica să poată fi înțelese, acceptate și corectate.
La o prima lectura se poate vedea ca au fost operate o serie de modificări importante, dintre care (doar cu privire la definițiile generale și titlul de impozit pe profit) amintim: – clarificări cu privire la încadrarea activitate dependentă – activitate independentă care ar trebui să lamurească problema salariilor camuflate în PFA-uri, microîntreprinderi sau alte forme de remunerare. Pentru asta e nevoie desigur ca legea să fie și aplicată;
– apariția noțiunii de entitate transparentă fiscal, un pas înainte în taxele românești, care va clarifica multe probleme și va scuti consultanții și contribuabilii de multe bătăi de cap;
– reglementarea clară și cuprinzătoare a structurilor de ”stock options plan”, care va oferi angajatorilor un instrument suplimentar de fidelizare a angajaților (și de de nu, un instrument elegant de optimizare fiscală pe care îl putem oferi străinilor ce aleg să muncească aici);
– rescrierea din temelii a articolului 11 referitor la tranzacțiile artificiale și care reglementează practic întreg domeniul prețurilor de transfer în România (efectele acestei schimbări sunt greu de cuantificat pentru moment, cel puțin pentru mine);
– se clarifică faptul că impozitarea persoanelor juridice străine se face în România atâta vreme cât au conducerea efectivă în România (alt mare pas înainte!)
– în final dar nu în cele din urmă schimbarea de paradigmă în ceea ce privește deductibilitatea cheltuielilor, în sensul că inspectorii vor fi obligați să gândească mai mult si să aplice legea ”ad literam” mai puțin (aici intrăm într-o zonă delicată, aceea a administrării fiscale, unde România încă suferă de pe urma faptului că ANAF-ul se chinuie de ceva vreme să se reinventeze.). Sunt desigur și destule modificări care ne sperie sau ridică semne de întrebare mai mari sau mai mici, nu le voi aminti aici deocamdata pentru că vor face obiectul discuțiilor cu reprezentanții autorității. Sper să le clarificăm, una câte una.
În încheiere nu pot decât să îmi reafirm speranța că această inițiativă se va finaliza cu succes și că nu vor apărea interese meschine care să o țină pe loc. O actualizare la Codul Fiscal 2.0 este imperios necesară, altfel riscăm să rămânem înțepeniți în trecut. Așa cum nu mai avem calculatoare cu ecrane negre și floppy disk, tot asa Codul Fiscal nu trebuie să mai ne amintească de modul de impozitare al secolului trecut. Țineți pumnii strânși pentru asta!
Vezi blogul personal al lui Gabriel Sincu
Am citi si eu capitolele care ma intereseaza din Proiectul noului Cod fiscal.
Din start trebuie spus ca, in ansamblu, doar un specialist harsit ani de-ar randul in chichite si portite ar putea sa ne spuna ce si cum. Dar pe probleme punctuale, fiecare unde-l doare, ne putem da cu parerea.
1. nu am observat abordari fundamental diferite. In sensul ca mi-ar fi placut sa vad un sistem de impozitare pe venitul global, ca o suma a tuturor castigurilor si pierderilor realizate de o persoana, avand un prag de unde incepe „sangererea” catre fisc. Ca in UK, din cate stiu se returneaza impozitul aferent unui venit minim anual stabilit prin lege.
Sa zicem ca ai venituri din salariu, agro, piata de capital, dividend etc. Fiecare este tratat independent, desi poti sa fii chiar pe minus in anumiti ani, totusi vei plati independent pe fiecare caprarie. avand un interval de 7 ani(acum), in care poti sa „recuperezi” prin deducerile pierderilor in anii care vin. Poti sa pierzi pe bursa, recolta slaba, preturile la jumatate (Doamne fereste) etc…dar platesti. OK, la sanatate are un chicirez, dar profit si pensii nu prea are. Exista o optiune de nu plati la pensii , daca ai sub venitul minim, dar este si aici o varza cand ne referim la venitul global.
2. Mi-ar fi placut sa vad un prag clar de venituri de la care se incepe impozitarea. Mai ales la veniturile agro. S-a pastrat aberatia ai cu impozitarea pe cate hectare ai si cu ce le cultivi, cate capre si oi sau cati porci cresti. Indiferent de venitul relaizat. Uneori poti sa fiichiar pe minus, scaderea preturilor agro a dus la scadera veniturilor in natura din gospodariile populatiei,care reprezinta o cota din venitul global al gospodariei, crescand in schimb impozitul global platit de gospadarie. Asta nu este impozit pe venit, este altceva..nici macar pe propreietate nu e.
Cred ca era bine sa fie ceva general, indiferent ca esti „taran” sau „domn”…sa zicem impozitarea sa inceapa la echivalentul salariuuil minim brut, sau o cota din el.
Altfel spus cineva care „pune” 3 hectare de grau plateste un „forfetar” pe 1 hectar stabilit ca marime, la nivel judetean, iar cineva care pune 15 hectare, dar diversificat, in limitele prevazute de CF nu plateste nimic, desi are venituri de 10 ori mai mari. Este aiurea de tot.
3. Vad ca se pastreaza impozitarea dividendului, care practic reprezinta a doua impozitare a unei cote din profitul net realizat de companaie, cel distribuit actionarilor sub forma de dividend. Nu mi se pare corect, daca vrei sa–ti scoti banii dein firma nu poti decat sub forma de dividend, la care mai platesi odata 16%. Si atunci esti obligat sa faci tot felul de inginerii, nu? Se duce dracului din start conformara aia voluntara pe care se tot bate toba…
4. Se pastraza inegalitatile contributiilor, CAS si CASS in cazul salarialtilor si a PFA-urilor. Desi procentul „seamana” datorita bazei de calcul suma difera ca valoare, la aceiasi bani in mana ramasi. In cazul unui salariat baza este salariul brut, care nu contine contributia angajatorului, in cazul unui PFA baza este venitul , ca diferenta intre cheltuieli si venit total, deci contine si cota reprezentata de , sa zicem angajatorul din tine, care este si angajat. Altfel spus un PFA plateste mai mult la CAS , desi procentul este acelasi, si mai putin la CASS, diferenta fiind ca plateste numai cota angajatului. Se compenseaza oarecum, ducand cam la aceeasi valaore a sumeleor platite catre stat, in toate „formele” lui de organizare, platind insa mai mult la pensii si mai puntinla sanatate. Desigur un PFa are avantajul ca -si poatea lege cat sa contribyuie la pensii, conditai fiind doar sa fie peste pragul minim legal, pe cand un salarian nu. Alata diferenta.
Dupa mine si salariatul ar trebui sa aiba posibilitata sa aleaga, evident pe barba lul..platind mai putin la pensie va primi, implicit, si o pensie mai mica. Dar si statul va fi impovarat mai putin peste ani si ani. Dar asta este alta discutie.