Colectiv, documentarul realizat de Alexander Nanau,nici nu este, nici nu aspiră la condiția de film de investigație.
Urmărindu-l, nu vom avea parte de nici cea mai mică dezvăluire senzațională, nu ne vor fi arătați cu degetul vinovații direcți, primari, cei pe care îi știm deja sau cei ascunși în continuare, bine-mersi, fiindcă sunt potenți financiar ori cum nu se poate mai bine și mai ‘’strategic’’plasați politic.
Filmul are un scurt intro care ne reamintește în câteva cuvinte evenimentele catastrofale consumate la sfârșitul lunii octombrie 2015- incendiul, minciuna patentată ridicată la rang de politică de stat de guvernarea social-democrată, ticăloșia premierului Victor Viorel Ponta și a lui Nicolae Bănicioiu, la vremea aceea ministru al Sănătății, protestetele care i-au trimis pe ei și partidul lor acasă.
Colectiv este numai în mică parte un film despre cumplita tragedie, despre victimele ei, despre morți și mutilați, despre familiile îndurerate. Care continuă și azi să își caute cine mai știe pe unde dreptatea. Care nu pot decât să plângă după cei ce i-au pierdut și să îi pomenească. Familii invadate de amintiri dureroase și de revolta cvasi-neputincioasă față de bătaia de joc care a urmat după. A plouat cu asigurări că sistemul medical românesc ar fi în stare să le asigure oamenilor aflați în suferință cele mai bune îngrijiri, totul la standarde internaționale, asigurări care s-au dovedit înșiruiri de minciuni gogonate. Plătite de oameni care au murit cu zile. Morți, crime în lege care nu au fost decontate așa cum s-ar fi cuvenit nici de Ponta, nici de Bănicioiu, doi indivizi care azi dau iarăși din coate doar-doar vor prinde vreo ciozvârtă la masa deciziei și a puterii, nici de PSD. Care, din contră, la nici un an după aceea a revenit în mare glorie, prin vot democratic, la guvernare.
Colectiv mi se pare înainte de toate filmul neputinței noastre. Documentarul indiferenței, al uitării, al amneziei ridicate la rang de legi de supraviețuire. Merge și așa ! ne spunem foarte adesea, deși suntem conștienți că nu mai merge și într-o zi o să ni se înfunde. Ne mai întrebăm laș de ce să ne legăm la cap dacă nu ne doare. O zicere ce pare să funcționeze ca lozincă în care se concentrează esența indiferenței naționale.
La scurtă vreme după tragedia de la finele lui octombrie 2015, avea să se declanșeze scandalul Hexifarma. Cel despre care a scris zeci de articole Gazeta Sporturilor, condusă de Cătălin Tolontan. Or, ce fel de țară este aceea în care despre un atentat major la sănătatea populației, așa cum a fost cel al dezinfectantelor diluate, scrie în principal dacă nu cumva în exclusivitate un ziar de sport în vreme ce marile posturi de televiziune sau așa-zisele ziare premium nu fac decât să îi citeze anchetele și dezvăluirile? Cum își exercită în România misiunea presa care continuă să pretindă că ar fi a patra putere în Stat ?
Înlocuitorul lui Bănicioiu la Ministerul Sănătății, doctorul și profesorul universitar Patriciu Achimaș Cadariu, component al guvernului de tehnocrați condus de dl. Dacian Cioloș, apare de câteva ori în filmul lui Alexander Nanau. Așa cum a fost surprins în timpul conferințelor de presă din zilele în care scandalul Hexifarma era la apogeu. Speriat, timid, timorat, evident nedornic să spună adevărul despre un lucru pe care nu am nici o îndoială că știa multe din activitatea lui curentă de doctor și manager. E vorba despre dezastrul sistemului medical din România. Despre managementul de tip mafiot exercitat în marile spitale ale țării de așa-ziși profesori doctori cu mari interese financiare și încatenări politice. Or, acest dezastru și relațiile mafiote din spitalele de stat ale României reprezintă adevărata temă a filmului Colectiv. A rămas ca atare. O dovedește în aceste zile cazul pesedistei și coruptei Sorina Pintea, atinsă de șpagomanie.
Doctorul Achimaș-Cadariu a preferat, la un moment dat, să dea bir cu fugiții. Locul lui a fost luat de până atunci oengistul Vlad Voiculescu. Care gardat de o echipă de tineri (Vlad Mixichi, Laurențiu Diaconu-Colentineanu, dar și alții) a deranjat sistemul, a început să iă dibuie racilele, complicitățile, mecanismele criminale. Vlad Voiculescu a declanșat o operațiune de asanare. Acesta este motivul pentru care, la mai bine de trei ani de când nu mai e ministru, Vlad este urât de moarte de mafiile directoriale, de Beuranii care joacă tontoroiul prin spitale, Beurani pe care îi plîng și îi apără posturi de televiziune, ziare și, cum altfel, PSD-ul și care acum se mobilizează cu scopul de a pune stavilă oricărei tentative de reformă. De încălcare a teritoriile asupra cărora ei și putreziciunea politică au drept de viață și de moarte.
Votul dezastruos de la finele anului 2016 a readus totul în cadrele lui ‘’normale ». Au avut grijă de asta Dragnea, Dăncilă, Bodog, Pintea, Firea. Gureșa, procesomana primăriță generală a Capitalei apare în filmul lui Alexander Nanau. În toată splendoarea ridicolului ființei sale. Așa cum mai apar Narcis Hogea, Cătălin Tolontan. Mirela Neag, Tedy Ursuleanu, Răzvan Luțac, Camelia Roiu (doctorița care a dat publicității filmul cu corpurile răniților, corpuri pe care evoluau în voie viermi), Mariana Oprea, Vlad Voiculescu. Aflați de o parte sau de alta a baricadei.
În ultimele secvențe ale filmului îl vedem pe Vlad Voiculescu zâmbind trist și meditând amarnic după ce s-a aflat rezultatul alegerilor din decembrie 2016. Mai vedem și câteva imagini de la o pomenire. Mai vedem și lacrimi.
Tot atâtea simboluri ale neputinței noastre.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Domnule Profesor
Lipseste ceva : “fara”
Asadar Fara Colectiv = Simbolul Neputintei Noastre ! Inca suntem particule browniene, ar fi cazul sa inchegam un Colectiv pentru a Lupta Impotriva Ciumellor ( rosie sau galbena care devin arogante si dictaroriale )
„Or, ce fel de țară este aceea în care despre un atentat major la sănătatea populației […] scrie […] un ziar de sport în vreme ce marile posturi de televiziune sau așa-zisele ziare premium nu fac decât să îi citeze anchetele și dezvăluirile?”
Nu-i așa că ticăloșia merită să fie răsplătită cu pensii speciale, decontate [inclusiv] din banii mei?!
Hexifarma a fost o firmă „bidon” a SRI, iar un alt „serviciu” a găsit prilejul oportun să-și atace rivalii.
„Or, ce fel de țară este aceea în care” se întâmplă așa ceva?! …
Este România, un stat capturat de 30 de ani de un grup securiusto-comunist, care extrage resurse din averea publică și le transferă în mod ilegal în proprietatea privată a câtorva oligarhi și a apropiaților acestora.
Atunci când au început protestele împotriva guvernului socialist criminal în Piața Victoriei, dl „ziarist” Tolontan a publicat informația că la Muzeul de Geologie sunt radiații ucigătoare care pun în primejdie viața protestatarilor. Și ar fi bine ca aceștia să stea acasă și să lase guvernul să lucreze în liniște.
Antena 3 s-a grăbit să-l susțină, cu privire la „radiațiile de 200.000 de ori mai puternice” decât limitele admise, de 100 de ori mai mari decât în zona interzisă de la Cernobîl etc…
După ce familia lui Doru Vătășoaia, fost angajat al Muzeului de Geologie, l-a avertizat pe dl Tolontan că îl dă în judecată pentru folosirea numelui său în manipularea mizerabilă, iar angajații muzeului au declarat că vor cere în instanță despăgubiri de la statul român (angajator), guvernat de socialiștii în favoarea cărora a manipulat publicul dl Tolontan, pentru că au fost lăsați să lucreze în condiții atât de periculoase, dl C Tolontan a catadicsit să-și ceară scuze.
Aceasta este presa (a patra putere) din România! De fapt, în țara noastră nu există presă, ci doar servitori ai guvernării cleptocratice, care manipulează, adesea coordonați de „servicii”, în slujba oligarhilor.
Sunt de acord cu spusele D-lui Constantin ! „Torpilarea” D-lui Vlad Voiculescu si de catre
PNL este o DOVADA !
O mică precizare: titlul filmului este „colectiv” și nu „Colectiv”. Pentru că e mai puțin despre clubul și cazul respectiv și mai mult despre ceea ce am devenit noi toți, despre colectivitatea pe care o formăm. E o oglindă în care să ne privim, cu multe rele și câteva aspecte bune. Să te vezi cinstit, fără iluzii, e primul pas spre încercarea de a îmbunătăți viața colectivității, în cele din urmă de a ne îmbunătăți pe noi.