Pe 21 iunie s-au împlinit 30 de ani de la semnarea Declarației de la Snagov privind aderarea României la Uniunea Europeană, prilej cu care se pregătesc simpozioane elogioase, care transformă acel eveniment într-un mit fondator al integrării României în NATO și UE. Contextul politic actual, cu o guvernare ce se naște greu, după un an electoral care a bulversat și a polarizat la maxim publicul român este propice pentru a dezbate rolul consensului în politică.
Ce reprezintă „Consensul de la Snagov”?
Este vorba de o „declarație” prin care partidele politice parlamentare, președintele României, prim-ministrul, președintele Senatului şi președintele Camerei Deputaților au semnat un angajament prin care își asumau obiectivul de aderare a României la UE, până în anul 2000. Declarația este chintesența unor documente întocmite timp de trei luni. Este lăudabil efortul de a pregăti un „proiect de țară”, sub forma unei Strategii naționale de pregătire a aderării României la UE, sub conducerea academicianului Tudorel Postolache, chemat din postul de ambasador la Luxemburg pentru a coordona un proces de consultări. Acest document s-a numit, pe scurt, „Strategia de la Snagov”, în baza căreia s-a elaborat acea „Declarație de la Snagov”, din 21 iunie 1995. În cartea lui Valeriu Ioan Franc despre lucrările acelei comisii își exprimă puncte de vedere câțiva intelectuali ai „patrulaterului roșu”, de genul lui Tudorel Postolache sau Silviu Brucan, lideri ai BOR, precum ÎPS Daniel (mitropolit al Moldovei) sau câțiva jurnaliști de la Adevărul, dar nu am găsit nici un articol al vreunui reprezentant al opoziției sau al societății civile[i]. De altfel, impactul cel mai mare al acestui proces de consultare l-a avut acea „Declarație” de voință politică, iar majoritatea studiilor au rămas doar pe hârtie.
Mie mi se pare că „mitologizarea” Consensului de la Snagov nu este decât un act de propagandă, utilă azi politicienilor ce vor să păstreze status-quo. Părerea mea este că nu am asistat la un „consens” ci, mai degrabă, la un „șantaj” al puterii cleptocratice post-comuniste.
De ce nu sunt de acord cu mitologizarea „Declarației de la Snagov”?
În primul rând, Snagovul reprezintă de fapt un simbol al nomenclaturii. După ce s-a construit Palatul de la Snagov pentru prințul Nicolae, în anii 1930, camarila regelui Carol al II-lea a construit în jurul lacului Snagov o serie de vile de vacanță iar, în timpul războiului, mareșalul Antonescu și o serie de ofițeri germani au ocupat acele vile. Au urmat, ca locatari, „consilierii sovietici” și nomenclatura comunistă iar, după 1989, noua clasă politică cleptocratică. De menționat faptul că aici a fost deținut și judecat Imre Nagy, liderul revoluției maghiare din 1956. Ce fel de spațiu simbolic pro-european poate să fie acest loc?
În al doilea rând, acest „consens” este prezentat drept un moment de cotitură pentru integrarea euroatlantică. Însă, scopul imediat al Declarației de la Snagov a fost acela de a prezenta Uniunii Europene un document ce exprima voința politică a întregii clasei politice pentru aderarea la UE. De altfel, președintele Ion Iliescu a prezentat imediat cererea de aderare a României la UE, la Consiliul European de la Cannes din iunie 1995. „Declarația” nu a avut nicio legătură cu aderarea la NATO.
Să nu uităm că România semnase, în aprilie 1991, un tratat de colaborare cu URSS (cu puțin înainte de destrămarea URSS) apoi, în 1994, aderase la Parteneriatul pentru Pace, văzut atunci ca un substitut pentru NATO. Aș adăuga faptul că, problema extinderii NATO și a aderării unor țări din Europa de est la NATO au pus-o Vaclav Havel și Lech Walesa, într-o întâlnire cu Bill Clinton de la Muzeul Holocaustului, din 21 aprilie 1993[ii].
De asemene, criteriile de aderare, stabilite la Copenhaga (1993) cereau ca fiecare țară să-și asume obligații privind existența unor instituții democratice stabile, a unei economii de piață funcționale și să demonstreze capacitatea de a-și asuma obligațiile după aderare. Deci, era un lucru fundamental ca „patrulaterul roșu” de la guvernare (PDSR, Partidul România Mare, Partidul Unității Naționale și Partidul Socialist al Muncii) să își asocieze numele partidelor de opoziție, ce aveau sprijinul explicit al Occidentului și o opțiune clară pentru integrarea euroatlantică. Din surse PNŢ-CD, am aflat că „Seniorul” Corneliu Coposu, liderul de facto al Opoziției, s-a simțit șantajat și, de aceea, l-a trimis la Snagov pe Gabriel Țepelea să semneze Declarația în numele PNŢ-CD, pentru a nu fi acuzat că se opune integrării în UE.
În ceea ce privește aderarea la NATO, un nou forum de la Snagov a fost organizat mai târziu, în 31 martie 2001. Pentru a se ajunge la un nou „Consens de la Snagov”, președintele Iliescu a organizat, la 31 martie 2001, o întâlnire cu peste 200 de reprezentanți ai partidelor politice, societății civile și ai altor autorități publice, pentru a se semna „Declarația-Apel la Forumul NATO 2002”. Din păcate, Declarația a primit foarte multe critici de formă iar Partidul România Mare nu a participat la întâlnire, fiind nevoie să fie organizată o nouă întâlnire, în 4 aprilie 2001. Liderii opoziției, inclusiv fostul președinte Emil Constantinescu au considerat acest demers drept o operațiune de imagine a PSD, deoarece negocierile și pregătirea pentru aderarea la NATO se desfășurau deja pe baza Membership Action Plan, încă din 1999. Substratul Forumului de la Snagov din 2001, pentru cei ce nu au studiat bine acea epocă este următorul: după alegerile prezidențiale din 2000, cu Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor ca finaliști, România era văzută în SUA ca un stat eșuat, fără șanse de a fi admis în NATO. Astfel, președintele Ion Iliescu a avut nevoie de o campanie de lobby intens și de „norocul” de a lua o decizie corectă în a sprijini necondiționat SUA, după atacurile teroriste din septembrie 2001. O primă încercare de vizită în SUA a avut loc din februarie 2001 dar a fost un eșec. Ocazia folosită de diplomația română pentru a ajunge la Washington, DC a fost participarea la Micul Dejun de Rugăciune. De aceea, noul „consens” de la Snagov a fost stabilit în luna următoare tot ca un fel de „șantaj” al puterii.
Așa-numitul „spirit de la Snagov” a fost invocat în continuare ca model de consens, ba chiar exportat și în Basarabia, prin intermediul unor consultanți români. Astfel, Platforma „Acțiunea 2012” a propus un Pact pentru Basarabia iar, ulterior, mai multe inițiative moldovenești aspirau la un „Pact de la Snagov moldovenesc”.
În final, după ciclul electoral haotic din 2024 și polarizarea actuală, re-apare mitologia „Consensului de la Snagov”. Ideea unui consens pentru realizarea obiective de interes național este foarte bună, însă a fost compromisă prin eșecurile politice recente ale președintelui Iohannis şi a coaliției PSD-PNL-UDMR, ce pregăteau o guvernare pe termen lung, modificând ciclul electoral în 2024 și făcând praf echilibrul bugetar. Dacă Guvernul Bolojan reușește „curățarea grajdurilor lui Augias”, atunci se poate relansa dezbaterea unui nou consens (Consensul de la Cotroceni?). Până atunci, orice nou „Consens de la Snagov” poate fi văzut ca un nou șantaj din partea elitei cleptocrate.
[i] Valeriu Ioan-Franc, Din lucrările Comisiei de la Snagov-martie-iunie 1995, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2000.
[ii] James M. Goldgeier, Not Whether but When. The decision to enlarge NATO, Brookings University Press, 1999, p.20.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O excelenta prezentare a unei epoci si a unui tablou de epoca din care lipsea atunci ca si acum, vocea societatii civile deoarece si aceasta in masura in care a existat, a fost santajata la fel cum a fost santajat Corneliu Coposu. Este suficienta o privire asupra numelor semnatarilor ca sa intelege starea de facto a societatii romanesti condus timp de trei decenii de urmasii nomenclaturii , elita cleptocrata si de servicii , stare exprimata concis in randurile de mai jos :
” Oamenii ăștia, mulți dintre ei provenind din servicii, se selecționează între ei, se promovează între ei, se ajută între ei și se exclud între ei. Haideți să fim sinceri, oricum noi ca țară nu avem nicio ambiție de politică externă. Jumătate din ambasade sunt ocupate cu sinecuri, dacă nu cumva trei sferturi din personalul de acolo sunt sinecuri. Așa că ce pretenții să avem?”
Hari Bucur Marcu
https://adevarul.ro/politica/daca-nu-e-un-atentat-la-apararea-nationala-e-un-2452778.html
La Snagov s-a convenit o direcție pentru România. Anume spre Vest fiindcă, vai, URSS se prăbușise spre regretul lui Ilici Iliescu. Aici fac o paranteză ca să-mi dau cu părerea. La Malta, la întâlnirea secretă Bush Sr cu Gorbaciov, se pare că România și țările balcanice rămâneau în zona de influență sovietică, doar RDG, Polonia, Cehoslovacia și Hungaria erau cumva scoase de sub controlul sovietic. Urmările și greutățile ulterioare de intrare a României în spațiul Vestic s-au datorat tocmai convențiilor de la Malta.
FSN fost PCR a fost nevoit să ia o decizie, mai ales că vecinii deveniseră agresivi sau începuse războiul din Iugoslavia. Am avut totuși noroc fiindcă:
– s-a prăbușit URSS
– Constantinescu a favorizat NATO în conflictul din Iugoslavia
– România s-a angajat alături de SUA în conflictele din Orientul Mijlociu
– Casa Regală a României a dat un ajutor uriaș intrării României în NATO și apoi, prin UK, intrării în UE.
A fost și șansă, dar și o coerență a politicii externe a României.
Acum se discută, ridicol zic eu, despre „pactul de la Cotroceni” făcut zice-se în jurul lui Nicușor Dan. Problema este că nu există niciun pact, poate unul de guvernare dar nu unul care să aibă un scop, să fie un adevărat „proiect de țară”. Și, în definitiv, ce direcție și scopuri o mai vrea și poporul român? Mie mi se pare că poporul român are ca scop desființarea statului, deci ce-i mai trebuie „proiect de țară”? Poate la Cotroceni să se facă un Pact prin care să se hotărască renunțarea la suveranitate și apartenența României la o Federație Europeană suprastatală. Cam cum s-a făcut la destrămarea URSS când trei muschetari au hotărât desființarea URSS.
Cind cresti impozitul pe dividende (care era oricum o dubla impozitare) arati ca ai aceeasi mentalitate de bolsevic batutut de soarta ca si cei care au demonstrat ca nu-ti trebuie bacalaureatul pentru a fi prim-ministru.
Si vei avea aceleasi rezultate.
Multumim martirilor americani de la 11 septembrie 2001, ca altfel nu mai pupam noi NATO si UE..
1. „În primul rând, Snagovul reprezintă de fapt un simbol al nomenclaturii…. Ce fel de spațiu simbolic pro-european poate să fie acest loc?”
S-ar putea sa nu prea gasim, in zona, un loc „neafectat”; de unii, de altzii sau si de unii si de ailaltzi. Poate Muzeul Satului?
2. „…nu am găsit nici un articol al vreunui reprezentant al opoziției sau al societății civile[i].” Care „societate civila” in ’95 ?
2. “Şantajul de la Snagov” Santaj dupa santaj, Romania a intrat in UE si in NATO in acei ani si in acea conjunctura. Sa fi fost santajist „de bine”, alde Iliescu?
„Care „societate civila” in ’95 ?”
Hai, ca asta este prea de tot. Domnule, va urmaresc de mult pe acest site pe care il populati cu un negativism exagerat la tot ce se incearca in tara asta. Si nu sunteti singurul, sunt multi care rezonati aici in pesimisme.
Ati auzit de Piata Universitatii 1990? Cine credeti ca a stat acolo seara de seara? Unde erati si ce faceati in anul 1995 ca sa scrieti acum fraza de mai sus? Nu ati auzit de :
1) Grupul pentru Dialog Social (infiintat in 1990) si activ peste 20 de ani cu revista 22 care exista si azi?
2) Alianta Civica
3) Solidaritatea Universitara
4) Liga studentilor
5) Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România
6) Asociația “21 Decembrie 1989”
si multe altele (asociatii, fundatii) mai marunte dar active.
Unele din aceste asociatii au facut apoi parte din CDR pe care au tinut-o in viata in fata tuturor incercarilor feseniste si securiste de a o destrama in perioada 1992-1996 folosind orgoliile partidelor componente. Cat a contribuit societatea civila la victoria CDR din 1996 inca nu s-a spus si nu s-a analizat pentru ca multora le convine ca uitarea sa stearga memoria colectiva si lipsa de incredere si de mandrie sa copleseasca natiunea. Pe fondul unei falsificari a istoriei recente se induce ideea statului esuat, a poporului neputincios si nemultumit, numai bun pentru a cadea in plasa unor impostori care, in schimb, infuseaza incredere si optimism cu argumente puerile, gen Calin Georgescu.
În 1995 „societatea civilă” era binișor dezvoltată (în ciuda unor cârtițe ca Georgescu „, aș zice că era chiar mă activă decât acum, când e masiv infiltrată
Societatea civilă? Principalul inamic al FSN/PDSR/PSD. De aceea au fost inventate GOANGele – Organizații Ne-Guvernamentale Guvernamentale. Să amintim replica de stat a PSD la Organizația pentru Drepturile Omului: Institutul pentru Drepturile Omului, goangă FSN/PDSR/PSD.
A existat, prin 2000, și un fals Greenpeace, o ONG a lui Iliescu :))
Mitologizată sau nu (cine mai dă astazi atenție acestui ‘amanunt’), Declarația dela Snagov a fost necesară pentru a demonstra lumii civilizate (citește ‘occidentale’) că românii nu sunt doar o adunătură de ciomăgari (vezi mineriadele) care nu se pot înțelege de fel între ei. Sigur că atunci am inspirat mulți dintre noi aerul tare al unor așteptări maximaliste legate de transformarea peste noapte a României într-o democrație sa zicem, olandeză, sau hai, măcar norvegiană 😊. Unii dintre noi inca trăim cu nostalgia ratării, conform iluziilor noastre, a acestei transformări.
Sa fim insa cu capul pe umeri sa cădem de acord că Declaratia asta a venit la vreo zece ani după înțelegeri asemănătoare în Polonia, Cehoslovacia, cred că și Ungaria. Parcă asta ar fi fost singura noastră înapoiere istorică…
Ne zgârie privirea semnăturile unor Ilie Verdeț sau Vadim Tudor pe acel document? Dreptul lor la opinie, ori suntem democrați ori nu mai suntem.
Și ce păcate are Snagovul ca pe malul lui s-a finalizat acel document? Sa nu uitam că Snagovul a fost și leagănul, printre alții, al unor Irinel Columbeanu și Serghei Mizil. Prea le luam și noi pe toate excesiv de serios…
Iată că suntem după 30 de ani, la urma urmelor și în UE și în NATO. Îmi place să îmi reamintesc in astfel de ocazii o reclamă la țigările Virginia Slims (o, tempora…) pe care am văzut-o prin 1970+ in revista ‘Seventeen’, „You’ve come a long way, baby!”. Chiar așa.
Poza-i de milioane…si semnaturile. Asa s-a dus Romanaia pe pustie.
Va multumesc Domnule Zulean!
O bucata mica de istorie.
Sunt, la ora asta 8330 de citiri!
N-am înțeles cu ce ar fi fost șantajat Coposu
Sper ca nu cu cei 15.000 de specialiști ai cedere
Sau cu acei care și-au pierdut demnitatea pe bani puțini și au fost șantajați de oportuniștii din țară sau din afara ei
Sau cu multi incompetenți din cedere
Politica publica la noi, din anii 90 și 2000 merita nuanțată
Pesedeu de azi se bucura, in epocă, de o bună prezentare a politicilor publice aplicate – multe foarte proaste: controlul poliției și al justiției prin măsuri de tip securist – unități speciale de securitate care controlau aceste domenii- , îndatorarea la maxim a țării – norok ca creditorii nu dădeau banii și nu credeau minciunile necalificaților noștrii-, mărirea salariilor cu mult peste performanțele economice ( știu multe domenii în care se încasau salarii de 150-250 % din cât se realiza), startu pensionarii înainte de vreme pt toată lumea, numirea unor conducători necalificați/incompetenți în poziții cheie în stat al căror singur merit era apartenența la fsn/pdsr/psd (în fapt, feudalizarea țării), aprobarea furtului generalizat din fabricile/uzinele/companiile cu capital majoritar de stat, etc etc
Guvernarea cedere a fost, din nefericire, un episod de regres major al tarii, desi se bucurau de un capital mare de imagine
Ca sa dau un exemplu elementar: in timpu guvernării cedere s-a susținut și se susține, în mod bolnav și azi, ca statul nu știe să conducă, ca țara nu are oameni pregătiți, uitând ca mari investitori de la noi sunt controlați sau au ca acționar statu în țara lor de origine: cez cu eoliene în Dobrogea, ote care a cumpărat Romtelecom, Kaufland, Groupe Societe Generale, și inclusiv Renault are printre acționari statu francez, etc etc
În realitate omu sfințește locu
Sau îl distruge total
La noi au fost mai mulți distrugatorii și hoții și am ajuns în ziua de azi
Ca nu credeți ca întâmplător s-a golit țara mai tare decât Siria, unde a fost război,
Ca nu e întâmplător că prea mulți români și-au pierdut orice speranță și au luat calea pribegiei
Dar nu are cum să fie rău, dacă conducerea este mână în mână cu biserica, biserica care binecuvântează toți în incompetentii/infractorii/hoții și face campanie electorală pt cine trebuie
Ca cei 15.000 de specialiști cedere, împreună cu comuniștii pesede, penele, ude mereu etece au pus industria și multe domenii pe butuci – ca s-a furat cu mult mai mult decât s-a produs și au trebuit închise minele, etc sau vândute fabrici și uzine la preț de nimik (multe domenii la ruși, etc)
Țara se golește în continuare
Iar datoria publică galopează spre defaultu țării, spre incapacitatea de plată
Ca nu are cum să fie rău dacă cresc salarii și pensii fără a exista performanțe economie
Ca nu are cum să fie rău dacă se fură mult
Ca nu are cum să fie rău dacă conducerea bisericii se asociază cu infractorii, cu cleru acuzat de pedofilie/viol, etc, cu excepția cazului în care biserica face apologia agresiunii ruse în Ucraina
Ca nu are cum să fie rău dacă și la usere sunt aceleași tipuri de incompetenți ca și în celelalte partide
Și spectacolu de tragedie continuă și azi
Cine nu are etaloane sau și le-a pierdut pe parcurs găsește minciunile de azi foarte confortabile și logice: datele statistice ca suntem plini de bani și ne merge foarte bine, ca suntem factor de stabilitate planetară, etc
Să fi mare nu-i mirare
Să fi om îi lucru mare
Rareori vezi atata falsificare a istoriei recente ca in agramatul comentariu de la „Capatu Satului”. Sau este doar un elogiu adus lui Ion Iliescu, ca si reinvierea episodului Pactului de la Snagov.
Vad ca aveti ceva cu CDR care a guvernat intre 1996-2000. Si atunci de unde pana unde sa fie atunci tot ce insirati mai jos: cez, ote, Kaufland, Renaud.
„Guvernarea cedere a fost, din nefericire, un episod de regres major al tarii, desi se bucurau de un capital mare de imagine. Ca sa dau un exemplu elementar: in timpu guvernării cedere s-a susținut și se susține, în mod bolnav și azi, ca statul nu știe să conducă, ca țara nu are oameni pregătiți, uitând ca mari investitori de la noi sunt controlați sau au ca acționar statu în țara lor de origine: cez cu eoliene în Dobrogea, ote care a cumpărat Romtelecom, Kaufland, Groupe Societe Generale, și inclusiv Renault are printre acționari statu francez, etc etc”
Regres major al tarii? Vorbiti serios, sau erati deja plecat in alta parte? Cine a sustinut atunci ca statul nu stie sa conduca, ca tara nu are oamen pregatiti etc. Eu nu am auzit pe nimeni vorbind asa i acea epoca. In prima parte CDR a platit datoriile facute de FSN (vezi devalizarea Bancorex), apoi a orientat tara spre NATO si UE. Roadele politicii lor europene le-a cules Nastase dupa anul 2000. Cu CDR a inceput parcursul european al tarii.
Păi spune-ne tu, cum a facut cedere și penețecede atăt de mult bine din 96 până în 2000
Și cum, poporu rău și fără milă, a eliminat din palavrament penețecede, la alegerile din 2000
Io îmi amintesc bine, ca am trăit minunile cursului liber, aproape dublarea cursului de schimb, pe o perioadă de câteva zile
Multă minciună și mai multă hoție, din 96 până în 2000
În perioada de după 90 feseneu/pedesereu/ pesedeu se baza încă pe fosta nomenclatură comunistă – de acolo era grosu conducerii
Totuși, poftele erau mari și începuse hoția pe modelu nostru tradițional iliescian
Iliescu le dădu-se liber la toți,
Dar se fura, în general, la lumina nopții, hoții cu gulere albe erau, pe timpu zilei, cei mai mari proletari
Cum a fost ulterior mazărea, pe malu mării, mare proletar, dar infipt adânc în bujetu de stat și tot ce se putea șmenui și fura
Totuși, populația era sătulă de comuniști, așa că tot poporu a pus botu, in anu 1995, la contractu de 200 de zile a lu Constantinescu și cedere – se zicea ca își dau toți demisia dacă nu fac ce trebuie în 200 de zile
Și că ei o să facă în 200 de zile ceea ce n-au făcut comunishtii în nu știu câți ani
Alea 200 de zile au fost prima mare minciună
Normal, ca s-a descoperit greaua moștenire și restu
După câștigarea alegerilor în 96, cedere a dat startu,
De fapt, a furat startu la furat
Și a început să proclame dreptu de a fura și de a etala hoția
După ce, la începutul anilor 90, comunishtii au aplaudat schema ponzi numita caritasu lu stoica, în perioada 96-2000 s-au manifestat cu succes schemele ponzi numite fenei și gelsor
Dacă la caritasu lu stoica, măcar statu nu fusese implicat oficial, la femei și gelsor, ceneveme cu conducere plină de fruntași cedere, au dat în scris ca ei supraveghează hoția
Plus, manevra cu schimbarea președintelui CEC, nou președinte numit de cedere a garantat, că hârtia suportă, toate hoțiile din schema fenei
Totuși, spre deosebire de celelalte țări din estul Evropei, la noi, în perioada 96-2000 s-a dat startu depopulării țării, ca la război
Război pt cine fură mai mult
Ca s-au închis foarte multe din capacitățile de producție: fabrici/uzine/companii
Și cum s-au închis ?
Era de la globalizare ?
Era de la digitalizare ?
Nu, la noi era cedere cu unu ionescul, care săptămânal, se producea la tembeliziuni, clamând public că toată industria e fier vechi, ca oamenii la noi sunt neproductivi și ineficienți, ca fabricile/uzineie/companiile românești sunt toate second sau third hand, cu alte cuvinte, fier vechi
Și atâta s-a tot repetat chestia asta cu fieru vechi ca s-a ajuns ca multă lume a început să creadă minciunile politicienilor și au luat drumu pribegiei
Mulți specialiști pierduți, multe studii aprofundate universitare aruncate la gunoi, etc
Adevaru este ca la acel moment industria noastră era comparabilă cu aceea din țările de lângă noi
Plus startu privatizărilor scandaloase, cu motivarea ca toată țara este fier vechi
Conducerea uitând ca a vinde o fabrică/o uzina/o companie, presupune să ști să vinzi, să faci reclamă, expunere adevărată pe piață în fața potențialilor cumpărători, etc
Omu sfințește locu
Dar astea erau detalii prin cărți care nu erau la nivelu fruntașilor cedere
Ar mai fi prin 96-2000 un deficit galopant
Restrângerea majoră a producției,
Scăderea pib, etc etc
Scandalurile cu scrisorile de garanție date de ministeru finanțelor pt operațiunile de import – export, etc etc
Și cum toate fabricile patriei aveau prin consiliile de administrație oamenii partidelor politice, sinecurile lor, amantele, etc
Dar la noi, fruntașii cedere făceau în perioada 96-2000 ceea ce făcuseră partidele istorice înainte de 1940
Aducerea țării în incapacitate totală , spre fericirea dușmanilor țării de la moskva, a hortistilor și a legionarilor
Ar mai fi falimentu columna bank cu sprijin de la comunishti și aprobare de la cedere și benere etc etc
După startu la furat dat de cei de la cedere in 96-2000 a fost mult mai ușor pt pesede să distrugă și să legalizeze total hoția, prin vânzarea pe bani de nimik și mari furăciuni, în perioada 2000-2004
Zi-mi te rog unde am greșit
Iubesc trădarea dar urăsc pe trădători
Iubiti tradarea fesenista si deci puneti toate guvernarile in aceeasi oala. Incurcati ani, evenimente, idei. De exemplu, chestia cu industria romaneasca-fier vechi este patentata de Petre Roman inca din 1990, vad ca nu pomeniti nimic de ideile feseniste, toata vina este a CDR pentru tot ce a fost rau si va mai fi.
Omu sfințește locu
Cedere a scos la lumină prea multă murdărie și, nu întâmplător, penetecede a dispărut din palavrament în anu 2000
Prea multe persoane nepricepute au ajuns în palavrament, conducerea guvernului și a celorlalte autorități publice
Și am ajuns mai târziu în epoca dragnea – punerea țării în genunchi, cu motivarea ca dragnea și prietenii lui au pofte multe și nu poate exista nici în temei pt limitarea lor
Așa, autoritatea judecătorească a descoperit ca dragnea poate lua pe persoana fizica bucăți din Dunare, deși Legea fundamentală clamează formal proprietatea publică și caracterul inalienabil al acesteia
Epoca dragnea e aia în care comisaru evropean ne propunea construirea unor spitale regionale exclusiv cu fonduri UE
Iar infractoru vălcov ieșea la tembeliziuni să ne spună ca au calculat ei la partid și fac spitale din fonduri naționale, la un pret mult mai mare – ca era foame mare la partid
Nu întâmplător, valcov e ăla cu tablourile și lingourile ascunse prin cimitire
https://hotnews.ro/darius-vlcov-condamnat-definitiv-la-6-ani-de-nchisoare-n-dosarul-tablourilor-si-lingourilor-ascunse-n-pereti-si-n-cimitir-initial-primise-8-ani-de-nchisoa-67827
http://arhiva.gov.ro/declaratie__l1a33991.html
Sunt binevenite informatiile acestea – e edificatoare semnatura tovarasului Ilie Verdet pe documentul care ratifica consensul politic – insa nu cred ca e cazul sa va socheze incercarile de „rebrenduire” a respectivei adunari, dupa ce ani buni Ratiu, Coposu, etc au incercat sa aduca Romania din Siberia in Europa.
Eu am fost socat sa aflu, dupa decenii in care am invatat la scoala si am sarbatorit cu mare avant la 23 August „Insurectia armata antifascista si antiimperialista etc” condusa de PCR, faptul ca nu a fost insurectie, nu a avut nimic de a face cu PCR (tov Lucretiu Patrascanu chiar l-a admonestat pe Rege ca i-a stricat planurile trimise de Stalin) si a implicat doar o mana de oameni sub conducerea Regelui Mihai – probabil cel mai curajos act politic facut vreodata pe teritoriul Romaniei. Poate fi considerat „lovitura de palat”, act de tradare, nebunie…cert este insa ca Regele Mihai si-a riscat viata pentru a aduce Romania pe calea cea buna (miza personala era insignifianta fata de cea nationala), iar tovarasii l-au scos din tara, calomniat si in lipsa unor merite personale au transformat in fake news (au incercat sa fure) acest inegalabil fapt politic.
Nu mai repetați și altora prostia asta cu „tov Lucretiu Patrascanu chiar l-a admonestat pe Rege ca i-a stricat planurile trimise de Stalin”. De unde ați scos înșiruirea asta de aberații?
min 45:15-45:28
https://www.youtube.com/watch?v=fF-ZWPyr7A4
exista inregistrarea interviului si pe cinethronix, arhiva TVR
cat despre inflamarea cu „prostia”…”insiruirea asta de aberatii”…pe dvs nu va deranjeaza 50 de ani de propaganda mincinoasa, ci demascarea unui pion sovietic ridicat la rangul de erou nationalist-comunist desi actiunile lui erau legate de putere politica, nu de interese nationale…
Cu tot respectul cuvenit, MS Regelui Mihai memoria i-a jucat feste. Cum putea sa se lamenteze Pătrășcanu relativ la 23 August când atât el cât și Bodnăraș au fost implicați determinant (dau, dacă nu vă place, găsiți dv. alt termen) în lovitură de stat? Ceea ce pune Regele in gura lui Pătrășcanu găsim mult mai plauzibil in gura și mintea Anei Pauker. Gheorghe Apostol: „Ana (Pauker) a făcut mare scandal când a sosit în țară: „De ce s-a realizat 23 august? Fără el, țara ar fi fost ocupată de trupele sovietice, s-ar fi instaurat dictatura proletariatului de la început, nu s-ar fi dat timp de respirație burgheziei!”” Asta a și rămas în memoria istorică, furia Anei Pauker și a aripii internaționaliste a PCR fata de ce au îndrăznit să facă ‘nationalii’ lui Pătrășcanu, Bodnăraș și Dej.
Deci MS Regele Mihai n-a demascat pe nimeni și nimic. Lucrurile au fost mult mai complexe, ba chiar uneori comice (vezi obiecțiunile lui Dumitru Dămăceanu referitoare la data de 23 August, pentru că era zi de baie în garnizoana București, și replica lui Sănătescu…)
ok, pentru a lamuri complexitatea lucrurilor pastrand nuanta comica a obiectiunilor damacene, intelegem ca pe 23 August Patrascanu, Bodnaras si Dej erau la baie in garnizoana Bucuresti? pentru ca stim sigur cine l-a demis si arestat pe Antonescu, iar cei 3 „nationali” cu siguranta nu erau acolo
Regele Mihai spune clar ca Armata Romana a eliberat Romania – nu PCR, nu sovieticii – aveti o alta varianta? (preferabil una care nu implica interpretarea unei zile de baie, ci fapte si relatari ale celor direct implicati)
Nu am înțeles: în ce consta șantajul?
Care era scopul lui?
Care se presupunea că ar fi fost modul de funcționare?
A funcționat? În ce fel?
Singurii care credeau că știu ce fac, erau în acele vremuri securisto- comuniștii reșapați. Dar și ei erau îndobitociți de „Epoca de aur” și mai ales de noua oportunitate de a reveni la putere, prin uneltiri și josnicii. Apoi au „împuiat” !
Opoziție reală în populație a fost și este !
(„Dar nu vorbesc de aceea creeată din răutatea revanșardă a „foștilor”, cu ajutorul tembelilor.)
RZULTANTA: Ce trăim !!!
”Declarația de la Snagov” a fost încercarea regimului Ion Iliescu de se disculpa și a împărți responsabilitatea scoaterii României din planurile de integrare europeană/NATO, cu Opoziția. Spre deosebire de domnul Marian Zulean, cred că evenimentul de la Snagov făcea o trimitere implicită și la pregătita primă extindere a NATO pe care o ratam. Eșecul încheierii tratatului de bună vecinătate cu Ungaria în 1995 „din cauza României” (Ungaria se înțelesese cu Slovacia!) avea relevanță pentru ambele procese. Diplomații români erau în 1995 la curent cu seria de evaluări și dezbateri care aveau să se regăsească în Raportul Karsten Voight și în Cuvântarea lui Richard Holbrooke din 1996, de la Budapesta. Acestea au deschis invitarea Cehiei, Ungariei și Poloniei să adere la Organizație în 1997. Totul clarifica că statul român va rămâne în afara ambelor prime extinderi. De vreme ce Corneliu Vadim Tudor și Ilie Verdeț semnau un astfel de document, „Consensul de la Snagov” nu putea fi decât o parodie.
Amintesc că pe 20 iulie, PD, și apoi pe 21 iulie 1995, PL`93 au dat publicității declarații privind responsabilitatea PDSR-ului și a aliaților săi pentru politica lor anti-europeană care marginalizaseră România într-un moment cheie ale evoluției Continentului. Semnăturile lor pe Declarația de la Snagov susțineau obiectivul integrării, și nu programul de integrare susținut de PDSR. A fost nevoie de Marea Schimbare politică care a urmat alegerilor din 1996 pentru ca România să fie considerată într-un final candidat credibil.
Poate astfel de detalii au un plus de relevanță în contextul unor alegeri care au amenințat politica noastră în UE și NATO. Mai multe informații, aici:
https://www.revistadrepturileomului.ro/solidaritatea.html
Cu tot respectul cuvenit, MS Regelui Mihai memoria i-a jucat feste. Cum putea sa se lamenteze Pătrășcanu relativ la 23 August când atât el cât și Bodnăraș au fost implicați determinant (dau, dacă nu vă place, găsiți dv. alt termen) în lovitură de stat? Ceea ce pune Regele in gura lui Pătrășcanu găsim mult mai plauzibil in gura și mintea Anei Pauker. Gheorghe Apostol: „Ana (Pauker) a făcut mare scandal când a sosit în țară: „De ce s-a realizat 23 august? Fără el, țara ar fi fost ocupată de trupele sovietice, s-ar fi instaurat dictatura proletariatului de la început, nu s-ar fi dat timp de respirație burgheziei!”” Asta a și rămas în memoria istorică, furia Anei Pauker și a aripii internaționaliste a PCR fata de ce au îndrăznit să facă ‘nationalii’ lui Pătrășcanu, Bodnăraș și Dej.
Deci MS Regele Mihai n-a demascat pe nimeni și nimic. Lucrurile au fost mult mai complexe, ba chiar uneori comice (vezi obiecțiunile lui Dumitru Dămăceanu referitoare la data de 23 August, pentru că era zi de baie în garnizoana București, și replica lui Sănătescu…)