La peste trei decenii de la decembrie 1989 apariţia în româneşte a monumentalei sinteze a lui Dennis Deletant este ocazia de a reflecta la tragedia unei naţiuni: prin erudiţie, precizie, sobrietate şi forrmulări memorabile, panorama profesorului Deletant este o carte de învăţătură. În paginile ei cei de azi pot regăsi profilul unui timp care nu este cu adevărat trecut . Celor ce practică mobilizarea totalitară a nostalgiei cartea lui Dennis Deletant le opune, cu firescul lucidităţii, claritatea privirii cu care îmbrăţişează anii de dictatură.
Şi poate că de aceea conversaţia pe care o provoacă această analiză excepţională trimite la viitor, de vreme ce, prin mii de destine şi de procese istorice, comunismul face parte din fibra naţiunii noastre şi astăzi. Despărţirea de el implică, înainte de toate, despărţirea de himere şi de patologiile sale. Drumul pe care îl trasează cartea lui Dennis Deletant este un asemenea drum al căutării şi al regăsirii de sine, în rama unui efort de reclădire a comunităţii de cetăţeni.
Modernizare şi degenerare
Cronica comunismului românesc este, iar cartea lui Dennis Deletant o subliniază, mereu şi mereu, o filă din cronica comunismului global. Iar comunismul înseamnă, oriunde se înfăţişează istoric, o ideocraţie ce face apel la egalitate şi la modernizare ca temeiuri ale legitimării sale. Teroarea, intruziunea, crima, ostracizarea, toate sunt justificate prin referirea, obsesivă, la acest viitor care se va naşte din ruinele trecutului strivit de forţele progresului.
Cronica comunismului românesc înseamnă şi cronica naşterii şi prăbuşirii partidului care face posibil acest elan prometeic: partidul unic şi revoluţionar dă glas unui timbru al istoriei. Luptele din sânul său, documentate de Dennis Deletant, sunt inseparabile de transformarea statului însuşi, de vreme ce graniţele dintre stat şi partid sunt abolite, programatic.
Cronica comunismului înseamnă şi cronica vieţii celor care au edificat şi au condus acest mecanism totalitar. Conducătorii de după 1948 sunt întruchiparea unui spirit care nu are echivalent în istoria noastră modernă. Ambiţia lor este de a fi ziditori de lume nouă, iar această ambiţie se cere luată în serios, căci importanţa cuvintelor în comunism nu poate fi niciodată subestimată.
O dată acceptat acest primat al ideii comuniste şi al unităţii de comandă politice traiectoria anilor de după 6 martie 1945 poate fi privită ca împlinirea unei voinţe de edificare cosmogonică. Nimic din acţiunile regimului de democraţie populară şi de democraţie socialistă nu reprezintă un accident. Dincolo de schimbările de curs se află acelaşi ţel, cel de clădire al unei alte Românii.
Cartea lui Dennis Deletenat probează, cu sobrietate, existenţa acestei ambiţii şi trasează etapele proceselor istorice. Dialectica este înrădăcinată în imaginarul comunist. Marxist –leninişti- stalinişti comuniştii din România sunt încrezători, până la capăt, în capacitatea lor de a crea acest regim a egalităţii şi al modernizării .Ideile sunt cele care le motivează impulurile criminale şi prometeice.
Căci există o relaţie dialectică între crimă şi construcţie în destinul comunismului românesc: dacă primul Dej planifică lichidarea unei întregi lumi, cel din urmă Dej inaugurează un tip de politică ce permite mutilarea tradiţiei , prin apelul la retorica naţionalismului de partid şi de stat. Nicolae Ceauşescu poate clădi pentru că terenul pe care se ridică opera sa este unul devastat in intervalul de până la 1964. Reeducarea din închisori este extinsă la dimensiunile unei naţiuni. Oroarea postbelică este temelia socialismului multilateral dezvoltat.
O dată cu Nicolae Ceauşescu, promisiunile de modernizare malformată, spre a recurge la formula clasică a lui Martin Malia, sunt îndeplinite. Ceauşismul este apogeul unei mutaţii de adâncime care determină însuşi profilul de mentalitate al unei naţiuni. Ceauşismul produce, prin etnocraţie, prin corupţie, prin eşec economic, un nou popor. Opera de zidire prometeică este încununată de succes. Crima stalinistă a oferit ceauşismului posibilitatea genezei.
Cartea lui Dennis Deletant este cu atât mai importantă cu cât ea permite înţelegerea acestui patrimoniu instituţional şi anttropologic pe care îl lasă ceeauşismul, ca un trecut care nu vrea să treacă. De la ubicuitatea propagandei etnocratice până la mutilarea comunităţilor, trecând prin proliferarea delaţiunii şi creşterea poliţiei politice, comunismul târziu este responsabil pentru viitorul mutant pe care românii îl aleg, în lunile de după decembrie 1989.
Din matricea acestui comunism târziu se ivesc instituţiile şi vocile pe care românii le vor valida, în mai 1990. Fesenismul, noul partid-stat, xenofobia, mistica etnocratică,ascensiunea elitei rapace derivate din nomenclatură, toate acestea participă la continuitatea preferată de cei ce sunt parte din poporul ceauşist. Ura revărsată împotriva Regelui Mihai I, a Doinei Cornea, a lui Corneliu Coposu sau Ion Raţiu este emblema acestei alegeri a compatrioţilor noştri.
Sinteza lui Dennis Deletant înfruntă, în România de astăzi, un ceauşism renăscut: comunismul târziu trăieşte în reţelele sociale, asemeni unui spectru ce fascinează şi care inspiră. Împotriva acestei politici a nostalgiei totalitare vocea lui Dennis Deletant afirmă un imperativ patriotic al reconstrucţiei democratice. Tragedia comunistă nu poate fi temelia viitorului nostru.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu stiu daca a scris, dar e bine sa subliniem ca ceausismul ca mod comunist personalizat, a aparut si datorita protectiei initiale oferite lui Ceausescu de Franta, Germania, UK, Israel, SUA.
Iar ceausismul rivigorat azi, e urmarea ridicarii suveranistilor in Europa si SUA si sprjinirii active din partea Rusiei.
Vrem sau nu, suntem la rascruce de vanturi si politica nastra interna e victima influentelor externe. Desigur, nu scuza abuzurile interne, dar explica geneza lor.
Prea multa vreme „poporul roman” a fost vinovat de toate tarele din lume, in lucrari de sinteza si mass-media. Cred ca adevarul e altul .
Hai să nu ne mai văicărim uitându-ne în Trecut ci să vedem ce trebuie să facem în Viitor. Iar Viitorul înseamnă Luptă.
Din păcate, nu exista viitor, fara trecut! Nicăieri, și pentru nimeni. Și mai ales în ziua de azi, istoria nu se uita (pentru ca daca se uita, vom fi condamnati sa o retraim!).
Destrămarea societății românești a avut loc în comunism – doar sistemul susținea falsa coeziune a societății ”în jurul conducătorului iubit” ha!
Iar prăbușirea comunismului a însemnat și destructurarea societății românești. Nu există o posibilitate de refacere fără o reeducare – adevărată, nu forțată ca cea comunistă. Dar efortul presupus de o astfel de refacere intelectuală a românilor este refuzat de toți: de stat (ar însemna deturnarea fondurilor de la partide și pensii speciale spre educație); de populație (tik-tokăreala e mult mai amuzantă și îți putrezește convenabil creierul, iar părinții sunt mult prea ocupați cu supraviețuirea pentru a face un efort suplimentar), și de partide, care au nevoie de o populație preocupată cu supraviețuirea – una mai educată le-ar cere să-și facă datoria, nu să-și facă averile și să-și vadă doar interesele.
„Ceauşismul este apogeul unei mutaţii de adâncime care determină însuşi profilul de mentalitate al unei naţiuni. Ceauşismul produce, prin etnocraţie, prin corupţie, prin eşec economic, un nou popor. ”
Am pornit de la acest citat din articol ca să-i atrag atenția unei corespondente expatriate de peste 30 de ani cu o glumă amară că „am aflat-o și p’asta: AVEM UN POPOR NOU. Că nu ne identificăm cu acesta e vina părinților noștri „burgheji”. Dar dacă mă uit în jurul meu văd mulți oameni care au avut părinți… NEvinovați, nu ca ai noștri…”
Adevărul este însă mai complicat: peste care VALORI intrinsece românilor s-a abătut pacostea „dejismului” și, ulterior, „ceaușismului” ?
Pe scurt, dacă temelia educațională antebelică ar fi fost alta, cu siguranță că „noul popor” nu ar fi arătat atât de schilodit sufletește ca în prezent. Nu pot fi optimist nici pe termen scurt, nici pe termen mediu fiindcă educația e un proces formativ care ia timp. Și nici inteligența artificială nu ne este de ajutor (poate chiar dimpotrivă).
Așa că am ales să fiu… un optimist bine informat.
Multumesc ! Excelenta aceasta prefata on line a cartii o invitatie pentru lectura ! In arhive am observat multe dosare consultate si de Dennis Deletant in vasta sa activitate de documentare. Redau o concluzie ,, Din matricea acestui comunism târziu se ivesc instituţiile şi vocile pe care românii le vor valida, în mai 1990. Fesenismul, noul partid-stat, xenofobia, mistica etnocratică,ascensiunea elitei rapace derivate din nomenclatură, toate acestea participă la continuitatea preferată de cei ce sunt parte din poporul ceauşist.,, Din punctul meu de vedere, teoria domnului profesor Armand Gosu privind arta supravietuirii romanilor ,indiferent de regimurile politice si economice se confirma .La aceasta as adauga oportunismul, care marcheaza momente dificile in istoria moderna si contemporana a tarii.Exemple sunt destule.Dupa esecul operatiunilor militare de aparare a Munteniei si Capitalei in 1916, marii proprietaridin Bucuresti au facut in asa fel incat capitala a fost declarata ,,Oras deschis ,,pentru a evita distrugerea imobilelor aflate in proprietatea lor! Daca adaugam ca in preziua evacuarii capitalei de catre autoritati a avut loc un mare banchet in care au fost facute avansari ale unor militari, descoperim un alt aspect halucinant tinut sub pres multi ani de catre politicieni si militari in conditiile in care Romania inregistra 10 % pierderi umane din totalul populatiei ,cele mai mari pierderi din cadrul Antantei! Daca in 1944 existau maxim 1000 de comunisti, dupa ocuparea tarii de catre Armata Sovietica numarul acestora a crescut fantastic datorita initiativei Kominternistei Ana Pauker-Rabinson cu numele conspirativ ,,MARTA,, care a primit numerosi legionari in randul comunistilor romani.Circula butada ,,Patlagica rosie intai a fost VERDE,,In anii 80, la o populatie de 20 milioane Romania inregistra peste 4 milioane de memebrii ai PCR, fata de Polonia care de la aproximativ 200.000 de comunisti inainte de grevele Solidaritatii nr. acestora a scazut abrupt la o populatie de 40 de milioane de oameni, putem trage mai multe concluzii privind poporul ceauşist : – OPORTUNISMUL,- Religia declaranta nu participativa in comparatie cu polonezii , samd !
Da, de trei ori da, comunismul a fost in regim criminal, sa lasam nuantele, a fost criminal.
Asta trebuie sa afle generatiile tinere in primul rind.
Dar nu sunt de acord cu clisee de genu „comunismul face parte din fibra naţiunii”, aceasta fraza ebde-a dreptul … bip… comunismu a fost impus de tancurile rusesti ajutate de cozi de topor nu prea romani.
Romanii au fost intotdeauna un pic egoisti, sa-si administreze singuri munca si avutul, ideologie complet contrara comunismului.
Cei care s-ai dat comunisti au facut-o doar din interes meschin, pe undeva contrar filozofiei comuniste, sa-si exploateze propriul popor.
Lasati miturile, asemenea carti fac un serviciu imens celor ciziva nostalgici comunisti
“Tragedia comunistă nu poate fi temelia viitorului nostru.”…
Dar nici structura mafiota a actualului sistem.
Eram atât de modificați în ’90 încât normalitatea ni se părea ceva străin de noi. Pe acest pământ singurul loc de viețuire al adevărului este mintea umană, atunci când este. În România anilor ’90 mintea umană românească nu mai era demult un loc al adevărului. Personaje cheie ale istoriei noastre erau inexistente în mintea noastră pentru simplul motiv că de decenii fuseseră scoase din istoria predată la școală. Regele Carol, Regele Ferdinand, Cardinalul Iuliu Hossu, Regina Maria, și alți oameni care fuseseră dea dreptul moașele unei națiuni erau niște necunoscuți pentru noi. Când vorbeau Djuvara sau Coposu nu recunoșteam nici limba pe care o vorbeau acești oameni. În marea masă a națiunii recuperarea nu va mai avea loc. Dimpotrivă, va avea loc recuperarea minciunii prin PRM, impostura PSD și astăzi AUR.
Această recenzie este utilă mai ales celor ce încearcă să clarifice, să sistematizeze și să formuleze semnificația realităților României comuniste. Este de remarcat precizarea fară echivoc a continuitătii comunismului românesc de la Pauker și Gheorghiu Dej la Ceaușescu ca succesor și beneficiar al crimelor săvârșite în intervalul 1945-1946.
Este menționat comportamentul de victimă al poporului român, dispus să renunțe la paradigma unei existențe bazate pe proprietatea individuală și valori comunitare străvechi, în favoarea unui sistem bazat pe arbitrar și selecție inversă. Vindecarea națiunii, și eliberarea ei de acest comportament versatil, defetist, va dura probabil generații sau nu va avea loc deloc. Cine va mai avea curajul de a analiza și a evidenția cu curaj cauzele care au determinat dezvoltarea și consolidarea unei capacităti de adaptare unice in Europa.
„…cartea lui Dennis Deletant le opune, cu firescul lucidităţii, claritatea privirii cu care îmbrăţişează anii de dictatură.”
România a fost dată de către Winston Churchill și Franklin Roosevelt la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial la pachet cu întreaga Europa de Est în brațele lui Iosif Stalin și Uniunii Sovietice, în urma unui tîrg criminal numit „Conferința de la Ialta”.
URSS a impus în „sfera sa de influență” și regimul politic criminal comunist. Astfel, odată cu tancurile Moscovei a intrat în România și comunismul, căci mai înainte, existau doar o mână de membri ai partidului comunist, aproximativ o mie în întreaga țară. Nu am citit cartea, nu știu dacă „reputatul istoric” scrie în „monumentala sa carte” despre aceste fapte.
Cât despre nostalgie…
Cei care votează cu „suveraniștii extremiști” de tipul șarlatanului C Georgescu sau partide apropiate lui, o fac din revoltă față de cele două mari partide care guvernează de pre mult timp și cu rezultate mult prea proaste pentru România și cetățenii ei.
De asemenea, ei sunt victimele unei manipulări masive, inclusiv pe rețelele de socializare, lucru confirmat de instituțiile abilitate și de însuși Președintele Republicii.
(Fenomenul de manipulare a alegătorilor întâlnit în cazul C Georgescu continuă masiv și la alegerile pentru Primăria Capitalei, în favoarea unuia dintre candidați, care ține de aceeași direcție politică, conform Strategiei Hrebenciuc: https://expertforum.ro/alegerile-din-bucuresti-2025-pe-tiktok/ )
Altfel, la întrebarea dacă „era mai bine…” cetățenii răspund „da, era mai bine decât este…”, referindu-se la economie, cel mai adesea la puterea de cumpărare (chiar dacă oferta pe piață era foarte restrânsă), în timp ce presa dornică de subiecte senzaționale, trage concluzia că romanii erau fericiți sub un regim dictatorial.
De asemenea, este realmente o enormitate concluzia că reprezintă nostalgie îndrăzneala cetățenilor de a observa că, spre exemplu, în anul 1989 trenurile se deplasau în România cu o viteză medie de 85 km/h, iar astăzi viteza de deplasare pe calea ferată este de 45km/h, sau că în 14 ani, între 1975 și 1989, cu tehnologia de atunci, s-au construit 60 km linii de metrou, iar în următorii 35 de ani, cu tehnologie modernă, au fost construiți 20km șamd.
Va multumesc, Constantin, pentru acest comentariu. Cu tot respectul pe care il am pentru autorul articolului, acest comentariu este superior articolului. Mai obiectiv, mai clar, mai lucid.
In comunism au existat multe problrme mult mai bine si mai corect rezolvate decat in acesti 35 de ani. A le impacheta impreuna cu crimele, poate ca ar fi in interesul cleptocratiei, dar nu in interesul poporului roman.
Tendinta de a interzice la pachet tot ce are legatura cu anumite curente, ideologii, este preluata din comunismul cel mai primitiv si, din pacate, se manifesta puternic in prezent cand, culmea absurdului, combatem un rau copiindu-l.
Presedintele Nicusor Dan a sesizat aceasta tendinta si incearca sa o explice si sa o opreasca.
Nu am citit cartea careia i se aduc atatea elogii, voi incerca sa o citesc. Sper sa confirme aceasta prezentare elogioasa.
Din păcate, nu exista viitor, fara trecut! Nicăieri, și pentru nimeni. Și mai ales în ziua de azi, istoria nu se uita (pentru ca daca se uita, vom fi condamnati sa o retraim!).
Venim dintr-un trecut sumbru si care inca n-a trecut complet si il vedem la fiecare pas. Si unde se vede in mod eclatant se vede in mentalitaile oamenilor de azi . E nevoie sa deschizi televizorul si vezi ,vezi in fiecare zi ceva ce spune ca da,acest trecut sumbru inca n-a trecut.Oameni amarati care stau la coada cu bidoane sa ia apa langa niste blocuri din beton marca Ceausescu.. Un domn cara o valiza cu rotile care a vazut si zile mai bune printr-un aeroport, dar acum e infundata cu sticle de apa. Cozi mari la fasole cu carnati date gratis de ziua Romaniei. La usa fiecarui mall vezi batrani care se uita la tine si le e rusine sa iti ceara ceva. Centrul orasului Bucuresti plin de cladiri cu fatade murdare si crapate, strazi pline de tevi si gauri care sunt asa de luni de zile.
Sigur exista si o alta fateta a prezentului: blocuri turn stralucitoare ,banci,masini de ultimul tip,restaurante elegante,librarii pline de carti, mall-uri pline ochi de fel de fel marfuri,autostrazi ,aeroportul Otopeni altadata gol,acumplin de oameni care vin si pleaca. Cartiere intregi de noi blocuri care arata alfel decat cele comuniste, autostrazi.
Dar acest trecut sumbru nu ne va parasi prea curand desi au trecut 36 de ani. De ce? Saracia se vede la tot pasul, si multi prea multi oameni nemultumiti de nivelul lor de viata, de ce vad ,de ce aud.
Nici azi dupa ce am intrat de atita anii in UE ,Romania nu arata ca o tara vest-europena. Cand stai cu anii in Occident si te obisnuiesti acolo si te intorci acasa si vezi ce in jurul tau te intrebi ce a nenorocire a lovit aceasta tara ,raspunsul e unul singur: comunismul.
@matrix _ „Centrul orasului Bucuresti plin de cladiri cu fatade murdare si crapate, strazi pline de tevi si gauri care sunt asa de luni de zile.”
Președintele N Dan a fost votat în funcția de primar al Capitalei pentru că a reprezentat „răul cel mai mic”, la fel ca alegerile prezidențiale, de altfel.
Era evident că promisiunile sale nu puteau fi îndeplinite. ..Tren metropolitan…Sau 6 super-parcări…Ori managementul inteligent al traficului rutier…Ori îmbunătățirea calității aerului prin oprirea arderilor ilegale ale deșeurilor…Sau renovarea clădirilor din centrul bucureștiului…Ori tramvai de la Sf. Vineri până în Rahova…Sau apă caldă permanent, precum în statele civilizate șamd.
…Dar l-am votat pentru că altfel ar fi fost cu mult mai rău.
Comunismul a fost criminal
Și incompetent
Cu conducători cu studii între 2 și 4 clase primare
Dar din care, din nefericire, la ziua de azi, unii găsesc citate
Numai ca, la noi, comunismul a fost o urmare a aducerii țării în genunchi în măreață perioada interbelică în care asasinatele erau la noi la ordinea zile : Nicolae Iorga, etc, etc
Uciderea vârfurilor națiunii ca politică de stat și nepedepsirea adevaratilor vinovati
La noi, comunismul a fost consecința distrugerii țării
Pt ca de mai mult de 2000 de ani se stie o tara slaba in interior este foarte usor de cucerit din exterior – câteodată fara lupta- cum am pierdut teritoriile in 1940 fara nici un fel de lupta, dar la sfatul unor generali creșă la seral și oameni politici tradatori
Sigur ca Carol al doilea împreună cu cățeii lui au ucis câțiva executanți legionari, dar grosul legionarilor au fost preluați și menținuți în comunism
Pt ca în 1940, la fel ca azi, națiunea își pierduse orice speranță față de hoția la care partidele istorice se înfruptau din națiune
Așa au ajuns legionarii să fie votați de mare parte din popor,
Cam ca extremistii de azi – care suspină după întunericu de la moskva
La anu 1940 țara a ajuns în genunchi
Sunt multe fotografii din epoca, in care efectiv națiunea stă in genunchi pe străzi, pt ca la conducătorii care îi avea tara, doar la mila Celui de Sus mai era speranță
Înainte de 1940, la noi în țară se fura ca-n codru
Iar autoritatea judecătorească aplauda – cam ca azi, se cunosc maretele realizări din Noul Cod penal cu reducerea majoră a pedepselor pt infracțiuni grave și interpretările favorabile infractorilor realizate de instanța supremă și instanța competentă în domeniul contenciosului constituțional
Cine are timp, poate citește raportul comisiei constituite de Ion Antonescu, comisie care a încercat sa afle cât de tare a muls țara Carol al doilea in apropiere de cea de a doua abdicare
Sumele sunt mari, foarte mari, pt tara noastra,
Vă dați seama, dacă rejeje nostru dorea să facă concurență în plăceri moștenitorului coroanei britanice – iahtul Nahlin, etc
Se cunosc legăturile cu malaxa care vindea armatei diverse echipamente , cu profituri la care cămătarii de azi pot doar visa,
La fel relația cu aushnit, și restu, etc etc
Țara în 1940 își pierduse direcția
Cu o conducere civilă și militară total incompetentă, care nu vedea mai departe de înfundarea wc
Așa am ajuns în genunchi în 1940
N-am vrut și nu vrem să facem nici un fel de analiză asupra vinovaților care au adus țara în aceea poziție în 1940, pt ca ar fi păcat ca unii cu nume de bulevarde și străzi să pice de pe soclu
Tot așa, cum încă n-am făcut și nu vrem să facem o analiză exhaustivă a cauzelor și condițiilor preluării puterii de către comuniști, precum și a menținerii puterii până în 1989
A policitilor duse în comunism de multii necalificați ajunși la varfu societății noastre
Cultul personalității nu l-a inventat ceausescu, cum eronat ne-au învățat fruntașii noștri care se vindeau ieftin
Cultul personalității la noi vine din mereata perioada interbelică (aia care i-a produs pe aia cu nume de bulevarde și străzi) în care partidele istorice prăduiau țara
https://www.tehnomil.net/2024/07/04/guest-post-asa-cum-am-fost-asa-cum-suntem/
Cum spunea Nicolae Iorga: un popor care nu-și cunoaște trecutul e condamnat să-l repete
Aplauze puternice prelungite pt reducerea orele de istorie
Așa vom ajunge mai ușor să credem toate inepțiile cuplului jeorjescu – semeon
Despre dragostea frățească a poporului rus
Să fi mare nu-i mirare
Să fi om îi lucru mare
☝ @Capatu Satului: Adevăr curat ca lacrima Christ ați grăit. Total de acord cu minunata dvs descriere. 👏👏
Oricât ar încerca marii teoreticieni ai politologiei românești (i-am inclus aici pe Vladimir Tismaneanu și pe autorul eseului de mai sus) sa evite subiectul rădăcinile amare ale comunismului romanesc sunt puternic înfipte în eșecul democrației interbelice.
Ceaușismul își are originea în dictatura regala și cultul personalității lui Carol al doilea. Atunci și-au dovedit lașitatea marii politicieni romani (unii l-au adus pe Carol in tara si autorul acestui articol a ignorat asta intr-un eseu anterior) și slugărnicia marii intelectuali ai epocii de aur nr 0. Au urmat încă 4 ani de dictatura, inițial militaro-fascista și apoi doar militară.
Ca și animalele, popoarele învață treptat sa fie supuse, cu bata sau cu zăhărelul. Experimentul comunist romanesc a ajuns la paroxismul Ubu roi-st ceausit pentru ca romanii se obișnuisera cu dictatura încă din 1938.
Partidul unic a existat încă din 1938 iar marele șef de stat era numit atunci cand
„Conducător”, când „Voievod al culturii”,
„Rege al renașterii” sau chiar „Salvator”.
Documentele vremii, dar și înregistrări video arata ca scene de tip nord coreean se petreceau la Bucuresti. „In semn de omagiu pentru „marele cârmaci”, tinerii scriau cu corpurile lor „Carol 2”, după care se rearanjau astfel încat de sus, să se vadă monograma regelui.”
Va aduce asta aminte de ceva?
Iată un exemplu de Ceausism avant la lettre:
https://m.youtube.com/watch?v=5kJiFMXpxCA
@Ali Pasa & @capatu satului_ „…rădăcinile amare ale comunismului romanesc sunt puternic înfipte în eșecul democrației interbelice.”
Comunismul a venit în România pe tancurile sovietice.
Vă rog să nu învățați pe cei care au lipsit la ora de istorie și trec din întâplare prin acest spațiu virtual neadevăruri, ci îndrumați-i către manualul de Istorie.
Tragedia comunistă nu poate fi temelia viitorului nostru”.
Mă tem sincer, dar încerc să vă contrazic.
Ceeace s-a întâmplat în 1989 la noi, a putut avea loc atât din cauza minciunii, în formă continuată, a urmașilor lui Ceaușescu și a securiștilor scoși basma curată, de Iliescu, Brucan, Măgureanu cu toată echipa lor de diversioniști. Dar cauza minciunii, îmi pare rău să spun, e mai ales a acestui popor. Nu, nu debusolat. Un popor dezolant de lipsit de demnitate, caracter, dar mai ales, de discernământ. Un popor cu 400.000 de delatori, unii ajunși în vârful piramidei [PNL de exemplu-Quintus sau PNȚCD-Dudu Ionescu șî astăzi (mă cutremur!) la Cotroceni] mă tem că ar putea fi un popor demn.
Biserica, cea care a facut pactul cu toți comuniștii din 1945 până azi, nu avea cum să schimbe ceva. FSN a înțeles și a interzis accesul la dosarele pochilor de la CNSAS. A doua rușine. De BOR era vorba.
Și cum să nu fugă gloata spre răul de care credeam că am scăpat și care nu a cladit un spital, o cale ferată. Nimic. Doar petice de autostradă. Fără să înțepe un munte cu vreo autostradă. Și când aud cu ce se laudă urmașii PSD, dar și PNL, care de ceva vreme sunt talonați de cei din USR: „Am furat, furăm și vom fura”!
Cu toții suntem vinovați. Dar mai ales noi, plebeii. Pentru că-i votăm fără discernământ. Ei fac NIMIC, noi tot pe ei îi VOTĂM.
O națiune a rușinii. Și a Europei, unde suntem priviți ca milogi ai unei națiuni îngenunchiate. Nimic mai mult.
Total de acord, Lucian Nicolescu!
Nu va contrazic. Sunt si exceptii, dar este foarte posibil ca in mare masura sa aveti dreptate. Dar… ce e de facut?
Ramanem asa si… Domnul cu mila, dar sa stim ca avem soarta pe care o meritam?
Sa ne schimbam, poate ca se va gasi o echipa salvatoare care va putea insanatosi natiunea?
Se incumeta cineva, aveti vreo idee, stiti pe cineva capabil?
Sa dam un anunt: „Natiune bolnava, cautam doctori priceputi” …
”Regimul ilegitim și criminal” este ilegitim și criminal doar pe hârtie, căci nu a fost condamnat printr-o lege de statul român, căci nici la nivelul UE nu s-a făcut condamnarea prin lege, nici a comunismului, nici a regimurilor comuniste, că există încă partide comuniste în state UE și chiar la noi – nu mai vorbesc de China, etc..
Există riscul ca, prin condamnarea doar a comunismului din România și nu a comunismului, să se considere că, în general comunismul este bun, că a fost rău doar comunismul românesc și din alte câteva țări – așa cum Ion Iliescu a afirmat despre Nicolae Ceaușescu: „A întinat numele Partidului Comunist Român și memoria celor care și-au dat viața pentru cauza socialismului !” https://www.facebook.com/ziarul.dezvaluiri/videos/1750755641913217/
Ceaușescu a fost omorât, dar Iliescu a fost înmormântat cu onoruri militare. Ce spune asta?
Stephane Courtois spune clar în articolul introductiv Crimele comunismului din Cartea neagră a comunismului: „ Faptele se încăpățânează să demonstreze că regimurile comuniste au comis crime implicând 100 de milioane de persoane, față de 25 de milioane de persoane din perioada nazistă.” Dar la noi, și în 1990
și astăzi, bau-bauul sunt așa zișii legionari, nimic despre comuniști. De ce oare?
Uitați-vă pe manualele de Istoria comunismului din România. Eu am cumpărat 4 – ce am găsit – și le-am răsfoit. Confuzie mare între comunism – regim comunist, între comunism – socialism – marxism, încă de la primul capitol/unitate, minciună prin omisiune etc..