joi, iunie 24, 2021

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că ideea deja a convins. Iar dacă nu a convins din prima, continuarea lecturii este deasemenea futilă, deoarece nu va convinge nici de aici încolo.

Motivul este vârsta cititorilor acestei platforme: dacă nu toți, atunci imensa lor majoritate sunt născuți înainte de 1989, adică sunt bătrâni, iar bătrânii nu pot fi convinși, ei sunt impermeabili la argumente. Am norocul de a discuta cu oameni născuți după Revoluție și chiar după 2000, iar verdictul lor este nemilos: „Ești moș, Nea Mihăiță”. Eu nu mă simt așa, dar mă înclin în fața evidenței. Iar evidența e că tinerii au dreptate chiar și când n-au, pentru ei vor avea pe cap toate problemele rămase în urma noastră. Iar problemele, ca să zic așa, sunt multe.

Una dintre ele este educația, nivelul nostru de educație. Noi, oamenii eclozați din comunism, suntem cam tâmpiți: nu reușim să înțelegem cuvântul scris. Mai exact, nu distingem între ceea ce citim într-un text și ceea ce am vrea să citim în acel text. Și mai exact, avem mari dificultăți în a deosebi ceea ce este adevărat de ceea ce am vrea noi să fie adevărat; emoția bate intelectul, atât cât e. Îl bate rău!

La 14 mai anul curent, domnul profesor Dan Ungureanu a binevoit a publica aici un articol intitulat „Sfârșitul emigrației”. Nu este un articol lung, nici tehnic, nici greu de priceput. Autorul afirmă lucruri simple, și anume: după stagnarea din deceniul 1990 – 2000 și progresul lent din 2000 – 2010, nivelul de trai din România a crescut accelerat în deceniul 2010 – 2020, iar această creștere pare să continue și în prezent (1); mult-visata convergență, adică „ajungerea din urmă” a Europei (tot încercată de la pașoptiști încoace) a început deja să se vadă, adică în România nu se mai trăiește de zece ori mai prost, ci doar de două ori mai prost (2); având în față exemple istorice bine documentate (Italia, Irlanda, Spania, Portugalia), profesorul Dan Ungureanu consideră (prevede, profețește, prorocește, presupune) că în 2025 – 2030 România va înceta să fie o țară de emigrație (din care se pleacă la muncă) și va deveni o țară de imigrație (în care se vine la muncă), chiar dacă nu spune clar cine (de unde, de pe ce continent) va alege România ca destinație pentru el și copiii lui (3); mai afirmă autorul și că o anume „revenire a diaporei” (Romanian Aliyah?) este posibilă și chiar probabilă, chiar dacă nu se aventurează în a da detalii despre proporțiile acestei eventuale reveniri (4).

Articolul este interesant și a fost bine prizat de comunitatea Contributors (peste zece mii de vizualizări, nouăzeci de comentarii). O mică parte a acestor comentarii este la înălțimea articolului; cele mai multe comentarii, însă, izbesc prin neobișnuita lor corcire a prostiei cu răutatea. Am să dau exemple atât din prima, cât și din cea de-a doua categorie (nu editez nimic, las totul așa cum e): „Felicitări pentru analiza dvs. As vrea să văd mai multe analize de acest fel. Problema nu este nouă, se știa de ea de ani de zile, dar modul dvs de prezentare este foarte clar și nu prea lasă loc de interpretări” (Brăduț Boloș). „Sfarsitul emigratiei, inceputul imigratiei. Daca prelungim evolutia salariului mediu, in anul 2030 probabil salariul mediu va ajunge spre 1200-1300 euro net. La banii astia, Romania nu va duce lipsa de imigranti dispusi sa munceasca. Chiar si la salariile actuale, angajatorii gasesc foarte usor zeci de mii de muncitori asiatici dispusi sa vina in fiecare an sa munceasca in constructii, horeca etc” (Vlad). „Indraznesc o observatie, rezultata dintr-o experienta personala. In domeniul IT dorinta de emigrare e destul de mica, chiar daca salariile oferite in afara Romaniei sunt mai mari (in unele cazuri, SUA, mult mai mari). Exista si perceptia inversa, adica teama de necunoscut, lipsa apetitului pentru schimbare (atunci cand situatia personala in tara e buna)”. (PAFI)

Și acum iată-i pe zmeii netului, pe cei din a doua categorie: „dle, dumneata ai fost intr-un spital din elvetia, unul din italia si unul din romania?” (Lucicà). „Cred ca articolul compara mere cu tancuri” (Jean Dujman). „Cele mai bune glume ca le-am auzit in ultima vreme. 32 DE ANI DE NEPASARE, FURT si NIMIC REALIZAT – asta e motivul emigratiei” (Andrei T). Și preferatul meu, motivul real pentru care mă screm să scriu acest text pentru care nu mă plătește nimeni (îl scriu așa, doar din bunătate!): „Vai, ce viitor luminos ne aşteaptă! […] Deocamdată, pentru omul de rând şi democraţia şi economia de piaţă sunt un dezastru care, de vreo treizeci de ani, doar se adânceşte şi se agravează” (OMUL DE RÂND).

Îi las deoparte pe Lucică, Jean și Andrei; au și ei dreptul la un punct de vedere, cum îl are toată lumea. Cu Omul de Rând am eu ce am! Motivul se știe: ca ziarist recalificat muncitor manual, mi-am frecat coatele trei ani la rând cu Oamenii de Rând din diaspora londoneză, iar „frecarea” asta m-a făcut să-mi schimb părerile despre români, românitate și sentimentul românesc al gândirii. I-am auzit văicărindu-se neîncetat – când opreau manelele – despre cât de bine era pe „vremea lui Nea Nicu” și cât de rău este „acum” (2014 – 2016), deși munceau pe bani adevărați, din care trimiteau sume considerabile acasă, în satele lor de năpăstuiți. Mereu aceeași placă: înainte de Revoluție a fost raiul pe pământ în România, iar dup-aia totul s-a dus dracului, de treizeci și ceva de ani țara merge din rău în mai rău. La început am crezut că Oamenii de Rând glumeau, vă spun cinstit. Pe urmă am înțeles că nu. Iar mai pe urmă am înțeles că aveau dreptate.

Pentru că, da: progresul frustrează. Să zicem că progresul este „creșterea nivelului de trai” – cât de idiot să fii încât să nu vezi că nivelul de trai a crescut enorm în România, nu numai față de Anul Zero (1989), cât și față de întreg Deceniul Prăbușirii (1979* – 1989)?! Iar dacă vezi, de ce nu accepți? Răspuns: pentru că n-a crescut pentru toată lumea. Unii au rămas în urmă. Oamenii de Rând, da! De ce să n-o spunem? De ce să ne mai prefacem? Oamenii de Rând au fost educați în școala comunistă (de unde au ieșit mai proști ca oile) și au lucrat în uzinele Epocii de Aur (unde n-au învățat altceva decât să fure). Cum ar putea să țină pasul cu progresul tehnologic, social și economic? Cum, când ei nu sunt în stare să citească, darămite să se recalifice în noile meserii, în cele cerute de piața muncii? Da, atunci după Revoluție, guvernele lui Nea Nelu le-au oferit Oamenilor de Rând o șansă nesperată, o șansă extraordinară: pensionarea anticipată, cea „pe caz de boală” și altele asemenea, șansă pe care Omul de Rând n-a fost fraier s-o rateze. A înhățat-o cu ambele mâini și, timp de douăzeci de ani, nu i-a mai dat drumul. Doar că acum, azi, Omul de Rând a rămas și fără această ultimă ocazie de-a accede, din punctul lui de vedere, la o viață mai bună. La una cum vrea el, adică fără muncă.

