vineri, martie 29, 2024

Considerații privind o relație turbulentă: ,,Binomul’’ UE – SUA și China

Săptămâna trecută, Wendy Sherman, ajunct al secretarului de stat american și Stefano Sannino, secretarul general al Serviciului de acțiune externă al Uniunii Europene,  au avut o nouă rundă de discuții, a doua din acest an, pe tema armonizării pozițiilor transatlantice în relația cu Beijingul. Chestiunea în discuție se îndreaptă spre un numitor comun între Washington și Bruxelles – mai degrabă o apropiere a poziției europene de cea americană. Asta după ce în urmă cu un an – și negocieri care au durat alți ani buni – UE și China semnau un acord  privind investițiile bilaterale, acord respins însă de Parlamentul European în contextul evenimentelor din Hong Kong și consecințelor politico-diplomatice ale acestora. Mult comentat în presa de pe ambele maluri ale Atlanticului, acordul era mai degrabă rodul unui compromis acceptat  de către diplomația europeană la presiunea unor membri marcanți ai Uniunii.

La finalul întrevederilor cu W. Sherman, reprezentantă a vechii diplomații americane, al cărei pragmatism era caracteristic perioadei ,,războiului rece’’, S. Sannino  a precizat că ,,UE recunoaște importanța Chinei în lume dar nu va da înapoi atunci când Beijingul sfidează modul nostru de gândire sau când jocul său este în afara regulilor’’. Deși nu a spus-o în mod direct, a lăsat să se înțeleagă  că acordul nu are șanse reale să fie implementat în perioada următoare. Diplomat de carieră – șeful SEAE a fost ambasador al Italiei la Madrid și UE iar în anii ‘90 a îndeplinit funcția de consilier al președintelui Comisiei UE, Romano Prodi –  și-a modelat poziția după întâlnirea cu W. Sherman în consonanță cu decalogul american privind relația cu China și mai puțin cu limbajul diplomației clasice europene.

Pentru observatorii politici europeni și nu numai, ,,înghețarea’’ acordului menționat mai sus, fie ea și temporară, este un semnal important în contextul replierii centrelor de putere de la Bruxelles și Washington în fața Beijingului, reflectând, în paralel, mutațiile majore din ultimii ani care au modificat matricea intereselor geopolitice și geoeconomice ale principalilor actori la nivel internațional. Aceasta, la doar câteva luni de când  secretarul de stat american A. Blinken și J. Borell, Înaltul reprezentant al Uniunii pentru politică externă și de securitate, trasau liniile directoare ale unui nou tip de dialog al ,, binomului’’ SUA – UE cu China.

În ultimul an, administrația Biden a pus bazele unui nou sistem de interese ale Washingtonului care reflectă evoluțiile înregistrate în ultimii ani în spațiul Indo-Pacific caracterizate, în principal, prin consolidarea prezenței militare și economice a Chinei în zonă. De cealaltă parte, la recentul congres al Partidului Comunist Chinez,  Xi Jinping și-a consolidat influența în acestă formațiune devenind cel mai puternic lider – chiar la nivel de popularitate în țara lui –  de la  Mao Zedong încoace, aspect ce își va pune amprenta asupra politicii externe chineze și abordării competiției cu ceilalți actori nu numai de pe țărmurile Pacificului ci și ale Atlanticului.   

Competiția pentru viitorul lumii se transferă încet dar sigur, dinspre vest spre est, undeva între New Delhi și Los Angeles dacă luăm în seamă un alt protagonist al confruntării intercontinentale: India. În plus, în perioada care a urmat semnării acordului menționat mai sus au avut și au loc schimbări majore ș în alte sfere de putere chiar dacă influența lor geopolitică este în scădere.

Umbra noului guvern german

 Parisul se pregătește de alegeri prezidențiale al căror rezultat depinde în principal de situația economică internă dar și de modul cum  politica externă influențează cunoscuta grandeur de la France. Evenimentele din ultimele zile, apariția unor candidați surpriză dar cu șanse reale, arată că realegerea lui Emmanuel Macron nu ar fi chiar așa de sigură.

La Berlin, doamna Merkel predă puterea, după 16 ani, unui lider social  democrat, Olaf Scholz, care i-a  fost vicecancelar  și ministru de finanțe în ultimii ani dar care nu s-a manifestat vizibil pe tema acordului cu China la vremea semnării sale și nici în privința inițiativei cunoscută sub numele de Drumul mătăsii lansată de China în 2013.  În altă ordine de idei, aceasta din urmă a avut consecințe notabile dar târzii în politica externă a UE prin recenta lansare de către Ursula von der Leyden a  așa-numitului Global Gateway – planul strategic european pentru consolidarea infrastructurii în țările în curs de dezvoltare care prevede că 300 de miliarde de euro vor fi alocate, până în 2027, pentru investiții în infrastructuri de viitor, eco-responsabile și axate pe digital. Cu siguranță, despre această inițiativă se va mai vorbi.

Revenind la Scholz, cei care îl cunosc consideră că noul cancelar va vorbi mai puțin și va face mai mult pentru interesele Germaniei, înclusiv în ceea ce privește relația cu China chiar și atunci când își va pune mantia europeană. Nu face parte din grupul de prieteni germani  ai Ursulei von der Leyen însă va sprijini inițiativa acesteia privind infrastructura în țările mai sărace mai ales dacă societățile germane își vor adjudeca proiecte de anvergură. De la Angela Merkel va prelua pragmatismul și atitudinea prudentă în relațiile internaționale dar să nu uităm  că a fost șapte ani primar al Hamburgului, unul dintre cele mai mari porturi europene, prin care s-a desfășurat și se desfășoară comerțul bilateral al unora dintre marii exportatori ai lumii: Germania și China.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. „Orice ar fi, ma tem de greci chiar si atunci cand aduc daruri.” (Vergiliu) Eu as spune: orice ar fi, ma tem de nemti chiar si atunci cand isi afirma sprijinul pentru altii. Poate ca multi nu stiu inca toate „subtilitatile” Europei, insa Stefano Sannino a fost consilierul unei foste „cartite” KGB-iste, anume Romano Prodi. Daca as fi Wendy Sherman, as lua cu un dram de sare afirmatiile sefului SEAE.
    In ce priveste Global Gateway, acesta este un proiect care nu va putea concura cu cel chinez, din pacate, iar asta datorita intereselor geostrateice diferite din Orientul Mijlociu si companiilor chineze care ofera calitate din ce in ce mai buna. Global Gateway pornește cu o viziune mai degrabă naivă în privința geo-economiei, fata de BRI care este rezultatul faptului că Beijingul câștigă sute de miliarde de euro din comerțul cu Occidentul, pe care-i investește în străinătate. China are un surplus de 540 de miliarde de euro in relatia cu companiile occidentale, fata de doar 60 miliarde euro cat are UE. Apoi, China deja cumpara si investeste in infrastructuri diverse precum cele portuare (chiar si in Hamburg), cai ferate, retele de telecomunicatii si drumuri. De asemenea, China va investi si mai mult in energii fosile (petrol, centrale pe carbuni, gaze, etc) obtinand astfel energie ietina si sigura pentru a-si dezvolta industriile. Nu mai vorbim de tehnologii inalte, metale rare folosite in electronica, semiconductori, calculatoare care toate depasesc cu mult ce se produce acum in UE. Scopul Global Gateway este in primul rand acela de a stimula companiile europene sa produca mai mult si sa inoveze mai mult, insa asta va depinde de fiecare companie in parte si de preferintele acestora pentru a lucra cu banii chinezesti (reali) si forta de munca chineza (ieftina). Banii chinezești sunt palpabili; planul european rămâne parțial la nivel de intenție.
    Inca ceva, ieri Laura Kovesi anunta ca cei 300 de miliarde de euro pe care vrea UE sa-i aloce pentru Global Gateway privin din frauda la nivel european. („Nu. Nicio țară din Europa nu este curată. Nici una. Vedeți, de exemplu, statisticile care arată că UE are o balanță comercială pozitivă de peste 300 de miliarde de euro. Așa ceva este teoretic imposibil. În interiorul UE, exporturile și importurile trebuie echilibrate. Explicația este una: fraudă masivă cu TVA.”). Fenomenul seamana cu o imensa masina de fraudat si spalat bani.

