Competiție sportivă și proteste excesive în turul ciclist al Spaniei

„În interesul prioritizării siguranței cicliștilor noștri și a întregului pluton, având în vedere natura periculoasă a unor proteste în Vuelta, Israel-Premier Tech a oferit cicliștilor echipament cu monograma echipei pentru restul cursei. Numele echipei rămâne Israel-Premier Tech, dar echipamentul cu monogramă se aliniază acum cu deciziile de branding pe care le-am adoptat anterior pentru vehiculele și echipamentul sportivilor.”[1]– Comunicat al echipei „Israel – Premier Tech”, sâmbătă – 6 septembrie

„Felicitări lui Sylvan [Adams] și echipei de ciclism a Israelului pentru că nu au cedat urii și intimidării. Faceți Israelul mândru!”[2] – Premierul Benjamin Netanyahu – postare pe platforma „X”, sâmbătă – 6 septembrie

Turul Italiei are gust de cireșe. Turul Franței are gust de pepene și prune. Iar Turul Spaniei are gust de struguri. Are gustul toamnei timpurii, de fapt o vară care se îmblânzește. Ediția cu numărul nouăzeci a Turului Spaniei a luat startul din Italia, de la Torino, și s-a încheiat pe 14 septembrie, la Madrid. Cu cele 21 de etape ale sale, Turul Spaniei este considerat a treia mare competiție pe etape după Turul Franței și Turul Italiei, toate trei desfășurându-se pe durata a trei săptămâni.

Distanța totală de parcurs pe traseele Turului a fost de 3.151 de km, la o diferență totală de nivel de 54.488 metri. În primele cinci etape s-a plecat din Italia, de la Torino, apoi s-a trecut prin Novara, Alba, Limone Piemonte, San Maurizio Canavese, Ceres și Susa – traseul celor trei zile italiene. În etapa a patra s-a ajuns la Voiron, în Franța. În etapa a cincea Turul a ajuns în sfârșit în Spania – ziua contratimpului de la Figueres. A urmat și o etapă cu traseu Andorra: Olot, Pal și Andorra la Vella, după care s-a revenit în Spania, la Cerler.

Au participat optsprezece echipe de „World Tour” și cinci echipe „UCI Pro”. Cum Tadej Pogačar (UAE) nu a participat, toată lumea l-a văzut favorit pe Jonas Vingegaard (Visma Lease a Bike). Alți aspiranți la tricoul roșu, în opinia comentatorilor sportivi, erau Juan Ayuso și João Almeida (ambii de la Team UAE) sau Felix Gall (Decathlon–AG2R). Pe scurt, au existat toate ingredientele pentru un spectacol pe cinste.

24 august

Ieri a început Turul Ciclist al Spaniei, cu etapa de la Torino la Novara – 187,9 km. Înainte de a intra în detaliile desfășurării acestei prime etape din Italia, evoc un alt subiect adus în discuția publică de presa sportivă. Fostul ciclist al echipei Israel-Premier Tech, danezul Jakob Fuglsang, a stârnit comentarii după ce a declarat că se simte ușurat pentru că nu mai poartă tricoul echipei fostei sale echipe: „Desigur, este mai plăcut să fii fără. Nu vreau să mă implic în ceea ce se întâmplă pe plan politic, dar este cu siguranță mai plăcut să pedalezi fără logo-ul Israelului decât cu el” – a declarat Fuglsang pentru „Feltet”, o publicație sportivă daneză.

Și italianul Alessandro De Marchi a declarat că este fericit și ușurat că nu mai reprezintă Israel-Premier Tech și a susținut că este preferabil să-și urmeze principiile morale. A făcut și un apel la UCI: „Avem nevoie de acțiuni concrete din partea organismului nostru de conducere pentru a poziționa lumea ciclismului de partea cea bună și pentru a arăta că suntem conștienți de ceea ce se întâmplă în Gaza. Trebuie să arătăm că, în lumea ciclismului, ne pasă de drepturile omului și de încălcările dreptului internațional” – fost declarația lui De Marchi pentru „The Observer”.

Formal, Israel-Premier Tech este finanțată de miliardarul canadian-israelian Sylvan Adams și de omul de afaceri american Ron Baron, nu de statul Israel. La fel de adevărat este și că Sylvan Adams vede războiul Israelului din Gaza ca un război al binelui împotriva răului și al civilizației împotriva barbariei – nu este singurul – și că este un admirator al MAGA și al lui Donald Trump. În Europa, pe de altă parte, Israel-Premier Tech este văzută de mulți ca „o încercare de a spăla imaginea statului Israel, grav murdărită de crimele din Gaza”.

Revenind la Turul Spaniei, prima etapă nu a avut un istoric bogat, chiar dacă au apărut câteva momente interesante pe parcurs. Un grup de șase cicliști s-a desprins rapid într-o evadare: Pepijn Reinderink (Soudal Quick-Step), Nicolas Vinokurov (Astana Qazaqstan), Joel Nicolau (Caja Rural-Seguros RGA), Koen Bouwman (Jayco AlUla), Hugo de la Calle (Burgos-BH) și Alessandro Verre (Arkéa-B&B Hotels). După vreo 80 de km, doar Hugo de la Calle a încercat să reziste în frunte: a pedalat singur în fruntea cursei aproape 40 km și a fost prins cu 38 km înainte de sosire.

Etapă a sprinterilor, la finiș lupta le-a aparținut echipelor care aveau planuri pentru sprinteri. În ultimele sute de metri, trenulețul Alpecin-Deceuninck a lansat sprintul. Mads Pedersen era blocat undeva mai în spate, așa că nu a putut să lupte pentru victorie. Jasper Philipsen a sprintat puternic și a câștigat categoric în fața britanicului Ethan Vernon (Israel Premier Tech) și a venezueleanului Orluis Aular (Movistar).

Tricou roșu după prima etapă: Philipsen. A mărturisit și planul său: tricoul roșu după prima etapă, tricou verde la final de Tur. La întrebările jurnaliștilor, a confirmat că a fost dificilă recuperarea după accidentul din Turul Franței, care l-a scos din joc în etapa a treia, când era deja lider în clasamentul pe puncte. A promis însă revanșa în Turul Spaniei.

25 august

Ieri, etapa a doua din Turul Spaniei, pe traseul italian de la Alba la Limone Piemonte – 160,4 km. Traseu preponderent plat, ușor în urcare spre finiș, cu o cățărare de categoria a doua – 10 km până la linia de sosire. Etapa a fost câștigată cu un vârf de roată de Jonas Vingegaard (Visma) în fața lui Giulio Ciccone (Lidl) la un sprint de vreo 150 de metri, în ascensiune. Un final spectaculos, care i-a dat încredere danezului că este pregătit și pentru alte etape spectaculoase, dar mai ales pentru clasamentul general.

Pe ascensiunea către Limone Piemonte, Visma a dat ca echipă și o lecție tactică, așa că victoria lui Jonas Vingegaard nu a venit din neant, ci a fost bine pregătită, iar danezul s-a ridicat la înălțimea așteptărilor și al efortului colegilor săi și a livrat victoria. O situație interesantă la Team UAE, unde Juan Ayuso este pe locul 9 în clasamentul general, iar João Almeida pe locul 12, amândoi în același ecart de timp față de Vingegaard. Așa că se există o incertitudine legată de cine face clasamentul general la UAE, cel puțin public.

Noaptea trecută, o mașină a echipei Visma a fost prădată de hoți, care au furat 18 biciclete, în valoare totală de 250 de mii de euro. O bicicletă, marca „Cervelo”, valorează în jur de 15 mii de euro bucata. Asta au aflat jurnaliștii, Visma nu a data detalii, a postat un comunicat pe „X”: „Noaptea trecută, camionul mecanicilor noștri a fost spart și mai multe biciclete au fost furate. Mecanicii noștri lucrează din greu pentru a se asigura că echipa este pe deplin pregătită pentru a treia etapă. Politia a lansat o anchetă cu privire la incident.”

Etapa a doua a fost una de poveste pentru Visma din mai multe puncte de vedere. S-a căzut pe traseu, pe ploaie. A căzut Jonas Vingegaard, a căzut și colegul său Axel Zingle, care a suferit o dislocare de umăr. Echipa medicală i-a pus umărul la loc și Zingle s-a întors în cursă. Nu pentru mult timp, pentru că încercând să ia un gel din buzunarul din spate, a suferit din nou o dislocare a articulației afectate. A oprit, echipa medicală l-a dus la ambulanță și l-a reparat din nou.

Cât timp a avut de-a face cu echipa medicală, Zingle și-a dat bicicleta în grija unui spectator. Respectivul a plecat cu ea și a predat-o mașinii mătură. Pentru că Zingle, odată umărul reparat, nu și-a mai găsit bicicleta. A chemat mașina tehnică să-i aducă o alta în schimb. O vreme, la Visma s-a crezut că bicicleta a fost furată, până când cei din mașina mătură au predat-o. Visma s-a grăbit să facă cunoscut că bicicleta lui Axel Zingle a fost recuperată. Însă noaptea, ironic, a fost cu adevărat prădată de hoți. Una peste alta, Axel Zingle a abandonat turul după căzătura din etapa a doua.

26 august

Ieri a fost ultima etapă plină de Italia și a treia a Turului Spaniei. Traseul scurt, de 135 km, cu plecarea de la San Maurizio Canavese și sosirea la Ceres, prin Piemont. Etapă de semi-munte, după organizatori, a avut o cățărare de categoria a doua pe la mijlocul distanței, la Issiglio și un finiș tot în ușoară cățărare, de categoria a patra. Lidl-Trek a impus ritmul, cu obiectivul de a-l duce pe Mads Pedersen la victorie. A ținut sub control evadarea pe care au format-o Alessandro Verre (Arkéa), Sean Quinn (EF Education-EasyPost), Patrick Gamper (Jayco-AlUla) și Lars Van Boven (Intermarché). Deținătorul tricoului verde, Jasper Philipsen, a fost pierdut pe drum chiar înainte de cățărarea de la Issiglio, așa că teoretic calea era liberă pentru Pedersen.

Numai că nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Pentru victoria de etapă s-au luptat Mads Pedersen (Lidl Trek) și David Gaudu (Groupama-FDJ), avându-i în spatele lor pe Jonas Vingegaard (Visma) și Giulio Ciccone (Lidl Trek). A câștigat David Gaudu, căruia nu-i venea să creadă ce ispravă a reușit: „În autobuz, dimineață, mă gândeam că etapa e mai mult pentru Pedersen. Dar Stefan Küng mi-a spus că am explozie și pot să încerc. Echipa a fost incredibilă, am stat mereu în față și sunt mândru că am reușit să le răsplătesc munca. Este cel mai bun start de Vuelta pe care ni-l puteam imagina.”

Gaudu nu a ajuns în roșu, pentru că Vingegaard a ținut cumva de tricoul de lider în clasamentul general, sprintând și el. La general, Gaudu și Vingegaard sunt la egalitate de timp, departajarea făcându-se după prevederile de regulament (danezul a avut o sumă mai bună a locurilor ocupate în clasament în aceste prime etape).

Astăzi, etapa a patra, lungă, de 207,1 km. S-a plecat de la Susa (Italia), pentru sosirea de la Voiron (Franța). Două cățărări de categoria a doua și una de categoria a treia pe parcurs. Se ajunge la linia de sosire după cam 50 km de coborâre, plat și plat în urcare. Bruno Armirail (Decathlon AG2R) a făcut ultima încercare a zilei pentru o evadare de succes. A plecat din pluton la kilometrul 30, dar a fost prins după 15 km pe trena dusă de Alpecin, care căuta victoria pentru Jasper Philipsen.

Ca și ieri, n-a fost pentru cine se pregătește. „Ben Turner [Ineos] a obținut o victorie surpriză în etapa a 4-a din Vuelta! Alpecin a făcut totul ca la carte pentru ca Jasper Philipsen să câștige, dar belgianul n-a putut să livreze la finish-ul în ușoară urcare și a terminat pe locul al doilea” scrie în comentariul Eurosport. A fost dramatic să asiști la neputința lui Philipsen, care, așa cum singur a declarat, nu este încă la 100%, deși a obținut victoria în prima etapă.

După etapa de astăzi, David Gaudu (Groupama) a preluat tricoul roșu de la Vingegaard. Ambii sunt în același timp. Sunt urmați de Giulio Ciccone (Lidl) la 8 secunde, Egan Bernal (Ineos) la 14 secunde și pe cinci, Thomas Pidcock (Q36.5) la 16 secunde.

28 august

Etapa a cincea a Vuelta, de la Figueres, a fost una de plat, pe 24,1 km. Prima etapă de pe teritoriul Spaniei a fost dedicată contratimpului pe echipe. Team UAE a câștigat destul de clar, terminând cu 8 secunde înaintea Visma Lease a Bike. Dar în clasamentul general, Jonas Vingegaard este cel clasat primul și din nou în tricoul roșu. Este urmat de perechea João Almeida și Juan Ayuso, apoi de Marc Soler de la Team UAE.

Cei doi, Almeida și Ayuso, sunt încă greu de diferențiat pentru a-l alege pe cel cu cele mai mari șanse la general. De fapt, după etapa 5, toți cei trei cicliști ai Team UAE sunt în același timp în spatele lui Vingeggard și ajungi să te întrebi dacă nu vor să repete isprava echipei Visma din 2023, când la general podiumul a fost ocupat de Kuss, Vigegaard și Roglič.

Am fost inspirat că am abordat zilele trecute povestea cu echipa Israel Premier Tech. Pentru că această echipă, a căror cicliști nu au nicio vină apropo de conflictul din Gaza, a ajuns să facă obiectul boicotului unor protestatarilor. Ieri, cicliștii săi au fost opriți din cursă de protestatari pro-Palestina, care au păcălit forțele de ordine și s-au infiltrat pe șosea. Din fericire, incidentul nu s-a lăsat cu victime, forțele de ordine reușind în final să țină în mână situația. Dar echipa a pierdut secunde bune; poate că în loc să termine pe locul 19, ar fi terminat etapa pe locul 16.

Etapa a șasea, cu plecarea de la Olot și sosirea după 170,3 km la Pal, în Andorra, a dat victoria din evadare, câștigătorul fiind Jay Vine (UAE). Ei bine, Jay Vine, cu victoria sa solitară – al doilea ciclist sosit, Torstein Træn (Bahrain-Victorious), care a și îmbrăcat tricoul roșu, a avut o întârziere de 54 de secunde – a clarificat deocamdată situația la UAE: João Almeida este pe locul cinci, la 2 minute și 48 de secunde de primul loc, Marc Soler pe 14, la 3 minute și 9 secunde și Juan Ayuso abia pe locul 43, la 10 minute și 13 secunde. Le va fi mai ușor acum directorilor sportivi de la UAE să-l aleagă pe Almeida să facă clasamentul general.

Atacat de Giulio Ciccone (Lidl-Trek) și de apoi de João Almeida pe ultimele pante, Jonas Vingegaard (Visma) a stăpânit situația, chiar dacă a cedat tricoul roșu norvegianului Torstein Træn. În clasamentul general, danezul este pe poziția a cincea, la 2 minute și 33 de secunde, urmat de Almeida și Ciccone.

30 august

Etapa a șaptea, de ieri, s-a desfășurat pe un traseu de munte de 187,9km, între Andorra la Vella și Cerler. O primă cățărare de categoria întâi pe traseu, la Port del Canto, două de categoria a doua apoi, prima la Puerto de la Creu De Perves și a doua la Coll de L’Espina și finalul tot de categoria întâia, la 1.910 metri, la Cerler. O singură poveste mare este de spus în această etapă, anume că Juan Ayuso nu a așteptat prea mult pentru revanșă. Imediat după start a plecat în evadare și a reușit să termine primul, câștigând etapa la un minut și 15 secunde de al doilea sosit, Marco Frigo (Israel Premier Tech). Al treilea în cursă a sosit Raul Garcia Pierna (Arkea). La general, primele locuri s-au menținut în aceeași ordine: Træn, Vigegaard și Almeida.

Etapa a șaptea, una care i se potrivea mănușă lui Jonas Vingegaard, nu a fost fructificată de liderul de la Visma. De fapt, Vingegaard a sosit la 2 minute și 35 de secunde după Ayuso, în grup cu Pidcock, Ciccone, Sepp Kuss, Hindley, O’Connor sau Almeida. Și de aici discuția despre tactica Visma, dar și despre forma fizică a lui Jonas Vingegaard în Turul Spaniei. Pentru că danezul s-a bătut pentru victorie în etapa a doua, la un finiș în sprint, în schimb ieri nu a forțat niciun moment victoria, exact într-o etapă care îl favoriza.

Astăzi, etapă de plat, etapa a opta. Traseul, de 163,9 km, are startul la Monzón și sosirea la Zaragoza. O evadare, formată din Sergio Samitier (Cofidis), Joan Bou (Caja Rural) și José Faura (Burgos) s-a instalat în fruntea cursei, ajungând la un moment dat la un ecart de aproape patru minute. După 85 de km de cursă, plutonul a început ușor să recupereze din ecart și, după intrarea în Zaragoza, i-a prins pe cei trei evadați. Etapa a fost câștigată la sprint de Jasper Philipsen (Alpecin), primul rutier din cursă care obține două victorii în această ediție de Tur al Spaniei.

Podiumul a fost completat de Elia Viviani (Lotto), care nu a putut să-i țină piept lui Philipsen, deși a avut prim-planul, și Ethan Vernon (Israel Premier Tech). Viviani a fost amendat și penalizat de organizatori pentru că, în efortul său de a obține victoria, a baleiat de la dreapta spre stânga și de puțin a lipsit să nu-l trimită în gard pe Jasper Philipsen. A susținut în fața organizatorilor că a fost fără intenție și probabil că a fost crezut, dar nu l-au exonerat de sancțiuni.

Câteva vorbe despre David Gaudu (Groupama): În etapa a patra prelua tricoul roșu de la Jonas Vingegaard și avea bune speranțe că totul îi merge bine și va încheia prima săptămână de Tur în primii trei, cel puțin. Din păcate, la finalul etapei a opta, Gaudu ocupă locul 41 în clasamentul general, la 19 minute și 15 secunde de primul loc. A mărturisit că, din etapa a cincea, a început să se simtă fără energie, iar etapa a șaptea i-a pus capac. Rămâne de văzut ce va face în continuare: va vâna etape sau va decide să abandoneze?

31 august

Etapa a noua, care încheie prima săptămână de competiție. Etapă de munte de 196,6 km, cu plecarea de la Alfaro și sosirea la Estación de Esquí de Valdezcaray, în La Rioja. S-a format o evadare, au pedalat pentru un timp în fața plutonului cicliști ca Stefan Küng (Groupama), Alec Segaert (Lotto) sau Michal Kwiatkowski (Ineos), dar Lidl și Bahrain au făcut tot posibilul să le zădărnicească eforturile de a ajunge primii la finiș.

De fapt, etapa a noua are alte povești care o remarcă. În primul rând, finalul părea potrivit pentru cicliști ca Giulio Ciccone, de exemplu, motiv pentru care Lidl a și controlat plutonul. Nimeni nu l-a luat în calcul pe Jonas Vingegaard, considerând că profilul nu i se potrivește, cu o cățărare de final a cărei pantă în ultimii 6 km se îndulcește la 4% și apoi chiar la 2%. Așa că Visma nu a fost luată serios în calculele victoriei. Pe de altă parte, la UAE a devenit vizibil conflictul lui Juan Ayuso cu echipa, după declarațiile sale publice în care sugera destul de apăsat că nu are de gând să ruleze pentru João Almeida, care se poate descurca și cu ajutorul dat de ceilalți colegi.

Ei bine, Vingegaard a speculat contextul, și-a pus colegii la treabă și a atacat cu 11 km înainte de final. Almeida, Ciccone, Pidcock și Gall au încercat să facă față atacului, dar nu au reușit. Jonas Vingegaard a terminat pe primul loc, la 24 de secunde de Pidcock și Almeida și 1 minut și 2 secunde de Felix Gall. Mai mult, colegii săi de echipă s-au pus în ultimii kilometri în slujba lui Torstein Træn (Bahrain), pentru ca Vingegaard să nu îmbrace prematur (din nou) tricoul roșu.

3 septembrie

După victoriile de etapă ale lui Jonas Vingegaard din etapele a doua și a noua, probabil că directorii sportivi de la celelalte echipe care au interes în clasamentul general – UAE, Lidl, Ineos, Decathlon, Bahrain, Red Bull-Bora sau Q36.5 – au început să înțeleagă cu ce strategie a venit Visma în Turul Spaniei. Deși, dacă ideea este că Jonas Vingegaard decide în ce etape să-și pună echipa la treabă ca să-și surprindă adversarii, mă tem că nu-i ajută la mare lucru să caute mereu să-i ghicească danezului intențiile.

Ieri, după prima zi de pauză a Turului, etapa a zecea. A început cu anunțul că UAE a reziliat anticipat contractul cu Juan Ayuso, care altminteri era valabil până în 2028. În ziua de pauză João Almeida s-a plâns că nu a avut parte de susținerea de care a avut nevoie din partea echipei. Ceea ce, crede Ayuso, a precipitat comunicatul echipei. Și tot din declarațiile lui Ayuso s-a înțeles că despărțirea era în discuție încă înainte de începerea Turului Spaniei, dar că nu se aștepta la publicarea unui anunț, care trebuia făcut după terminarea Turului. Una peste alta, s-au clarificat lucrurile la UAE, deși Ayuso a ținut să afirme că se simte lezat.

Traseu de 175,2 km, între Parcul Natural Sendaviva și El Ferial Larra Belaugua, pentru această etapă. O cățărare de categoria a treia, la Alto de las Coronas și finiș într-o cățărare lungă de categoria întâi. La kilometrul 77, plutonul a întâmpinat un nou protest pro-palestinian, destul de serios (peste o sută mi s-au părut mie), care încerca să oprească cursa sau măcar să o stânjenească. Pe tot traseul, o mulțime de spectatori au ținut să fluture steaguri palestiniene și este cert că nu puteau fi cu toții palestinieni. Spaniolii și-au expus astfel, cred eu, punctul de vedere față de ceea ce consideră ei că se întâmplă în Gaza.

Din evadare, care spre final s-a spart în două grupuri, s-a desprins la un moment dat în căutarea victoriei Alec Segaert (Lotto). Segaert a început cățărarea pe Puerta Belagua, vârful din Navarra unde a avut loc sosirea, cu un avans de 40 de secunde, dar l-a pierdut rapid, când Pablo Castrillo (Movistar) a atacat cu 7,5 km înainte de final. Nu a fost să fie nici Castrillo, ci din nou Jay Vine (UAE), care cu 5,5 km înainte de final l-a atacat pe Castrillo pentru a doua victorie de etapă. A fost urmat de Castrillo la 35 de secunde și de grupul favoriților – Almeida și Vingegaard – la un minut și 5 secunde. După etapa a zecea, Jonas Vingegaard a îmbrăcat din nou tricoul roșu. Pe locul doi norvegianul Torstein Træn (Bahrain), la 20 de secunde și pe locul trei João Almeida (UAE) la 38 de secunde.

Astăzi, etapa a unsprezecea, într-un circuit cu plecare din Bilbao și finiș tot în acolo. Șase cățărări de categoria a treia, prima chiar la startul etapei și două de categoria a doua marchează un traseu ofertant pentru rutierii puternici. Traseul ne-a purtat prin Țara Bascilor, pe țărmul sudic al Golfului Biscaya și am trecut și prin Guernica (sau Gernika cum i se spune în limba bască), orașul martir bombardat sălbatic de naziști la ordinul lui Francisco Franco în timpul războiului civil.

La începutul cursei, Mads Pedersen (Lidl) a încercat o evadare, alături de Marc Soler (UAE), dar a rezistat numai până pe Balkon de Bizkaia. Marc Soler a rezistat ceva mai mult, trecând Alto de Morga, dar a fost prins de trena teribilă pe care a dus-o de la început în pluton Visma. Pe Alto de Vivero (prima trecere), Mikel Landa (Quick-Step) a atacat pentru a se face remarcat în cursă și a trecut primul în vârf. Pe coborârea de pe Alto de Vivero, Mads Pedersen a revenit cumva în prim planul cursei, pentru a aduna ce a mai rămas ca puncte la sprint pentru tricoul verde.

Ar fi fost greu să nu remarc mulțimea de steaguri ale Palestinei înșirate pe traseul din Țara Bascilor, purtate de persoane izolate sau de grupuri de protestatari, încercând să stânjenească desfășurarea cursei la prima trecere. Ținta protestatarilor era să fie văzuți pe camere cu orice preț. Ca urmare a tulburărilor, organizatorii au hotărât ca etapa să nu mai aibă un câștigător, iar timpii de final să fie cei consemnați cu 3 km înainte de linia de sosire de la Bilbao. Trist.

5 septembrie

Ieri, etapa doisprezece prin Cantabria, cu plecarea de la Laredo și sosirea după 145,4 km la Los Corrales de Buelna. Pe traseu, două cățărări mai importante, prima de categoria a doua – Puerto de Alisas, care a facilitat evadările masive și a doua, de categoria întâi, cu 30 km înainte de sosire, la Collada de Brenes. La jumătatea cursei, în trecere undeva pe lângă Santander, două grupuri de cicliști în evadare. Primul, de 42 de rutieri, avea în componență rutieri ca Pedersen (Lidl), Ayuso și Soler (UAE), Campenaerts (Visma) sau Romo (Movistar). În al doilea grup, de urmăritori, cu nouă rutieri – Aleotti (Red Bull-Bora), Vansevenant (Quick-Step), García Cortina (Movistar) sau Quinn (EF Education) la un minut.

Pe cățărarea Collada de Brenes, Marc Soler l-a lansat pe Juan Ayuso, urmat imediat de Javier Romo. După cei doi a plecat din evadare și Brieuc Rolland (Groupama), care nu a putut să recupereze cele 15 – 16 secunde, diferența față de primii doi din cursă. La sosire au ajuns în ordine Ayuso și Romo, apoi Rolland – 13 secunde, urmați de Victor Campenaerts și pe cinci Mads Pedersen – 17 secunde. Cu toții au luat bonificații. Favoriții au sosit la 6 minute și 20 de secunde după Ayuso.

Ayuso este la a doua victorie în Tur, obținută cu ajutorul colegilor de echipă, cu toate că a fost denunțat contractul dintre părți. Sursele dau deja ca sigură semnătura sa pe un contract oferit de Lidl-Trek.

Cu etapa a treisprezecea de astăzi am trecut binișor în a doua jumătate a Turului ciclist al Spaniei din acest an. O etapă printre etape, etapă regină de 203 km, cu sosirea pe cățărarea cățărărilor, în vârful L’Angliru. O cățărare care nu a fost niciodată câștigată de tricoul roșu (sau auriu, cum era înainte), motiv pentru ca Jonas Vingegaard să declare înainte de start că vrea să schimbe această statistică.

Apropo de Jonas Vingegaard, jurnaliștii au observat că și-a ras barba, apoi după încă o zi și-a ras și mustața, după ce le lăsase să crească de la începutul Turului. Așa că jurnaliștii l-au întrebat de ce? El a răspuns: „Mie nu-mi pasă, dar este o persoană în viața mea cărei îi pasă și ei nu i-a plăcut. Așa că m-am ras.” Concluzia jurnaliștilor: „Happy wife, happy life!”

Până la cățărarea specială de la final, mai sunt două cățărări de categoria întâi, anume Alto La Mozqueta și Alto del Cordal, ultima urmată de o coborâre foarte tehnică. Înainte de acest pachet de trei cățărări, o evadare de 25 de rutieri se distanțase la peste trei minute. Printre ei Mads Pedersen (Lidl), Antonio Tiberi (Bahrain) sau Jefferson Cepeda (Movistar).

Niklolya Vinokurov (Astana) a trecut primul pe cățărarea Alto del Cordal, în timp ce se anunța abandonul lui Pablo Castrillo (Movistar). La sprintul de La Vega, Mads Pedersen a luat încă 20 de puncte. Coborârea de pe Cordal nu s-a dezmințit, victima fiind Tiberi, din fericire fără alte urmări decât o întârziere suplimentară de câteva secunde. La debutul cățărării pe L’Angliru, cei trei cicliști din frunte – Vinokurov, Cepeda și Jungles (Ineos) – au fost opriți din cursă de protestatarii pro-Palestina. Forțele de ordine au eliberat traseul destul de rapid, dar cei trei au pierdut câteva zeci de secunde.

L’Angliru a cernut perfect pentru clasamentul general, unde Almeida a urcat cu Vingegaard în spatele său aproape întreaga pantă, pentru ca în final să anticipeze inspirat, să accelereze în ultimul kilometru și să nu-i mai lase danezului șansa să-l depășească la sprint. Jonas Vingegaard și-a făcut calculele greșit, a sosit al doilea și a confirmat statistica: tricoul roșu nu câștigă pe L’Angliru. Pe locul trei a sosit Jay Hindley (Bora) la 28 de secunde, apoi Sepp Kuss (Visma) la 30 de secunde și Felix Gall (Decathlon) la 52 de secunde. La general, Vingegaard a rămas în roșu, dar Almeida a mai redus din ecart la 46 de secunde și a câștigat și în raport cu Thomas Pidcock, de pe trei, care s-a îndepărtat de 1 minut și 32 de secunde.

8 septembrie

Astăzi, zi de pauză în Turul Spaniei, care prefațează ultima săptămână a cursei. În weekend, Sylvan Adams a decis ca echipa sa, Israel-Premier Tech, să scoată inscripția „Israel” de pe tricoul cicliștilor care participă în Tur, înaintea de startul etapei a paisprezecea. Măsura nu a potolit și nu va potoli protestele, este clar, dar contribuie la protecția cicliștilor care pot fi expuși exceselor. Protestele care vizează etapele Turului Spaniei sunt încurajate și de poziția autorităților spaniole. Guvernul Asturiei a cerut organizatorilor Turului excluderea echipei lui Sylvan Adams și apoi încă o manifestație pro-Palestina a provocat tulburări la startul fictiv al etapei de sâmbăta trecută.

Plecarea în etapa de sâmbătă a fost Avilés, pentru 136 km – etapă grea după cea de vineri, cu L’Angliru. Pe traseu, o cățărare de categoria a treia și două de categoria întâi: Puerto de San Llaurienzu mai întâi și finiș pe Alto de Farrapona. Ultima cățărare, de 13 km, cu pante foarte dificile în ultimii 5 km, putea la fel de bine să fie de categorie specială. Marc Soler a câștigat, din evadare, etapa a paisprezecea. Ciclistul din Catalonia a adus și a șaptea victorie pentru UAE, o performanță impresionantă, pe fond. Pe locurile doi și trei au trecut Jonas Vingegaard și Joao Almeida, unul după celălalt; danezul a reușit totuși să recupereze două secunde din bonificație. Vingegaard a rămas în roșu.

Ieri, în ultima etapă din a doua săptămână a Turului, o cursă de 167,9 km care a început direct într-o cățărare de categoria întâi, la Vegadeo. Cățărarea de la Puerto a Garganta a prilejuit formarea unei evadări care a numărat 47 de cicliști. Mulți dintre ei căutând să dea lovitura la sosirea de la Monforte de Lemos, angajându-se la sprintul final. În schimb, favoriții la clasamentul general au găsit prilejul potrivit pentru o cursă de antrenament, liniștită, așa că spre finalul cursei, pe trena Bahrain, ecartul ajunsese la 14 minute față de cei din frunte.

În evadare, am regăsit un grup compact de cicliști de la Lidl, care să ajute tricoul verde – Mads Pedersen, să obțină prima victorie a echipei în Tur. Cu 115 km înainte de linia de sosire, Jay Vine (UAE) și Luis Vaevaeke (Soudal – QuickStep) au atacat și s-au detașat în frunte. Au fost prinși abia la kilometrul 7 înainte de finiș, în special datorită eforturilor aproape disperate ale lui Mads Pedersen, care a luptat exemplar pentru victoria de etapă. Danezul a obținut victoria, luptând cu Orluis Aular (Movistar), Marco Frigo (Israel – Premier Tech), Santiago Buitrago (Bahrain) sau Eddie Dunbar (Jayco ALUla). A fost permanent în control în ultimul kilometru, așadar nu a fost o victorie cu emoții, chiar dacă a fost marcat de efortul depus de-a lungul etapei.

10 septembrie

La final de septembrie, la Kigali, în Rwanda, se vor desfășura campionatele mondiale de ciclism. Este o premieră ce merită evocată această organizare a campionatelor mondiale de către UCI pe continentul african. Cursele de juniori sunt programate pentru 26 și 27 septembrie, cele sub 23 de ani pentru 25 (cicliste) și 26 septembrie (cicliști) iar pentru seniori în 27 (cicliste) și 28 septembrie (cicliști). Nu toate naționalele și-au anunțat lista finală a participanților, dar este bine de știut că aceste informații pot fi găsite pe pagina UCI (aici) sau pe site-ul oficial „Kigali 2025” (aici).

În ziua de pauză de ieri, cotidianul L’Equipe a publicat știrea că sunt discuții la nivelul organizatorilor să încheie etapa cu o zi mai devreme, adică sâmbătă, pentru a evita protestul masiv pro-Palestina care se prefigurează la Madrid. Încă se mai speră că Sylvan Adams va decide din proprie inițiativă să retragă echipa Israel – Premier Tech din cursă înainte de etapa finală de la Madrid. Tot în ziua de pauză s-a anunțat abandonul lui Gianmarco Garofoli (Quick-Step) și al lui Victor Campenaerts (Visma), ambii cu viroză.

Ieri a fost prima zi de cursă din ultima săptămână a Turului Spaniei 2025. O etapă de 168,3 km, cu plecarea de la Poio și sosirea la Castro de Herville, în Galicia. O cățărare de categoria a treia pe traseul – Alto de San Antonino, apoi una de categoria întâi – Alto de Groba și două de categoria a doua – Alto de Prado și finișul în cățărare de la Castro de Herville. La jumătatea cursei a abandonat Javier Romo (Movistar), care a căzut duminică, după ce un protestatar pro-Palestina s-a manifestat haotic pe marginea șoselei și i-a distras atenția. Romo le-a declarat jurnaliștilor la începutul cursei că nu se simțea bine, dar că ia totuși startul, urmând să vadă pe parcurs dacă va rezista sau nu. Se pare că răspunsul a fost că nu.

La kilometrul 50, a început să se formeze o evadare, printre care Marc Soler (UAE), Egan Bernal (Ineos), Mikel Landa (Quick-Step), Jefferson Cepeda (Movistar), Rudy Molard (Groupama) sau Kevin Vermaerke (Picnic PostNL), care a reușit să câștige un ecart de 4 minute și 20 de secunde după cățărarea de pe Alto de San Antonino. Pe cățărarea Alto de Groba, un grup de cinci cicliști a atacat și s-a desprins din evadare: Bernal, Landa, Clément Braz Alfonso (Groupama), Brieuc Rolland (Groupama) și Nico Denz (Red Bull – Bora). Apoi a urmat cățărarea de pe Alto de Prado, cu pante dificile, înșelătoare, de care au profitat Bernal și Landa ca să se desprindă pentru câștigarea etapei.

Atmosfera tensionată provocată de permanenta amenințare cu blocarea cursei de către protestatari a afectat și etapa șaisprezece. Cu douăzeci de kilometri înainte de final, organizatorii au anunțat că au scurtat etapa aducând finișul cu 8 km mai aproape, înainte de cățărarea de la Castro de Herville, pentru că protestatarii au blocat sosirea. Primul a trecut această linie improvizată de sosire Egan Bernal – Ineos, urmat de Mikel Landa. Al treilea a sosit Brieuc Rolland, urmat de Nico Denz și pe cinci de Braz Alfonso.

Organizatorii Turului Spaniei sunt sub o presiune tot mai mare; în același timp retragerea din competiție a echipei Israel – Premier Tech, cerută de protestatari, ar crea un precedent periculos în sportul mondial în general. Oricând, sub orice pretext, alte proteste pot afecta alte competiții sportive sau chiar sportivi individuali, deși nu sunt responsabili de deciziile politice ale unui guvern sau al altuia.

Etapa a șaptesprezecea, de astăzi, a început sub auspiciile tensiunii suplimentare de cursă, cu origini extrasportive. Mai întâi, Javier Guillen, șeful organizatorilor Turului, a convocat o conferință de presă în care a afirmat că nu are în plan să cedeze în fața protestatarilor – chiar dacă înțelege motivația lor – și cere și publicului să nu mai încurajeze excesele acestora, care afectează cursa:

„Recunoaștem că ceea ce se întâmplă în Gaza este teribil și că protestatarii au tot dreptul să demonstreze, dar sportul este aici pentru a uni și netezi divergențele, iar blocarea etapelor de cursă este ilegală atât din punct de vedere penal, cât și sportiv. Aceasta nu este o cruciadă, vrem doar ca cursa să aibă loc. Din punctul de vedere al Vueltei, vrem să ne exprimăm din nou indignarea pentru ceea ce am trăit astăzi, deoarece cursa a fost din nou blocată, dar din fericire etapa a putut fi disputată și am avut un câștigător deși, evident, nu am terminat unde ne așteptam. Avem reguli și trebuie să le respectăm. Dar nu doar noi trebuie să respectăm aceste reguli. Facem eforturi uriașe pentru a menține cursa în desfășurare, dar avem nevoie de colaborare și asta vreau să comunic. De mâine continuăm și mergem la Madrid, nu pot spune nimic mai mult decât atât.”[3]

Dimineața, echipele și-au trimis reprezentanții, rutieri care țin de sindicatul cicliștilor, pentru a discuta condițiile de competiție. Cea mai mare îngrijorare: protestele pro-Palestiniene. Nu este doar nemulțumirea față de imprevizibilitatea finalurilor, datorată blocajelor provocate de protestatari, ci și teama de integritatea rutierilor. Unii cicliști s-au plâns că protestatarii au început să arunce pioneze pe șosea, ca să-și atingă scopurile, ceea ce este foarte periculos. S-a ridicat problema amenințărilor de pe social media că protestatarii vor tăia copaci ca să blocheze șoselele. De aceea, unii cicliști au cerut ca etapa șaptesprezece să fie boicotată de rutieri. La final s-a votat și s-a decis să înceapă etapa, dar dacă apar probleme, fie provocate de protestatari, fie de condițiile meteo – vreme rea anunțată mai ales pentru cățărarea Alto de El Morredero – atunci automat cursa să fie neutralizată sau oprită.

Traseul, în etapa șaptesprezece, a fost relativ scurt – 136,8 km și, datorită cățărării finale, cam toată lumea se aștepta ca tricoul roșu – Jonas Vingegaard să fie atacat de João Almeida și să se aleagă lucrurile înainte de contratimpul de mâine. Probabil că și Visma a gândit la fel, pentru că echipa, deși rămasă în șase oameni, a controlat atent cursa. Și UAE a plecat în cursă hotărâtă să-l susțină pe Almeida pe cățărarea finală, dar unul câte unul cei care trebuiau să-l ajute s-au pierdut pe parcurs. Așa că portughezul a început singur cățărarea pe El Morretero. A existat însă și o a treia echipă care a vrut victoria pe cățărarea finală, anume Red Bull – Bora, care a reușit să aibă în grupul de frunte de pe El Morretero doi cicliști: Jai Hindley și Giulio Pellizzari.

Almeida nu l-a atacat pe Vingegaard – iar motivele pentru care nu a făcut-o pot fi multiple -, cert este că Hindley a luat inițiativa pe cățărarea finală, urmat de Tom Pidcock (Q36.5), așa că Vingegaard și Almeida s-au aliniat cuminți lângă ei până la finiș. Cu vreo 4 km înainte de finiș, Pellizzari a plecat spre victorie și niciunul dintre favoriții la podium nu a încercat să-l urmeze. Cumva, Vingegaard i-a mai luat 2 secunde lui Almeida, deși planul Visma fusese victoria de etapă; dar socoteala de acasă rar se potrivește cu cea din târg. În clasamentul general Pidcock este în continuare pe locul trei, urmat de cei doi de la Bora: Hindley și Pellizzari.

11 septembrie

Ziua de astăzi, conform AFP, începe cu următorul anunț al organizatorilor Turului: „În scopul de a asigura o mai bună protecție, organizatorii Vuelta, în coordonare cu Consiliul municipal din Valladolid și după consultarea colegiului comisarilor, au decis că etapa de contracronometru se va disputa pe un traseu de 12,2 km, cu plecarea și sosirea în locurile prevăzute inițial.”[4] Scurtarea traseului, pentru a da organizatorilor și forțelor de ordine posibilitatea să controleze condițiile de competiție a fost acceptată de echipele concurenților, nimeni nu a făcut o contestație formală.

Etapa a fost câștigată de Filippo Ganna (Ineos), favorit de altfel, urmat de Jay Vine (UAE) la o secundă. Cei doi au confirmat astfel cotele de la casele de pariuri. João Almeida a avut al treilea timp la finiș, cu 8 secunde în plus, în timp ce Jonas Vingegaard a pierdut 10 secunde, sosind al șaselea. Scurtarea cu 15 km a etapei a dat prilej de speculații. Dacă s-ar fi concurat pe 27 km, nu cumva Jay Vine ar fi câștigat etapa? Almeida nu ar fi recuperat mai multe secunde din ecartul față de Vingegaard? Cum istoria contrafactuală a etapei nu o scriu eu, mă opresc aici cu evocarea demersului speculator. Nu s-a produs nicio modificare la ordinea primilor cinci cicliști în clasamentul general.

12 septembrie

Etapa a nouăsprezecea din Turul Spaniei, de astăzi, este una de plat, cu un final pe care-l au în obiectiv sprinterii – penultima potrivită pentru ei, următoarea fiind cea cu finiș la Madrid. Cum etapa din capitala Spaniei poate să stea sub semnul incertitudinii, față în față cu tot soiul de protestatari, cred că mulți favoriți s-au gândit să nu lase pentru Madrid ce pot obține la Guijuelo. Sunt 161,9 km cu plecarea de la Rueda – despre locul de sosire am scris deja – și trecerea prin Salamanca.

Cursa s-a desfășurat în țara jamón-ului, acea șuncă maturată de porc specifică mai multor regiuni din Spania. Aproape 60% din producția de jamón își are originea la Guijuelo, acolo unde practic toți cei care au un job se ocupă cu maturarea acestui select produs alimentar. Cicliștii, însă, dacă nu s-au gândit la pregătirea sprintului final sau la evadare, atunci sigur s-au gândit cum să-și conserve energia pentru ascensiunea de mâine, pe Bola Del Mundo. Așa că am avut parte pe majoritatea traseului de o etapă liniștită, cel puțin până la sprintul intermediar de la Mozárbez. Acolo, Jonas Vingegaard a atacat și a câștigat sprintul din pluton, luându-l prin surprindere pe João Almeida, și din bonus a recuperat patru secunde din cele zece pierdute ieri la contratimp. La final, Jasper Philipsen (Alpecin) a câștigat sprintul și a obținut a treia victorie din Tur. A fost urmat de Mads Pedersen (Lidl Trek) și Orluis Aular (Movistar).

13 septembrie

Jonas Vingegaard părea de debordează optimism la începutul etapei de astăzi, una de munte, dificilă. Specula în declarații că, de va fi să obțină victoria în acest Tur al Spaniei, ia foarte serios în calcul ca anul viitor să participe la Turul Italiei, cu obiectivul de a câștiga și acolo clasamentul general. Bănuiala mea este că optimismul și buna sa dispoziție, cel puțin în parte, veneau și din veștile sosite din Canada, unde Tadej Pogačar – marele rival – sosise abia pe locul 29 în Marele Premiu al Quebecului, la 26 de secunde de câștigător – Julian Alaphilippe, de la Tudor.

Etapa douăzeci, de 160,5 km, cu două cățărări de categoria a treia, una de categoria a doua, spre final cățărarea de categoria întâi de la Puerto de Navacerrada și cățărarea de 12 km de categorie specială Bola Del Mundo, care trebuia să fie momentul UAE, în care João Almeida și colegii săi de la UAE îl atacă pe Jonas Vingegaard, pentru a trece în fruntea clasamentului.

Cu 19 km înainte de sosire, un grup de protestatari pro-Palestina au ocupat o intersecție, așezându-se în mijlocul drumului, în încercarea de a-i împiedica pe cicliști să treacă. Cei cinci rutieri din evadare au trecut, după care, cu organizatorii în frunte, și plutonul a reușit cumva să forțeze trecerea, ocolind prin dreapta manifestanții din mijlocul șoselei. Când masa de protestatari a încercat să închidă breșa, unii cicliști din coada plutonului au fost nevoiți să pună piciorul jos pentru două secunde, dar au trecut și ei. Până la finiș nu au mai existat perturbări ale cursei din partea protestatarilor.

La intrarea pe ascensiunea finală, de 3 km spre Bola Del Mundo, Jonas Vingegaard și-a luat inima-n dinți și a decis să se apere atacând. S-a desprins de Almeida și a terminat primul etapa, cu 11 secunde avans față de colegul său de echipă, Sepp Kuss, sosit al doilea. La general, Vingegaard a pus un minut și 16 secunde în fața lui Almeida și, dacă la Madrid nu se întâmplă ceva dramatic, este câștigătorul Turului Spaniei, ediția 2025.

În top 5, o singură schimbare: Matthew Riccitello, de la Israel Premier Tech, l-a devansat pe Giulio Pellizzari (Red Bull – Bora), distanțându-se la un minut și 28 de secunde; în plus a îmbrăcat și tricoul alb al celui mai bun tânăr ciclist. Dacă își va menține poziția și la Madrid, Riccitello va aduce un rezultat de prestigiu echipei lui Sylvain Adams, în acest context tensionat. Foarte tânărul Matthew Riccitello nu ne este necunoscut în România, pentru că este câștigătorul din acest an al Turului Sibiului[5] – cred că merită să consemnez acest lucru.

14 septembrie

Înaintea etapei de astăzi, o trecere în revistă a clasamentelor. Pe echipe, conduce UAE, urmată de Visma și apoi de Red Bull – Bora. La general, primii trei, în ordine: Jonas Vingegaard (Visma), João Almeida (UAE), Tom Pidcock (Q36.5). În clasamentul pe puncte (tricoul verde) – Mads Pedersen (Lidl), cu 80 de puncte în fața lui Vingegaard. Jay Vine (UAE) are tricoul cu buline, de cățărător și nu-l mai poate pierde în favoarea lui Vingegaard în ultima etapă. Matthew Riccitello are tricoul alb și un minut și 28 de secunde în fața lui Giulio Pellizzari (Red Bull – Bora) – greu de crezut că italianul ar putea recupera, dar nu se știe niciodată.

Etapa, cu plecare din comuna Alalpardo, are 97,7 km – cu nouă ture de circuit prin centrul capitalei Madrid. Înainte de startul cursei, premierul spaniol, Pedro Sanchez, care nu a făcut un secret din susținerea statalității Palestinei și condamnarea acțiunilor dure ale guvernului de la Ierusalim față de populația civilă din Gaza, a declarat într-un miting al Partidului Socialist, la Malaga: „[Ziua de] Astăzi marchează sfârșitul Vueltei [a ediției 2025]. Respectul și recunoașterea noastră pentru sportivi și admirația noastră pentru spanioli, care se mobilizează pentru cauze juste precum Palestina.”[6] Politic, se poate spune că premierul spaniol a dat semnalul protestelor care au urmat la Madrid. Sau că, în orice caz, o astfel de declarație nu a ușurat eforturile organizatorilor de a oferi sportivilor și spectatorilor interesați de ciclism finalul așteptat, normal al Turului Spaniei 2025.

Politicul s-a amestecat cred eu nepermis de mult în Turul Spaniei din acest an, dacă ar fi să luăm ca referințe fie și numai intervențiile publice ale premierilor Sanchez și Netanyahu.

Mărul discordiei a fost participarea echipei Israel Premier Tech în această cursă. Echipa a avut un singur ciclist israelian în componență – Nadav Raisberg, unul de mijlocul plutonului. Atât. Ceilalți au fost doi englezi – Ethan Vernon și Jake Stewart, un canadian – Pier-André Côté; un italian – Marco Frigo; un ceh – Jan Hirt și un american – Matthew Riccitello. De ce ar plăti acești sportivi pentru politica lui Benjamin Netanyahu sau afilierile politice ale patronului Sylvain Adams? Cu Turul Spaniei s-a creat un precedent absolut nedorit.

Mii de manifestanți pro-palestinieni s-au adunat în diferite puncte de pe traseul din centrul orașului Madrid, înainte de trecerea cicliștilor. Pe Gran Via, în centrul turistic al orașului, la Atocha, lângă gara centrală, dar și în Plaza de Colón, protestatarii au doborât barierele care protejau traseul undeva în jurul orei locale 16.00. Forțele de ordine le-au comunicat organizatorilor că sunt depășite de situație. Cicliștii au coborât din șa pentru a evalua situația la aproximativ 56 km de sosire, înainte de a porni din nou la viteză redusă, în frunte cu mașinile organizatorilor. După câteva sute de metri coloana a fost oprită din nou și după minute bune de negocieri ale organizatorilor cu forțele de ordine, s-a luat decizia ca ultima etapă a Turului Spaniei 2025 să nu mai continue. Prințul Albert al II-lea de Monaco, care urma să înmâneze premii la ceremonia finală, a părăsit nedumerit și vădit nemulțumit Plaza de Colón.

Turul Spaniei s-a sfârșit ieri trist, asistând la neputința ideii de „sport care unește” în fața manifestărilor „politicului care dezbină”. Sportivi frustrați, deveniți irelevanți prin pervertirea rostului unui spectacol ciclist; pe margine spectatori care au împins protestele la extrem, convinși că așa este bine, că așa este corect. Dacă aceasta este lumea pe care ne-o dorim, ei bine începem de acum să o avem.

[1] https://www.theguardian.com/sport/2025/sep/06/israel-premier-tech-drop-name-riders-jerseys-vuelta-a-espana-after-protests-cycling

[2] Ibidem

[3] https://www.cyclingnews.com/news/there-is-no-plan-b-vuelta-a-espana-boss-javier-guillen-insists-race-will-continue-to-madrid-despite-continued-protests/

[4] https://www.g4media.ro/etapa-de-contratimp-a-turului-spaniei-redusa-cu-15-km-din-cauza-manifestatiilor-pro-palestiniene.html

[5] https://ciclism.sibiu.ro/rezultate_25/STD_4.1_General_RESULTS.pdf

[6] https://www.g4media.ro/premierul-spaniei-ii-lauda-pe-protestatarii-pro-palestinieni-pe-masura-ce-vuelta-se-apropie-de-final.html