Rămâne totuși o întrebare: ce mă califică pe mine, Mihai Buzea, să fac un asemenea tapaj? Să jignesc milioane de români pe care nu-i cunosc și care – poate! Poate, dar nu cred – nu merită asemenea vorbe rele? Răspuns: eu sunt Omul de Rând. Eu am ratat cu totul prosperitatea din deceniul 2010 – 2020. Mie nu mi-a folosit câtuși de puțin valul de bani care a acoperit țara odată cu aderarea la UE, dar mai ales odată cu ieșirea din Criză; sunt ca și CAP-ul din scheciurile trupei Divertis: „Zidurile mi-s moloz / Am ajuns ca un colhoz”. În afară de a emigra, ce altceva puteam face?! Meseria de ziarist a murit, nu se caută, nu mai e plătită, iar capitalurile mele (de care m-a întrebat cândva un comentator mai tânăr) sunt sublime, dar nu există – în sensul că nu am casă, apartament, mașină, bicicletă sau măcar un câine. Aici și doar aici îmi permit să fiu în dezacord cu profesorul Dan Ungureanu: orice progres naște și loseri, iar pentru un loser, plecarea din țară este soluția evidentă. Și, de fapt, singura. Eu cred că emigrația va continua.

Să nu credeți că mania națională a văicărelii este apanajul proștilor, al modernilor sau al postcomuniștilor; nu, nici pe departe! Iată ce scria Eminescu în anul 1883: „Vai de biet Român săracul / Înapoi tot dă ca racul”, deși românii extracarpatici progresaseră incredibil în „ultimii 32 de ani”, ca să-l citez pe comentatorul Andrei T: Mica Unire, trecerea la alfabetul latin, independența, ieșirea la mare și colonizarea Dobrogei, calea ferată Roman – Vârciorova, împroprietăririle de după 1878 și zeci de alți pași „spre mai bine” (da, exact: progres, ridicarea nivelului de trai!) avuseseră loc între 1851 și 1883 („ultimii 32 de ani”), dar poetul național a ales să nu-i vadă. Pentru el era mai important să se văicărească. Și, din punctul lui de vedere, a avut mare dreptate: anul 1883 nu i-a priit deloc.

NOTE

*în 1979 a fost a doua criză a petrolului, cea provocată de Revoluția Iraniană, iar consecințele acestei crize au fost dramatice pentru cetățenii români. Citesc și eu cu sfințenie, ca toată lumea, articolele domnului Petre Opriș, astfel încât am început să deslușesc, încet-încet, lanțul cauzal care a nenorocit țara între 1979 și 1989.

Distribuie acest articol

55 COMENTARII

  1. Sa zicem ca peste partile care amintesc de fascism social (cele cu prostia romanilor trecuti prin scoala comunista) se poate trece usor. Dar partea cu Eminescu da seama de entuziasm de manual post-revolutionar de istorie. Daca vi se pare ca s-a imbunatatit ceva din soarta taranilor asa mult intre 1850 si 1883 (si ei erau mai mult de 80% din populatie) uitati-va pe Dobrogeanu Gherea. Sau pe Stefan Zeletin sau pe Radu Rosetti, ca poate primul vi se pare prea socialist. Sau dintre cei noi, pe cartile lui Bogdan Murgescu. Mai vorbim dupa.

  2. Articol interesant, chiar daca sunt de acord doar cu o parte din abordari. Sunt puncte de vedere pe care indraznesc sa spun ca le inteleg, chiar daca-s scolit hat, pe vremea „aialalta”.
    Imi place si sinceritatea autorului, de unde deduc ca anumite afirmatii sunt doar ironice si nu se vor neaparat asertiuni cu valoare de adevar.
    Offtopic, m-as simti imbogatit intelectual daca as afla ce e aia „arborist” . (pot banui ca ar fi un specialist din Primarie, in toaletare copaci de prin urbe, dar ma pot gandi si la un dendrolog, ceva…)

  3. Acest mai bine e o comparatie. Chiar si in comunism in fiecare decada s-a trait mai bine ca in decada precedenta datorita progresului general al omenirii. Dar comparand alti indicatori si progresul acelor liberi, de fapt era o reducere semnificativa a cea ce putea acum 10 ani.

    Sa luam ca exemplu acelasi Belarus, paradoxal, dar ei traiesc mai bine ca acum 10 ani fiindca au aparut si s-au ieftinit, democratizat tehnologii, dar mai rau ca putere de cumparare, comparat la tarile vecine (baltice de exemplu cu care erau la acelasi nivel acum 30 de ani) se vede ca e o cadere libera.

  4. Cred că problema cu „progresul” si „valul de bani care a acoperit țara odată cu aderarea la UE” este că sunt distribuiti inegal, și mai ales, incorect. După cum știți și dumneavoastră, „progresul” și „valul de bani”, i-a acoperit doar pe „unii”. Care s-au prostituat bugetar. Ceilalți au trebuit să tragă tare, foarte tare, in afaceri proprii, in abatoare externe, in „orezării” private, că să creeze „valul”. Ei nu au simțit că „valul” ii acoperera pentru că ei sunt cei de pe urma cărora s-a adunat banii din „val”.
    „Valul” nu a venit de nicăieri. Nu UE l-a adus în dar (absorbtia banilor europeni a fost mereu minimă). Tot din taxe și impozite s-a creat „valul”. Tot din banii trimis în tara și pe care s-au luat taxe, impozite și TVA la cumpărare.
    Ganditi-va doar la dumneavoastră. Oameni din aceeași meserie, au rămas în Ro, in media „sponsorizată” cu bani publici. Bani din „valul de bani”. Cei care au dorit corectitudine și libertate, au emigrat pentru un ban cinstit, s-au reinventat in bloggeri, au intrat în marketing samd. Au tras de 10x mai mult. Au platit taxe și impozite corecte care s-au dus în „valul de bani” ce i-au acoperit pe „alții”.
    Sa ne gândim la specialiștii bancari care au emigrat (că tot a devenit un subiect uitat). Facultăți de top din UK, internshipuri dureroase în diverse mici bănci/companii, posturi cu contract determinat, o engleza perfecta și munca de 10 ori mai multa. Că să ajungă la un nivel salarial egal cu „valul de bani” al bugetarilor speciali din Ro.
    Unii crează „valul”, alții folosesc „valul”. Și asta duce la frustrare.
    De asta „era mai bine inainte”. Pentru că atunci nu erau „valuri”. Era doar o cloaca liniștită unde puteau cu toții vâsli.

  5. Ca de obicei, „depinde”.
    Pentru unii, perioada ceasca a fost foarte buna. Au avut exact ceea ce si-au dorit!
    Totusi, daca vi se pare ca plecatul din tara pentru a putea avea un trai decent e un lucru bun, atunci nu mai e nimic de spus…
    Atata vreme cat lumea pleaca, (cu comparatii din liga emigratiei siriene) imi pare rau sa va spun, progresul ala de pe hartie inseamna fix zero.

  6. Oare putem crede ca suntem orbi cu totii ? Oare nu putem observa libertatea de exprimare , bunastarea ce creste continuu , posibilitatile de a acumula bunuri nerestrictionat , accesul la tehnologia de virf , forta data de apartenta la UE si NATO, o lume fara razboaie in Europa ,noua formula ce tine de controlul cheltuirii banilor ,impactul ce il va avea Parchetul European asupra evazionistilor si asupra modalitatilor de cheltuire a sumelor oferite de UE , liberatatea de miscare absoluta a capitalului si a oamenilor , cuplarea la mai toate sistemele de producere, stocare , transport si vinzare a marfurilor , fapt ce aduce atita abundenta in fata cetatenilor .Oare nu putem accepta binefacerile globalizarii si binefacerile oferite de noua revolutie industriala ? Daca , ca natie, nu suntem in stare sa vedem ,majoritar, toate acestea si multe multe altele ce vor veni o data cu noile abordari politico – sociale din Uniunea Europeana – atunci am trait degeaba . Si uite cum exceptia confirma regula si nu toti cei nascuti cindva inainte cu mult de anul de gratie 1989 se multumesc cu as arata nostalgia fata de niste vremuri atit de gaunoase – cum au fost cele de dinainte de revolutie . Construiti o lume fara garduri- fie ea si in imaginatia d-voastra – veti intelege atunci ce inseamna libertatea si nevoia de libertate – chiar daca nu tuturor le-a fost harazit sa fie asa .

    • Pot accepta optimismul cu care priviti viitorul luminos al Romaniei, ca membru UE si NATO, chiar daca am pareri mai nuantate. As pune un bemol, insa, la afirmatia :” …nostalgia fata de niste vremuri atit de gaunoase – cum au fost cele de dinainte de revolutie….” Nu voi discuta perioada respectiva, desi trimiterea facuta de un comentator privind lucrarile prof. Murgescu v-ar poate face sa intelegeti de ce acea perioada a reprezentat un progres in dezvoltarea Romaniei ( cu toate sacrificiile populatiei ). Si, ca sa intram in meandrele concretului: sunt cateva realizari importante pe care ne facem ca le uitam ( nu ale lui N.C., ci ale poporului roman, traitor si muncind in comunism). Realizati ca va alimentati masina de la rafinarii construite inainte de ’89? Ca fara complexul numit azi Hidroelectrica ( numai Portile de Fier impreuna cu Centrala nucleara de la Cernavoda -tot de-atunci-furnizeaza cca. 1/3 din electricitatea tarii) am fi important masiv energie electrica? Ca singurele noastre platforme off-shore de extractie a petrolului din Marea Neagra s-au realizat in aceeasi perioada? Nu cumva va plimbati cu un metrou, realizat- in marea sa parte – in acea vreme ? Sigur, mai sunt si alte exemple si, nu degeaba, o buna parte din ele au fost/sunt tinta unor corporatii straine interesate in „privatizarea” lor. V-am dat exemplele de mai sus pentru a va intreba ce s-a realizat, remarcabil, in comparatie, in ultimii 31 de ani ( atentie: 3/4 din perioada comunista) de minune capitalista? Nu, nu de nostalgie e vorba, ci de o judecata echilibrata- cu plusuri si minusuri – a etapelor de dezvoltare ale Romaniei. Si, cand spun asta, constientizez ca PIB-ul tarii mele a crescut de cca. 6 ori de la revolutie.

      • Desigur ca va inteleg nuantarea si felul in care incercati sa scoateti in evidenta niste lucrari ce vi se par valabile ca si raportare in timp dar stiti foarte bine cu ce costuri au fost facute aceste lucrari . Munca neretribuita corespunzator program de lucru mult peste puterile oamenilor, tehnologii depasite , lucrari fara respondent in realitate – megalomane – si nu in ultimul rind lipsurile de tot felul , de la mincare pina la imbracaminte, ca sa nu mai vorbim de libera circulatie sau de altele .Daca asta credeti ca a fost dezvoltare atunci aveti o imagine falsa .Faptul ca unele realizari (ca sa le zic asa )exista si azi asta nu inlatura totul . Portile de fier au fost facute in colaborarte cu R.F.Jugoslavia iar metroul stim cu totii ce mari probleme a avut datorita materialelor folosite .In rest, mai toate costurile de productie erau mult mai mari deci pretul la vinzare al produsului – de aici si falimentul .Despre ce se intimpla in agricultura nici nu mai trebuie sa vorbim .

      • Alo, alo domnule Cristescu!
        Centrala CNE Cernavoda a fost începută de Ceaușescu, dar noroc că punerea ei în funcțiune s-a făcut sub management canadian în 1997, Unitatea 1!
        Stiu bine cum este cu dotarea cu echipamente românești în anumite zone sensibile precum I&C la care tot reparai și se stricau.

  7. Sunt onorat de aprecierea dumneavoastră, domnule Mihai Buzea. Este o surpriză foarte mare şi nu ştiu ce anume pot să mai spun. Vă mulţumesc şi sper să nu îi dezamăgesc pe cititori.

    • Mai asteptam articole bazate pe dezgroparea trecutului din arhive! Sunteti de departe cel mai original si interesant autor de pe aici (strict parerea mea). Personal mi-as dori mai multe articole despre tehnica romaneasca de la aviatie la TR85, TR77, (exemplu) si prima motocicleta „adevarata” romaneasca (nu motoreta mobra, desi ar fi interesant si istoria acesteia). Dacia? Oltcit? Brifcor? De ce nu.
      Oricum, ineditul articolul dvs. intotdeauna aduce pete de culoare interesante! Developeaza filmul unui trecut pe care (extraordinar de) multi romani nu il cunosc mai deloc, cu multe elemente inedite si specializate.

  8. Față de „iepoca de aur”, „omul de rând” a pierdut totuși ceva: „rolul conducător al clasei muncitoare”. Pe bune! „Clasa muncitoare” chiar credea că are un astfel de rol.

    • Dacă totuși citați din clasicele manuale ale PCR, atunci citarea este incomplectă. Formularea era : ”rolul conducător al clasei muncitoare cu avangarda sa revoluționară – Partidul Comunist Român ” ! Chestia se repeta la infinit pentru milioane de urechi, ochi și cititori . In presa scrisă, audio și televizată, lozinci, panouri , gazete de perete ,învățământ politic , bașca milioanele de ședințe de partid, sindicat, colective de oameni ai muncii din …toate ramurile economiei naționale ! Sună ? Ba bine că nu ! AȘA ARĂTA TOTUL LA NOI, TOATĂ REALITATEA refulată apoi prin bancurile aflate la ordinea zilei , umorului și inteligenței ,dirjate sau nedirijate de membri cooperativei OCHIUL ȘI TIMPANUL ,debitate la una mică , la o berică, la o onomastică, la un botez, la o nuntă, la munca voluntară ajunsă ulterior patriotică, la pauzele de masă de pe marile șantiere ale patriei, formată din consistente cantități de slană, ceapă și mujdei dozate din brișcă și consolidate gastric cu o dușcă de tărie. Să mai zic ? Nu mi-ar ajunge o viață de om să …refac TABLOUL . Pe bune, zic.” Minunile despre care fac vorbire , zac și acum în noi și printre noi , în fostele gazete azi colecții arhivate, de reviste, romane ,filme ,poezii și înalte gânduri filosoficești ale vremii. Să-i zic ISTORIE ? Nu , incă nu-i pot zice așa . Mai vedem . Că de când cu neomarxismul și cancelculturismul , mai știi ce ne vine pe chelie ?

  9. Intrebarea esentiala ridicata de articolul comentat este, dupa mine, nu cati emigreaza, ci cine emigreaza. Intrebarea cine emigreaza nu e noua, iar daca punem ochelarii cu care vedem „cine” in locul celor cu care vedem „cati” vom vedea alt spectacol.

    ===

    Generatiile noi (Z si alfa in primul rand) tind sa fie mult mai putin legate de teritoriu. Atat media sociala cat si decuplarea de familie probabil ca le trimit in globalism. Unii l-ar numi poate „ne-patriotic” altii – „lipsit de valori”.

    Eu indraznesc sa il numes pur si simplu perspectiva personala comuna. Proprie acestei epoci istorice.

    Dar pana la urma si daca subiectul este turnarea fontei, articolul va fi citit in mod diferit de fiecare generatie.

  10. Istoric romanii o duc astazi mai bine cum n-au dus.o in intrega lor istorie, restul fiind vaicareli.
    Daca privim la statici, la numarul caselor, apartamentelor noi construite, numarul masinilor inmatriculate, numarul de vanzari al utiltatilor casnice, numarul calatoriilor in afara tarii este incombarabil cu cea a fost inainte de 89. Romanii sunt pe un loc fruntas in Europa la numarul de proprietari ai imobileleor in care locuiesc, locuitul in chirie fiind privit ca ceva exotic.
    Au plecat multi, foarte bine, datorita lor au ajuns sume importante de bani in tara, bani care au avut si au in continuare un aport substantil la dezvoltarea ei.
    Sunt convins, multi care au plecat se vor intoarce, la pensie in Romania cu cu ceva banuti si o proprietate se poate trai mai bine, este alegerea fiecaruia si e bine ca este asa.

  11. As zice a problema generatiilor nascute inainte de 89 e legata de asteptari. Scoala romaneasca s-a tot chinuit sa ne bage in cap ideea ca ni se cuvin foarte multe ca popor prin simplul fapt ca suntem romani – si a reusit. In calitate de urmasi ai lui Traian si ai celor mai viteji si mai drepti dintre traci, noi eram inca de acum 2000 de ani un fel de buric al pamantului, cel putin egali cu mai marii lumii. La loteria vietii noi romanii am tras de la inceput mult biletul castigator si trebuia sa si incasam premiul cel mare. Doar ca tot timpul a venit cineva si ni l-a furat. La un moment dat, un economist roman chiar a facut ceva valva in presa spunand ca a gasit dovada ca Germania ne datoreaza cateva ‘jde miliarde de euro din al doilea razboi mondial – gata, fratilor, suntem salvati (cam ca Birlic in Doua Lozuri).

    Fiecare generatie s-a chinuit sa agate ideea superioritatii noastre ca neam si a drepturilor ce decurg din asta de ce franturi de adevar a avut mai la indemana, de la Miorita si Mihai Eminescu, poet national si universal, pana realizarile Epocii de Aur. Iar cand n-am avut nici macar franturile de adevar, ne-am descurcat si fara. Noi romanii suntem cei care i-am respins pe rusi cu arma laser secreta a lui Ceausescu in 1968, cand au vrut sa intre in Romania. Or fi fost rusii o super putere la vremea aia, dar cu noi nu le-a mers. Noi ne-am aparat hotarele iar ei au fugit cu coada intre picioare – chestie perfect plauzibila pentru oameni cu destula educatie din generatiile alea.

    Daca de mic te-ai hranit cu mitul ca ni se cuvine totul pentru ca suntem frumosi si destepti si avem o tara bogata, maica multi te-au dusmanit / ca esti neam blagoslovit, nimic nu mai e suficient de bun. Comentariile de care vorbiti mi se par incercari disperate de a mentine in viata miturile astea in care am investit atat de mult, si care cam sufera in contact cu o realitate cam neplacuta. Suntem si noi un popor ca multe altele, cu bune si cu rele. Nici macar cand e vorba de miturile astea despre propria importanta nu suntem foarte originali (pe langa greci suntem chiar modesti, as zice :D)

    • Multe tari au povestilor lor in acest stil, unde se cred speciali, alesi, neindreptatiti pe alocuri, permanent viteji si curajosi etc. Ce altceva sa-i invete pe copiii de scoala primara? Ca suntem nici mai buni nici mai rai decit altii, nici prea viteji, nici extrem de destepti, nici prea harnici etc etc. ? Iar multi dintre acesti oameni de rind s-au oprit cu scoala cam pe la acel nivel.

      • Citeam pe vremea crizei datoriilor Greciei o carte scrisa de un japonez care explica publicului de acasa cum e treaba prin diverse tari (nu mai tin minte cum de am dat tocmai peste cartea aia). In cazul Greciei le explica faptul ca multi greci din ziua de azi sunt de parere ca Europa si lumea in general le e lor datoare vanduta pentru ca ei au creat civilizatia occidentala, iar datoriile financiare ale generatiilor de azi trebuiesc iertate in contul datoriilor istorice ale occidentului catre Platon si Aristotel, cum ar veni. Le explica ca oamenii care cred asta nu sunt nebuni, nici sectantii vreunui cult ciudat. Asa merge pe la ei treaba cu common-sense-ul. Diferente culturale.

        Ce vreau sa spun e ca toate exagerarile astea patriotice au un cost ascuns si destul de mare. Cand ajungi sa crezi ca tie ti se cuvine totul si vezi ca nu-l ai, incepi sa cauti aiurea vinovatii si iti pierzi timpul si energia cu povesti gen Iliescu si cu Roman au distrus industria iar Europa ne vrea colonie si piata de desfacere. De parca Iliescu s-a ales singur, industria lui Ceausescu nu daduse deja faliment la sfarsitul anilor 80 si investitorii ar trebui sa vina investitorii cu cadouri pentru bravul nostru popor. In alte tari se spune ca da, tara frumoasa, la fel si poporul, dar istoria glorioasa e una, prezentul e alta. Mai exact prezentul e ala in care nu i se cuvine nimanui mare lucru din oficiu. Mai bine sa vezi din scoala lucrurile astea decat sa visezi la tunelele energetice din Bucegi.

    • Sa privim in contextul epocii :-).

      Spre deosebire de varianta leninista a comunismului, cea in care granitele dintre tari trebuie sa dispara (simplist spus), varianta romaneasca a fost una nationalista. Cel putin de la Nicolae Ceausescu pana in 1989.

      Din aceasta perspectiva, conceptul Romaniei drept buric al Universului este unul prin excelenta avansata. Si acceptabila, privit prin ochii acelor generatii. Un colonel de Securitate povestea ca de fapt nu se discuta despre schimbarea regimului, acest lucru fiind perceput ca imposibil.

      In orice caz, poate publica domnul Opris ceva despre aceasta atitudine nationalista a regimului de la Bucuresti, fiind mult mai in masura decat mine sa analizeze perioada respectiva.

      Eu doar vreau sa subliniez ca a existat si o parte buna a acestei atitudini astazi blamate.

      • Eu nu vad la ce ne ajuta in ziua de azi. Alimenteaza tot felul de nemultumiri si politici care nu duc la nimic in afara de ramanere in urma.

        • A ajutat in trecut.
          Acum furnizeaza un referential, chiar daca negativ.
          Pana cand societatea va fi suficient de matura pentru a accepta capitalismul.

    • Istoria din vremea comunista nu aseza romanii pe vreun piedestal. Existau exagerari, desugur, dar nu le-as da importanta.

      La limba romana existatau mai multe impulsuri „patriotice” dar nici acolo nu depaseau o limita de bun simt.

      ===

      Se exagera pe langa disciplinele scolare si mai ales de catre unii si altii, fie din prostie, fie din interes.
      Acesti „unii si altii” din pacate au fost multi. Nu as putea spune care era atitudinea PCR fata de ei, poate ii incuraja, poate ii tolera sau poate ii ignora. Cu siguranta s-ar putea sti doar dupa studierea temeinica a arhivelor.

      Ceea ce as scoate in evidenta este insa atitudinea „strict prin noi insine, pentru ca suntem destepti si muncitori” a partidului. Desigur, cu justificarea anti-internationalista a momentului.

      Dupa parerea mea, aceasta atitudine nu avea prea mult de-a face cu istoria sau cu literatura romana. Ea avea radacini adanci in configuratia politica internationala a momentului si in ideologia asumata cu „spirit creator” insa.

  12. //Noi, oamenii eclozați din comunism, suntem cam tâmpiți: nu reușim să înțelegem cuvântul scris. Mai exact, nu distingem între ceea ce CITIM într-un text și ceea ce AM VREA SA CITIM în acel text. //.
    Ay ay ! Suparare mare ! Intr-un text scris eclozații comunismului s-au invatat,
    ca pe vremea lor , sa caute ȘMENUL toxic pentru a se apăra sau cel putin pentru
    a nu fi surprinsi .
    Nici o primejdie de acest gen din partea celor mici .
    Jumatete sunt oficial analfabeti functional ,
    pentru care conjugarea verbului A CITI acopera doar jumatate din sensul verbului.
    Pentru restul de 50% cititul este mijlocit prin tot felul de gadgeturi si ”aplicatii” care garanteaza
    ca mintea lor electronizata nu va misca in frontul textului livrat fara drept de veto
    intru propovaduirea //progresului tehnologic, economic și mai cu seama social
    vizibil la tot pasul, multicolor si plin de consoane.
    ***
    Jeluitul romanesc si nerecunoasterea cresterii bunastarii sunt reale si evidente,
    dar subiectul a fost rezolvat teoretic mult mai convingator intr-un numar de stand-up
    in care Țiriac se plangea de cheltuielile pe care le are cu avioanele personale.
    ***
    Cine invoca și mai cu seama isi insuseste formula OM DE RAND devine fara sa vrea
    un agent al gandirii comuniste.
    Schepsisul a fost si inca mai este SĂ IESIM DIN RAND unul cate unul
    sau mai multi de-a valma – dar nu disciplinat ca la defilarea oamenilor muncii .
    Că daca stai si te gandesti mari diferențe grafice nu prea au exista intre
    o emblamă sau alta …secera si ciocanul….crucea incarligata sau incendiata…ori #

  13. Problema, dle Buzea, nu stă în faptul că Omul de Rând, ăla eclozat din comunism, ar fi orb în ceea ce priveşte progresul României din deceniul 2010-2020. Şi nici în faptul că Omul de Rând ar respinge analiza dlui Ungureanu ca fiind nepertinentă. Ci ea, problema, stă în faptul că progresul amintit nu este o consecință directă a politicilor publice asumate şi implementate de clasa politică românească decât în măsura în care au forțat alții ca aceste politici publice să fie asumate şi implementate. Da, a plouat cu bani europeni peste România, dar pare că tanti Europa avea mai multă grijă ca banii ăştia să ajungã unde trebuie decât aveau decidenții noştri. Iar când spun asta nu mă gândesc doar la rata absorbției, ci şi la faptul că în foarte multe cazuri în care politicul şi-a băgat coada, banii absorbiți s-au cheltuit prost. Există suficiente exemple de proiecte implementate care nu mai generează astăzi niciun beneficiu, financiar, economic, social etc., fiind de fapt bani absorbiți dar care sunt pierduți cu totul. Şi da, a intrat o grămadă de capital străin în România deceniului trecut, capital care-i adevărat că a pus umărul serios la creşterea PIB-ului şi a nivelului de trai. Însă, iarăşi, capitaliştii ăştia n-au venit convinşi fiind de către decidenții politici, au venit pentru că, devenind de facto parte a Europei, România era capabilă să le ofere oareşceva avantaje. Sentimentul că, în ciuda realității din spatele unor indicatori macroeconomici evident favorabili, țara bate pasul pe loc sau, mai rău, chiar dă înapoi, n-are nimica de-a face cu economia, are însă o grămadă de-a face cu faptul că, orice s-ar fi petrecut într-adevăr bun în România ultimilor nu doar zece, ci chiar treizeci de ani, s-a petrecut în ciuda prestanței clasei politice şi nu datorită ei. Iar asta, dle Buzea, nu este o simplă emoție care bate intelectul, e un sentiment destul de răspândit şi care din nefericire reuşeşte să unească generații diferite. Cred şi eu că analiza dlui Ungureanu este pertinentă, cred însă şi că, din păcate, chiar dacă previziunile domniei sale se vor adeveri, asta se va întâmpla împotriva vreunei direcții asumată politic şi nu datorită ei. Da, Omul de Rând, aşa cum l-ați definit dvs., este mai mult decât frustrat. Cred însă că e un pic exagerat ca în ceea ce îl priveşte să generalizați celelalte trăsături şi comportamente în halul în care o faceți. Pentru că, în sfârşit, nu cred deloc că o analiză care se vrea şi completă, nu doar, atâta câtă e, pertinentă, poate face abstracție de factorul politic, lăsând doar diferențelor dintre generații puterea de a explica mersul, înainte sau înapoi, a unei societăți.

  14. 1.Avind deja preturi europene de consum, romanii traiesc de trei (nu de doua ori) mai prost decit Vesticii!
    2.Cresterea economica evaluata prin PIB este falsa, deoarece adauga si realizarile firmelor straine!Daca plecam la o analiza neortodoxa a cresterii PIB si nivelului de trai, lucrurile nu mai sint asa de roze…
    PIB – ul, acest fals indicator al dezvoltarii economice a crescut de citeva ori, dar nici un analist n-are curajul sa spuna ca valoarea reala a cresterii (in conditiile preturilor europene) este nesemnificativa, de vreme ce leul s-a devalorizat fata de dolarul si Euro din 2000 (de cca. 1,40 lei pe un dolar sau Euro) de peste trei ori. Realizam astfel adevarata ,,fata” a cresterii venitului national!
    La aceeasi analiza, vom constata ca practic salariul mediu pe economie a stagnat 20 de ani, iar in anumite domenii a scazut mult!Aceasta realitate este usor de constatat consultind evolutia salariilor pe ultimii 20 de ani!
    Vezi salariul minim pe economie din activitatile industriale sau servicii!
    3.,,Prostirea” n-are prea mare legatura cu educatia antedecembrista, ci mai mult cu disparitia educatiei ,,umaniste” si social-politice din presa si scoala romaneasca de azi, care sa faca corectivele necesare!

    • Va raportati la niste cifre ce nu au respondent in realitate . PIBul Romaniei a crescut , cu cit a crescut ,dar veniturile cetatenilor si salariu mediu pe economie , este doar o statistica bazata pe cifre cunoscute , In realitate veniturile cetatenilor si ale pensionarilor sunt mult mai mari -Vedeti care este procentul de evaziune fiscala si care este partea din acest procent ce se regaseste in buzunarul cetateanului obisnuit . A exclude din statistica partea de contributie ce este parte a firmelor internationale este o eroare pe care vi-o asumati ? din motive sentimental politice ce tin de trecut .

    • Cel mai bun indicator pentru cat de prost merge o tara e emigratia… Romania e o tara de emigratie masiva, ergo…

  15. „tâmpiți: nu reușim să înțelegem cuvântul scris”, „corcire a prostiei cu răutatea”, „proști ca oile” – niste concluzii cam dure pentru un esantion „reprezentativ” de 90 de comentarii. Nici ideea ca cei care comenteaza astfel sunt trecuti de o anumita varsta nu e conforma cu realitatea. Am vazut multi tineri care nu sunt capabili sa lege doua cuvinte, nu mai vorbim de idei (vedeti pe Hotnews si G4Media). Dar nici una, nici cealalta nu se pot generaliza.
    Singurul lucru adevarat e ca avem o problema cu educatia. Insa adevarul e ca saraci si needucati am fost inainte de 45, asa suntem si acum. Doar comunisti au incercat sa se (ne) amageasca. Insa probleme cu educatia au si tari care n-au avut dictaturi comuniste, Mexic, tarile sud-americane, chiar Portugalia, Grecia.
    Adevarul e mult mai simplu, nu poti sari peste etape, pentru un salt e nevoie de o elita si de o masa critica. Putinele tari care au avut salturi remarcabile, au avut si conditii speciale: China – dictatura, Israel – o elita si o motivatie cu totul speciale. In rest, in ciuda evolutiilor spectaculoase, au ramas destule sechele (sa ne gandim la Italia, unde Mafia inca are un cuvant greu de spus, si unde cad poduri si teleferice din cauza coruptiei). Suntem exact acolo unde ne-au permis resursele disponibile (inclusiv elita). Doar printr-un miracol am fi putut obtine mai mult.
    Asta nu inseamna ca nu progresam, iar domnul Ungureanu cred ca are perfecta dreptate. E greu sa vezi copacii cand esti in padure, dar din 98 cand am fost prima oara intr-o tara occidentala (iar diferenta era cu adevarat coplesitoare), si pana acum, eu vad progres enorm, salariile au crescut de 10 ori, iar Bucuresti depaseste media UE. Ar cam fi timpul sa lasam de-o parte scuza cu comunismul care ne-a dat inapoi, si sa ne gandim la ce se poate face.

  16. Sunt doar curios daca autorul (care a lucrat in Anglia) este constient ca mass-media foloseste fara nici o reticenta formulele „working class” – clasa muncitoare (dar fara conotatia de muncitori in fabrici si uzine) si „middle class” – clasa de mijloc.
    Presupun ca autorul nu a vizionat filmele (de exemplu Aurul, dolarii si ardelenii) bardului cinematografic al national-comunismului Sergiu Nicolaescu sau daca a facut-o, nu a avut curiozitatea sa cerceteze ca emigratia din Romania (Ardeal in filmul mentionat) s-a intamplat si in alte perioade istorice problematice pentru oamenii de rand.
    Cat priveste formularea neavenita (Romanian Aliyah- revenirea Diasporei) cea corecta este reintoarcerea din Galut (din emigrare sau din bejenie). Iar emigrarea este catalogata inca in limbaj popular drept coborarare (ierida) spre deosebire de prima si poate singura ascensiune (Aliyah).
    Cat priveste admiratia fata de autorul mentionat in articol – acela nu a catadicsit sa mentioneze bibliografia si sursele de statistici la care se referea intr-un stil a-la toti plagiatorii si toti „doctorii in te miri ce” scosi pe banda rulanta in ultimii 30 de ani. Dar a cenzurat postarea mea cand am ridicat problema asta.

  17. Stimate domnule Buzea, imi permit sa va citez: „pentru un loser, plecarea din țară este soluția evidentă. Și, de fapt, singura.”
    Cu tot respectul, nu ma consider un „loser”. Faptul ca am plecat acum mai bine de 7 ani, la aproape 50 de ani, cu doi copii in pragul facultatii ( pe care au si absolvit-o intre timp cu succes) ca sa fac in pribegie aceeasi munca pe care o faceam si in tara, chiar nu-mi da dreptul sa ma consider un ratat ( sau „loser”, daca doriti – pentru ca acesta este cea mai apropiata traducere).
    Electronica si telecomunicatiile sunt domenii chiar foarte prost platite in Romania, ca sa va dau un exemplu, pe vremea impuscatului electronistul era mai prost platit ca electricianul, iar acesta la randul lui, mai prost platit ca un lacatus. Asta la aceeasi categorie de incadrare ( va mai aduceti aminte, sper, categoriile de la 1 baza la a sasea – sau a saptea – speciala). Dupa lovilutie nu s-a schimbat mare lucru…
    Iar in ultimii ani, daca esti trecut de 40 si cauti un job se uita la tine ca la matieni. Asta in Romania. In vest ( UK – de exemplu) la peste 50 de ani esti privit cu respect – evident daca esti chiar bun in domeniul tau – si „se bat” angajatorii sa-ti ofere de lucru.
    Chiar daca, la tine in tara, esti considerat … „loser”.

    • Imi permit sa sugerez ca autorul foloseste „loser” ca „perdant intr-un anumit sistem” sau „folosit/retribuit sub capacitati”. Nu cred ca e cu sensul peiorativ din „haha loser”.

  18. Iata un text cu adevarat jalnic. Jalnic de simplist si prin insumarea unei frumoase coletii de idei gresite sau cel putin lipsite de o analiza fina.. As puncta unele dintre acestea.
    -Cei nascuti inainte de 89 (de rand sau nu) sunt diferiti in functie de generatie.
    -Cei nascuti dupa, asisderea
    -Cei care emigreaza sunt de asemenea din cel putin 4 categorii.
    -Emigratia lor este chiar diferita, ca scop, timp si metoda.
    -Cam toate natiile se plang/jeluiesc, la fel si generatiile. Difera uneori modul, dar un scriitor m-as astepta sa poata vedea asta prin presupusa sa cultura.
    -Eminescu era un militant (activist) si prin urmare scrierile sale au avut mereu un bias politic.
    Culmea este ca, ceea ce eu am perceput ca o concluzie a articolului, este foarte probabil corecta, adica emigratia va continua, intr-un amestec din ce in ce mai difuz intre emigratia clasica si mobilitatea (uneori chiar impusa expres).
    V-as sugera sa priviti totusi si din alta perspectiva, anume ca ceea ce numiti omul de rand, in particular din Romania, se refera in general la un taran (nu peiorativ ci in sensul de mentalitate rurala). Acesta a fost dezradacinat (inclusiv in comunism) si pus in situatii total neprielnice firii lui.
    Diferenta dintre modelul cultural rural si cel de oras n-a fost inca depasita nici in tarile „mai civilizate”, cu atat mai putin in Ro. Daca luati un tip dintr-unul din modele si il puneti in celalat, vati avea exact comportamentele pe care le descrieti.

  19. Nu stiu care este plusvaloarea acestui articol.
    In mod sigur nu in fraza:”O mică parte a acestor comentarii este la înălțimea articolului; cele mai multe comentarii, însă, izbesc prin neobișnuita lor corcire a prostiei cu răutatea. ”
    Dupa care dati exemple din amble (dupa judecata dvs). In lumea francofona oamenii sunt mai eleganți.

  20. Am încredere că domnul Mihai Buzea, fără a dori să jignească pe cineva, a folosit adjectivul „prost” cu sensul etimologic, de „om simplu, modest”. Cum simplă, sau „simplificatoare” își numește și dl Dan Ungureanu analiza. Eu zic că, dacă avem disponibilitatea să acceptăm termenul „analiză” în asociere cu textul „Sfârșitul emigrației”, suntem datori să avem onestitatea de a observa că este simplistă. Nu doar că îi lipsește o prezentare clară a metodologiei, dar autorul, care se scuză într-un răspuns la comentariile cititorilor prin aceea că nu este economist (firească întrebarea „de ce s-a apucat de un demers pentru care nu este calificat?”), folosește date irelevante [„analizei”] pentru a ajunge la concluzii eronate, într-un raționament sofistic.

    Este contraproductiv să reiau comentariul pe care l-am făcut la textul domniei-sale, dar firesc ar fi fost să fie studiate dintru începutul „analizei” cauzele emigrării românilor, iar în urma constatării dispariției acestora să se prognozeze o scădere a fenomenului. Adecvat, cu trei scenarii, în raport de evoluțiile socio-economice posibile. În fine..

    Cel mai „simplificator” pentru un economist ar fi fost să urmărească evoluția indicatorilor de dezvoltare, sau rapoartele privind convergența ale Comisiei Europene și BCE. Pentru un ne-economist ar fi fost suficient să observe evoluția numărului de imigranți în România și să concluzioneze că atât timp cât atât timp cât nu este atrăgătoare pentru alții, țara noastră nu este atrăgătoare nici pentru cetățenii proprii.

    Domnul Dan Ungureanu, în schimb, și-a imaginat că românii pleacă din țara natală pentru că are PIB-ul mic la Paritatea puterii de Cumpărare în comparație cu Grecia (alegere discutabilă). În realitate, emigrează din pricina insecurității economice personale și a lipsei de speranță că lucrurile se vor ameliora într-un interval de timp previzibil. Iar, cum cauzele emigrației nu au dispărut încă, este evident faptul că textul d-lui Ungureanu este mai degrabă un eseu romantic decât o analiză științifică. Și este mai bine să fie considerat astfel, cred eu, pentru a fi redus riscul de a fi considerat ridicol de către unii economiști care l-ar putea citi din întâmplare.

  21. „La croyance au progrès est un doctrine de paresseux, une doctrine de Belges. C’est l’individu qui compte sur ses voisins pour faire sa besogne.”
    Ch. Baudelaire

  22. Eu sunt și nu sunt de acord cu Mihai Buzea.
    Nu sunt de acord pentru că simplifică prea mult. Prea nu lasă loc de gri. O rețetă complexă nu e salvată decât în filme cu un singur ingredient minune. „Progresul are loserii lui, proveniți dintre oamenii de rând” spune dumnealui, iar „loserii vor emigra în continuare”. Păi dacă pe unii oameni de rând i-a transformat progresul în loseri, nu înseamnă că reciproca, enunțată în continuare, ar fi adevărată: loserii provin toți dintre cei „de rând”. Inadaptabili (prefer titulatura asta) sunt peste tot. Și nici că evidența ar impune ca Inadaptabilii să-și facă un rost doar peste graniță. Odată cu binecuvântatul progres vin și joburile, care de care mai ușchite, să fie pentru toți. Dacă potențialul României este încă mare (căci încă se trăiește de două ori mai prost), atunci odată cu apropierea convergentei se vor strânge căpșuni și în România.
    Dar sunt de acord cu Mihai Buzea mai ales în ce privește alegerea comentariilor preferate. Acum, după toate astea, nu știu dacă dumnealui ar fi de acord cu mine, dar eu sunt.

  23. Asa de mult au progresat romanii pe vremea lui Mihai Eminescu incat mult dupa moartea lui si dupa multe alte ” numeroase progresuri” au izbucnit rascoale taranesti generalizate care au fost inabusite cu tunurile (1907??). La rascoale au participat si muncitorii (de exemplu cei din zona cailor ferate).
    Cred ca taranii se saturasera de prea multe excursii all-inclusiv, mall-uri, coca cola, BMW-uri, Luis Vuiton si doreau senzatii tari.
    Din cate stiu au fost ultimele rascoale taranesti din Europa. Occidentul citea si se crucea in ziare despre rascoalele romanesti ca despre invazia vizigotilor. Chestii de mult disparute din istorie.
    Hai sa va spun o chestie interesanta. Cred eu.
    Data stati mai mult de vorba cu muncitorimea/taranimea romana nostalgica dupa epoca de aur veti vedea ca in esenta considera ca perioada respectiva era de preferat nu din cauza nivelului de trai ci din alt motiv. Stresul!
    In perioada comunista era liniste si stabilitate. Acum e un stres si o instabilitate constanta care iti roade sanatatea, creierii si sufletul.
    Acum esti ca un animal haituit. Culmea este ca am discutat cu romani care s-au intors din Occident si care mi-au spus ca lumea in Olanda, Norvegia etc. este incredibil de relaxata comparativ cu Romania. Asta era acum 15 ani. Intre timp s-au mai stricat lucrurile si acolo.
    Din pacate 90% din acest stres este cauzat inutil de nu stiu exact cine … politicieni, massmedia, etc.
    Un exemplu ar fi haosul legislativ si judecatoresc.
    Judecati asa.
    Si pe vremea epocii de aur lumea avea un apartament, o masina si facea concediul la mare.
    30 de ani mai tarziu e la fel. E adevarat ca un numar mic au vila, dar multi stau in chirie, unii au BMW second hand vechi de peste 10 ani in loc de o Dacia noua, si unii isi fac vacantele in Grecia in loc de Mamaia.
    In esenta nu e o mare schimbare.
    Comparati nivelul de trai din Romania 1985 cu nivelul de trai din Romania 1955 — 30 de ani diferenta si veti vedea ca nivelul de trai a crescut foarte mult.
    Acelasi lucru 1985- 2015 a crescut. Dar credeti ca daca ramanea comunismul la putere nu crestea in acesti 30 de ani si nivelul de trai din comunism? Poate nu la fel de mult dar crestea. Cum e in China vivelu lde trai actual fata de acum 30 de ani in urma?
    Dar daca in comunism am fi avut doar 80% din nivelul de trai actual dar bonus liniste si pace credeti ca se merita +20% la salar pentru stresul zilnic cauzat inutil de elita capitalista care ne dirijeaza?
    Nu ma intelegeti gresit. Sunt un anti comunism fanatic. Pentru ca pentru mine conteaza mai putin nivelul de trai (nu se murea de foame nici sub Ceausescu nici acuma). Pentru mine conteaza libertatea in general (de exprimare, de circulatie etc.)
    Si despre libertate nu prea ati vorbit in articol si asta pentru ca in ritmul actual in 10 ani va fi mai multa libertate de exprimare in epoca de aur decat la Paris sau Berlin. Surubul cenzurii se strange in occident si se ascute lupta de clasa.
    Si asta e tare trist.
    In concluzie turma de muncitori este furajata putin mai bine in capitalismul actual decat in comunism. Si atat, singurul avantaj in momentul de fata. Tocmai citeam cu au fost saltati in Italia de catre carabinieri zeci de oameni care au avut curajul sa gandeasca liber. Au fost arestati sub acuzarea de atingere a onoarei republicii Italiene si organelor alese. Pai este exact ca in comunism cand criticai regimul comunist. Avand in vedere restrangerea libertatilor individuale in curand va acest lucru avea drept consecinta restrangerea potentei economice si astfel singul avantaj al capitalismului va disparea. Comunismul va avea cale libera. In China deja se traieste destul de bine.

    • „Si despre libertate nu prea ati vorbit in articol si asta pentru ca in ritmul actual in 10 ani va fi mai multa libertate de exprimare in epoca de aur decat la Paris sau Berlin. Surubul cenzurii se strange in occident si se ascute lupta de clasa.”
      Corect, 100%.
      Tolerabil insa, pentru ca noile generatii nu stiu ce vor fi pierdut, literalmente.

    • Dar credeti ca daca ramanea comunismul la putere nu crestea in acesti 30 de ani si nivelul de trai din comunism? Poate nu la fel de mult dar crestea.
      Eu, unul, mă îndoiesc că ar fi crescut. Îmi amintesc încă ciudatele comparații din anii 80, când producția de oțel era comparată cu cea din 1930, șeptelul era de 10 ori mai mare față de aceeași perioadă, dar în magazin se găseau doar lacăte chinezești și „adidași” de porc. Și, foaie verde de dudău, de la o zi la alta noi o duceam tot mai bine. Trendul era clar descendent. Chiar și pionierii se salutau cu „tot înainte …” subînțelegand si „… era mai bine!” Nu, hotărât, societatea aia imaginata de comuniști nu ar mai fi rezistat mult după 89. 30 de ani în niciun caz. Din lipsă de autoturisme, ar fi fost poate ceva mai mult spațiu verde printre silozurile de locuințe, dar rația de benzină ar fi fost mai mică și s-ar fi circulat o săptămână, nu doar duminica, cu soț și fără soț.
      Libertatea este un bun pe care mulți nu îl înțeleg decât după ce l-au pierdut. Unora li se pare că au pierdut libertate atunci când nu mai pot înjura țiganii și evreii, negrii și poponarii sau atunci când pot povesti bancuri politice fără să inspecteze mai întâi scrumiera. Atunci li se părea că sunt importanți, astăzi sentimentul ăsta a dispărut, cum a dispărut și sculeria lui Gică, cel mai cunoscut om de pe Terra.
      Acum 30 ani eram 5 miliarde, azi suntem 7,8. Și suntem mai interconectați decât acum trei decenii. Evident, este ceva mai multă înghesuială și, ca și în tramvai, nu mai poți sta crăcănat pe două locuri. Asta nu înseamnă mai puțină libertate. Nici că unui negru nu-i place să fie identificat (doar) după culoarea pielii, pentru că – istoric vorbind – rasiștii au abuzat de acest fapt, nu e un rapt de libertate. Nu am învățat asta în cei șapte ani de acasă pentru că nu era necesar, iar obișnuința cu o nouă paradigmă când mergi pe 60 e percepută de unii ca o restricție de libertate. Libertatea celuilalt, de a urca și el în tramvai, nu pare să fie luată în calcul. Eu zic că e mai multă libertate, dar și responsabilitatea de a o folosi corect este, sau ar trebui să fie alta.

  24. Autorul o fi dinsul tinăr , nu știe unele fapte din istoria post decembrista românească.
    1- primul val de emigrare masiva incepe in 1990. Valul e compus din aia care aveau încă din RSR cerere de plecare definitiva din tara ( și așteptau ani pașaportul de la securitate) și o parte care a priceput rapid cum e cu „democratia originala” a noului tătuc Ion Iliescu. Prima mineriada din același an a confirmat și indecișilor viitorul. La vremuri noi , tot noi.
    Ăștia care au plecat atunci ( și în anii următori ) au fost din toate categoriile. Muncitori , ingineri , profesori , medici. Școliți in liceele industriale , facultățile socialiste.
    – Aveau și nevoie de viza țării de destinație că țara noastră era extracomunitara. Adică trebuia sa treci de ” prima sită” legală pentru emigranții de atunci.
    – Diplomele dobândite în RSR nu erau recunoscute nicăieri.
    Și totuși au plecat. Incepind de la zero o noua viață. Au lăsat prinții acasa si tara cu datorie 0,0000 dolari.
    Au strans din dinți și au construit ceva altundeva. Cum a reușit fiecare. Citi credeți că se mai întorc din aceștia care azi sunt mai aproape de pensie și NU nunta ?
    2- In 2004, românii nu mai au nevoie de vize pentru călătorii în UE. Puhoiul e enorm la părăsit țara. Tot mai puțini sunt dispuși la sacrificii. FARA SA GENERALIZEZ, se găsesc ” soluții” tipice emigrației de joasa cultura și slabă sau inexistentă calificare.Furt, spart ATM , prostituție, omor. Devenim așa cap de afiș international. In Italia și Spania. In Franța ca în Anglia .
    O minoritate a migranților din valul 2 era și este compusa din medici și ingineri. Ajunși și apreciați in vest. Dar și sudori emigrati. Care chiar știu să sudeze BINE.
    Toți în ansamblu cu diplome recunoscute , cu chef de munca , găsesc de lucru oriunde.
    De ce așa mari diferențe intre migranții 1990 și cei post 2004. ? Doar 14 ani.
    Primii aveau școală aia proasta socialistă dar erau cît de cît educați DE PARINTI. Știau să mănânce cu furculița și cuțitul dar si cu gura închisă . Munca era în sânge.
    Valul II era MAJORITAR :
    Produsul școlii post comuniste. A corupției generalizate .
    A inflației galopante din anii 90. Cînd patrioții naționali ( cunoscuți ) prin mineriadele repetate și care le prezervau puterea , au jucat oricare credibilitate internațională. Nu intra valută , nu se privatiza industria ( nu ne vindem țara) se manipulau minți și destine ( noi muncim nu gândim ) . Se vindea orice și se fura tot. Nulități totale devin vedete , exemple de urmat.
    De menționat că prăbușirea CCCP a fost o lovitura grea data aripii rusofile a PCR reciclata in masă sub numele de FSN ( și urmașii ) .

    Acei tineri maturizați in acei ani , in spiritul a ce au văzut și asimilat , sunt in general migranții care azi plâng, incapabili să priceapă realitatea altora, să se întrebe de ce in vest nu e ca în RO sau invers. Nu pricep ei de ce in RO nu e ca măcar la vecinii ex comuniști.
    Totuși progres au avut toți. In RO doar la viteza melcului.

    Acum fiind eu unu școlit în comunism și în mult hulitul liceu industrial am emigrat în 1990. Am avut ( și am ) nostalgia întoarcerii acasă.
    Dar :
    -De unde locuiesc , fac 2.000 km exclusiv pe autostrada pină la Bors. După , doar 5,3 km.
    Progres ? Care ? Unde ?
    – nu mai sunt tinăr. Deci risc boli dar și internare . Doamne ferește in Romania. Sa dau șpagă pentru schimbat cearceaful, să vin cu medicamente de acasă sau sa risc moartea eroică in flăcări din spitalul românesc ?
    Progres? Am dubii. Se moare ars in spital doar in India.
    -As dorii o casa. Posibil la tara. Corupt de satul vestic unde trăiesc și care pare orășel. Dar în RO, cite sate au apa potabila, canalizare, gaz metan și strângerea diferențiată a gunoaielor ? Cite sunt la o azvârlitură de bat de infrastructura auto și feroviară care facilitează turismul , comerțul și implicit progresul ? Progresul in Ro unde e. ? In averea și contul bancar al bugetarului peren cu vila și Mercedes S. ?

    PS. Ieri am fost vaccinat.
    Programare prin smartphone. Simpla , clara. Inclusiv pentru unu trecut de tinerețea revoluționară. 😀
    Culmea ( dar normalitatea reală unde trăiesc ) in fața mea un judecător și o grefiera. ( Latinii discuta între ei , e in sange) in spate aveam doi carabinieri in uniformă. Toți la coada . Pentru vaccinare.
    O fi progresul asta mioritic neînțeles de mine dar realitatea altora bate propaganda.
    O fi crescut PIB și euro / cap de iobag dar ce a rezolvat îndatorarea colosala ,( de 0,000 in 1990 cînd am plecat și la peste 120 miliarde euro în 2020) ?
    Ce a fost eradicat din afascinanta Românie ?
    Progresul la alții ( si tot pe datorie ) e vizibil la oraș dar și la sat.
    In Ro , discrepanta sociala între „esențialii sistemului ” și iobagul votant e enorm . Diferența oras- sat a crescut și numărul imens de emigranți e dovada suprema că progresul e sublim , măreț. Dar doar de fațadă. In unele orașe. Că în altele ( vezi bazinul carbonifer ) e moarte clinica.
    In rest , as vrea sa prind , sa vad macar milionul de emigranți reîntorsi in tara.
    Nu cred că apuc. 🙏

  25. „atunci odată cu apropierea convergentei se vor strânge căpșuni și în România.”

    „Acum, după toate astea, nu știu dacă dumnealui ar fi de acord cu mine, dar eu sunt.”
    (apropo de asta ultima- mi-am amintit un banc de pe vremuri: „Am o parere, dar nu sunt de acord cu ea”.

    hahahahaha.
    Din antologia comentatorului binecunoscut pe forum.

    • E bine totuși că ați priceput ce-am vrut a scrie. Dar dacă dumneavoastră preferați să nu fiți de acord cu ‘mneavoastră înșivă, eu nu vă opresc. E libertate, puteți să vă autoflagelați, să vă luați la pălmuit, să vă dați un cap în gură … Între timp, mai căutați-mă și-n altă parte!

  26. ca un simplu om de rand va spun sincer ca sunt ingrozit de cifrele care compun cresterea PIB.multe dintre ele sunt ocazionala si nerepetabile lucru care se va vedea in curand.cate fabrici vor mai fi de dmontat si vandut,cit teren va mai fi de vanzare ,cate paduri se vor mai taia sa exportam busteni petrolul sa imputinat si el,cate case sau mosii vor mai fi de vanzare ,cate masini vor mai fi cumparate pe banii furti din buget sau obtinuti di vanzarea mostenirilor de la parinti si bunici.Toate astea si multe altele se vor termina si atunci ….poate atunci vom intelege sa ne apucam de treaba si sa nu mai visam cai verzi pe perti.aaaaaaaaaadevarata dezvoltare are alte cifre in PIBsi atunci pute fi bucurosi ca am mai facut un pas spre bunastare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Ultima carte publicată: „Paralel” (2021)

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Despre legea Goodhart și efectele ei perverse

Există o deosebire esențială între a măsura proprietăți fizice în laborator și a măsura activități umane în societate. Când...

Primele concluzii după întâlnirea Joe Biden – Vladimir Putin din Geneva, 16 iunie 2021

În articolul anterior, dedicat întâlnirii Biden – Putin, am trecut în revistă o serie de informații legate de contextul inițial de la...

Vânzarea de automobile „Dacia 1300”, aparate de radio, televizoare şi maşini de cusut, în rate lunare (octombrie 1973)

Pentru amatorii de istorie a autovehiculelor fabricate în România, exporturile semnificative de automobile „ARO” şi „Dacia” în Columbia nu constituie o noutate....

Să ascultăm instituțiile de știință din România. Spunând… ce?

Anunțurile de pe paginile de internet ale societăților de știință din România, sau cele ale universităților și institutelor...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro