Premierul Canadei, domnul Mark Carney, spunea marți, 20.01.2026, la Forumul Economic Mondial de la Davos, într-un remarcabil discurs, că acum ”puterile medii trebuie să acționeze împreună, pentru că, dacă nu suntem la masă, suntem în meniu.”
Am convingerea fermă că, în analizarea noii organizații înființată la inițiativa președintelui Donald Trump, trebuie să pornim cu aceste cuvinte și cu discursul lui Mark Carney în minte.
După cum bine ne este cunoscut, zilele trecute o mulțime de state, respectiv președinții acestora, au primit invitații de a face parte din acestă organizație/asociație care pare a se contura având, cel puțin aparent, un caracter internațional. Se pare că inițial acest Consiliu a fost inființat cu scopul de a stabili cadrele reconstruirii zonei Gaza, în urma conflictului din anii precedenți, care a distrus acea regiune și pe care președintele Donald Trump dorește să o reconstruiască.
Oficial, acest Consiliu al Păcii, care are propriul său statut, ”urmărește promovarea stabilității, restabilirea unei guvernări fiabile și legale și asigurarea unei păci durabile în zonele afectate sau amenințate de conflict. Consiliul Păcii va îndeplini astfel de funcții de consolidare a păcii în conformitate cu dreptul internațional și în măsura în care acestea sunt aprobate în conformitate cu prezenta Cartă, inclusiv dezvoltarea și diseminarea celor mai bune practici care pot fi aplicate de toate națiunile și comunitățile care urmăresc pacea”(Cap 1. Scopul și funcțiile Carta Consiliului Păcii).
Ca structură juridică, Consiliul are un președinte, în persoana președintelui Donald Trump, care decide singur cine este și cine nu este invitat să ia parte la acest Consiliu. De asemenea, tot președintele Consiliului decide cine va fi următorul președinte, precum și membrii din comitetul director, din care momentan fac parte apropiați ai președintelui Trump.
Conform Cartei, deciziile Consiliului vor fi luate în unanimitate de membrii săi, cu condiția ca decizia să fie anterior acceptată de președintele Consiliului.
Membrii invitați rămân membri de drept ai Consiliului, dacă achită, după trei ani, suma de un miliar de dolari, nefiind specificat dacă această sumă de bani va fi achitată Statelor Unite ale Americii, președintelui însuși sau Consiliului. Fără plata acestei sume de bani calitatea de membru încetează, cei care plătesc taxa dobândesc, în virtutea calității de membru, și anumite privilegii.
De asemenea, tot conform Cartei, modificările statului Consiliului se iau cu 2/3 din voturile membrilor prezenți, cu condiția aprobării prealabile de către președinte a tuturor modificărilor produse.
Președintele Donald Trump, totodată și președintele acestui Consiliul al Păcii a trimis în jur de 60 de invitații mai multor state ale lumii, inclusiv statului Vatican.
Diplomatic, acest Consiliu al Păcii al președintelui Donald Trump este considerat o formă concurentă a Națiunilor Unite, inclusiv Carta fiind asemănătoare ca structură Cartei ONU, cu marea diferență că în locul egalității universale predicată de instituția internațională, acest Consiliul este unul selectat discreționar.
Dacă ar fi să facem un rezumat al opiniilor și reacțiilor statelor invitate am putea afirma că există state care au acceptat invitația și printre acestea amintim Belarus, Ungaria, Armenia, Paraguay, Maroco, Argentina. Alte state resping categoric acest mod de abordare al relațiilor internaționale precum Franța, Germania, Israel. Mai există numeroase state care au declarat că au primit invitația, dar că trebuie să analizeze oferta sau să discute cu organe sau instituții ale statului sau cu partenerii internaționali. Printre aceste state din a treia categorie amintim: Canada, Marea Britanie, Vatican, Rusia, România. Președintele Emmanuel Macron a declarat că acest Consiliu depășește contextul reconstruirii regiunii Gaza și că ridică întrebări cu privire la principiile Cartei ONU.
Remarcăm că în statutul acestui Consiliu nu se amintește despre reconstrucția regiunii Gaza, ci că scopul Consiliului reprezintă doar ”promovarea stabilității, restabilirea unei guvernări fiabile și legale și asigurarea unei păci durabile în zonele afectate sau amenințate de conflict”, deci scopul are un caracter general, nu particular.
Este acest Consiliu al Păcii al lui Donald Trump o organizație internațională, cu pretenția de a avea personalitate juridică, capabilă să fie recunoscută la nivel mondial și ale cărei decizii, hotărâri să poată fi impuse în afara granițelor Statelor Unite, să aibă caracter de universalitate, egalitate și eterogenitate? Sau este o adunare de oameni, mai mult indirect șantajați decât direct invitați, al căror scopul ”comun”: ” promovarea stabilității, restabilirea unei guvernări fiabile și legale și asigurarea unei păci durabile în zonele afectate sau amenințate de conflict” le este impus și nicidecum discutat și stabilit de comun acord? Este acest Consiliu o organizație cu caracter internațional sau doar o adunare în sufrageria președintelui Donald Trump de pe domeniul de la Mar -a-Lago?
Să ne întoarcem la istorie și să ne amintim de Convenția de la Viena din 1969 care stabilește condițiile prin care se înființează o organizație internațională, dar să ne reamintim totodată și princiipiile dreptului internațional, care este menționat inclusiv în Carta acestui Consiliu.
Rezumând, abordarea corectă atunci când se dorește crearea unor instituții internaționale este ca un grup de state care are o viziune și un scop comun în legătură cu un subiect global, de politică internațională să stabilească inițial discuții comune, ale căror concluzii să facă subiectul unui tratat, care se semnează direct sau prin reprezentanți, acesta fiind un act juridic care definește cadrul, structura, membrii, regulile și scopurile organizației. Următorul pas este ratificarea, la nivelul fiecărui stat membru, a acestui tratat de constituire al organizației sau al forului internațional (în România, conform Constituției, tratatele internaționale trebuie ratificate de Parlament). Ultimă etapă a creării unei organizații internaționale este constituirea concretă a organizației, stabilirea sediului, numirea membrilor organizației.
O altă modalitate de constituire a unei organizații sau a unui gremiu internațional este atunci când o organizație internă, care activează la nivelul unui stat, de regulă o organizație non profit (NGO), se extinde la nivel internațional, fiind acceptată de alte state pe teritoriul ei.
Este clar că, mai ales de la invadarea Crimeei de către Rusia se dorește cu foarte multă determinare și îndârjire schimbarea ordinii mondiale, înlocuirea unei ordini care avea niște principii, o structură, un scop bine determinat, cu o altă formă care, mie personal îmi pare extrem de haotică, lipsită de reguli clare, unitare, dominată doar de influența unor oameni bogați, lipsiți personal de moralitate și structură mentală, incapabili să-și anticipeze faptele și declarațiile.
Este clar că ordinea mondială nu se va mai întoarce la nimic din ceea ce a fost înainte, așa cum menționa și domnul Mark Carney, aceasta fiind fracționată, nu e o tranziție la altceva. Dar în aceste condiții dreptul internațional nu dispare, nu se evaporă, ci trebuie întărit, el fiind baza relațiilor dintre state.
Și că tot veni vorba de dreptul internațional. Îl mai țineți minte pe Hugo Grotius, pe numele său adevărat Huig de Groot? A trăit prin secolul XVII, mai precis între 1583 si 1645. Hugo Grotius este considerat părintele dreptului internațional. El scria că ”un cetățean, care încalcă dreptul civil al țării sale, subminează prin aceasta interesul perpetuu și în același timp baza interesului descendenților (săi). Un popor care încalcă dreptul naturii și al oamenilor tulbură liniștea pentru viitor”. Hugo Grotius a pus bazele dreptului internațional și a inspirat personalități și oameni politici care au construit cu adevărat pacea în regiuni dominate de conflicte, convinși fiind că pacea nu este o resursă sau un element folosit drept mijloc de șantaj economic, politic, militar.
Și de la Hugo Grotius până în zilele noastre dreptul internațional a stabilit niște principii printre care: principiul suveranițății naționale, principiul neintervenției în treburile interne ale unui stat, principiul respectării drepturilor popoarelor de a dispune de ele însele, principiul cooperării internaționale, principiul respectării cu bună credință a obligațiilor asumate (denumit și ”pacta sunt servanta”), principiul nerecurgerii la forță și amenințarea cu forța decât în anumite condiții bine determinate cu caracter excepțional și agreate de state prin tratate multilaterale, principiul reglementării pe cale pașnică a neînțelegerilor, principiul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, principiul inviolabilității frontierelor. Majoritatea acestor principii sunt semnate și ratificate prin tratatul privind constituirea și funcționarea Națiunilor Unite, fiind înscrise în Carta ONU, așadar semnate de aproape toate statele lumii, inclusiv de Statele Unite ale Americii. Respectarea aceste principii se bazează, nu neapărat ca în dreptul intern, pe coerciție, pe polițistul care, dacă ai încălcat un drept, vine și te amendează sau pe baza hotărârii unui judecător, care te trimite să ispășești pedeapsa pe care o meriți pentru fapta ta. Aceste principii de drept internațional se respectă de statele lumii având în minte permanent, la nivel colectiv, consecințelor nerespectării acestor principii și anume: război, deci distrugere, foamete, boli, moarte, pierderi economice, stagnare, involuție umană.
Problema cu ONU, și aici președintele Donald Trump are dreptate, este că această organizație internațională nu mai funcționează în toate componentele ei, în parte vina aparținând dreptului de veto a membrilor permanenți de la nivelul Consiliului de Securitate, care blochează acțiuni menite a restabili ordinea mondială, lăsând realmente organizația fără principalul mijloc de coerciție disponibil la nivel internațional prin stabilirea unor forțe ale păcii care să dezamorseze conflictele. Și se vede că, de la ocuparea Crimeei încoace, ONU și respectiv Consiliul de Securitate nu mai ia nici o măsură, totul rămâne doar la nivelul declarațiilor, adesea blocate, opiniile liderilor ONU neajungând nici măcar în presă, reducând astfel la tăcere completă organizația care a asigurat pacea decenii la rând.
Dar să nu uităm că omenirii i-au luat multe secole, nenumărate războaie, sute de tratate și compromisuri să așeze structura prin care, ulterior, s-a bucurat de liniște și prosperitate, de egalitate și de evoluție tehnologică, ordine din care s-au hrănit generații întregi, mai ales după cel de-al doilea război mondial dintr-o parte în alta a lumii. Ar fi o pierdere extremă, o dovadă clară a involuției omenirii să nu păstrăm și să nu întărim dreptul internațional, cu mijloacele pe care le avem la dispoziție.
Acest Consiliu al Păcii al președintelui Donald Trump este o glumă proastă a diplomației, a politicii lobbismului specific american.
Nu cred că acest Consiliu al Păcii al lui Donald Trump va avea caracterul de generalitate, de universalitate și mai ales de obiectivitate pentru a căpăta caracter internațional de facto și de jure și mai ales nu este sub nici o formă mijlocul necesar de care are acum nevoie lumea pentru a se regrupa, pentru a se apăra în fața tendințelor imperialiste care domină agenda marilor puteri, a incompetenței, a imposturii, a falsului, a luptei disperate după resurse.
Dar poate fi o idee de la care statele medii să pornească în organizarea lor, având la dispoziție o remediere a problemei dreptului de veto (soluție pe care eu personal o consider imposibilă în actualul context internațional) sau crearea unei noi organizații similare care are în vedere corectarea deficiențelor celei precedente.
Să fim așadar în România cu băgare de seamă și să analizăm evenimentele și deciziile internaționale cu obiectivitate, având principii solide, căutând urgent alternative pentru alianțe corecte, corespunzătoare unui stat serios, consecvent principiilor de drept, pe care s-a angajat să le respecte, pentru ca și România la rândul ei, să fie respectată.
E adevărat că ONU nu funcționează. Nu cred să fi funcționat vreodată. Nu cred că Statele Unite își poate permite să ignore pe termen lung Germania și Franța. Cu atât mai puțin noi, care depindem profund de aceste două state. „Consiliul Păcii” face ce a făcut ONU: pune la aceeași masă și pe poziții egale criminalii acestei lumii cu oamenii cinstiți. Acest lucru nu are cum să funcționeze.
@Darie „Consiliul Pacii” nu e decat un club „privat” de state care platesc o taxa de „protectie” de 1 mld. USD, catre batausul planetei. Este o forma de „MAGA” dar pe persoana fizica. Fata de ONU, care are in spate dreptul international, aici e vorba de dreptul celui mai puternic, impus discretionar celorlalti.
ONU nu a fost făcut să repare nimic. E o percepție simplistă de om neinstruit și mai tot leatul român așteaptă ca ONU sa găsească soluții. Un fel de primarie care trimite masinile de gunoi sa le ia gunoiul de pe drum. ONU a fost gândit ca un loc in care se întâlnesc națiunile care au ceva de discutat și de împărțit iar discuțiile se poartă în spiritul unor legi adoptate si recunoscute de statele membre. Nu recunosti regulile de negociere, nu esti membru. E simplu. Chestia cu „ONU nu funcționează” e ciudată pentru nimeni nu a inventat regulile după care ONU ar trebui să funcționeze ca sa stingă un conflict militar. … Nu exista asa ceva. ONU nu poate dicta nici unui stat ce să facă și ce să zică, ce politici să aibă … ONU nu-i mama răniților. E doar un forum unde se intalnesc membrii plătitori si vorbesc pană nu mai pot sau pana se lamuresc ca n-au cu cine vorbi.
ONU este în moarte clinică și altceva trebuie pus în loc. ONU a fost creat la inițiativa președintelui Roosevelt, după ce înainte fusese o altă inițiativă de același tip a președintelui SUA Wilson( Liga Națiunilor). Ambele au avut la bază principiile universaliste ale masoneriei.
Azi, condițiile care au impus ONU s-au schimbat dramatic. Unele mari puteri câștigătoare au devenit mici( imperiul UK, imperiul Francez, imperiul URSS), alte mari puteri au apărut: China, India, chiar Japonia și Germania, poate și UE. Așa că o schimbare a Ordinii Mondiale SE IMPUNE.
În legătură cu dreptul de VETO în Consiliul de Securitate care a paralizat ONU, acesta a fost IMPUS de Stalin, fiindcă el era singur contra SUA, UK, Franța și China( condusă atunci de Cian Kai Și, un aliat al SUA). Da, dreptul de Veto trebuie desființat și înlocuit cu votul unei majorități calificate.
Consiliul Păcii al lui Trump? O inițiativă ridicolă ca acesta să fie considerat Hegemonul Lumii. Ridicol și periculos.
Cum a putut Stalin, de unul singur, să IMPUNĂ?
Discuția a fost la Yalta între Roosevelt, Churchill și Stalin. Acolo, Roosevelt și Churchill i-au dat lui Stalin eroica Polonia și în schimb Stalin a acceptat statutul de mare putere al jalnicei Franța. Tot la Yalta masonul Roosevelt a ținut morțiș să se întemeieze ONU( un fel de Liga Națiunilor propusă de un alt mason președintele SUA Wilson). Stalin a acceptat, dar fiindcă era în minoritate a solicitat imperativ șantajând pe Roosevelt că dacă vrea ONU atunci fiecare membru permanent în Consiliul de Securitate ONU să aibă drept de VETO. În final, Roosevelt a acceptat.
O timpenie.
Te intrebi in ce masura americanii au devenit agentii lui Putler
MI6 a zis acum 14 ani ca Trump e santajat de ruși. A trimis documente la toate cancelariile vestului. Toti au sărit că imperialiștii britanici nu stiu pe ce planetă trăiesc si ca au vise umede.
No, hai să ne uităm la ce a facut dobitocul orange de-atunci incoace si sa judecam daca britanicii au avut dreptate sau nu.
Sper ca Nicusor sa fie intelept si sa nu muste din momeala dezaxatului! Si bine a facut ca nu s-a dus la Davos, unde in afara de discursul d-lui Carney, totul a fost ca intr-o mahala originala.
foarte bun articolul!
Poate Rusia face parte dintr-un astfel de consiliu in 2026? Inainte de a avea o pace cu Ucraina?
Deciziile din Consiliul de Securitate al ONU sint blocate deseori de Rusia si China (SUA), de unde si „această organizație internațională nu mai funcționează în toate componentele ei.”, nemaivorbind de retragerea SUA dintr-o serie de organizatii ONU (azi WHO).
Nu se va ajunge la acelasi tip de blocaj doar pentru ca DJT este cel care decide in final?
Desigur, e bine sa fim la masa, cum zice insa scriptura si ciinii maninca din firimiturile de la masa stapinilor.
Putin a zis ca-i da banii din activele rusesti inghetate peste ocean… Si ca banii vor sluji la reconstructia zoelor distruse de razboi.(Dupa incheierea pacii.) Adica nimic. Si probabil se regindeste doar la reconstructia zonei ocupate de rusi.
Dar e bine ca Ungaria este consecventa. Unde e un dictator imperialist, hop si ea. Ce sa zicem daca sunt mai multi.
Ce înseamnă propunerea de a crea un Consiliu al păcii? Pe cine nemulțumește ONU? Se poate reforma ONU sau au fost formulate propuneri de reformare? Mulți lideri și diplomați străini sunt precauți sau critici în privința eficienței reale a acestui consiliu. Unele țări (de exemplu, Franța) au refuzat să participe, iar altele analizează foarte atent dacă să se alăture sau nu. Un punct critic major e că locurile permanente costă 1 miliard USD cifră care descurajează țările sărace. Atunci cât de pacifist și democratic poate fi un consiliu la care Trump se propune președinte pe viață?
Board of Peace a fost recunoscut în anumite contexte legate de gestionarea situației din Gaza printr-o rezoluție a ONU, dar are un mandat provizoriu și limitat. Este un mecanism politic care nu are bază. Dacă proiectezi ceva te asigur in primul rând că organizez fundamentul, baza pe care construiești edificiul. Aici ar fi trebuit gîndite câteva lucruri premergătoare. Cine va face dezarmarea hamasului? Cine va organiza alegeri libere în Gaza? Cine va administra Gaza până când va fi un guvern oficial? Cine va aproviziona Gaza cu cele necesare apă , mâncare, electricitate? Proiectul este extrem de fragil. Un mecanism de pace fără structură de implementare este, practic, un discurs, nu o politică. Hai să luăm fiecare punct, pe rând, în mod realist:
1. Cine dezarmează Hamas?
Dezarmarea unei organizații armate:
nu se face prin declarații politice,
necesită forță coercitivă, mecanism legal, control teritorial și monitorizare internațională.
Opțiuni reale ar fi: Israel (dar asta menține conflictul deschis), o forță multinațională ONU / NATO / coaliție arabă, sau o combinație cu un mandat internațional clar. Fără un astfel de mandat, dezarmarea este imposibilă.
2. Cine organizează alegeri libere în Gaza?
Alegeri reale necesită: securitate totală,
instituții civile funcționale, observatori internaționali, libertate politică reală.
Niciuna dintre acestea nu există în prezent.
Fără dezarmare + administrație de tranziție, alegerile sunt imposibile sau pur formale.
3. Cine administrează Gaza până la un guvern legitim? Modele istorice reale arată că e nevoie de:
o administrație civilă internațională (ex: Kosovo, Timorul de Est), sau o autoritate palestiniană reformată, susținută internațional, sau un consorțiu regional (Egipt, Iordania, Arabia Saudită etc.).
Fără un astfel de aranjament, Gaza rămâne într-un vid de putere, iar vidul e umplut mereu de grupări armate.
4. Cine asigură apă, mâncare, electricitate?
Aprovizionarea presupune: control logistic,
securitate pe rute, finanțare, autoritate administrativă. Fără un administrator recunoscut și o forță de protecție, ajutoarele: sunt blocate, deturnate, sau folosite politic. Concluzia corectă:
Acest „consiliu” nu este un mecanism funcțional, pentru că: nu are mandat legal, nu are structură operațională, nu are forță de implementare,
nu are legitimitate internațională largă.
Din punct de vedere al proiectării sistemelor :
Nu poți construi etajele fără fundație. Ce ar fi necesar pentru ca un astfel de proiect să fie real?
Un cadru minim funcțional ar include:
Rezoluție ONU cu mandat clar. Forță internațională de securitate. Administrație civilă de tranziție.
Program de dezarmare verificabil. Reconstrucție și guvernanță instituțională. Abia apoi alegeri. Fără aceste componente, vorbim de retorică politică, nu de arhitectură de pace. Iar Trump ia deciziile singur. Chiar la el acasă. Nu Congres, nu justiție, nu generali. Dacă nu merge retractează. Pericolul este mai mare că oricând. Putin s luat Crimeea cu forța. Dacă Trump face același lucru cu Groenlanda unde este dreptul internațional? Îi dă legimitate oricărui dictator să facă cea ce face Putin.
Dan a fost ONGist, deci știe ce înseamnă un Statut, niște principii, obligații, ce probleme pot să apară etc… Să sperăm că va fi suficient de precaut în privința acestei țepe care cred că e înființată ca un colac de salvare pentru Trump, după ce or să îi dea americanii un șut în koor!
Cât privește miliardul, cred că nu se îndoiește nimeni că îi trebuie lui Trumpete pentru investițiile lui personale în imobiliare în Gaza! Că nici o bancă nu îl mai împrumută!
Consiliul trumpist al păcii este acel loc unde plătești 10^9 $ pentru
1. privilegiul de a îl împuternici pe timp nelimitat pe un minus habens să ia decizii în locul tău
&
2. privilegiul de a te simți important prin intrarea în grațiile acelui minus habens.