  2. Razboiul comercial initiat de admin Trump s-a sfarsit, iar binomul SUA-UE este din nou super ok. Ingrijorator insa, a ramas „regresul” noilor membri UE (Europa Noua, Grupul Visegrad, Regiunea celor 3Mari, etc) in privinta reformelor si a adoptarii valorilor euro-atlantice, i.e. justitie si presa independenta, pluralism, meritocratie, respectarea drepturilor individuale, etc.

    Guvernele PiS si Fidesz de ex. slabesc pe zi ce trece binomul si Alianta, imbratisind tot mai mult iliberalismul de tip putinist (controlul justitiei si al presei, societate civila slaba, coruptie, consolidarea monopolului de stat incepand cu sectorul energetic, ignorarea drepturilor minortatilor si al libertatilor individuale, samd). caci despre valori si sisteme este vorba in noua competitie globala, nicidecum despre o competitie intre natiuni (asa cum si-ar dori Putin, Xi, Erdogan et al s-o interpreteze).

  3. Exact, relatia UE cu China depinde de relatia Germania- China in rest Europa s-a trezit foarte tarziu cu aberantul proiect „Global Gateway” , de unde atatia bani si de la cine se pot stoarce daca nu de la cetateanul european, respectiv tiparnita de bani se roteste tot mai tare.
    Trebuie sa intre Europa intr-o competitie pe care n-o poate castiga ? Europa are inca destule probleme, mai ales in est dar nu numai, sunt atatea proiecte europene care ar trebui demarate si incepute iar Bruxellul se ocupa cu altele, dintr-o data vor sa joace pe marea scena internationala.
    Cum se va manifesta noul cancelar german Scholz ? nu se stie, nu are experienta politicii externe iar minstreasa de externe, nici atat. Germania incepe o noua etapa cu o echipa de conducere pestrita rau de tot care dorste insa se schimbe multe lucruri din temelii, incepand cu industria si pana la educarea populatiei „intr-un spirit nou”, mai stim pe cineva ca a incercat-o si a iesit rau de tot.

    • Evident sunt multe de facut, fudulii guvernelor PiS si Fidesz insa, refuza cu incapatanare fondurile PNRR (legate de reforme), asa cum au refuzat si carmacii-fuduli ai Romaniei absoarbtia fondurile europene dedicate pentru dezvoltarea infrastructurii, etc. Cica ca „nu avem oameni”, noi suntem de „dreapta” si cu NATO, nu ca neomarxistii aia de la UE, etc. Pastrati-va mostenirea /monopolul energetic de stat (si schimonositi-va in continuare la contribuabilii-net din Vest) caci ei vor gasi oricum de lucru. Africanii de ex. (si nu numai) ii asteapta cu bratele deschise sa le dezvolte infrastructura de transport, infrastructura energetica, etc.

    • E o cestiune bizara rau in legatira cu acest „Global Gateway” …. imite esentialul . Pe „Belt an Riad” vor curge marfuru produse in China ..
      Dar ce va curge pe „Global Gateway” ?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Milosan
George Milosan
Diplomat - ministru consilier, cu misiuni externe în Italia, Franța și Argentina. Absolvent al Universității Transilvania din Brașov, Facultatea de Design de Mobilier și Inginerie a Lemnului. Studii postuniversitare la Facultatea de Drept a Universității București ( criminologie) și un masterat în ,,Studii internaționale’’ la Societatea Italiană pentru Organizațiile Internaționale din Roma.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro